Radio România Internațional

Tag: maghiari

  • Universitatea Bolyai

    Universitatea Bolyai

    Disputa româno-maghiară din secolul 20 a avut și un
    capitol academic legat de Universitatea din Cluj. Continuatoare a tradiției
    Colegiului iezuit înființat aici în 1581 și al universității cu predare în limba
    maghiară înființată în 1872, Universitatea clujeană a devenit obiect de dispută
    mai ales după ce românii ceruseră în timpul revoluției din 1848 o universitate
    în limba română, acea doleanță nefiindu-le îndeplinită. După 1918, când Transilvania
    intră în componența României, la Cluj se înființa Universitatea Ferdinand I
    iar vechea Universitate Franz Joseph se refugiază la Szeged, în Ungaria, până
    în 1940. La intrarea Ardealului de Nord în componența Ungariei, în august 1940,
    Universitatea maghiară revine de unde plecase. Era rândul Universității române
    să se refugieze, la Sibiu, urmând ca ea să revină la Cluj după 1945, când
    România reprimește Transilvania de Nord. Pentru a satisface ambele doleanțe,
    comuniștii decid să se înființeze două universități la Cluj, una română
    denumită Victor Babeș după numele unui mare medic român, și cealaltă maghiară
    denumită Janos Bolyai în onoarea unui mare matematician maghiar. În 1959 cele
    două vor fuziona și va apărea actuala Universitate Babeș-Bolyai.


    Janos
    Fazekaș a fost unul dintre liderii minorității maghiare în anii comunismului.
    Într-un interviu acordat în anul 2002 Centrului de Istorie Orală din
    radiodifuziunea Română, Janos Fazekaș considera că Nicolae Ceaușescu a fost cel
    care a făcut ca Universitatea Bolyai să dispară. Să vă spun cu şovinismul lui Ceauşescu. Când el a pornit şi
    a formulat în programul partidului omogenizarea socială şi naţională a
    societăţii, el prin aceasta înţelegea asimilarea forţată a minorităţii
    naţionale şi crearea unui popor unic, o naţiune de tip nou. El a organizat desfiinţarea
    Universităţii Bolyai, la care a ajutat la timpul respectiv Ion Iliescu, atunci era
    preşedintele studenţilor democraţi. A organizat la Cluj Conferinţa Naţională unde
    să ia cuvântul studenţi români şi maghiari în care să se ceară unificarea celor
    două universităţi, dar cu scopul ca treptat să dispară universitatea Bolyai. Şi
    când a fost Conferinţa Naţională a Studenţilor, Ceaușescu s-a dus şi l-a
    întrebat pe Gheorghiu-Dej: Tovarăşe Dej, ce să facem, cer studenţii să se unifice
    cele 2 universităţi! Atunci Gheorghiu-Dej a răspuns: Să ascultăm de tineret,
    că tineretul totdeauna vede înainte! Şi a intrat Dej în hora asta şi l-a
    convins să ia şi cuvântul la conferinţă.


    Janos Fazekaș a încercat să salveze
    Universitatea Bolyai însă nu a reușit. Eu atunci eram la spital la Otopeni şi m-am externat și i-am spus lui
    Gheorghiu-Dej: Tovarăşe Dej, cum aţi putut să faceţi aşa mare greşeală?
    Dumneavoastră aţi uitat că în 1947 atunci când aţi venit de la Tratatul de la
    Paris şi aţi vorbit de la Oradea aţi spus următorul lucru?: am primit înapoi
    Ardealul de Nord, dar nu l-am primit înapoi ca aşa-zis drept istoric, nu l-am
    primit înapoi că majoritatea sunt români, nu l-am primit înapoi pentru că am
    participat la ultima parte a războiului împotriva lui Hitler, ci l-am primit
    înapoi datorită politicii democratice dusă de partidul nostru, de guvernul
    Groza. Asta am spus şi atunci i-am arătat ziarul unde scria că tovarăşul Dej a avut
    o misiune ușoară la Tratatul de la Paris când a arătat că exista o universitate
    maghiară, o altă universitate maghiară la Târgu Mureş pentru medicină, Academia
    de Arte Plastice maghiară, Conservatorul maghiar la Cluj, când am avut
    învăţământ organizat în limba maghiară.


