Radio România Internațional

Tag: maioneza

  • Gustări şi mâncăruri din vinete

    Gustări şi mâncăruri din vinete

    În perioada verii,
    vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special
    sub formă de salată. Vinetele coapte pe jar sau pe plită se transformă uşor în
    salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite
    în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri,
    acestea sunt câteva dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase
    aperitive sau mâncăruri. Vinetele au ajuns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. În bucătăriile statelor din Balcani au pătruns
    diferite preparate şi mâncăruri din vinete, unele dintre ele având denumiri
    comune, precum musacaua.


    Salata
    de vinete este un excelent aperitiv, pentru această perioadă toridă. Vinetele
    trebuie coapte pe plită şi, după ce au fost curăţate de coajă, sunt lăsate la
    scurs, pe un fund de lemn, aşezat înclinat sau, pur şi simplu, într-o
    strecurătoare. În continaure, se mărunţesc, se adaugă puţin ulei şi se amestecă
    până când se transformă într-o pastă. Se mai adaugă o ceapă tocată mărunt şi
    sare după gust, iar la final salata poate fi decorată cu felii de roşii şi
    ţinută la rece înainte de a fi servită. Vinetele coapte pot fi amestecate cu
    pastă din dovlecei fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi
    servite tot ca salată. De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată
    pentru alte aperitive precum roşii umplute cu vinete sau ardei umpluţi cu
    vinete.


    În ceea ce priveşte
    mâncărurile din vinete, cea mai răspândită este musacaua, pregătită în cuptor
    şi alcătuită din straturi de vinete şi de carne de porc, vită sau oaie, la care
    se adaugă şi roşii. În partea sudică a României am întâlnit o mâncare cu
    denumire de origine: mâncare oltenească de vinete. Avem nevoie de jumătate de
    kg de carne de vită, de câteva vinete şi de câteva roşii, de o căpăţână de usturoi
    şi de o legătură de mărar. Vinetele trebuie tăiate în felii, date cu puţină
    sare şi apoi lăsate la scurs, după care se prăjesc în ulei. Carnea, tăiată în
    cubuleţe, se rumeneşte uşor în ulei şi se stinge cu puţină apă, după care se
    adaugă feliile de vinete, roşiile, tăiate în cubuleţe şi usturoiul tocat
    mărunt. Se mai adaugă puţin suc de roşii, mărarul, tocat mărunt şi se
    potriveşte de sare. După ce fierbe puţin, vasul în care am pregătit aşa-numita mâncare oltenească de vinete se dă
    la cuptor, pentru ca să mai scadă puţin sosul din ea. Într-o variantă mai
    veche, pentru această mâncare era pregătit un sos. O ceapă tocată mărunt era
    rumenită în puţin unt încins, adăugam şi făină, după care se stingea cu supă.
    Se turna suc de roşii şi se lăsa la fiert până când începea să se îngraşe, după
    care acest sos era turnat peste amestecul de carne şi de vinete pentru a
    desăvârşi această mâncare pregătită probabil pe vremuri la curţile boiereşti.

  • Gustări şi mâncăruri din vinete

    Gustări şi mâncăruri din vinete

    În perioada verii,
    vinetele sunt nelipsite din alimentaţia românilor, fiind consumate în special
    sub formă de salată. Vinetele coapte pe jar sau pe plită se transformă uşor în
    salată sau umplutură pentru diferite alte legume. Tăiate în felii şi rumenite
    în tigaie, împănate sau umplute şi introduse în cuptor, cu diferite sosuri,
    acestea sunt câteva dintre modalităţile prin care vinetele se transformă în delicioase
    aperitive sau mâncăruri. Vinetele au ajuns în spaţiul românesc odată cu
    expansiunea otomană în Europa. În bucătăriile statelor din Balcani au pătruns
    diferite preparate şi mâncăruri din vinete, unele dintre ele având denumiri
    comune, precum musacaua.


    Salata
    de vinete este un excelent aperitiv, pentru această perioadă toridă. Vinetele
    trebuie coapte pe plită şi, după ce au fost curăţate de coajă, sunt lăsate la
    scurs, pe un fund de lemn, aşezat înclinat sau, pur şi simplu, într-o
    strecurătoare. În continaure, se mărunţesc, se adaugă puţin ulei şi se amestecă
    până când se transformă într-o pastă. Se mai adaugă o ceapă tocată mărunt şi
    sare după gust, iar la final salata poate fi decorată cu felii de roşii şi
    ţinută la rece înainte de a fi servită. Vinetele coapte pot fi amestecate cu
    pastă din dovlecei fierţi sau cu maioneză şi cu puţin mujdei de usturoi şi
    servite tot ca salată. De asemenea, această pastă de vinete poate fi utilizată
    pentru alte aperitive precum roşii umplute cu vinete sau ardei umpluţi cu
    vinete.


