Tag: LSRS Franta

  • Daniil Turturoiu, noul coordonator-şef al LSRS Franţa

    Daniil Turturoiu, noul coordonator-şef al LSRS Franţa

    Daniil
    Turturoiu are 22 de ani şi este coordonator al Ligii Studenţilor Români din
    Străinătate, Filiala Franţa. S-a născut la Piteşti, unde a absolvit Colegiul
    Naţional Ion. C. Brătianu, dar a ales să studieze dreptul la Paris. Spune că
    decizia i-a fost influenţată, în 2015, de filmul lui Tudor Giurgiu De ce eu?,
    care spune povestea, bazată pe fapte a reale, a unui tânăr procuror ce încearcă
    să rezolve un complicat caz de corupție în România anilor 2000. A ales Franţa
    pentru că, iniţial, şi-a dorit să devină, la rându-i, procuror şi a vrut să
    evite să fie supus unor presiuni similare celor pe care le-a avut de suportat
    personajul principal al peliculei. În 2019 a ajuns la Paris, iar în prezent
    este student în anul 3 la drept la Universitatea Paris Nanterre. Daniil spune
    că s-a acomodat relativ uşor în urma tranziţiei graţie surorii sale, care se
    afla deja în Hexagon.







    Daniil
    a aflat de Liga Studenţilor Români din Străinătate de la sora sa, iar în
    septembrie 2021 s-a alăturat filialei din Franţa. A început lucrul rapid şi s-a
    implicat activ în organizarea evenimentului Fête de la rentrée, care a avut
    loc în octombrie şi care a reunit peste 100 de invitaţi. A fost ales apoi
    coordonator – adjunct şi pregătit de foştii lideri ai LSRS Franţa pentru a
    prelua funcţia de coordonator-şef, lucru care s-a întâmplat, anul acesta, la 1
    iunie. Iată ce şi-a propus să facă.




    Pe perioada acestui
    mandat mi-ar plăcea să strâng comunitatea de studenţi din România care au ajuns
    în Franţa, să putem să-i ajutăm cât mai mult. De obicei, atunci când ajungi în
    Franţa eşti primit cu braţele deschise, dar asta nu înseamnă deloc că este o
    trecere uşoară. Sunt foarte multe inconveniente de care te loveşti odată de ai
    ajuns în Franţa şi pe care, câteaodată, nu le vezi dinainte pentru că nu
    cunoşti exact cum funcţionează sistemul. Aşa că mi-ar plăcea să putem informa
    cât mai bine studenţii români care ajung în Franţa. Mi-ar plăcea să le creăm
    cât mai multe posibilităţi de acomodare, de la cazare, să le oferim oameni cu
    care să intre în contact, să le oferim oameni care au trecut deja prin domeniul
    pe care urmează aceştia să-l facă şi să le spună, în calitate de români, cum a
    fost pentru ei, ce oportunităţi au avut, să fie un fel de networking. Şi să fim
    cât mai apropiaţi în aceste vremuri destul de dificile. Avem activităţi tot
    timpul. Am avut un eveniment desfăşurat de Filiala Italia, pe 24 iunie, legat
    de Ziua Iei. Mai departe, pe 6 iulie, un eveniment de promovare la Ambasada Franţei
    din România, iar pe parcursul anului avem Bridges, care este un proiect de
    socializare şi de networking între generaţiile deja stabilite de mai mulţi ani
    în Franţa şi studenţii nou veniţi. În prezent, sunt 11 membri şi aşteptăm cu
    interes să se alăture cât mai mulţi membri de la 1 septembrie.





    Deşi,
    iniţial, şi-a dorit să ajungă procuror, Daniil s-a răzgândit şi acum se
    pregăteşte să fie avocat. Spune că, după ce îşi va finaliza studiile, îşi
    doreşte să se întoarcă în România, să se înscrie în Barou şi să profeseze aici.




    De când am ajuns în
    Franţa m-am tot gândit unde vreau să rămân. N-am ştiut să-mi răspund, deoarece
    pe de o parte Franţa este o ţară minunată şi mi-a pus la dispoziţie foarte
    multe oportunităţi, pe de cealaltă parte este România, care va rămâne
    întotdeauna ţara în care m-am născut şi ţara mea de suflet aşa că mi-ar plăcea
    să mă întorc progresiv în România. Este un proces lung şi vreau să termin şi un
    master înainte de toate. Ştiu că o să mai dureze destul de mult timp, dar
    progresiv aş vrea să mă întorc în România.


  • LSRS Franţa, sprijin pentru studenţii români din Hexagon

    LSRS Franţa, sprijin pentru studenţii români din Hexagon

    S-a născut în comuna Romuli, din judeţul
    Bistriţa-Năsăud, şi, încurajată de profesori să-şi continue studiile în
    străinătate, a ales să meargă în Franţa, mai ales că, spune ea, i-a plăcut
    graiul lui Jules Verne, Victor Hugo şi Molière. În prezent, Nicoleta este în
    anul patru la Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale,
    specializarea limbă chineză, şi în anul întâi la Universitatea Sorbonne
    Nouvelle la specializarea limbi străine aplicate – engleză-chineză. Nicoleta a
    ajuns la Paris în urmă cu patru ani, spune că s-a simţit foarte bine primită şi
    a fost plăcut surprinsă de modul în care funcţionează societatea franceză.




