Locuinţele, personale
şi decente, constituie încă o problemă în România, pentru multe categorii
sociale. Iar dintre acestea, cele mai defavorizate sunt şi cele care au cea mai
stringentă nevoie de o casă. E vorba de copii care nu au o cameră sau o masă
adecvată pentru lecţii. E vorba de familii care stau înghesuite fie în cămine
de nefamilişti, fie în locuinţe lipsite de electricitate şi de încălzire.
Pentru că autorităţile nu fac faţă de multe ori acestor situaţii, se apelează
la coalizarea comunităţii sau la ajutorul semenilor dă roade. Oamenii se
mobilizează pentru a se ajuta între ei, iar acest ajutor e de bun augur atât
pentru beneficiari, cât şi pentru cei care-i susţin. Un exemplu în acest sens
îl constituie organizaţia Habitat for Humanity din România. Prezentă aici de 20
de ani, organizaţia se bazează pe voluntariat şi construieşte locuinţe pentru
familii cu venituri mici sau refac locuinţele vechi ale familiilor nevoiaşe. De
programele lor au beneficiat până acun 64.000 de persoane, prin construirea a
600 de locuinţe noi şi renovarea unui număr de peste 2000 de clădiri. Ele sunt
răspândite în Transilvania, pe lângă Cluj şi Mediaş, în Moldova, la Bacău,
Comăneşti şi Botoşani, dar şi în judeţul Constanţa. Despre beneficiarii lor,
aflăm mai multe de la Loredana Modoran, coordonatoare în cadrul organizaţiei
Habitat for Humanity: Oamenii
trebuie să îndeplinească trei criterii. Nevoia unei locuinţe fiind foarte mare
şi răspândită, acesta e primul criteriu. Al doilea este acela ca beneficiarul
să aibă un venit pentru ca în felul acesta, să-şi permită să ne returneze
preţul materialelor de construcţie achiziţionate de noi pentru case. Fiindcă
programele noastre sunt orientate către responsabilizarea beneficiarilor, noi
căutăm oameni care, deşi muncesc de dimineaţa până seara, au un venit prea mic
pentru obţinerea unui credit de la vreo bancă. Aceşti oameni rămân prinşi
într-un cerc al sărăciei din care nu mai pot să iasă. Noi mobilizăm nişte
resurse care pe ei îi ajută să-şi ia viaţa în mâini. Al treilea criteriu este
acela ca beneficiarii noştri să lucreze alături de noi şi de voluntarii noştri
la construirea casei sau la renovarea propriilor locuinţe. Chiar până să fie
selectaţi, candidaţii trebuie să facă un anumit număr de ore de voluntariat,
iar, după aceea, numărul de ore de voluntariat trebuie să ajungă până la o mie
sau peste. Noi nu oferim oamenilor nimic de pomană, ci un imbold ca să-şi
continue cu bine viaţa după aceea.
Alături
de beneficiari, lucrează cot la cot voluntarii. Ei vin din toată lumea, aparţin
tuturor claselor sociale şi practică meseriile cele mai diverse. Unul dintre
aceştia este şi Veronica Soare, jurnalistă de radio, implicată în multe alte
proiectele caritabile descrise pe site-ul ei minuni.ro. Veronica Soare a
început să lucreze pe şantierele noilor locuinţe acum câţiva ani şi acum ne
împărtăşeşte experienţa ei: Câteva
ore de muncă pe şantier te lasă cu un sentiment unic. Te uiţi la peretele pe
care l-ai zidit, te uiţi la oamenii pe care i-au cunoscut acolo pe şantier şi
înţelegi că şi noi, oamenii obişnuiţi, putem schimba lucrurile. E un sentiment
măreţ să ajungi într-o dimineaţă de luni pe şantier, unde erau doar fundaţiile,
pentru ca apoi, sub ochii tăi şi de sub mâinile tale, să se înalţe nişte case.
Când eu le-am spus prietenilor că o să merg 5 zile pe şantier, s-au mirat: Ce
să faci tu acolo?, Cum crezi că poţi să faci munca unui zidar?. Dar e mult mai
uşor decât pare. Oboseala nici nu intră în discuţie. Au fost 5 zile în care
n-am simţit că muncesc.
Beneficiarii, la rândul
lor, devin voluntari şi susţinători ai altor beneficiari. Ratele prin care
plătesc, fără dobândă, materialele cu care le-a fost zidită casa intră într-un
fond rotitor din care sunt alimentate alte proiecte de construire a altor
locuinţe pentre nevoiaşi. Veronica Soare a fost martora bucuriei cu care
contribuie oamenii la întrajutorarea semenilor: Anul acesta am vizitat una din familiile beneficiare de
anul trecut. Şi m-au impresionat două lucruri. Mama era foarte fericită că are
unde să-şi crească de acum încolo copiii, că are o locuinţă decentă. Al doilea
lucru pe care l-a spus a fost că vrea să fie şi acolo, pe şantier, să-i ajute
pe alţii, aşa cum şi alţii au ajutat-o pe ea. Nu ştiu dacă aceşti oameni au
făcut voluntariat înainte, dar au înţeles ce înseamnă să fie ajutaţi şi iată că
vor să ajute şi ei, la rândul lor.
Judeţul Bacău, o regiune
cu mai multe zone defavorizate, beneficiază de acest sistem de construire a
caselor prin voluntariat de 12 ani. Despre problemele sociale de aici, am
vorbit cu Andrei Chirilă, coordonatorul filialei din Comăneşti a organizaţiei
Habitat for Humanity: La
nivelul întregii ţări, stocul disponibil de locuinţe e unul învechit, multe au
nevoie de reparaţii. Dacă ne referim la familiile noi, cu copii, aş putea da ca
exemplu situaţiile în care aceştia stau în acelaşi apartament cu părinţii
vârstnici sau cu familiile fraţilor. Pentru aceştia, nevoia unui spaţiu doar al
lor este foarte mare. Am avut chiar şi solicitări din partea unor familii de a
le ajuta să-şi achiziţioneze centrale termice de apartament. Am avut familii
care au vrut să-şi eficientizeze energetic locuinţa prin înlocuirea ferestrelor
vechi, din lemn, cu unele noi, din termopan sau să-şi izoleze cu polistiren
apartamentul pentru a avea mai multă căldură în casă.
Cererile
fiind multe, în continuare, la Comâneşti şi în împrejurimi, vor fi demarate şantiere.
Ele oferă şi ocazia ca oamenii să lege prietenii şi să renunţe la scepticism.
