Cine nu cunoaşte stresul şi goana după un loc de parcare, mai ales în
centrul marilor oraşe sau la mall! De aceea, de multe ori de bucurăm când găsim
un spaţiu liber, chiar pe locul de parcare dedicat persoanelor cu dizabilităţi.
O să intru doar cinci minute, Oricum, locurile astea sunt, de obicei, goale,
căci nu sunt prea mulţi şoferi cu dizabilităţi. #Pe bune? Se întreabă retoric
chiar cei cărora le sunt destinate aceste locuri de parcare speciale. Iar
întrebarea aceasta a dus la organizarea unei campanii de conştientizare.
Fundaţia Motivation care se adresează persoanelor cu dizabilităţi locomotorii
doreşte ca, prin acest demers, să atragă atenţia şoferilor fără dizabilităţi
cât este de necesar să lase liber, indiferent de motive, locul de parcare
destinat celor cu dizabiltăţi. Odată cu informarea publicului privind nevoia
unui loc de parcare special, campania #Pe bune îşi propune să îndepărteze măcar
o parte din prejudecăţile referitoare la lipsa de mobilitate a persoanelor cu
dizabilităţi. Mulţi dintre aceşti
oameni sunt independenţi şi activi, fiind conducători auto sau pasageri în
maşini adaptate pentru persoanele cu dizabilităţi. Aceştia sunt mult mai mulţi
decât pare să conştientizeze opinia publică, ne-a spus Erika Garnier,
coordonatoarea relaţiilor cu presa la Fundaţia Motivation, şi, ca dovadă, ne-a
transmis date statistice provenind de la Registrul Auto Român. Erika Garnier. În 2017 au fost
adaptate pentru a fi conduse de şi a transporta persoane cu dizabilităţi un
număr de peste 1.700 de autovehicule până în luna octombrie. Probabil, până la
sfârşitul anului, numărul lor a crescut şi mai mult. Faţă de 2012, a crescut de
aproape 5 ori. Asta pe noi ne face să credem că există mult mai multe persoane
cu dizabilităţi care sunt active, care-şi crează premize pentru incluziunea
socială şi care-şi doresc să participe activ la viaţa comunităţii. Persoanele
cu dizabilităţi sunt înainte de toate oameni care au nevoi fireşte pe care ar
trebui să şi le poată satisface în mod firesc şi să participe la toate
activităţile pe care ni le dorim cu toţii. De pildă: să meargă la cumpărături,
la plimbare cu maşina, să iasă cu prietenii, adică să facă lucruri pe care
fiecare din noi le face zilnic. Pentru ca acest lucru să fie posibil e nevoie
şi de locuri de parcare dedicate.
Având la rândul ei, o dizabilitate
locomotorie, Erika este şoferiţă şi nu o dată, a găsit locul destinat ei în
parcările din oraş ocupat abuziv. Campania #Pe bune a fost, de fapt, ca un prim
imbold tocmai experienţe de acest gen care, pentru a nu se repeta prea des,
trebuie contracarate prin informare. Erika Garnier le transmite un mesaj celor
care ocupă fără motiv locurile de parcare dedicate. In primul rând, eu şi colegii mei care
folosim scaune rulante sau care, având dizabilităţi, avem nevoie de locul acela
de parcare dedicat, vrem să transmitem că orice motiv de genul Mă grăbeam, Durează
doar 5 minute sau Şi-aşa nu-l ocupa nimeni, nu e valid. Iar faptul că cineva
parchează acolo doar pentru 5 minute sau doar pentru că se grăbeşte, împiedică
o persoană cu dizabilităţi să facă un lucru absolut firesc cum ar fi să intre
într-o clădire pentru cumpărături sau într-o clădire de birouri unde are o
întâlnire.
De asemenea, e foarte important de
înţeles de ce aceste locuri se află în aproprierea intrării în clădiri şi sunt
mai late decât celelalte. Erika Garnier. Când eşti într-un
scaun rulant eşti mai puţin vizibil pentru un şofer dintr-o maşină care merge
în marşarier. De aceea, e important ca locul să fie aproape de intrare în
clădire. În plus, ai nevoie de mai mult spaţiu de deplasare şi manevră ca să te
dai jos din maşină fiind într-un scaun rulant. N-o poţi strecurându-te prin
maşini înghesuite una într-alta.
Tudor
Dărvăreanu, instructor la Fundaţia Motivation, se recomandă drept un sportiv şi
o persoană foarte dinamică pentru care viaţa activă a continuat şi după
apariţia scaunului rulant. Şofer fiind, s-a confruntat, de asemenea, de mai
multe ori cu situaţia în care a găsit locul de parcare dedicat lui ocupat de o
persoană fără dizabilităţi. Tudor Dărvăreanu. Norocul meu a
fost că am avut un însoţitor cu mine care m-a ajutat să găsesc un alt loc de
parcare, undeva la marginea parcării unde e mai mult spaţiu. Şi acolo am putut
parca în siguranţă. În primul rând e vorba de lipsa de informare şi de
conştientizare a importanţei locurilor de parcare. Nu prea se întâlnesc oameni
cu dizabilităţi la volan, tocmai din cauza faptului că nu sunt multe locuri de
parcare amenajate şi accesibile.
Iar acesta nu este singura
problemă cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi când vor să se
deplaseze prin oraş. Tudor Dărvăreanu. În primul rând ar fi
parcarea, apoi accesibilitatea într-o instituţie publică. Dacă ne referim la
plimbarea prin oraş, vorbim de spaţiu pe trotuar, de parcări iar, căci maşinile
sunt parcate cu botul chiar pe trotoar, iar asta înseamnă că automat nu mai ai
loc să treci cu scaunul rulant. Accesibilitatea, în general. Adaptarea
mijloacelor de transport în comun…
În România, actul
normativ care prevede condiţiile de accesibilitate pentru clădirile de interes
public spune că 4% dintre locurile de parcare amenajate ar trebui să fie
dedicate persoanelor cu dizabilităţi. De asemenea, legea 448/200, care
promovează şi protejează drepturile persoanelor cu dizabilităţi, prevede şi
amenzi pentru cei care încalcă legea şi parchează abuziv pe locurile dedicate persoanelor
cu dizabilităţi.