    Odată
    ajunsă aici, m-am trezit într-un oraş pe care îl mai văzusem doar o dată
    înainte, şi atunci într-o excursie de trei zile, şi nu m-a şocat foarte tare
    faptul că am ajuns într-un oraş în care toată lumea vorbea limba franceză, ci
    m-a şocat mai de grabă modul în care funcţionează sistemul educaţional pentru
    că în prima lună de facultate erat total diferit de ce ştiam eu de la foşti
    colegi mai mari. Dar am avut un elan cu care am venit şi cu care de altfel toţi
    studenţii vin, o dorinţă de a face şi de a te integra fără să iei în calcul
    riscuri care pot să apară. M-am simţit bine primită. Am avut noroc să întâlnesc
    colegi care au fost foarte drăguţi cu mine, care erau curioşi despre România.
    Auziseră de Dracula, Nadia Comăneci, de Hagi, dar cam atât şi am avut aşa o
    bucurie să întâlnesc perrsoane care aveau cunoştinţe în România, sau care
    vizitaseră sau care făcuseră studii în România. Asta a ajutat în procesul meu
    de integrare în societatea franceză.





    Nicoleta a
    avut primul contact cu Liga Studenţilor Români din Străinătate imediat după
    sosirea în Franţa, când căuta cazare. Acela a fost momentul în care s-a decis
    să se implice în organizaţie pentru ca la rându-i să le ofere sprijin tinerilor
    studenţi. Spune că a găsit o echipă unită de tineri ambiţioşi şi dornici să
    ajute, care în prezent numără 20 de membri activi. Nicoleta este coordonator al
    filialei Franţa din iulie 2020 şi, deşi ocupă această poziţie de scurt timp, a
    prezentat câteva dintre proiectele pe care LSRS Franţa le organizează în mod
    tradiţional.




    LSRS
    Franţa are un proiect care este deja o tradiţie şi anume Fête de la Rentrée,
    care este o seară de networking care, în general, se face la Ambasadă şi atunci
    se creează relaţii, se creează prietenii. Din păcate n-am putut să-l organizăm.
    A fost înlocuit cu o conferinţă online cu domnul ambasador (Luca Niculescu -
    n.r.). în calitate de asociaţie, promovăm cultura română. De aceea, profităm de
    fiecare ocazie în care este o sărbătoare pentru România să o marcăm şi noi
    într-un fel.

    De exemplu, cu ocazia Zilei Limbii Române noi am ales să facem o
    săptămână în care să sugerăm romanele noastre de suflet, scrise de scriitori
    români. De 1 decembrie a fost un eveniment foarte frumos, organizat între toate
    filialele, şi anume recitarea poeziei Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie de
    Mihai Eminescu în care toţi voluntarii care s-au implicat au recitat câte un
    vers şi s-a făcut un colaj frumos. În aceeaşi idee, 40 de persoane, inclusiv
    voluntari din filiala noastră, au recitat versuri din Glosă în vederea
    aniversării a 171 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu.





    Cât
    priveşte planurile pentru 2021, LSRS Franţa îşi propune organizarea unui
    webinar care să sădească în minţile studenţilor români convingerea că nimic nu
    este imposibil de realizat câtă vreme fac tot ceea ce ţine de ei pentru a-şi
    asigura reuşita.




    Anul
    acesta, în variantă nouă, dorim să adunăm cât mai multe persoane care şi-au
    realizat o carieră în Franţa şi să organizăm conferinţe online în care ei nu
    doar să vină cu acel aport de sfaturi şi informaţii pentru studenţii care vor
    să urmeze aceeaşi carieră ca ei, ci să le dea şi sfaturi despre viaţa în Franţa
    şi asta pornind de la simplul fapt că foarte mulţi tineri români care vin în
    Franţa să studieze visează să facă o carieră în viitor în Franţa, dar pe
    parcurs sunt descurajaţi. Intervine acel sentiment că eu nu sunt capabil, că eu
    nu pot, că eu sunt străin şi cum o să mă descurc şi atunci unul dintre
    scopurile proiectului este să venim şi să le demonstrăm că da, se poate, şi că
    nu este imposibil să reuşeşti ceva ce îţi propui şi ceva ce îţi place.




    Am
    întrebat-o pe Nicoleta, aşa cum am făcut-o cu toţi colegii ei, dacă
    intenţionează să se întoarcă şi să profeseze în România. Am primit un răspuns
    asemănător: tinerii români care studiază acum peste hotare vor să revină în
    ţară şi să facă uz de toată experienţa acumulată. Cer însă un singur lucru: ca
    munca depusă să fie recunoscută şi recompensată la adevărata ei valoare.




    Este o
    întrebare care mi se pune destul de des. Cochezez cu ideea de a mă întoarce în
    ţară, dar în acelaşi timp mă gândesc că dacă m-aş întoarce m-aş întoarce
    într-un context în care munca pe care o depun să-mi fie răsplătită.