    Erno
    Gall a fost prorector al Universității Bolyai. Într-un interviu din 1995 el
    sublinia momentele grele din viața universității maghiare din perioada
    stalinistă. Au existat
    aceste două Universităţi după ’45 la Cluj şi s-a înjghebat o oarecare
    colaborare între ele. Această colaborare era firească şi necesară şi în
    conformitate cu ideologia vremii, cu ideologia internaţională, care a
    propovăduit prietenia. Profesorii care au lucrat acolo au trecut și prin
    perioada stalinistă, mai ales după ’49, când cei doi rectori ai acestei
    Universităţi au fost arestaţi şi au fost condamnaţi în procese staliniste. E
    vorba de Ludovic Csegher, care a fost rectorul Universităţii, un medic şi
    Balogh Edgar, alt rector. În acei ani desigur că nivelul învăţământului a
    scăzut şi au fost anii în care această universitate nu putea fi taxată mai mult
    decât o şcoală medie, în nici un caz o universitate modernă nu putea fi
    considerată. Spre norocul meu în 1952-53, mai ales după moartea lui Stalin, situaţia
    s-a ameliorat şi universitatea a cunoscut într-adevăr o perioadă de relativă
    creştere şi dezvoltare spirituală. Profesorii nu au fost schimbaţi, au crescut
    cadre noi.


    Erno Gall credea că soarta
    universității pe care a condus-o a fost pecetluită după revoluția anticomunistă
    din Ungaria din 1956. A
    venit în ’56 revoluţia maghiară care era un eveniment şi o cotitură dramatică
    şi tragică. Cu mai multe sensuri. Și sub impulsul evenimentelor din Ungaria
    intelectualitatea maghiară din Cluj, mai ales scriitorii, au început să
    critice. Adică s-a născut o mişcare de contestare a stărilor antecedente şi
    acest curent şi acest suflu de eliberare relativă sigur că a influenţat şi
    studenţii şi profesorii. Studenţii au elaborat un memorand în care au cerut anumite
    drepturi şi am ajuns într-o situaţie destul de contraditorie. În suflet şi-n
    cuget eram alături de ei, dar ca prorector a trebuit să fac faţă tuturor complicaţiilor
    şi greutăţilor. A urmat un val de represalii. Mulţi studenţi şi mulţi
    profesori, mai ales cadre tinere au fost arestaţi în 1957, când a venit valul
    de represiune.


    În
    ciuda istoriei agitate dintr-un secol agitat, Universitatea Babeș-Bolyai este
    astăzi una multiculturală. Este însă un exemplu pozitiv de cum o istorie
    problematică poate genera un model viabil.

  • Autonomie, regionalizare, descentralizare

    Autonomie, regionalizare, descentralizare


    Autonomie, da! Regionalizare, da! Descentralizare, da! Dar niciodată pe criterii etnice! Este mesajul preşedintelui Klaus Iohannis adresat autorităţilor locale din aşa-zisul Ţinut Secuiesc, din plin centrul României. Teritoriul este format din judeţele Covasna şi Harghita – unde numărul maghiarilor este covârşitor în raport cu cel al românilor – şi o parte din judeţul Mureş.



    În Covasna şi Harghita, localităţile sunt gestionate, în majoritate, de aleşi ai Uniunii Democrate a Maghiarilor, care nu a fost absentă niciodată, în perioada post-comunistă, din Parlamentul de la Bucureşti şi care a făcut parte, ocazional, din diversele coaliţii care s-au succedat la guvernare. România a fost, întotdeauna, apreciată pentru preocuparea sa de a-şi proteja toate minorităţile etnice, care însumează circa 11% din totalul celor aproximativ 20 de milioane locuitori. Maghiarii constituie cea mai mare minoritate – adesea, însă, într-atât de nemulţumită de drepturile, altfel nenumărate, ce îi sunt acordate încât şi-ar dori, încurajată şi de la Budapesta, o autonomie etnică.



    Ar vedea în Ţinutul Secuiesc o regiune cu însemne proprii, un preşedinte, un guvern şi un Parlament, toate regionale. În vizită, marţi, în Covasna şi Harghita, preşedintele Klaus Iohannis a remarcat că, de prea multe ori, realităţile din cele două judeţe sunt interpretate într-o manieră care dezbină, care nu face decât să accentueze diferenţele şi să promoveze ostilitatea, intoleranţa şi respingerea celor de altă etnie, majoritari sau minoritari.



    Acestea sunt căi sigure pentru blocarea evoluţiei atât a comunităţilor, cât şi a ţării în ansamblu – a punctat Klaus Iohannis: “Cred că descentralizarea este obligatorie, fiindcă aleşii locali ştiu cel mai bine de ce are nevoie comunitatea şi trebuie să dispună de instrumentele necesare pentru a acţiona în interesul local. Regionalizarea este de dorit, dar numai dacă se face în aşa fel încât să ducă la modernizarea administraţiei, pentru a fi mai eficientă în interesul cetăţeanului şi dacă duce la crearea de noi locuri de muncă, prin creştere economică. Autonomia locală şi regională ajută, dar autonomia pe criterii etnice nu este de dorit, fiindcă ar inhiba dezvoltarea.”