    În ceea ce priveşte
    mâncărurile din vinete, cea mai răspândită este musacaua, pregătită în cuptor
    şi alcătuită din straturi de vinete şi de carne de porc, vită sau oaie, la care
    se adaugă şi roşii. În partea sudică a României am întâlnit o mâncare cu
    denumire de origine: mâncare oltenească de vinete. Avem nevoie de jumătate de
    kg de carne de vită, de câteva vinete şi de câteva roşii, de o căpăţână de usturoi
    şi de o legătură de mărar. Vinetele trebuie tăiate în felii, date cu puţină
    sare şi apoi lăsate la scurs, după care se prăjesc în ulei. Carnea, tăiată în
    cubuleţe, se rumeneşte uşor în ulei şi se stinge cu puţină apă, după care se
    adaugă feliile de vinete, roşiile, tăiate în cubuleţe şi usturoiul tocat
    mărunt. Se mai adaugă puţin suc de roşii, mărarul, tocat mărunt şi se
    potriveşte de sare. După ce fierbe puţin, vasul în care am pregătit aşa-numita mâncare oltenească de vinete se dă
    la cuptor, pentru ca să mai scadă puţin sosul din ea. Într-o variantă mai
    veche, pentru această mâncare era pregătit un sos. O ceapă tocată mărunt era
    rumenită în puţin unt încins, adăugam şi făină, după care se stingea cu supă.
    Se turna suc de roşii şi se lăsa la fiert până când începea să se îngraşe, după
    care acest sos era turnat peste amestecul de carne şi de vinete pentru a
    desăvârşi această mâncare pregătită probabil pe vremuri la curţile boiereşti.

  • Preparate din şalău

    Preparate din şalău

    Răpitor de apă dulce, şalăul (Sander lucioperca – lat.) este unul dintre peştii cu carne albă,
    din care se obţin preparate care îşi
    găsesc locul în cele mai rafinate restaurante. În zilele noastre, preparatelor
    din şalău li se acordă o atenţie deosebită, la fel ca la altădată, la curţile
    domneşti sau boiereşti.


    Şalăul cu smântână este un preparat pe care l-am
    întâlnit într-o carte de bucate în care au fost adunate vechi reţete de la o
    curte boierească din Moldova (estul României). Pentru a obţine 4 porţii, avem
    nevoie de un şalău de peste un kg, de o ceapă, de 400 de ml de smântână, de o
    linguriţă de cimbru uscat, de piper şi sare. Peştele trebuie curăţat, spălat şi
    filetat, după care se condimentează şi se pune pe plită. Într-un vas mai
    întins, călim ceapa mărunţită în puţin ulei, după care se adaugă smântâna şi
    cimbrul măcinat. După ce smântâna s-a fluidizat, punem peştele cu grijă şi
    lăsăm compoziţia la foc mic timp de câteva minute. Se serveşte cald, eventual
    cu o garnitură de legume fierte.


    Un preparat cam cu aceleaşi ingrediente şi un
    nume, probabil, din vremuri apuse este şalăul bonne femme. Faţă de reţeta de
    şalău cu smântână, anterior prezentată, şalăul bonne femme este pregătit în
    cuptor. După filetarea şalăului, acesta se taie în 4 părţi egale, care se
    condimentează cu piper şi se dă la cuptor într-o tavă unsă cu unt, împreună cu
    ceapa tocată, timp de circa 10 minute, la foc moderat. Se fac un sos din făină,
    lapte şi unt sau din făină şi smântână, în care turnăm puţin vin şi un gălbenuş
    de ou. Se omogenizează şi se lasă la fiert timp de 10 minute, la foc potrivit.
    Acest sos se toarnă peste bucăţile de şalău, împreună cu ciuperci tocate şi
    călite uşor în unt. Se presară caşcaval ras şi se lasă la cuptor 20 de minute
    la foc mic. Se serveşte cald, eventual cu o garnitură de piure de cartofi.


