Tag: locotenentul de cavalerie Henri Rang

Calul a avut
dintotdeauna un rol important în civilizaţia rurală de pe meleagurile
româneşti. De aceea, printre sporturile tradiţionale se află şi alergările cu
cai. În satele din România, tinerii se întrec şi astăzi fie călări, în galop,
fie cu căruţele.

Poate şi de aceea, nu trebuie să ne
mire faptul ca prima medalie olimpică românească la o disciplină
individuală a fost obţinută într-o probă de călărie. Este impropriu spus că
este vorba de o performanţă individuală. Meritul succesului se reflectă
întotdeauna atât asupra călăreţului cât şi asupra calului, fiind greu de spus,
la aceste discipline, cât cântăreşte, în realizarea unei performanţe, talentul
animalului în raport cu măiestria celui ce-l conduce.

Cuplul medaliat a fost format din
locotenentul de cavalerie Henri Rang şi de calul Delfis. La Berlin, în 1936,
cei doi s-au clasat pe locul 2 în concursul de obstacole.

Rang şi Delfis făcuseră un concurs
excelent. Ajunseseră însă la baraj pentru medalia de aur cu locotenentul german
Kurt Hasse, călare pe Tora. De aici, poveştile diferă în funcţie de sursă. Dacă
este sa credem Gazeta Sporturilor de la acea vreme, la baraj, prima iese în
arenă Tora. La ultimul obstacol ratează însă şi încheie parcursul cu o
penalizare. Vine rândul armăsarului român, care porneşte elegant. Trece întins
de primele obstacole, iar publicul german amuţeşte. Perspectiva medaliei de aur
se îndeparta. La obstacolul cel mai greu, ultimul, cel la care ratase şi Tora,
Delfis atinge însă uşor bara de sus şi ratează şi el. Publicul german
explodează, iar bucuria gazdelor e totală când crainicul anunţă succesul
locotentului Hasse pentru timpul mai scurt în care a parcurs traseul.

Se
ştiu puţine lucruri despre locotenentul Henri Rang. S-a născut în 1902. A făcut
parte dintr-o generaţie de aur a echitaţiei române, din care cel mai cunoscut
nume a rămas cel al lui Felix Ţopescu. S-a ocupat de sportul de performanţă,
participând din plin la turnee internaţionale de vârf, până la debutul celui
de-al doilea război mondial. A încetat din viaţă prematur, în 1946, la doar 44
de ani.

Calul
a avut dintotdeauna un rol important în civilizaţia rurală de pe meleagurile
româneşti. De aceea, printre sporturile tradiţionale româneşti se află şi
alergările cu cai. In satele româneşti, tinerii se întrec şi astăzi fie călări, în galop, fie cu căruţele.

Poate
şi de aceea, nu trebuie să ne mire faptul ca prima medalie olimpică la o
disciplină individuală a fost obţinută într-o probă de călărie. Este impropriu
spus că este vorba de o performanţă
individuală. Meritul succesului se
reflectă întotdeauna atât asupra călăreţului cât şi asupra calului, fiind greu
de spus, la aceste discipline, cât
cântăreşte, în realizarea unei performanţe, talentul animalului în raport cu
măiestria celui ce-l conduce.

Cuplul
medaliat a fost format din locotenentul de cavalerie Henri Rang şi de calul
Delfis. La Berlin, în 1936, cei doi s-au clasat pe locul 2 în concursul de
obstacole.

Rang
şi Delfis făcuseră un concurs excelent.
Ajunseseră însă la baraj pentru medalia
de aur cu locotenentul german Kurt Hasse, călare pe Tora. De aici, poveştile
diferă în funcţie de sursă. Dacă este sa credem Gazeta Sporturilor de la acea
vreme, la baraj, prima iese în arenă Tora. La ultimul obstacol ratează însă şi
încheie parcursul cu o penalizare.

Vine rândul armasarului român, care porneste
elegant. Trece întins de primele obstacole, iar publicul german amuţeşte.
Perspectiva medaliei de aur se îndeparta. La obstacolul cel mai greu, ultimul,
cel la care ratase şi Tora, Delfis atinge însă uşor bara de sus şi ratează şi
el. Publicul german explodează, iar bucuria gazdelor e totală când crainicul
anunţă succesul locotentului Hasse pentru timpul mai scurt în care a parcurs
traseul.

Se
ştiu puţine lucruri despre locotenentul Henri Rang. S-a născut în 1902. A făcut
parte dintr-o generaţie de aur a echitaţiei române, din care cel mai cunoscut
nume a rămas cel al lui Felix Ţopescu. S-a ocupat de sportul de performanţă,
participând din plin la turnee internaţionale de vârf, până la debutul celui de-al
doilea război mondial. A încetat din
viaţă prematur, în 1946, la doar 44 de ani.