    Potrivit şefului statului, judeţele Covasna şiHarghita au, de pildă, un potenţial de dezvoltare deosebit în turism. De aceea, autorităţile locale ar trebui să se implice mai mult în punerea în valoare a acestui domeniu. Din nou, Klaus Iohannis: “Sunt monumente istorice care oferă o coloratură aparte regiunii, sunt staţiuni balneoclimaterice de importanţă naţională, sunt rezerve de ape minerale care merită exploatate. Sunt multe zone folclorice şi etnografice care trebuie conservate, întrucât au o capacitate formidabilă de a atrage turişti români şi străini. De aceea, reprezentanţii autorităţilor publice locale trebuie să se implice şi mai mult în valorificarea acestui sector.” La o întâlnire cu aproximativ 300 de reprezentanţi locali din Covasna şi Harghita, lui Klaus Iohannis i s-a oferit drapelul Ţinutului Secuiesc. El a răspuns pe măsură: avea pregătit steagul românesc pe care l-a făcut, la rândul său, cadou.


  • Măsuri împotriva extremismului maghiar

    Măsuri împotriva extremismului maghiar

    Ministerul de Interne de la Bucureşti a anunţat, luni, că patru cetăţeni ungari, suspectaţi că desfăşoară activităţi de natură naţionalist-extemistă, au interdicţie de a intra în România timp de un an. Neobişnuită, fiindcă se referă la cetăţenii unei ţări vecine, parteneră în UE şi aliată în NATO, măsura era, totuşi, previzibilă. Acum o săptămână, un marş neautorizat, organizat la Târgu Mureş (centrul României) de o nebuloasă de organizaţii radicale maghiare, deopotrivă din Ungaria şi România, a degenerat în acte de huliganism, asezonate cu sloganuri antiromâneşti.



    Deşi are, de ani buni, relaţii cordiale cu electoratul de etnie maghiară, ce însumează circa şase procente din total şi pe ale cărui voturi s-a putut bizui în mai multe rânduri, preşedintele Traian Băsescu nu şi-a ascuns iritarea. El a cerut Guvernului măsuri ferme împotriva acestui gen de derapaje. Ajunsă şi pe agenda CSAT, problema a fost tranşată odată cu măsura anunţată de Interne.



    Despre cei patru, precizează ministerul, există indicii temeinice că fac parte din structuri implicate în activităţi ce constituie riscuri la adresa ordinii publice şi a securităţii naţionale a României. Încă de anul trecut, pe rolul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism (DIICOT) se află un dosar penal în care sunt cercetate mai multe persoane, membre ale partidului ungar de extrema dreaptă Jobbik, pentru acţiuni împotriva ordinii constituţionale, prin declaraţii cu caracter revizionist şi separatist.



    A treia forţă politică din Ungaria, după conservatori şi socialişti, Jobbik ar putea primi, potrivit sondajelor, circa 15% din voturi la alegerile legislative de luna viitoare. Calificat drept una dintre cele mai virulente mişcări xenofobe de pe continent, partidul s-a distis şi prin crearea propriei organizaţii paramilitare, fondtată, în 2007, de însuşi liderul Jobbik, Gabor Vona. Potrivit corespondentului nostru la Budapesta, Garda Maghiară a fost înregistrată ca asociaţie culturală. Dar marşuri ale membrilor Gărzii, în uniforme negre, organizate în zone locuite de etnici romi, au stârnit indignarea reprezentanţilor societăţii civile.



    La cererea Procuraturii maghiare, formaţiunea paramilitară a fost dizolvată în iulie 2009, însă, la scurt timp, a reapărut, sub numele de Noua Gardă Ungară, cu uniforme uşor diferite de cele ale grupării desfiinţate. Măsurile adoptate de autorităţile române nu fac decât să prevină recrudescenţa unor astfel de manifestări exhibiţioniste, care evoca fascismul interbelic, într-o ţară incomparabil mai liniştită, în care partidele xenofobe n-au mai intrat în Parlament de trei legislaturi, iar UDMR e, încă din 1996, abonată, practic, la guvernare.

