Tag: Magda Mihailescu

  • Critic Magda Mihăilescu, winner of the Gopo Special Award

    Critic Magda Mihăilescu, winner of the Gopo Special Award

    Film critic Magda Mihăilescu was honored at the 15th edition of the Gopo Awards Gala with the Special Award for her exceptional career in the world of film. A graduate of the Faculty of Philosophy, the Journalism Department of the University of Bucharest, she is a member of the Romanian Filmmakers Union and the International Federation of Film Critics (FIPRESCI). Magda Mihăilescu has been a film critic since 1964. She wrote the film reviews in Flacăra magazine, then in the newspaper Informația Bucureștiului, until 1982, when she was removed from the press. After 1990 she returned to the press and between 1991 and 2005 she wrote the film section of the newspaper Adevărul and the film page ‘Traveling of the magazine Adevărul Literar şi Artistic.



    Between 2005 and 2008 she authored the film reviews of the newspaper Gândul. Since 2005 she has been a freelancer, publishing in the online newspaper DCNEWS, the online magazine of the Aarc Filmmakers Union and the Italian film magazine Otto e mezzo. She made her editorial debut in 1969, with the Sophia Loren monograph (Meridiane Publishing House), then she made studies in the history of cinema and wrote essays in collective volumes. She signed, together with another four European critics, the volume Guardare in faccia il male, Lucian Pintilie fra cinema e teatro (Italy, Pesaro, 2004).



    She is the author of the books These Giocondas Without a Smile – Conversations with Malvina Urșianu (Curtea Veche Publishing House, 2006), François Truffaut – The Man Who Loved Movies (Curtea Veche Publishing House, 2009), My sister from Australia – Past meetings with Irina Petrescu (Union of Filmmakers Publishing House, 2019). She coordinated, together with Cristina Corciovescu, the volumes The Ten Best Romanian Films of All Time (Polirom Publishing House, 2010) and From Comrade Ceaușescu to Mr. Lăzărescu (Polirom Publishing House, 2011). In 2009, after the release of the volume about François Truffaut, the critic Alex Leo Șerban wrote in Dilema magazine: To my taste, Magda Mihailescu’s book, François Truffaut – The Man who Loved Movies, is the best book about movies ever written in Romanian.



    We talked to Magda Mihăilescu about her passion for François Truffaut, which began with The Four Hundred Blows / Les quatre cents coups, which she saw shortly after the premiere: “François Truffaut shocked me, he marked me in a certain period. I was at the beginning of my career when I discovered him. I was impressed with the way he built his career. And I mean his career as cinema personality, not just as filmmaker, because Truffaut – as is well known – was involved in film criticism, he was one of the angriest French critics, who brought a new perspective in the evaluation of the French film. I was intrigued, seduced by this transition in his career, from the fussy, angry critic, from the one who buried the French cinema, as he was known at the time, to a demure critic, almost classic, but who subversively disturbed the waters of modernity. I was interested in how he built his career as a cinema personality, starting from the condition of critic and becoming the most important French filmmaker after the war. Whether we accept it or not, this is the truth. Maybe Jean-Luc Godard, to mention a much more spectacular character in the world of cinema, built a school. Truffaut did not build a school, but he remains the one and only Truffaut, many dream of reaching the end of that path which he reached. I was impressed by the complexity of his condition. Although I did not meet him – this was one of the paradoxes of my life, I met great filmmakers but not Truffaut – I learned from everything I read and heard from those around him that he was also very humane, that he was not only a charming, but also very generous person. Many young French filmmakers made their debut with financial support from Truffaut, but Truffaut never mentioned it. I was impressed by the complexity of this filmmaker and by the way he built his career.



    Throughout her career, Magda Mihăilescu has conducted exclusive interviews for Romania with great film personalities such as Federico Fellini, Sophia Loren, Ennio Morricone, Andrzej Wajda, Orson Welles, Laurence Harvey, Marco Bellocchio, Claude Lelouch, André Téchiné, Fanny Ardant, Jean-Paul Belmondo, and Emir Kusturica.



