Tag: lungmetraj

  • Horia, debutul în lungmetraj al Anei-Maria Comănescu

    Horia, debutul în lungmetraj al Anei-Maria Comănescu

     

    “Horia” a avut premiera mondială în noiembrie 2023, la Festivalul de Film Black Nights de la Tallinn. Publicul din România l-a vizionat în avanpremieră națională la Les Films de Cannes à Bucarest, prezentat în secțiunea competitivă Avanpremierele toamnei, unde a câștigat Premiul Publicului.

    Un road movie și coming of age totodată, după un scenariu scris de Ana-Maria Comănescu, filmul spune povestea maturizării lui Horia, un adolescent de 18 ani dintr-un sat românesc, îndrăgostit de o fată care locuiește în cealaltă parte a țării. După o ceartă cu tatăl lui, Horia face un gest impulsiv și pleacă de acasă pe vechea motoretă a tatălui său. Pe drum o întâlnește pe Stela, o puștoaică isteață, iar cei doi sunt forțați de împrejurări să călătorească împreună și să depășească o serie de obstacole.

    Înainte de Horia, Ana-Maria Comănescu a realizat trei scurtmetraje (In the House, Te mai uiți și la om și Pipa, sexul și omleta), obținând diverse premii și selecții în cadrul festivalurilor studențești și internaționale și două nominalizări la Premiile Gopo. A încercat, cu fiecare film, să-și depășească zona de confort și să-și asume riscuri. Așa a procedat și cu Horia, alegându-i pentru rolurile principale pe Vladimir Țeca și Angelina Pavel, doi actori debutanți, care traversează țara pe o motocicletă Mobra fabricată în România anilor 70.

    Ana-Maria Comănescu: Am făcut un road movie și în timpul facultății, dar acolo personajele mergeau cu mașina, nu cu motoreta, de aceea a fost un pic mai simplu tehnic vorbind. Îmi place genul acesta de filmare în care ești mereu pe drumuri, în mișcare, și te muți dintr-o locație în alta. Este complicat, într-adevăr, dar este în același timp și memorabil, rămâi cu o amintire nebunească, dar plăcută.

    Mi-am dorit de la început să debutez cu un road movie. Este unul din genurile mele preferate și întotdeauna este o plăcere să te joci cu un gen care deja există în cinema, fiindcă poți să-l condimentezi cu tot felul de elemente din alte genuri. Astfel că inițial am pornit de la această idee, de la ideea de a face un road movie. Apoi m-am gândit la transformarea lui Horia, personajul principal, pe parcursul călătoriei sale. Pentru că este evident că la început Horia acționează mai puțin matur decât spre final.

    Această călătorie, care durează cel mult o săptămână, reușește să-l maturizeze. Și acest aspect al poveștii mi s-a părut foarte interesant de explorat: faptul că Horia iese pentru prima oară din satul său plasat undeva în Dobrogea, crezând că această călătorie va fi una scurtă, va dura cel mult o zi. Însă călătoria sa este una inițiatică, o călătorie care ajunge să fie mult mai lungă și mai complicată decât anticipase el. Și, foarte important, odată ce iese din satul său, Horia descoperă pentru prima dată lumea. Ceea ce mi-am dorit eu a fost ca noi, spectatorii, să o descoperim o dată cu el, să-l însoțim cumva în călătoria asta atât de importantă pentru el.

    Așa cum am mai spus, filmul face apel și la nostalgie și cred că prin Horia putem retrăi și noi perioada respectivă, perioada în care am trecut de la adolescență la maturitate. Cred că cei mai mulți dintre noi au făcut gesturi nebunești în adolescență, au riscat când au fost îndrăgostiți și au sperat că iubirea lor este împărtășită. Mi s-a părut că povestea lui Horia este o poveste cu care mulți dintre noi se pot identifica.”

     

    Ana-Maria Comănescu, scenarista și regizoarea filmului Horia, ne-a spus cum i-a ales pe cei doi actori care interpretează rolurile principale – Vladimir Țeca și Angelina Pavel – și cum a construit relația dintre personaje.

    Am lucrat mulți ani la acest scenariu, l-am întors pe toate părțile și așa a devenit clar pentru mine că relația Horia-Stela este, de fapt, nucleul filmului. Relația cu Stela este cea care îl ajută pe Horia să se transforme și să parcurgă tot acest drum inițiatic. De aceea a fost important pentru poveste ca între cei doi să existe niște diferențe, să fie cumva complementari. Dacă Horia este un personaj introvertit și anxios, speriat de lumea din jur, Stela este opusul lui. Stela este foarte deschisă, foarte flexibilă, are calitatea de a se adapta la orice situație. Și cred că fiecare dintre personaje învață câte ceva de la celălalt.

    În plus, mi-am dorit foarte mult să nu pic în plasa unei intrigi romantice. De aceea, am ales ca diferența de vârstă dintre Horia și Stela să fie totuși semnificativă. Iar o fată de treisprezece ani, cum este Stela, poate fi de cele mai multe ori mult mai matură decât un băiat de optsprezece, vârsta lui Horia.”         

                                                                    

    Liviu Cheloiu, Daniela Nane, Mihaela Velicu, Dragoș Olaru și Robert Onofrei completează distribuția filmului Horia. Filmările au avut loc în zone spectaculoase din România, pe care publicul va avea ocazia să le descopere dintr-o nouă perspectivă.