    Un alt preparat rafinat este şalăul cu maioneză.
    Avem nevoie de un şalău de peste un kg, de un morcov, de o rădăcină de
    păstârnac, de 300 de grame de maioneză, de o lămâie, de o legătură de
    pătrunjel, de oţet, o foaie de dafin, piper şi sare. Curăţăm zarzavatul, îl
    tăiem în cubuleţe şi îl punem la fiert. În apa în care a fiert zarzavatul punem
    foaia de dafin, câteva boabe de piper, foarte puţin oţet şi, desigur, şalăul
    întreg şi îl lăsăm la foc mic circa 15 minute. Îl lăsăm apoi să se răcească în
    zeama în care a fiert, după care îl punem pe un platou, cu legumele fierte în
    jurul lui, întindem maioneză peste el, presărăm frunze tocate de pătrunjel şi
    ornăm cu câteva felii subţiri de lămâie.

  • Preparate din şalău

    Preparate din şalău

    Răpitor de apă dulce, şalăul (Sander lucioperca – lat.) este unul dintre peştii cu carne albă,
    din care se obţin preparate care îşi
    găsesc locul în cele mai rafinate restaurante. În zilele noastre, preparatelor
    din şalău li se acordă o atenţie deosebită, la fel ca la altădată, la curţile
    domneşti sau boiereşti.


    Şalăul cu smântână este un preparat pe care l-am
    întâlnit într-o carte de bucate în care au fost adunate vechi reţete de la o
    curte boierească din Moldova (estul României). Pentru a obţine 4 porţii, avem
    nevoie de un şalău de peste un kg, de o ceapă, de 400 de ml de smântână, de o
    linguriţă de cimbru uscat, de piper şi sare. Peştele trebuie curăţat, spălat şi
    filetat, după care se condimentează şi se pune pe plită. Într-un vas mai
    întins, călim ceapa mărunţită în puţin ulei, după care se adaugă smântâna şi
    cimbrul măcinat. După ce smântâna s-a fluidizat, punem peştele cu grijă şi
    lăsăm compoziţia la foc mic timp de câteva minute. Se serveşte cald, eventual
    cu o garnitură de legume fierte.


    Un preparat cam cu aceleaşi ingrediente şi un
    nume, probabil, din vremuri apuse este şalăul bonne femme. Faţă de reţeta de
    şalău cu smântână, anterior prezentată, şalăul bonne femme este pregătit în
    cuptor. După filetarea şalăului, acesta se taie în 4 părţi egale, care se
    condimentează cu piper şi se dă la cuptor într-o tavă unsă cu unt, împreună cu
    ceapa tocată, timp de circa 10 minute, la foc moderat. Se fac un sos din făină,
    lapte şi unt sau din făină şi smântână, în care turnăm puţin vin şi un gălbenuş
    de ou. Se omogenizează şi se lasă la fiert timp de 10 minute, la foc potrivit.
    Acest sos se toarnă peste bucăţile de şalău, împreună cu ciuperci tocate şi
    călite uşor în unt. Se presară caşcaval ras şi se lasă la cuptor 20 de minute
    la foc mic. Se serveşte cald, eventual cu o garnitură de piure de cartofi.


    Un alt preparat rafinat este şalăul cu maioneză.
    Avem nevoie de un şalău de peste un kg, de un morcov, de o rădăcină de
    păstârnac, de 300 de grame de maioneză, de o lămâie, de o legătură de
    pătrunjel, de oţet, o foaie de dafin, piper şi sare. Curăţăm zarzavatul, îl
    tăiem în cubuleţe şi îl punem la fiert. În apa în care a fiert zarzavatul punem
    foaia de dafin, câteva boabe de piper, foarte puţin oţet şi, desigur, şalăul
    întreg şi îl lăsăm la foc mic circa 15 minute. Îl lăsăm apoi să se răcească în
    zeama în care a fiert, după care îl punem pe un platou, cu legumele fierte în
    jurul lui, întindem maioneză peste el, presărăm frunze tocate de pătrunjel şi
    ornăm cu câteva felii subţiri de lămâie.

  • Mâncăruri şi preparate din urzici

    Mâncăruri şi preparate din urzici

    Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea pădurilor, iar consumul acestora contribuie la detoxifierea organismului. Recoltatul urzicilor nu este o activitate uşoară. Dincolo de precauţia de a le atinge cu grijă, trebuie să le culegem din zone nepoluate. De aceea trebuie evitate, de exemplu, urzicile care cresc pe marginea drumurilor şi care pot conţine elemente ale gazelor de eşapament. Este bine ca în timpul recoltării să ne protejăm cu o mănuşă, întrucât perii iritativi ai urzicii se dezvoltă cu mult înainte ca frunzele să ajungă la maturitate.



