Radio România Internațional

Tag: Loredana Munteanu

  • Tramvaiul Bookurești

    Tramvaiul Bookurești

    În perioada iulie-august, în capitală, tramvaiul clasic se reinventează cultural și artistic prin proiectul Tramvaiul Bookurești – un proiect realizat de ARCUB (Centrul Cultural al Bucureștiului) și inițiat de Asociația Arta nu mușcă. Călătorii în care urbanul se împletește cu arta, dus-întors pe ruta reactivată a tramvaiului de pe linia 1 – tramvaiul de epocă din baza serviciului de transport public din capitală. Despre Tramvaiul Bookurești, despre cum a luat naștere proiectul și despre experiența călătoriei în sine, am stat de vorbă cu Loredana Munteanu, inițiatoarea proiectului și fondatoarea ONG-ului Arta nu mușcă:


    Pentru cinci săptămâni, în perioada 23 iulie – 20 august, în fiecare sâmbătă, în intervalul 19.00-21.00, sunt organizate cinci călătorii urban-poetice pe traseul 1 din Capitală, cu plecare din Depoul Dudești, Bulevardul Banu Manta și retur, cu un program axat pe poezie contemporană, muzică și poveștile orașului. Prima ediție a proiectului a fost în 2019, cu finanțare primită de la Administraţia Fondului Cultural Naţional, când am insistat ca poezia să vină către publicul larg în drumurile lor cotidiene. În schimb, pentru ediția a doua am schimbat conceptul: oamenii vin spre poezie cu responsabilitate, plătesc un bilet și își dau voie cumva să redescopere în tihnă orașul în care trăiesc dintr-o altă perspectivă.


    Am aplicat la bursele de idei Bucureștiul RE:imaginat, program lansat de ARCUB, ocazie cu care numele Tramvaiul poeziei a devenit Tramvaiul Bookurești, drept aluzie și încurajare asupra importanței lecturii, în contextul în care 46% dintre bucureșteni au declarat că nu au citit nicio carte. Doar 9% citesc constant, conform Barometrului de Consum Cultural. Proiectul este inițiat de Asociația Arta nu mușcă, sprijinit și finanțat de ARCUB. Tramvaiul este, cu alte cuvinte, un pretext de a ne întâlni și de a experimenta împreună un mijloc de transport în comun și artistic, de a ne apropia de poezie, de muzică, de istoria traseului 1. Amintesc aici de povestea Depoului Dudești, zona Obor, Moara lui Assan, Spitalul Colentina, Circul Globus sau zona Banu Manta.



    Poezie contemporană, discuții cu poeții, muzică jazz, clasică și interbelică. Am continuat interviul despre artiștii participanți, despre poeți și muzicieni și despre ghizii călătoriei pe istorica linie 1 din capitală cu Loredana Munteanu:


    Printre poeții invitați sunt Simona Popescu, marea câștigătoare la premiile Observator Cultural, cu volumul Cartea plantelor și animalelor, doamna Nora Iuga, Anastasia Gavrilovici, Dan Sociu și cea mai tânără prezență, Cătălina Stanislav, cu un debut foarte bine primit. Pe partea de muzică îi avem pe Paulo Profeti la saxofon, Mihail Grigore violoncel, Corina Sîrghi voce și chitară, Mircea Lazăr vioară. Dialogurile vor fi moderate de Raisa Beicu, Anca Vancu și Elena Vlădăreanu.


    Poveștile orașului vor fi susținute de ghizi-istorici de la Universitatea București. În final, costul unui bilet este de 25 de lei (circa 5 euro), dar toate cele cinci călătorii sunt deja sold out, ceea ce ne bucură foarte mult pe o parte și ne pare rău pe altă parte, dar e posibil să suplimentăm câteva locuri, așa că invit să urmăriți paginile de Facebook și Instagram Arta nu mușcă, dar și site-ul arcub.ro pentru noi informații utile.


  • L’Art ne mord pas

    L’Art ne mord pas

    Les espaces publics valent la peine d’être mis en valeur aussi d’un point de vue artistique, il faut en même temps encourager le grand public à interagir avec ces espaces et y contribuer activement. C’est l’idée de base sur la quel repose la dissertation de Loredana Munteanu, une thèse qu’elle a transformée en une ONG culturelle en 2012. « Le Tramway de la poésie », « L’Atelier des lettres qui voyagent », « Le Guide le Musée ne mord pas », le Festival de musique classique au métro ne sont que quelques projets à succès organisés par Loredana Munteanu dans le cadre de son ONG qui s’intitule d’une manière très éloquente : « L’Art ne mord pas ».



