Tag: MagicHome

  • Gala Premiilor Radio România Cultural la TVR3

    Gala Premiilor Radio România Cultural la TVR3

    Gala Premiilor Radio România Cultural 2018, cel mai mare eveniment prin care Radio România a premiat cele mai importante reuşite ale culturii din anul precedent, va fi difuzată sâmbătă, 24 martie, de la ora 14:00, de coproducătorul evenimentului, TVR3.

    Radio România Cultural a acordat luni, 19 martie, pe scena Teatrului Odeon, premii pentru 8 categorii şi trei distincţii speciale. Printre cei care au urcat pe scenă pentru a fi premiaţi s-au numărat scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu, pentru volumul Copilăria lui Kaspar Hauser, regizorul Daniel Sandu, pentru producţia Un pas în urma serafimilor, Melania Medeleanu şi Vlad Voiculescu, pentru proiectul MagicHOME.

    Cei care vor urmări sâmbătă, 24 martie, de la ora 14:00, la TVR 3 înregistrarea show-ului, vor asculta mesajul emoţionant pe care actriţa Tamara Buciuceanu-Botez, laureată a premiului special Radio România 90, l-a transmis publicului venit la Teatrul Odeon: Dragii mei, sunt eu, Tamara, şi sunt tare fericită că nu aţi uitat de mine. Anii au trecut, iar eu nu mai sunt aşa cum mă ştiţi dumneavoastră. Scena a fost viaţa mea, mi-ar fi plăcut să pot veni să ne vedem în seara asta atât de specială. Dar pentru că vă iubesc atât de mult aş vrea să vă amintiţi de Tamara aşa cum era ea pe scenă, în filme şi la radio. Mulţumesc Radio România Cultural pentru acest premiu Radio România 90 şi vreau să vă rog ceva pe toţi: aveţi grijă de teatru, aveţi grijă de radio, aveţi grijă de tot ce e frumos şi trainic,a spus Tamara Buciuceanu-Botez într-un mesaj audio, în timp ce pe ecran publicul urmărea fotografii ale domniei sale.

    A XVIII-a ediţie a Galei Premiilor Radio România Cultural a avut loc sub sloganul Cultura ne dă speranţă! Un eveniment produs de Radio România Cultural, în parteneriat cu Teatrul Odeon.

  • Teme sociale ale anului 2017

    Teme sociale ale anului 2017

    2017 a început sub semnul protestelor de stradă. La începutul anului, timp de mai multe săptămâni, sute de mii de oameni în toate oraşele ţării au rezistat în faţa gerului pentru a contesta o parte din acţiunile guvernului proaspăt investit în timp ce presa internaţională titra: Albastru, galben, roşu: zeci de mii de manifestanţi au format, la Bucureşti, un drapel românesc imens, luminat de telefoanele mobile, pentru a cere demisia Guvernului pe care îl acuză de subminarea luptei anticorupţie. (AFP) Protestele din România au fost comentate şi în Parlamentul European, mulţi dintre eurodeputaţi au apreciat că mobilizarea şi solidaritatea protestatarilor reprezintă un mesaj proeuropean. România merită politicieni care sprijină lupta anti-corupţie a declarat Frans Timmermans, Prim-vicepreşedintele Comisiei Europene. Acesta i-a atenţionat pe liderii din Romania să nu facă paşi în sens opus în lupta anticoruptie, avertizând că -în caz contrar- ar putea fi afectată absorbţia fondurilor europene în România.



    Mesajul acesta avea şi o altă importanţă, în 2017 România celebrând 10 de ani de aderare la UE. În 2007, România era una dintre cele mai euro-entuziaste state. Sondajele de opinie din iarna anului trecut arătau o scăderea a acestui entuziasm în România, scădere consistentă, însă, cu starea de spirit din restul statelor-membre. Potrivit unui Eurobarometru, de tipul Parlametru, realizat la solicitarea Parlamentului European, 53% dintre români credeau că apartenenţa la Uniunea Europeană este un factor pozitiv pentru ţara lor. Era un procent care coincidea cu media europeană, dar surprinzător pentru România în condiţiile în care aici încrederea în UE se afla mereu la valori mult mai ridicate: în jur de 70%-80%, încă dinainte de aderare. Totuşi, încrederea românilor în instituţiile UE comparativ cu cea în instituţiile naţionale continua să se menţină la un nivel bun. Eurobarometrul arăta că 38% dintre români aveau încredere în PE, mult peste media europeană de 25%. De asemenea, peste 35% dintre ei considera că vocea lor e mai bine auzită la nivel european decât la nivel naţional.