    Here is Magda Mihăilescu with details about the meeting with Federico Fellini: The meeting with Federico Fellini was a miracle. I was in Rome when he was filming Amarcord at the Cinecittà studio. And I can say that I was lucky enough to be quite young and resilient, because, when I got the approval to attend the filming sessions, I was told that no one could recommend me to Fellini. They said I could take a seat somewhere on the premises, as Fellini is filming day and night, and I was supposed to hang on as long as I could, and if Fellini noticed me, he was to come and talk to me. It was indeed a test of endurance and, after two days, Fellini approached me, he asked me what I was doing, why I was there. And that’s how I happened to be involved in this miracle of seeing Fellini at work. It’s hard to talk about it, but when I wrote the report after the filming, I did manage to put something on paper. It’s hard to talk about Fellini and portray him in words because he was playing all the time, he was playing on the set, with the extras, and with everyone who watched the shooting. He was filming a winter scene in the middle of summer, obviously with artificial snow, and he had come dressed in his coat, we were wearing summer clothes, as it was June. And he came to ask us how we could resist, why we were not cold. Unfortunately, I did not immediately enter his game, to pretend that I was cold, to understand that I realized that the reality invented by Fellini was stronger at that moment than the meteorological reality. This was Federico Fellini. He was said to be a sorcerer, and indeed he was a sorcerer. Watching him at work was probably the highest moment of my encounter with the miracle of the birth of cinema. (LS)

  • Le Prix Spécial Gopo attribué à la critique de cinéma Magda Mihăilescu

    Le Prix Spécial Gopo attribué à la critique de cinéma Magda Mihăilescu

    Lors
    du quinzième Gala des Prix Gopo, la critique de cinéma film Magda Mihăilescu s’est
    vu attribuer le Prix spécial pour l’ensemble de sa carrière. Diplômée du
    département de journalisme de la Faculté de philosophie de l’Université de
    Bucarest, membre de l’Union des cinéastes de Roumanie et de la Fédération
    internationale des critiques de cinéma (FIPRESCI), Magda Mihăilescu a débuté en
    1964, en tant que chroniqueuse cinéma, dans les pages de la revue Flacăra. Elle passe ensuite au quotidien
    Informația Bucureștiului, une
    rédaction qu’elle quitte en 1982, lorsqu’elle se voit interdire de travailler
    dans la presse. Magda Mihăilescu reprend l’activité journalistique après 1990, avec
    une rubrique cinéma au quotidien Adevărul
    et la page cinéma Travelling de la
    revue Adevărul Literar și Artistic,
    qu’elle assure de 1991 à 2005. Entre 2005 et 2008, elle est titulaire de la
    rubrique cinéma du journal Gândul. Depuis
    2005, elle est journaliste indépendante et publie des articles dans le journal
    en ligne DCNEWS, dans la revue virtuelle de l’Union des cinéastes Aarc et dans
    la revue de cinéma italienne Otto e mezzo.

    En 1969, Magda Mihăilescu publie son premier volume, une monographie consacrée
    à l’actrice Sophia Loren, qui sera suivie de plusieurs études sur l’histoire du
    cinéma et de contributions à des ouvrages collectifs. Elle a signé, aux côtés
    de quatre autres critiques européens, le volume Guardare in faccia il male, Lucian Pintilie fra cinema e teatro
    (Italia, Pesaro, 2004). Elle est l’auteure des ouvrages Ces Giocondes sans sourire-Conversations avec Malvina Urşianu (Éditions
    Curtea Veche, 2006), François Truffaut – L’homme
    qui aimait les films
    (Éditions Curtea Veche, 2009), Ma sœur d’Australie-Vieilles rencontres avec Irina Petrescu (Les
    éditions de l’Union des cinéastes, 2019).Elle a coordonné, avec Cristina
    Corciovescu, également critique de cinéma, les ouvrages Les dix meilleurs films roumains de tous les temps (Éditions
    Polirom, 2010) et De camarade Ceaușescu à
    monsieur Lăzărescu (Éditions Polirom, 2011).

