Copii bolnavi înghesuiţi câte doi în pat – ori doi
copii-pacienţi, ori un copil alături de mama lui – stau la coadă în faţa unui
singur grup sanitar al secţiei de oncologie pediatrică dintr-un spital de stat
din Bucureşti, secţie dotată doar cu 31 de paturi. Cozi se formează, de
asemenea, şi în faţa unicei chiuvete din salon, în timp ce părinţii, în
majoritatea lor, îşi petrec pe un scaun lângă patul copilului zile, săptămâni
şi luni în spital. Este situaţia curentă
de la spitalul de copii Marie Curie din Bucureşti în curtea căruia se va
construi un altul, privat, dedicat tratamentului integrat al copiilor cu
afecţiuni oncologice. Iniţiatoare este Asociaţia non-guvernamentală Dăruieşte
Viaţă din dorinţa de a schimba ceva din statisticile negre conform cărora în România, unul din doi copii bolnavi de cancer moare, în timp ce, în
Europa 80% dintre ei trăiesc. De altfel, statul român nu a construit nimic în
domeniul oncologiei pediatrice în ultimii cincizeci de ani, am aflat de la
Carmen Uscatu, reprezentata Asociaţiei Dăruieşte Viaţă. În România nu există un centru în care un copil
bolnav de cancer să poată beneficia de un tratament integrat. Un copil bolnav
de cancer are nevoie pe tot parcursul tratamentului de chimioterapie, de
radioterapie, de chirurgie, de terapie intensivă. Nu există un spital în
România, nu s-a construit niciodată un spital care se cumuleze toate aceste
lucruri. Vrem să schimbăm această situaţie.
Noul spital se va construi în curtea spitalului
Marie Curie, cu aprobarea şi sprijinul administraţiei instituţiei medicale unde
iniţial, s-a încercat o reamenajare a spaţiului existent. Oana Gheorghiu, tot
de la Asociaţia Dăruieşte Viaţă, îşi aminteşte: Din 2009, renovăm secţii de oncologie
şi le dotăm, acelaşi lucru am vrut să-l facem şi la Spitalul Marie Curie. Ne-am
propus să recompartimentăm secţia, astfel încât fiecare salon să aibă grup sanitar
şi să creăm fluxurile medicale necesar. Dar, la faţa locului, împreună cu
arhitecta noastră, ne-am dat seama că acest lucru nu e posibil, spaţiul fiind
mult mai îngust. Nu exista posibilitatea de a asigura toate cele necesare.
Ne-am dat seama că nu se putea face nimic acolo, ci trebuia ceva construit de
la zero.
Proiectul actual presupune unui spital de 8000 de
metri pătraţi, iar investiţia se ridică la 8 milioane de euro. Până acum s-a
strâns jumătate din sumă. Banii provin din sponsorizările oferite de peste 1500
de companii şi din donaţiile lunare de câte doi euro făcute de peste 50.000 de
persoane private.
Dar pentru că jocul şi buna dispoziţie în timpul
copilăriei contează la fel de mult ca tratamentul medical adecvat, o altă
iniţiativă particulară asigură şi aceste necesităţi. Magicamp, o tabără
organizată în satul Brăneşti, din judetul Dâmboviţa, oferă copiilor cu
afecţiuni oncologice o şansă de a-şi trăi copilăria cât mai firesc, ne spune
coordonatoarea Mihaela Călinoiu: Magicamp a pornit în 2014 ca o
tabără pentru copiii cu afecţiuni oncologice. Între timp, am diversificat plaja
beneficiarilor, iar din 2016, am devenit o tabără şi pentru copiii care au
suferit arsuri grave, şi pentru copiii care au sufletul sfărâmat pentru că au
pierdut pe cineva drag, având nevoie de terapie psihologică pentru a găsi
resorturile de a merge înainte şi a accepta ce s-a întâmplat. În 2014, am avut
32 de copii în tabără în cele două săptămâni cât a durat tabăra, iar în 2015,
am avut patru săptămâni de tabără. Aşadar, am dublat numărul de zile, dar am
avut şi mai mulţi copii pe care i-am îngrijit: 84 mai exact. În 2016, au fost
180 în cele două serii de copii cu arsuri care s-au adăugat în acel an. Tabăra
pentru ei am numit-o Conectiv. Inspiraţia a venit în urma nenorocirii din
clubul Colectiv. În 2017, au fost 220 de copii, cazaţi în tabare succesive care
au cumulat 11 săptămâni în care pur şi simplu am avut parte de uimire, de râs,
de joacă. Au fost fantastici, toţi sunt nişte copii fabuloşi.
O serie de tabără durează, de obicei, o săptămână,
timp în care copiii sunt supravegheaţi şi de o echipă medicală aflată 24 din 24
de ore la dispoziţia lor. O parte din copiii de la Magicamp şi-au încheiat
tratamentul, alţii sunt încă în perioada de tratament, dar toţi se distrează
graţie tirolienei, zidului de escaladă, cursurilor de echitaţie şi tuturor
jocurilor improvizate pe moment. Toate au, cu siguranţă, un impact pozitiv
asupra psihicului copiilor. Mihaela Călinoiu: Un copil care se
întoarce în spital mai pregătit să lupte este deja un copil câştigat pentru
echipa medicală care lucrează cu el. Medicii au deja un pacient mai bine
pregătit să facă faţă lucrurilor prin care trebuie să treacă. Desigur, părinţii
sunt un capitol foarte important, căci ei sunt un partener foarte important al
taberelor Magicamp. Ne-au girat, de la început, deşi nu ne cunoşteau. Noi am
mers la părinţi şi le-am spus să-şi lase copilul o săptămână pe mâna unor
oameni necunoscuţi. E foarte greu ca un părinte să facă acest lucru. Mamele şi
taţii nu-şi părăsesc copiii bolnavi nici măcar o secundă, darmite o săptămână.
E foarte greu, deşi e limpede că şi părinţii au nevoie de un spaţiu şi un timp
pentru ei, ca să-şi vadă de propriile lor probleme sau frământări.
Tocmai
pentru ca părinţii să aibă un spaţiu al lor, dar alăturat de al copiilor
internaţi, Magicamp desfăşoară proiectul MagicHome pentru ridicarea unei
clădiri de 700 de metri pătraţi lângă cel mai mare spital oncologic din
Bucureşţi. Acolo, taţii şi mamele pot dormi, pot găti, se pot spăla şi pot
plânge în linişte, fără teama că-i văd copiii.
