Marea maestră internaţională Elisabeta Polihroniade, una dintre cele mai cunoscute jucătoare din istoria şahului
mondial, a încetat din viaţă, la sfârşitul săptămânii trecute,
la vârsta de aproape 81 de ani. A reprezentat România
ca jucătoare la nu mai puţin de 10 ediţii ale Olimpiadelor de şah pe echipe,
competiţie organizată la fiecare doi ani, după care a fost prezentă la arbitră
la alte 13 ediţii ale Olimpiadelor. În perioada 1954 – 1981, marea maestră Elisabeta Polihroniade a câştigat 18 medalii în
campionatul individual feminin al României, două de bronz, 9 de argint, de 7
ori reuşind să câştige titlul naţional. Acestora li s-au adăugat şi multe succese
în campionatele naţionale pe echipe mixte. Remarcabil este însă palmaresul de
la olimpiade – şase, dintre care 4 de argint şi 2 de bronz. Prima medalie a
fost de argint, în anul 1966, la Oberhausen, în Germania. A urmat un nou titlu
de vicampioană olimpică, în 1972, la Skopje, în fosta Iugoslavie, apoi un altul
în 1974 la Medellin, în Columbia şi încă unul în 1982 la Lucerna, în Elveţia.
Cu echipa României a câştigat şi două medalii de bronz, în 1984, la Salonic, în
Grecia şi în 1986, la Dubai, în Emiratele Arabe Unite. De fapt, în 1974, la
Medellin, echipa României ar fi trebuit să câştige titlul olimpic, conform
criteriilor de departajare. Conform acelor criterii, la prima ediţie a Olimpiadelor feminine de la Emmen, în Olanda, echipa României,
aflându-se la egalitate de puncte cu cea a Uniunii
Sovietice, a obţinut medaliile de bronz. La
Medellin, 17 ani mai târziu, conform
aceloraşi criterii, echipa Uniunii Sovietice trebuia să se
mulţumească cu medaliile de argint, însă era prea mult după ce, cu doi ani
înainte, URSS-ul pierduse şi titlul mondial individual masculin în urma
celebrului meci de la Reykjavik dintre americanul Bobby Fischer şi Boris Spasski.
La finalul olimpiadei din Columbia, conducerea Federaţiei Internaţionale de Şah, dominată de sovietici, a decis peste noapte să
schimbe regulamentul, inventând un meci de departajare pentru echipele clasate
pe primul loc la egalitate de puncte, România şi URSS, meci câştigat de
sovietice.
La începutul anilor 90, marea maestră
internaţională Elisabeta Polihroniade s-a retras din competiţii, dar a
continuat să promoveze şahul, în special în rândul copiilor, atât la o emisiune
duminicală a postului naţional de
televiziune, dar şi prin multele competiţii pe care le-a patronat. A creat
Turneul Regilor, competiţie organizată în România, la care în ultimul deceniu
au venit cei mai mari jucători de şah ai lumii, inclusiv actualul campion
mondial, norvegianul Magnus Carlsen. La ediţia 2014 a Turneului Regilor, marea
maestră internaţională Elisabeta Polihroniade avea o intervenţie foarte scurtă,
dar semnificativă pentru o jucătoare care întotdeauna
s-a simţit foarte bine în marea
familie a jucătorilor de şah, amintind deviza în latină a Federaţiei
Internaţionale de Şah Gens una sumus – Suntem o
singură familie: Gens una sumus! Vă iubesc, vă doresc
să fiţi fericiţi toată viaţa! Mult succes!
În paralel cu activitatea
de jucătoare, a scris mai multe cărţi de şah şi a înfiinţat revista de
specialitate Gambit. Şi-a construit şi o carieră de
jurnalistă,
cu primii 5 ani în Radiodifuziunea
Română, după care a trecut la Televiziunea
Română. Marea maestră Elisabeta Polihroniade s-a implicat atât la nivel
naţional, cât şi la nivelul federaţiei internaţionale de şah, FIDE, ca să
introducă şahul ca disciplină în şcoală. Ca recunoaştere a demersurilor sale,
i-a fost conferit titlul de membru de onoare al Federaţiei Internaţionale
de Şah.