    En 2009, après la sortie du
    livre consacré à François Truffaut, le critique de cinéma Alex.Leo Șerban écrivait
    dans la revue culturelle Dilema: « Le
    livre de Magda Mihăilescu, François
    Truffaut – L’homme qui aimait les films
    , est, à mes yeux, le meilleur livre
    de cinéma jamais écrit en roumain. » Nous avons interrogé Magda Mihăilescu
    sur sa passion pour le réalisateur français, une passion née dès sa première
    rencontre avec l’œuvre de Truffaut, lors de la projection du film Les quatre cents coups. « François Truffaut m’a
    bouleversée et m’a marquée pendant une certaine période. Ma carrière venait de
    commencer lorsque j’ai découvert son art. Ce qui m’a impressionnait chez lui c’était
    la façon dont il avait construit sa carrière, et quand je dis ça, je pense à
    son parcours dans le cinéma en général, pas seulement en tant que réalisateur,
    car Truffaut – c’est bien connu – a été un des plus « furieux »
    critiques français, avec une approche inédite du cinéma de l’Hexagone. Ce changement
    de carrière m’a intéressée et m’a séduite, l’idée de voir comment le critique
    colérique et furibond, le fossoyeur du cinéma français selon certaines voix,
    s’est transformé en un critique calme, classique presque, mais qui a réussi à agiter
    les eaux de la modernité. J’ai été intéressée de voir comment il s’était
    construit cette carrière d’homme de cinéma, en passant de la condition de
    critique à celle de plus important cinéaste français de l’après-guerre. C’est
    la vérité, qu’on l’accepte ou non. Jean-Luc Godard, pour mentionner quelqu’un
    de bien plus spectaculaire du monde du cinéma, a peut-être fondé une école.
    Truffaut, lui, n’a pas fondé d’école, mais ils sont nombreux à rêver d’arriver
    au même bout de chemin que lui. J’ai été impressionnée par sa condition
    tellement complexe. Sans l’avoir jamais rencontré – et ça c’est un des
    paradoxes de ma vie, j’ai rencontré de grands cinéastes, mais pas Truffaut -
    tout ce que j’ai lu ou entendu dire de lui m’a fait comprendre qu’il était
    quelqu’un de très humain, un être plein de charme et très généreux. De nombreux
    jeunes cinéastes français ont fait leurs débuts grâce au soutien financier de
    Truffaut, qui n’en a jamais parlé, d’ailleurs. »
    , a-t-elle répondu.


    Durant sa carrière, Magda Mihăilescu a interviewé
    en exclusivité pour la Roumanie de grands cinéastes tels Federico Fellini,
    Sophia Loren, Ennio Morricone, Andrzej Wajda, Orson Welles, Laurence Harvey,
    Marco Bellocchio, Claude Lelouch, André Téchiné, Fanny Ardant, Jean-Paul
    Belmondo, Emir Kusturica. Magda Mihăilescu évoque sa rencontre avec Federico
    Fellini. « Ma rencontre avec Federico Fellini a
    été un miracle. J’étais à Rome au moment où il tournait « Amarcord » à
    Cinecittà. Et je peux vous dire que j’ai eu cette chance d’être suffisamment
    jeune et en forme, car, lorsque j’ai reçu l’autorisation d’assister au
    tournage, on m’a dit que personne ne pouvait me recommander à Fellini. Je
    pouvais donc m’installer sur le plateau de tournage, Fellini tournant jour et
    nuit, et résister autant que possible : si Fellini remarquait ma présence,
    il viendrait me parler. Ce fut donc un test de résistance pour moi et, deux
    jours plus tard, Fellini s’est approché de moi et m’a demandé ce que je faisais
    là, quel était mon travail. Et c’est comme ça que j’ai pris part à cette magie,
    de regarder Fellini travailler. C’est difficile de le raconter, mais quand j’ai
    écrit mon reportage, j’ai quand même été capable de trouver les mots pour le
    faire. C’est difficile de raconter Fellini, car il jouait tout le temps sur le
    plateau de tournage, avec les figurants, avec tout le monde qui était là. Il
    tournait une scène d’hiver en plein été, avec de la neige artificielle
    bien-sûr, et il était là, enveloppé dans un manteau épais, alors que nous
    autres portions des vêtements d’été, car on était en juin. Et il est venu nous
    demander comment on faisait pour ne pas avoir froid. Malheureusement, je ne
    suis pas entrée dans son jeu pour feindre le froid, sans comprendre que la
    réalité inventée par Fellini était plus forte que la réalité météorologique. Il
    était comme ça, Federico Fellini. On a dit qu’il était un sorcier et c’est vrai.
    Le fait d’assister à ce tournage a probablement été le plus fort moment de mes
    rencontres avec le miracle de la naissance du cinéma. »
    , a conclu Magda
    Mihăilescu. (Trad. Ileana Ţăroi)