    Prenons un exemple concret. Le Tramway de la Poésie a été un projet mené du 10 septembre au 1er octobre 2019 à Bucarest, en partenariat avec la Municipalité et la Société de transport Bucarest (STB). Son objectif : rapprocher les gens de la lecture. Cela, dans le contexte où 69% des Roumains en général et 46% des Bucarestois en particulier affirment ne pas lire un seul livre durant une année, alors que 9% seulement affirment lire presque tous les jours, selon le Baromètre de la consommation culturelle de 2018. Les Bucarestois qui ont voyagé à bord du Tramway de la poésie ont pu lire ou écouter de la poésie ainsi que du Jazz, et ont pu admirer la centaine de recueils de poésie qui ornaient lintérieur du tramway. Une idée qui a été très bien reçu par le public, constate Loredana Munteanu : « Beaucoup de jeunes ont avoué avoir pris conscience quils devaient lire davantage et passer moins de temps avec leur téléphone et leur tablette. Jai aussi discuté avec des personnes âgées qui ont cru sêtre trompées de tramway. Pour elles, il était impossible quun tel évènement ait lieu à Bucarest. Jai aussi rencontré des gens seulement de passage en Roumanie, venus rendre visite à leurs parents ou à des proches, et à qui le projet a beaucoup plu, surtout parce quils navaient jamais vu ça ailleurs. Jétais ravie de voir leur réaction, et en me renseignant, je me suis rendu compte que cétait vrai, le concept de tramway de la poésie est inédit ou du moins, le seul projet similaire organisé à Hong Kong en 2013 a été dune durée beaucoup plus courte. En tout cas, un évènement comme le nôtre, exclusivement consacré à la poésie et dune durée aussi longue, nexiste nulle part ailleurs. D’un autre côté, suite à un événement similaire, intitulé La Poésie ne mord pas, qui s’est tenu en juin dernier, nous avons constaté que les poètes aiment rencontrer le public et lire leurs créations, biens qu’ils n’aient pas la chance de le faire trop souvent. Alors, le Tramway de la poésie est né de ces deux constats : les retours du public et ceux des poètes. Nous avons voulu répondre à leurs attentes et les réunir en un seul endroit, qui est devenu le Tramway de la poésie ».



    Voici donc deux projets qui se sont donné pour mission de rapprocher public, ouvrages et auteurs. Mais l’ONG « L’Art ne mord pas » ne s’est pas limitée à la lecture. La musique figure aussi parmi ses préoccupations. Ainsi a vu le jour le Festival de Musique classique au métro, qui s’est déroulé entre 2012 et 2016. « Nous avons transformé les quais des stations de métro les plus transitées en salles de spectacles ad hoc pour des dizaines de concerts, récitals et moments artistiques inédits, proposés par de jeunes artistes », s’enorgueillit notre invitée, Loredana Munteanu. Elle nous en dit davantage : « C’est le premier projet que nous avons mis sur pied. Au moment de la naissance de l’ONG « L’Art ne mord pas », notre première idée a été de créer ce festival de musique classique au métro. Après sa première édition, je me suis rendu compte que c’était ça, mon rêve : organiser des projets culturels dans des espaces publics. Le festival a été très apprécié des Bucarestois, si bien qu’il a fini par être un des festivals les plus aimés de la ville. C’est ainsi que nous avons réalisé qu’il fallait renoncer à l’idée que l’art doit rester sur un piédestal et qu’il fallait le ramener parmi les gens. « La musique classique ne peut être écoutée qu’à l’Athénée », c’est une idée reçue. La musique classique est pour tous, tout comme la poésie est pour tous. Mais la manière dont l’art est présenté aux gens compte. Ce fut une expérience impressionnante pour nous aussi, ce festival. Il a offert la chance aux Bucarestois de voir des artistes, des ténors, des ballerines, ce fut quelque chose d’incroyable ».


    L’art n’est pas uniquement pour les élites. Tout le monde y a droit. Bref : « L’art ne mord pas ». C’est le message que Loredana Munteanu tente de transmettre aux Bucarestois. (Trad. Valentina Beleavski, Charlotte Fromenteaud)


  • Livrăm dragoste

    Livrăm dragoste

    Mini scrisori,
    scrisori în plic cu sigiliu, scrisori puzzle, scrisori în eprubetă, scrisori în
    plic de plantat, scrisori papirus în cutie sau scrisori în sticlă reprezintă
    toate producţia unei zile de lucru la atelierul de scris scrisori. Un proiect
    prin care două tinere se oferă să caligrafieze mesajele dvs. şi să le livreze
    cu drag destinatarilor pe care îi indicaţi. Un proiect care şi-a propus de la
    bun început să readucă la viaţă cea mai veche formă de comunicare scrisă:
    scrisoarea.


