Istoria contemporană
a Sudanului, de la proclamarea independenței în 1956, și până azi, este una a
instabilității politice și economice, a succesiunii loviturilor de stat, a
războaielor civile și a susținerii terorismului internațional. Mai mult,
conflictul interetnic din Darfur, care a durat din 2004 până în 2010, s-a
soldat cu 300.000 de morți și cu relocarea a aproximativ 3 milioane de oameni.
În 2011, Sudul Sudanului, locuit în majoritate de populație non-arabă, a
devenit, prin referendum, stat independent. În 2010, alegerile la nivel
național pentru președinția Sudanului l-au adus în fruntea statului pe Omar
al-Bashir.
Militar de carieră, Al-Bashir a apărut în politica sudaneză în 1989
când a condus o lovitură de stat militară. De atunci, a fost ales președinte de
trei ori și a fost făcut responsabil de către comunitatea internațională de
crime împotriva umanității în războiul din Darfur. Pe 11 aprilie 2019, al-Bashir
a fost înlăturat de la putere de către armată după câteva luni de proteste și
revolte civile, iar pe 23 mai procurorii l-au acuzat de incitarea și
participarea la uciderea contestatarilor săi.
Uniunea Europeană a
reacționat la derularea evenimentelor din Sudan prin apelul la retrocedarea
puterii, cât mai curând posibil, către autoritățile civile. Înaltul
reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și securitate Federica
Mogherini a spus în luna aprilie 2019 că blocul european nu va recunoaște
legitimitatea actualului Consiliu Militar de Tranziție.
Maja Kocijancic,
purtător de cuvânt al Comisiei Europene, a afirmat că pentru blocul comunitar
posibilitatea ca autoritățile civile să revină la atribuțiunile lor este o
prioritate: Pot repeta
poziția Uniunii Europene prin care aceasta susține tranziția către guvernul
civil. În acest sens, pe măsură ce tranziția către guvernul civil se produce,
Uniunea Europeană va fi gata s-o asiste atât politic, cât și economic. Pot
spune că prioritatea pentru Uniunea Europeană rămâne transferul rapid al
puterii către autoritățile civile. Este ceva similar a ceea ce Uniunea Africană
a făcut deja. Această chestiune cere atenția noastră constantă.
Pe 15 ianuarie 2019, Parlamentul
European a adoptat o rezoluție prin care președintele și guvernul sudanez erau
somați să pună capăt reprimării demonstrațiilor, erau condamnați pentru
încălcarea brutală a drepturilor omului, a libertății presei, a minorităților
religioase și cereau să asigure un calendar pentru tranziția către democrație.
Legislativul european cerea Comisiei măsuri pentru oprirea migrației ilegale,
acțiuni umanitare pentru victimele războiului, embargou pe vânzarea de arme
către Sudan, pe echipamente de supraveghere video și tehnologie informațională
precum și susținerea organizațiilor civice care militează pentru democrație.