  • Criticul Magda Mihăilescu, onorată cu Premiul Special Gopo pentru cariera sa excepțională

    Criticul Magda Mihăilescu, onorată cu Premiul Special Gopo pentru cariera sa excepțională

    Criticul
    de film Magda Mihăilescu a fost onorată la cea de-a 15-a ediție a Galei
    Premiilor Gopo cu Premiul Special pentru cariera sa excepțională în lumea
    filmului. Absolventă a Faculății de Filosofie, secția Ziaristică a
    Universității din București, este membră a Uniunii Cineaștilor din România și a
    Federației Internaționale a a Criticilor de Film (FIPRESCI).

    Magda Mihăilescu a
    făcut critică cinematografică începând din 1964, ca titulară a cronicii de film
    a revistei Flacăra, apoi a ziarului Informația Bucureștiului, până în 1982,
    când a fost înlăturată din presă. După 1990 a revenit în presă și între 1991 și
    2005 a deținut rubrica de cinema a ziarului Adevărul și pagina de film
    Travelling a revistei Adevărul Literar și Artistic. Între 2005 și 2008 a semnat
    cronica de film a ziarului Gândul. Din 2005 este freelancer, publicând în
    ziarul on line DCNEWS, revista online a Uniunii Cineaștilor Aarc și revista de
    cinema italiană Otto e mezzo. A debutat
    editorial în 1969, cu monografia Sophia Loren (editura Meridiane), urmată de
    studii de istoria cinematografului și eseuri în volume colective. A semnat,
    alături de alți patru critici europeni, volumul Guardare in faccia il male,
    Lucian Pintilie fra cinema e teatro (Italia, Pesaro, 2004). Este autoare a
    cărților Aceste Gioconde fără surâs – Convorbiri cu Malvina Urșianu ( Editura
    Curtea Veche, 2006), François Truffaut – Bărbatul care iubea filmele (Editura
    Curtea Veche, 2009). Sora mea din Australia -Trecute întâlniri cu Irina
    Petrescu (Editura Uniunii Cineaștilor, 2019). A coordonat, împreună cu Cristina
    Corciovescu, volumele Cele mai bune zece filme românești ale tuturor timpurilor
    (Editura Polirom, 2010) și De la tovarășul Ceaușescu la domnul Lăzărescu
    (Editura Polirom, 2011). În 2009, după lansarea volumului despre François Truffaut, criticul Alex.Leo
    Șerban scria în revista Dilema: După gustul meu, cartea Magdei
    Mihăilescu, François Truffaut – Bărbatul care iubea filmele, este cea mai bună
    carte de cinema scrisă vreodată în limba
    română.


    Am vorbit cu Magda Mihăilescu despre pasiunea ei pentru François
    Truffaut, care a început cu Cele patru
    sute de lovituri/Les quatre cents coups, pe care l-a văzut la scurt timp
    după premieră.