  • Extremişti maghiari în România

    Extremişti maghiari în România

    Luni, un marş neautorizat, iniţiat, la Târgu Mureş, de organizaţii radicale de dreapta din Ungaria şi la care s-au raliat şi localnici de etnie maghiară, a degenerat într-un conflict cu forţele de ordine. Manifestanţi cu cagule au aruncat cu petarde, au forţat pătrunderea pe partea carosabilă, au îmbrâncit jandarmii şi au scandat lozinci antiromâneşti. Ei solicitau acordarea autonomiei teritoriale a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, singura zonă din România unde etnicii maghiari sunt majoritari.



    Incidentele au provocat nelinişte în ţară. Nu fiindcă ar fi fost mai grave decât, de pildă, păruielile, aproape ritualice în anii trecuţi, dintre jandarmi şi galeriile echipelor româneşti de fotbal, ci fiindcă momentul şi locul sunt încărcate de amintiri traumatizante. În 1990, tot în martie şi tot la Târgu Mureş, tensiunile intercomunitare, alimentate şi de iredentişti din Ungaria, şi de agenţi ai fostei poliţii politice din România, au explodat în lupte de stradă, soldate cu morţi şi răniţi, deopotrivă români şi maghiari. Acel episod negru al tranziţiei post-comuniste se petrecea la nici trei luni după Revoluţia din decembrie 1989. Azi, România şi Ungaria sunt aliate în NATO şi partenere în UE, cele două comunităţi convieţuiesc dacă nu cordial, în orice caz civilizat, iar principala formaţiune politică a maghiarilor, UDMR, a fost recent cooptată din nou în Guvernul de la Bucureşti.



    Vizibil iritat de incidentul de luni, preşedintele Traian Băsescu a solicitat guvernului şi parlamentului să emită un act normativ prin care să interzică prezenţa în România a membrilor partidului ungar Jobbik, unul dintre organizatorii marşului de luni. El a spus că va aborda acest subiect şi în următoarea şedinţă a CSAT. Traian Băsescu: Libertatea, democraţia, dreptul de mişcare, dreptul la liberă exprimare nu pot merge până la nivelul la care, prin abordări extremiste, fac rău altora, iar Jobbik este un partid extremist de care le este ruşine şi guvernanţilor de la Budapesta şi nu îl acceptă în alianţe. Nu văd de ce ne-ar fi nouă ruşine să îi dăm afară sau să nu mai aibă acces în România.”



    A treia forţă politică în Ungaria, după conservatori şi socialişti, Jobbik e una din cele mai virulente mişcări de extremă dreapta, ultranaţionaliste şi iredentiste.



    Recent trecut în opoziţie, liderul PNL, Crin Antonescu, s-a declarat de acord cu solicitarea preşedintelui Băsescu. Iar UDMR s-a distanţat de orice manifestări violente şi extremiste. Liderul Uniunii, vicepremierul Kelemen Hunor: Eu nu sunt de acord să vină oamenii din Ungaria, nici Jobbik nici alte organizaţii, şi să protesteze la noi, nici la Târgu-Mureş nici în alte localităţi.”



    Analiştii politici amintesc că, în curând, în Ungaria au loc nu doar alegeri europarlamentare, ci şi legislative. Şi apreciază că, alimentând cu cinism ura interetnică, Jobbik vânează, pur şi simplu, dividende electorale.

  • Istoria steagului secuiesc

    Istoria steagului secuiesc


    Secuii sunt cea mai veche minoritate din spaţiul românesc fiind menţionaţi împreună cu pecenegii, un alt neam turanic, încă din anul 1116 ca avangardă a cavaleriei maghiare. Războinici iscusiţi în Evul Mediu, secuii au fost colonizaţi de regatul Ungariei înspre frontiera de est reprezentată de Carpaţii Orientali pentru a o apăra de invaziile altor popoare migratoare dinspre Asia. Astfel, ei sunt menţionaţi pentru prima oară în interiorul arcului carpatic într-un document din 1210, când o armată compusă din secui, saşi, români şi pecenegi a participat la reprimarea unei răscoale împotriva ţarului bulgar Borilă. Tot în acea perioadă, mai exact în 1217, secuii apar menţionaţi ca luptători în armata regelui Ungariei Andrei al II-lea în cruciada a cincea împotriva arabilor. De atunci, secuii locuiesc fără întrerupere pe aceleaşi teritorii, pe aşa-numitul Ţinut Secuiesc format din actualele judeţe Harghita, Covasna şi Mureş. Ei numără azi 650.000 de indivizi, aproximativ 45% din totalul de 1.430.000 de membri ai minorităţii maghiare din România, minoritate care înseamnă 6,6% din populaţia totală a României.