    Tot de la nivel european au fost sprijinite şi iniţiative civice menite a-i ajuta pe tinerii caracterizaţi generic drept NEET. Aceştia, adică tinerii cu vârste între 15 şi 24 de ani care nu sunt activi pe piaţa muncii, nu urmează nicio formă de educaţie şi nu participă la niciun curs de formare profesională, erau în jur de un milion, conform celor mai recente date furnizate de Institutul Naţional de Statistică. Acesta este contextul în care think-tank-ul Social DOers a organizat o conferinţă naţională în cadrul căreia a lansat platforma Coaliţia Europeană pentru Drepturile Tinerilor NEET. Este vorba despre o iniţiativă finanţată prin programul Erasmus+ şi lansată în luna ianuarie 2017 la Bruxelles, prilej cu care Victor Negrescu, pe atunci eurodeputat, acum ministru delegat pentru Afaceri Europene în Guvernul României, şi-a anunţat sprijinul pentru integrarea tinerilor NEET.



    Iniţiative civice şi private au stat şi la baza altui proiect extrem de important pentru copiii bolnavi de cancer din România: construirea unui spital dedicat lor în Bucureşti, în condiţiile care spitalele unde sunt trataţi acum aceşti copii sunt neîncăpătoare şi insuficient dotate. Aceasta este şi situaţia curentă de la spitalul de copii Marie Curie din Bucureşti în curtea căruia se va construi spitalul cel nou, privat, dedicat tratamentului integrat al copiilor cu afecţiuni oncologice. Iniţiatoare este Asociaţia non-guvernamentală Dăruieşte Viaţă din dorinţa de a schimba ceva din statisticile negre conform cărora în România, unul din doi copii bolnavi de cancer moare, în timp ce, în Europa 80% dintre ei trăiesc. De altfel, statul român nu a construit nimic în domeniul oncologiei pediatrice în ultimii cincizeci de ani. Proiectul spitalului privat presupune un complex de clădiri întins pe 8000 de metri pătraţi, iar investiţia se ridică la 8 milioane de euro. Până acum s-a strâns jumătate din sumă. Banii provin din sponsorizările oferite de peste 1500 de companii şi din donaţiile lunare de câte doi euro făcute de CIRCA 50.000 de persoane private. Pentru părinţii copiilor bolnavi de cancer, dornici să fie aproape de micuţii lor şi obligaţi acum să stea mai mult pe un scaun lângă patul copiilor, tot o asociaţie non-guvernamentală desfăşoară proiectul MagicHome. Proiectul are în vedere ridicarea unei clădiri de 700 de metri pătraţi lângă cel mai mare spital oncologic din Bucureşţi. Acolo, taţii şi mamele pot dormi, pot găti, se pot spăla şi pot plânge în linişte, fără teama că-i văd copiii internaţi în spitalul alăturat.