    François Truffaut m-a șocat, m-a marcat într-o anumită perioadă. Eram la începutul
    carierei când l-am descoperit. M-a impresionat felul în care și-a construit el
    cariera. Și mă refer la cariera de om de cinema, nu numai de cineast, pentru că
    Truffaut -se știe- vine din critica de film, a fost unul dintre cei mai furioși
    critici francezi, care a adus o perspectivă nouă în evaluarea filmului francez.
    M-a interesat, m-a sedus această trecere în cariera lui, de la criticul
    năbădăios, furios, de la groparul cinematografului francez, cum i s-a spus, la
    un critic așezat, aproape clasic, dar care în mod subversiv a tulburat apele
    modernității. M-a interesat cum și-a construit această carieră de om de cinema
    plecând de la condiția de critic și ajungând să fie cel mai important cineast
    francez de după război. Că-l acceptăm sau nu, acesta este adevărul. Poate că
    Jean-Luc Godard a construit o școală, ca să mă refer la un personaj mult mai
    spectaculos din lumea cinematografului. Truffaut n-a contruit nici o școală,
    dar rămâne, mulți visează să ajungă la acel capăt de drum la care a ajuns el.
    Am fost impresionată de complexitatea condiției lui. Deși nu l-am cunoscut -
    ăsta a fost unul din paradoxurile vieții mele, am cunoscut mari cineaști dar nu
    pe Truffaut – am aflat din tot ce am citit și auzit de la cei din jurul lui că
    era și foarte uman, că a fost o ființă nu doar numai fermecătoare, ci și foarte
    generoasă. Mulți tineri cineaști francezi au debutat cu ajutorul lui financiar,
    dar Truffaut n-a menționat niciodată acest lucru. Am fost impresionată de
    complexitatea acestui cineast și de felul în care și-a construit cariera.


    De-a lungul carierei sale, Magda Mihăilescu a realizat
    interviuri în exclusivitate pentru România cu mari cineaști precum Federico
    Fellini, Sophia Loren, Ennio Morricone, Andrzej Wajda, Orson Welles, Laurence
    Harvey, Marco Bellocchio, Claude Lelouch, André Téchiné, Fanny Ardant,
    Jean-Paul Belmondo, Emir Kusturica. Magda Mihăilescu despre întâlnirea cu
    Federico Fellini:

    Întâlnirea cu Federico Fellini a fost un
    miracol. Eram la Roma în acea perioadă în care el filma Amarcord la studioul
    Cinecittà. Și pot să spun că am avut noroc să fiu destul de tânără și de
    rezistentă, pentru atunci când am primit acordul de a asista la filmări mi s-a
    spus că nimeni nu mă poate recomanda lui Fellini. Mă pot instala pe platoul de
    filmare, Fellini filmează zi și noapte, iar eu trebuie să rezist cât pot, dacă
    mă va observa Fellini va veni să-mi vorbească. A fost deci un test de
    rezistență și după două zile într-adevăr Fellini s-a apropiat, m-a întrebat ce
    fac, cu ce mă ocup, de ce mă aflu acolo. Și așa s-a întâmplat să particip la
    această vrajă, de a-l vedea pe Fellini la lucru. Este greu de vorbit despre
    asta, dar când am scris reportajul de după filmări am reușit să spun câte ceva.
    Este greu de vorbit despre Fellini și de prins în cuvinte pentru că el se juca
    tot timpul, se juca și pe platou, și cu figuranții, și cu toată lumea care
    asista la fimări. Filma o scenă de iarnă în plină vară, evident cu zăpadă
    artificială, și venise îmbrăcat în palton, noi eram îmbrăcați de vară, era
    iunie. Și a venit să ne întrebe cum de rezistăm, cum de nu ne este frig. Din
    păcate, n-am intrat imediat în jocul lui, să mimez că mi-este frig, să înțeleg
    că-mi dau seama că realitatea inventată de Fellini era mai puternică în acel
    moment decât realitatea meteorologică. Acesta era Federico Fellini. S-a spus că
    despre el că era un vrăjitor și, într-adevăr, a fost un vrăjitor. Asistarea la
    această filmare a fost, probabil, cel mai înalt moment din întânirile mele cu
    miracolul nașterii cinematografului.



