Patriot, revoluționar, om politic, scriitor, istoric și om care a
făcut istorie. Astfel l-am putea caracteriza pe Nicolae Bălcescu, personalitate
a românilor din zbuciumatul secol al XlX-lea. Deşi toată lumea poate spune că a
auzit de el, în acelaşi timp se poate afirma că, în prezent, este o
personalitate aproape total uitată. Ca şi neobservată a trecut şi împlinirea,
în acest iunie, a două secole de la naşterea sa. Nici opera și nici viața sa,
de numai 33 de ani, nu sunt evocate, în mod semnificativ, cu această ocazie.
Aşadar, Nicolae Bălcescu s-a născut, în București, în 1819, acum 200 de ani, în
ziua de 29 iunie, la Bucureşti. A purtat numele de familie al mamei sale,
Zinca, originară din localitatea vâlceană Bălcești. A studiat la Sfântul Sava,
avându-l profesor pe Ion Heliade Rădulescu și coleg pe Ion Ghica. Mai târziu,
Ghica va evoca, într-o scrisoare adresată poetului Vasile Alecsandri, spiritul
dreptăţii şi dragostea pentru istorie a micului Bălcescu. În aceeași scrisoare,
Ion Ghica își amintește că îl vizitase pe Nicolae Bălcescu la închisoare, unde
era deţinut pentru participarea, la numai 21 de ani, la o conspiraţie
revoluţionară. La ieșire, împreună cu Ion Ghica și Christian Tell, înființează,
societatea secretă revoluționară Frăția, care avea deviza Dreptate și Frăție.
Gruparea se dezvoltă semnificativ, aderând tot mai mulți tineri revoluționari,
și se deschide chiar o filială la Paris, numită Societatea studenților
români, condusă de C. A. Rosetti. Din 1844, editează Magazin istoric pentru
Dacia, împreună cu ardeleanul August Treboniu Laurian. Ideea unirii românilor
îl face ca, în aceea perioadă, să călătorească pe la românii din afara
Munteniei, în Ardeal și Moldova, dar și în Italia și Franța. Anul revoluționar
1848 îl prinde în Franța, de unde revine la București și devine ministru de
externe în Guvernul provizoriu, revoluționar. La înăbușirea revoluției din
Muntenia, devine un exilat. Trece munţii în Transilvania unde negociază, fără
succes, între revoluționarii unguri și cei români. Ajuns la Paris scrie studiul
său istoric cel mai important Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, rămas în
manuscris și publicat de Alexandru Odobescu, în 1861 – 1863. În 1851, Odobescu,
care îl admira pe Bălcescu, îl ajută la înființarea organizației Junimea
română.
Bălcescu este un precursor al unificării Europei, pe baze moderne,
revoluţionare, de libertate şi respectare a drepturilor omului. În 1852, bolnav
şi epuizat, încearcă să revină în Muntenia sau măcar în Moldova. Otomanii,
însă, nu îi iartă activitatea revoluţionară şi nu îi permit să debarce de pe
vasul de pe Dunăre pe care se afla. Urcă la bord o serie de prieteni şi mama
sa. Este ultima întâlnire, pentru că Nicolae Bălcescu urma să plece în Italia,
în sudul său însorit, pentru a-şi trata plămânii bolnavi. Avea să moară, exilat
şi fără speranţă, după ceva mai mult de o lună, la Palermo. Corpul său nu a
putut fi găsit de prietenii care au vrut să îl aducă în pământul ţării sale, pe
care a iubit-o atât de mult. O întreagă mitologie s-a născut în jurul
rămăşiţelor sale pământeşti, dar cert este că, la Palermo, memoria lui Nicolae
Bălcescu este cinstită şi onorată. Pe hotelul Alla Trinacria, unde şi-a trăit
ultimele clipe, se află o mare placă memorială care vorbeşte despre Nicolae
Bălcescu, distins istoric şi fervent patriot, luptător pentru ridicarea
României moderne.
Pe aceeaşi faţadă, se află o placă memorială dedicată chiar
lui Garibaldi, care a locuit în acest hotel zece ani după Bălcescu, în 1862,
când lupta pentru unificarea Italiei. Nu departe îi aflăm din nou pe cei doi
revoluţionari care nu s-au întâlnit dar au luptat pentru ţările lor. Este
parcul Garibaldi, dedicat marelui revoluţionar şi camarazilor săi de arme şi
luptă. Aici a fost ridicată o sculptură oferită de Academia Română, bustul lui
Nicolae Bălcescu, mare patriot şi istoric român, după cum este scris pe soclu.
Tricolorul românesc aşezat pe statuie de un necunoscut însoţeşte portretul de
piatră al Nicolae Bălcescu, un vizionar revoluţionar care şi-a dedicat scurta
şi intensa sa viaţă poporului român.