     

  • Filmul “La civil”, regizat de Teodora Ana Mihai, distins cu Prix de l’Audac

    Filmul “La civil”, regizat de Teodora Ana Mihai, distins cu Prix de l’Audac

    Filmul La civil, regizat de Teodora Ana Mihai, a fost recompensat cu Prix de l’Audace (Premiul pentru Curaj n.r.) al secţiunii Un Certain Regard din cadrul Festivalului de Film de la Cannes (6-17 iulie). Secţiunea Un Certain Regard a revenit anul acesta la forma şi misiunea originale, aceea de a prezenta cinematografia tânără şi pe cea de cercetare, a spus Thierry Frémaux, delegatul general al festivalului, la anunţarea selecţiei. Filmul La civil va fi distribuit în România de Voodoo Films, iar premiera este preconizată toamna aceasta, în cadrul festivalului Les Films de Cannes à Bucarest, ediția a 12-a, care va avea loc între 22-31 octombrie.



    Coproducție Belgia (Menuetto Film) România și Mexic, cu sprijinul Eurimages, La civil a beneficiat de girul unor cineaști consacrați precum frații Dardenne (Les films du Fleuve, Belgia), Cristian Mungiu (Mobra Films, România) și Michel Franco (Teorema, Mexic). Director de imagine este Marius Panduru (autor al imaginii mai multor filme, printre care “Polițist adjectiv, “Closer to the Moon, “Aferim! și “Eu când vreau să fluier, fluier).



    La civil este primul lungmetraj de ficțiune al Teodorei Ana Mihai, care s-a născut la București în 1981, iar în 1989 s-a mutat cu părinții în Belgia. Și-a descoperit pasiunea pentru cinematografie în liceu la San Francisco, California, și a urmat cursurile Facultății de Film din New York. A început să lucreze în Belgia ca scenaristă și apoi ca asistentă de regie. La Civil spune povestea lui Cielo, o mamă din Mexic care își caută fiica răpită de membrii unui cartel de droguri. Cum autoritățile nu reușesc să o ajute, Cielo ia totul pe cont propriu și se transformă treptat din gospodină în activistă răzbunătoare. La Civil se bazează pe evenimente reale și este rezultatul mai multor ani de cercetări întreprinse de regizoare în colaborare cu scriitorul mexican Habacuc Antonio de Rosario.



    Inițial, când a început documentarea, Teodora Ana Mihai își propusese să realizeze un film documentar: Eu cunosc Mexicul de când eram copil, iar Mexicul de atunci era cu totul altul decât cel de acum. Puteai merge cu mașina fără probleme, să vizitezi, să faci turism. Din 2006, de când președintele Felipe Calderón a declarat război contra drogurilor, au dispărut peste 60.000 de persoane, această decizie politică a avut și are un impact puternic. Așa cum spuneam, au mai rămas regiuni unde poți face turism, unde există mai multă siguranță, dar mai ales în zonele din nord, la granița cu SUA, este foarte problematic. Iar acum această situație este destul de răspândită în multe state din Mexic. De aceea am ales și acest subiect, pentru că este atât de evident că avem nevoie de dezbateri despre situația actuală din Mexic. Nu e normal să ieși dimineața din casă, să pleci la serviciu sau la școală, să dispari fără urmă și nimeni să nu știe ce ți s-a întamplat. M-am întrebat cum este să fii adolescent într-un astfel de context, cum este să fii părinte, ce înseamnă să trăiești în această societate nesigură. Inițial în 2015, când împreună cu Habacuc Antonio de Rosario am început documentarea, ideea era să vorbim cu cât mai multe familii ale victimelor cartelurilor de droguri. A fost o perioadă de doi ani și jumătate în care am vorbit cu foarte mulți oameni despre acest fenomen, în ideea de a face un documentar. Până la urmă am abandonat această idee, pentru că documentarul nostru ar fi prezentat situații ilegale, declarații delicate, și nu voiam să punem pe nimeni în pericol.



    După ce au abandonat ideea de a realiza un documentar, Teodora Ana Mihai și Habacuc Antonio de Rosario s-au decis să spună povestea lui Miriam Rodríguez Martínez, o femeie care a fost împușcată și ucisă în afara casei sale, după ce i-a găsit și amenințat pe răpitorii și ucigașii fiicei sale. În timpul investigației am făcut cunoștință cu Miriam Rodríguez Martínez, despre care s-a scris în ultima vreme, a apărut și un articol în The New York Times depre activitatea ei, din păcate la patru ani după ce a murit. Noi am avut oportunitatea să o cunoaștem și să vorbim cu ea, așa s-a născut personajul principal al filmului, Cielo, mama fetei care a fost sechestrată și ucisă de un cartel de droguri. După ce a încercat să găsească ajutor la autorități și nu a reușit, a încercat să se descurce singură, a luat totul pe cont propriu. Cum spuneam, am făcut foarte multe interviuri, iar ideea mea, inițial, a fost să scriu această poveste din punctul de vedere al unui adolescent sau adolescente, însă am întâlnit-o pe Miriam Rodríguez Martínez, care aflase că noi facem investigații în zonă pe această temă și ne-a povestit ce i s-a întâmplat. Povestea ei m-a facut să decid că punctul de vedere va fi cel al unei mame. Filmul este, de fapt, și un tribut adus ei și tuturor familiilor care ne-au povestit ce li s-a întâmplat. Din păcate, am auzit foarte multe povești puternice și tragice.



    Principalul finanțator al filmului La Civil a fost Fondul Audiovizual din Flandra (VAF), cu sprijinul Centrului Cinematografic și Audiovizual Belgia, a Centrului Național al Cinematografiei (CNC) din România și a Eurimages – Fondul European de Sprijin pentru Cinema. Filmul a fost filmat în noiembrie-decembrie 2020 în Durango, Mexic, în timpul pandemiei COVID-19.