    Loredana
    Munteanu, cofondator al serviciului livrez dragoste. ro, atelierul de
    scrisori, ne-a povestit despre începuturile proiectului: Ideea a apărut cândva
    prin 2013, într-o joacă, din dorinţa de
    alterna mijloacele de comunicare. Proiectul a fost iniţail gândit pentru
    trei luni, dar pentru că a avut un impact mare, ne-am relansat după un timp şi
    a devenit un adevărat atelier de scrisori, cu scopul de a demonstra că scrisul
    de mână are viitor.


    Rezultatul? Zi de zi de scris scrisori, cu sute de
    scrisori caligrafiate pe lună, ne-a spus Loredana Munteanu, iar apoi ne-a
    vorbit despre extinderea acestui proiect prin apariţia scrisorilor în spaţiul
    public: Scrisori călătoare este o iniţiativă care
    îmi aparţine complet, apărută din dorinţa de a experimenta spaţiile publice şi
    creativ, dar şi pentru ca să vedem cele mai sincere zâmbete ale călătorilor. Am
    început în urmă cu doi ani, la metrou şi pentru că au avut un impact atât de
    bun, am continuat în tren, în tramvai, în autobuz, în autobuzul turistic, şi de
    curând, mai exact pe 22 noiembrie, am ieşit din sfera Bucureştiului şi am
    pornit prin ţară şi ne-am dus ca prim oraş la Braşov, unde am decorat un
    autobuz cu 300 de scrisori, pe linia 17, şi a fost foarte interesant să
    surprindem reacţiile călătorilor. Fie erau foarte curioşi, fie timizi, nu ştiau
    ce să facă, să ia scrisoarea sau să nu o ia, cu toate că pe fiecare plic scria:
    curaj, deschide, destinatarul eşti chiar tu. Dar credem că braşovenii au fost
    destul de încântaţi.



    Cum privesc
    oamenii acest mod de comunicare ne-a spus tot Loredana Munteanu: În principiu oamenii sunt foarte impresionaţi că mai există două
    nebune care se încăpăţânează să aprecieze şi să recreeze metoda clasică de
    comunicare, că punem preţ pe farmecul trecutului şi că scriem de mână atâtea
    poveşti zilnic. Dar e frumos!



    Cât despre
    planurile de viitor, în prejma sărbătorilor, Loredana Munteanu ne-a spus: Avem multe solicitări de pe-acum, când suntem întrebate ce variante de
    cadou să ofere mamei, tatălui, bunicilor, colegilor, şefului, iubitului. Sunt
    mulţi români care ne scriu din străinătate, care vor să ofere scrisori de dor
    şi drag celor rămaşi în ţară şi ne bucură că există interes şi din partea
    companiilor care vor să se îndepărteze de ideea clasică a coşului cadou pentru
    Crăciun şi vor să aştearnă vorbe sincere pe hârtie, pentru fiecare partener,
    angajat, coleg, prin care să le mulţumească pentru rezultatele obţinute în
    acest an. Mai avem două oraşe în care trebuie să ajungem foarte curând, Baia
    Mare şi Iaşi, după care revenim în Bucureşti, unde vom mai decora un ultim
    mijloc de transport în comun pe care nu-l accesasem până acum. Dar nu ne-a
    spus în ce mijloc de transport ne vor mai aştepta scrisori călătoare în luna
    decembrie, rămânând surpriză.



    Şi
    pentru că, mărturisesc, mie mi-au plăcut cel mai mult scrisorile în sticlă, am
    rugat-o pe interlocutoarea noastră să ne spună cum sunt ele concepute: Sunt trei tipuri de scrisori, scrisoarea clasică, scrisoarea în formă
    de violoncel, scrisoarea în formă de inimă. Fiecare sticlă este decorată, fie
    cu lavandă, pentru că am avut multe solicitări în acest sens, dar acum ne-am
    oprit la spic, pentru că aduce noroc, este o hârtie cerată, arsă pe margini,
    rulată, introdusă în sticlă şi apoi sigilată, tot sigiliul curge pe sticlă, şi
    apoi trimisă într-o cutie specială şi livrată cu dragoste la adresa
    destinatarului.



    Şi iată cum în
    vremuri dominate de mesaje virtuale, a trimite o scrisoare poate redeveni
    gestul care face diferența şi deschide noi dialoguri și emoționează. Ba mai
    mult, creează amintiri.