    După recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate până când nu mai au nicio urmă de pământ sau nisip. În continuare, frunzele de urzici sunt puse într-un vas cu apă clocotită până când apa ajunge din nou la fierbere. După aceea sunt scoase într-o strecurătoare şi lăsate la scurs. Conform recomandărilor făcute din bătrâni, zeama în care au fiert urzicile poate fi băută dimineaţa, pe stomacul gol, având rol benefic în ceea ce priveşte detoxifierea organismului.



    După ce au fiert, urzicile pot fi baza unor mâncăruri de post sau pot fi combinate cu smântână, unt şi chiar ouă. Puse la fiert în apă cu puţină sare, cu o ceapă tocată mărunt, urzicile pot fi apoi pasate şi amestecate cu puţin ulei, smântână sau unt şi, eventual, cu mujdei de usturoi. Această cremă de urzici poate fi servită cu ouă ochiuri. De asemenea, această cremă de urzici poate fi consumată cu mămăligă.



    O altă combinaţie este cea cu maioneză şi cu hrean. La un kg de urzici, avem nevoie de o lingură de hrean ras şi de 4-5 linguri cu maioneză. După ce urzicile au fost fierte şi pasate, trebuie amestecate cu maioneza şi cu hreanul şi sunt servite în farfurii decorate cu ridichi roşii, tăiate în felii subţiri.



    O altă mâncare este pilaful de urzici şi orez. Ca ingrediente, avem nevoie de un kilogram de urzici, de 3 ceşti de orez şi de o ceapă. Fierbem separat urzicile şi orezul, după care le amestecăm. Adăugăm ceapa tăiată mărunt, sare, piper şi puţin ulei, iar apoi se mai lasă puţin la fiert, obţinând astfel pilaful de urzici şi orez.

  • Mâncăruri şi preparate din urzici

    Mâncăruri şi preparate din urzici

    Urzicile se numără printre primele plante care apar la începutul primăverii. Ele cresc în mod natural în apropierea apelor sau la marginea pădurilor, iar consumul acestora contribuie la detoxifierea organismului. Recoltatul urzicilor nu este o activitate uşoară. Dincolo de precauţia de a le atinge cu grijă, trebuie să le culegem din zone nepoluate. De aceea trebuie evitate, de exemplu, urzicile care cresc pe marginea drumurilor şi care pot conţine elemente ale gazelor de eşapament. Este bine ca în timpul recoltării să ne protejăm cu o mănuşă, întrucât perii iritativi ai urzicii se dezvoltă cu mult înainte ca frunzele să ajungă la maturitate.



    După recoltare, urzicile trebuie desfăcute frunză cu frunză şi spălate până când nu mai au nicio urmă de pământ sau nisip. În continuare, frunzele de urzici sunt puse într-un vas cu apă clocotită până când apa ajunge din nou la fierbere. După aceea sunt scoase într-o strecurătoare şi lăsate la scurs. Conform recomandărilor făcute din bătrâni, zeama în care au fiert urzicile poate fi băută dimineaţa, pe stomacul gol, având rol benefic în ceea ce priveşte detoxifierea organismului.



    După ce au fiert, urzicile pot fi baza unor mâncăruri de post sau pot fi combinate cu smântână, unt şi chiar ouă. Puse la fiert în apă cu puţină sare, cu o ceapă tocată mărunt, urzicile pot fi apoi pasate şi amestecate cu puţin ulei, smântână sau unt şi, eventual, cu mujdei de usturoi. Această cremă de urzici poate fi servită cu ouă ochiuri. De asemenea, această cremă de urzici poate fi consumată cu mămăligă.



    O altă combinaţie este cea cu maioneză şi cu hrean. La un kg de urzici, avem nevoie de o lingură de hrean ras şi de 4-5 linguri cu maioneză. După ce urzicile au fost fierte şi pasate, trebuie amestecate cu maioneza şi cu hreanul şi sunt servite în farfurii decorate cu ridichi roşii, tăiate în felii subţiri.



    O altă mâncare este pilaful de urzici şi orez. Ca ingrediente, avem nevoie de un kilogram de urzici, de 3 ceşti de orez şi de o ceapă. Fierbem separat urzicile şi orezul, după care le amestecăm. Adăugăm ceapa tăiată mărunt, sare, piper şi puţin ulei, iar apoi se mai lasă puţin la fiert, obţinând astfel pilaful de urzici şi orez.