    Pe lângă tineri, copii, sănătate şi politică, ecologia a început să fie o preocupare din ce în ce mai acută a asociaţiilor non-guvernamentale, dar şi a societăţii. E o preocupare ce îmbracă un spectru mai larg, nu doar protejarea naturii, dar şi grija pentru o alimentaţie cât mai sănătoasă şi un stil de trai cât mai aproape de cel natural. Defrişările ilegale ale munţilor constituie o problemă ce incorporează toate aceste chestiuni. În ultimii 15-20 de ani, în România suprafaţa acoperită de pădure a scăzut, ajungând astăzi la 27,45%. Astfel, ne aflăm mult sub media ţărilor UE de 32,4%. Conform unui studiu realizat de Greenpeace România, între 2000 şi 2014 fondul naţional forestier a pierdut 3 ha/oră. De altfel, tot activiştii de mediu de la Greenpeace precum şi de alte organizaţii non-guvernamentale au fost printre primii care au adus la cunoştinţa opiniei publice situaţia tragică a pădurilor din România. Colindând munţii, din proprie iniţiativă sau în urma unor sesizări primite de la cetăţeni, voluntarii organizaţiilor ecologice sunt atenţi la cazurile suspectate că ar reprezenta tăieri sau transporturi ilegale de lemn. A dovedi ilegalitatea acestor tăieri poate fi, însă, o întreprindere anevoioasă, iar activiştii de mediu sunt, uneori, victime ale brutalităţii celor surprinşi că taie ilegal copacii.



    În puţine minute, am încercat să facem o sinteză a principalelor teme de pe agenda socială a anului 2017. Ele sunt mai multe decât am putut surprinde noi, în programele noastre. Dar activiştii civici şi societatea civilă le cunosc pe toate mult mai bine şi în 2018, cu siguranţă, le vor aborda în continuare în speranţa soluţionării. De altfel, 2017 s-a terminat aşa cum a început: prin strângerea spontană laolaltă a cetăţenilor revoltaţi faţă de unele acţiuni ale politicienilor.


  • Copiii cu cancer, între joacă şi tratamente

    Copiii cu cancer, între joacă şi tratamente

    Copii bolnavi înghesuiţi câte doi în pat – ori doi
    copii-pacienţi, ori un copil alături de mama lui – stau la coadă în faţa unui
    singur grup sanitar al secţiei de oncologie pediatrică dintr-un spital de stat
    din Bucureşti, secţie dotată doar cu 31 de paturi. Cozi se formează, de
    asemenea, şi în faţa unicei chiuvete din salon, în timp ce părinţii, în
    majoritatea lor, îşi petrec pe un scaun lângă patul copilului zile, săptămâni
    şi luni în spital. Este situaţia curentă
    de la spitalul de copii Marie Curie din Bucureşti în curtea căruia se va
    construi un altul, privat, dedicat tratamentului integrat al copiilor cu
    afecţiuni oncologice. Iniţiatoare este Asociaţia non-guvernamentală Dăruieşte
    Viaţă din dorinţa de a schimba ceva din statisticile negre conform cărora în România, unul din doi copii bolnavi de cancer moare, în timp ce, în
    Europa 80% dintre ei trăiesc. De altfel, statul român nu a construit nimic în
    domeniul oncologiei pediatrice în ultimii cincizeci de ani, am aflat de la
    Carmen Uscatu, reprezentata Asociaţiei Dăruieşte Viaţă. În România nu există un centru în care un copil
    bolnav de cancer să poată beneficia de un tratament integrat. Un copil bolnav
    de cancer are nevoie pe tot parcursul tratamentului de chimioterapie, de
    radioterapie, de chirurgie, de terapie intensivă. Nu există un spital în
    România, nu s-a construit niciodată un spital care se cumuleze toate aceste
    lucruri. Vrem să schimbăm această situaţie.



    Noul spital se va construi în curtea spitalului
    Marie Curie, cu aprobarea şi sprijinul administraţiei instituţiei medicale unde
    iniţial, s-a încercat o reamenajare a spaţiului existent. Oana Gheorghiu, tot
    de la Asociaţia Dăruieşte Viaţă, îşi aminteşte: Din 2009, renovăm secţii de oncologie
    şi le dotăm, acelaşi lucru am vrut să-l facem şi la Spitalul Marie Curie. Ne-am
    propus să recompartimentăm secţia, astfel încât fiecare salon să aibă grup sanitar
    şi să creăm fluxurile medicale necesar. Dar, la faţa locului, împreună cu
    arhitecta noastră, ne-am dat seama că acest lucru nu e posibil, spaţiul fiind
    mult mai îngust. Nu exista posibilitatea de a asigura toate cele necesare.
    Ne-am dat seama că nu se putea face nimic acolo, ci trebuia ceva construit de
    la zero.