  • Câștigătorii Galei Premiilor Gopo 2021

    Câștigătorii Galei Premiilor Gopo 2021


    Documentarul “colectiv” (regizat de Alexander Nanau) și-a adjudecat trei statuete Gopo – Cel mai bun film de lungmetraj și Cea mai bună regie, precum și Cel mai bun montaj (Alexander Nanau, George Cragg și Dana Bunescu). “colectiv”, distins cu numeroase premii, printre care Premiul Publicului LUX 2021 și Premiul Academiei Europene de Film pentru Cel Mai Bun Film Documentar, și nominalizat la două categorii ale premiilor Oscar 2021, oferă în premieră o privire în culisele momentelor-cheie care au avut loc după tragicul incendiu din 2015, din clubul Colectiv din București. Urmărind jurnaliști, avertizori de integritate, pacienți arși și oficiali din Guvern, filmul dezvăluie fără compromisuri o întreagă rețea a corupției, minciunii și manipulării.



    Documentarul “Acasă” (regia Radu Ciorniciuc) și-a atribuit trofeele pentru Cel mai bun documentar, Cel mai bun film de debut și Cel mai bun sunet (Tom Weber, Andreas Mühlschlegel și Lukás Moudrý).”Acasă”/ “Acasă, My Home”, documentarul de debut al lui Radu Ciorniciuc, a fost proiectat în premieră mondială la Sundance Film Festival, unde a câștigat premiul pentru cea mai bună imagine. Documentarul spune povestea unei familii care a trăit timp de 20 de ani în sălbăticia din Delta Văcărești, până când locul a căpătat statutul de zonă protejată, devenind Parcul Natural Văcărești.



    Radu Ciorniciuc: “Fascinația mea legată de povestea din Acasă are legătură foarte mare cu felul în care am văzut că oamenii ăștia și-au construit și consolidat familia. În al doilea rând, relația copiilor absolut fabuloasă cu natura a fost încă una dintre temele care pentru mine a însemnat foarte mult. Apoi, evident, după ce familia Enache s-a mutat în oraș, m-a interesat foarte tare să urmăresc acest proces de integrare.”



    Două premii speciale pentru carierele lor deopotrivă excepționale și îndelungate au fost acordate criticului de film Magda Mihăilescu și sculptorului machetist Enache Hărăbor. Magda Mihăilescu este critic de film și autoare a mai multor cărți despre istoria cinematografului. A debutat editorial în 1969, cu monografia Sophia Loren urmată de studii de istoria cinematografului și eseuri în volume colective. Este autoare a volumelor Aceste Gioconde fără surâs – Convorbiri cu Malvina Urșianu (Ed. Curtea Veche, 2006), François Truffaut – Bărbatul care iubea filmele (Ed. Curtea Veche, 2009), Sora mea din Australia – Trecute întâlniri cu Irina Petrescu (Ed. Uniunii Cineaștilor, 2019) și semnează, alături de alți patru critici europeni, un volum dedicat operei cinematografice a lui Lucian Pintilie: Guardare in faccia il male, Lucian Pintilie fra cinema e teatro (Italia, Pesaro, 2004). De-a lungul carierei sale, Magda Mihăilescu a realizat interviuri în exclusivitate pentru România cu mari cineaști precum Federico Fellini, Sophia Loren, Ennio Morricone, Andrzej Wajda, Orson Welles, Laurence Harvey, Claude Lelouch, André Téchiné, Fanny Ardant, Jean-Paul Belmondo, Emir Kusturica.



    Magda Mihăilescu: “Sigur că mă bucură un astfel de premiu și ceea ce mă bucură în mod special este că aceste premii ale industriei de film se deschid astfel și către noi, cei care scriem despre cinema. Mă bucur pentru breasla criticilor de film, părticică a acestei mari lumi a filmului, a ceea ce se cheamă astăzi industria filmului. O breaslă ca o familie profesională care poate luată în seamă și ale cărei păreri și opinii pot avea uneori efecte asupra felului în care se face cinema. În felul acesta văd eu acest premiu și mă bucur că există.”



    Actorul Costel Constantin a fost omagiat cu Premiul Gopo pentru Întreaga Carieră, și scenografei și realizatoarei de costume Doina Levintza i-a fost acordat Premiul pentru Întreaga Activitate.