    Academicianul Pál Antal Sándor este istoric şi l-am întrebat despre locul şi condiţia socială a secuilor în Ungaria medievală şi apoi în Ungaria ocupată de austrieci: ”Atât timp cît ei aveau sarcini militare, ei erau scutiţi de dări. Primele obligaţii fiscale către curtea regală a Ungariei au fost cele care se plăteau de trei ori în timpul domniei unui rege: la întronarea sa, la naşterea moştenitorului şi la căsătoria sa. Acest obicei a fost folosit până în 1555, atunci a fost ultima adunare de acest tip. Din şase boi, trebuia dat ca dar unul. Obligaţii financiare faţă de fisc nu au existat pînă la 1657. Atunci a fost introdusă pentru ei plata taxei către Poarta otomană în urma campaniei militare a lui Gyorgy Rakoczy al II-lea în Polonia în urma căreia a suferit o înfrângere catastrofală. Ca pedeapsă, a fost introdus acest haraci foarte ridicat. În timpul austriecilor, sarcinile militare în 1711 au fost lichidate şi ei nu au mai fost chemaţi la arme deoarece modul lor de luptă era deja depăşit. Au devenit şi ei contribuabili dar cu stare socială liberă având drepturile vechi respectate. În faţa justiţiei aveau aceleaşi drepturi cu nobilimea.”




    După 1989, prezenţele publice ale secuilor au fost nu de puţine ori prilejuri de exprimare a celor mai exacerbate sentimente de naţionalism, alimentate de percepţiile asupra trecutului. Ultimul pretext a fost în luna februarie 2013, când arborarea steagului secuiesc la Sfântu Gheorghe, în judeţul Covasna, a provocat un nou scandal fiind considerat un element prin care secuii îşi cer autonomia teritorială pe criterii etnice. Deşi este de dată recentă, steagul secuiesc are origini mai vechi. Pál Antal Sándor a arătat pe scurt cum a apărut acest steag: ”A fost creat în 2004 din iniţiativa Consilului Naţional Secuiesc şi a fost conceput ca formă de un muzeograf din Sfântu Gheorghe, Konya Adam. A fost inspirat dintr-un steag din anul 1601, după steagul de campanie militară a pedestraşilor secui conduşi de Moise Secuiul, singurul principe transilvan de origine secuiască. Culorile steagului galben şi albastru sunt inspirate din steagul lui Moise Secuiul, iar steaua cu opt coluţuri este o inovaţie mai nouă. O asemenea stea nu a fost folosită niciodată, erau folosite stelele cu cinci sau şase colţuri. Ea reprezintă cele opt regiuni sau scaune secuieşti din zona secuimii. Iar semiluna este cea tradiţională.”




    Deşi vechi, simbolurile naţionale ale secuilor nu au fost folosite neîntrerupt de către aceştia. Ele au fost ajustate în funcţie de contextele istorice. Pal Antal Sandor: ”În decursul secolelor, secuii de origine nemaghiară s-au maghiarizat datorită sarcinilor militare şi au avut un regim aparte în cadrul populaţiei maghiare în general. Ei locuiau pe un teritoriu destul de bine definit. În timpul revoluţiei din 1848, secuii au renunţat în mod făţiş la acele drepturi care îi deosebeau de restul maghiarilor şi s-au integrat în naţiunea maghiară. În octombrie 1848, după adunarea de la Lutiţa, adunările generale ale scaunelor secuieşti constituite au recunoscut toate legile Ungariei şi s-au recunoscut ca parte în unica naţiune maghiară. De atunci, secuii nu s-au mai gândit să folosească în cadrul Ungariei un steag propriu.”




    După 1918, când s-a format România Mare, pe stema acesteia au intrat şi simbolurile secuieşti ca parte a stemei Transilvaniei. Dar puţină lume ştie că unele semne secuieşti sunt comune cu cele de pe stemele Principatelor Române medievale. Pal Antal Sandor: ”Eu aştept răspuns din partea istoricilor români în legătură cu aceasta. Dar se pune întrebarea: oare aceste însemne ce origine au? În orice caz, sunt răsăritene, turceşti. Populaţiile turcice au folosit aceste însemne şi să ne gândim că Ţara Românească a fost sub dominaţie cumană 200 de ani. Normal că aceste însemne au apărut şi în heraldica Ţării Româneşti. Probabil astfel de influenţe există şi în însemnele Moldovei. Nu spun categoric, dar pun această întrebare. Semiluna este peste tot, dar în loc de soare s-ar putea să întâlnim o stea.”




    Secuii sunt o minoritate cu o puternică conştiinţă etnică şi intenţionează să şi-o conserve. Iar simbolurile naţionale au şi pentru ei aceeaşi valoare pe care alte comunităţi etnice şi naţiuni o dau însemnelor proprii.