    Proiectul actual presupune unui spital de 8000 de
    metri pătraţi, iar investiţia se ridică la 8 milioane de euro. Până acum s-a
    strâns jumătate din sumă. Banii provin din sponsorizările oferite de peste 1500
    de companii şi din donaţiile lunare de câte doi euro făcute de peste 50.000 de
    persoane private.


    Dar pentru că jocul şi buna dispoziţie în timpul
    copilăriei contează la fel de mult ca tratamentul medical adecvat, o altă
    iniţiativă particulară asigură şi aceste necesităţi. Magicamp, o tabără
    organizată în satul Brăneşti, din judetul Dâmboviţa, oferă copiilor cu
    afecţiuni oncologice o şansă de a-şi trăi copilăria cât mai firesc, ne spune
    coordonatoarea Mihaela Călinoiu: Magicamp a pornit în 2014 ca o
    tabără pentru copiii cu afecţiuni oncologice. Între timp, am diversificat plaja
    beneficiarilor, iar din 2016, am devenit o tabără şi pentru copiii care au
    suferit arsuri grave, şi pentru copiii care au sufletul sfărâmat pentru că au
    pierdut pe cineva drag, având nevoie de terapie psihologică pentru a găsi
    resorturile de a merge înainte şi a accepta ce s-a întâmplat. În 2014, am avut
    32 de copii în tabără în cele două săptămâni cât a durat tabăra, iar în 2015,
    am avut patru săptămâni de tabără. Aşadar, am dublat numărul de zile, dar am
    avut şi mai mulţi copii pe care i-am îngrijit: 84 mai exact. În 2016, au fost
    180 în cele două serii de copii cu arsuri care s-au adăugat în acel an. Tabăra
    pentru ei am numit-o Conectiv. Inspiraţia a venit în urma nenorocirii din
    clubul Colectiv. În 2017, au fost 220 de copii, cazaţi în tabare succesive care
    au cumulat 11 săptămâni în care pur şi simplu am avut parte de uimire, de râs,
    de joacă. Au fost fantastici, toţi sunt nişte copii fabuloşi.


    O serie de tabără durează, de obicei, o săptămână,
    timp în care copiii sunt supravegheaţi şi de o echipă medicală aflată 24 din 24
    de ore la dispoziţia lor. O parte din copiii de la Magicamp şi-au încheiat
    tratamentul, alţii sunt încă în perioada de tratament, dar toţi se distrează
    graţie tirolienei, zidului de escaladă, cursurilor de echitaţie şi tuturor
    jocurilor improvizate pe moment. Toate au, cu siguranţă, un impact pozitiv
    asupra psihicului copiilor. Mihaela Călinoiu: Un copil care se
    întoarce în spital mai pregătit să lupte este deja un copil câştigat pentru
    echipa medicală care lucrează cu el. Medicii au deja un pacient mai bine
    pregătit să facă faţă lucrurilor prin care trebuie să treacă. Desigur, părinţii
    sunt un capitol foarte important, căci ei sunt un partener foarte important al
    taberelor Magicamp. Ne-au girat, de la început, deşi nu ne cunoşteau. Noi am
    mers la părinţi şi le-am spus să-şi lase copilul o săptămână pe mâna unor
    oameni necunoscuţi. E foarte greu ca un părinte să facă acest lucru. Mamele şi
    taţii nu-şi părăsesc copiii bolnavi nici măcar o secundă, darmite o săptămână.
    E foarte greu, deşi e limpede că şi părinţii au nevoie de un spaţiu şi un timp
    pentru ei, ca să-şi vadă de propriile lor probleme sau frământări.



    Tocmai
    pentru ca părinţii să aibă un spaţiu al lor, dar alăturat de al copiilor
    internaţi, Magicamp desfăşoară proiectul MagicHome pentru ridicarea unei
    clădiri de 700 de metri pătraţi lângă cel mai mare spital oncologic din
    Bucureşţi. Acolo, taţii şi mamele pot dormi, pot găti, se pot spăla şi pot
    plânge în linişte, fără teama că-i văd copiii.