Radio România Internațional

Tag: Maja Kocijancic

  • Uniunea Europeană și situația din Sudan

    Uniunea Europeană și situația din Sudan

    Istoria contemporană
    a Sudanului, de la proclamarea independenței în 1956, și până azi, este una a
    instabilității politice și economice, a succesiunii loviturilor de stat, a
    războaielor civile și a susținerii terorismului internațional. Mai mult,
    conflictul interetnic din Darfur, care a durat din 2004 până în 2010, s-a
    soldat cu 300.000 de morți și cu relocarea a aproximativ 3 milioane de oameni.
    În 2011, Sudul Sudanului, locuit în majoritate de populație non-arabă, a
    devenit, prin referendum, stat independent. În 2010, alegerile la nivel
    național pentru președinția Sudanului l-au adus în fruntea statului pe Omar
    al-Bashir.

    Militar de carieră, Al-Bashir a apărut în politica sudaneză în 1989
    când a condus o lovitură de stat militară. De atunci, a fost ales președinte de
    trei ori și a fost făcut responsabil de către comunitatea internațională de
    crime împotriva umanității în războiul din Darfur. Pe 11 aprilie 2019, al-Bashir
    a fost înlăturat de la putere de către armată după câteva luni de proteste și
    revolte civile, iar pe 23 mai procurorii l-au acuzat de incitarea și
    participarea la uciderea contestatarilor săi.


    Uniunea Europeană a
    reacționat la derularea evenimentelor din Sudan prin apelul la retrocedarea
    puterii, cât mai curând posibil, către autoritățile civile. Înaltul
    reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și securitate Federica
    Mogherini a spus în luna aprilie 2019 că blocul european nu va recunoaște
    legitimitatea actualului Consiliu Militar de Tranziție.

    Maja Kocijancic,
    purtător de cuvânt al Comisiei Europene, a afirmat că pentru blocul comunitar
    posibilitatea ca autoritățile civile să revină la atribuțiunile lor este o
    prioritate: Pot repeta
    poziția Uniunii Europene prin care aceasta susține tranziția către guvernul
    civil. În acest sens, pe măsură ce tranziția către guvernul civil se produce,
    Uniunea Europeană va fi gata s-o asiste atât politic, cât și economic. Pot
    spune că prioritatea pentru Uniunea Europeană rămâne transferul rapid al
    puterii către autoritățile civile. Este ceva similar a ceea ce Uniunea Africană
    a făcut deja. Această chestiune cere atenția noastră constantă.


    Pe 15 ianuarie 2019, Parlamentul
    European a adoptat o rezoluție prin care președintele și guvernul sudanez erau
    somați să pună capăt reprimării demonstrațiilor, erau condamnați pentru
    încălcarea brutală a drepturilor omului, a libertății presei, a minorităților
    religioase și cereau să asigure un calendar pentru tranziția către democrație.
    Legislativul european cerea Comisiei măsuri pentru oprirea migrației ilegale,
    acțiuni umanitare pentru victimele războiului, embargou pe vânzarea de arme
    către Sudan, pe echipamente de supraveghere video și tehnologie informațională
    precum și susținerea organizațiilor civice care militează pentru democrație.


  • Uniunea Europeană menține acordul cu Iranul

    Uniunea Europeană menține acordul cu Iranul

    Dosarul nuclear
    iranian este unul dintre cele mai fierbinți la ora actuală din politica
    internațională. Occidentul, Rusia și China au încheiat un acord nuclear cu
    republica islamică în 2015, denunțat între timp de Statele Unite ale Americii
    în 2018 și parțial de Iran în luna mai a anului 2019. Așa cum a anunțat în
    repetate rânduri, Uniunea Europeană continuă să-și manifeste viziunea pacifistă
    asupra relațiilor internaționale și această viziune se aplică și chestiunii
    iraniene.

    Blocul comunitar european menține acordul cu Iranul, deși evoluțiile
    nu sunt deloc îmbucurătoare, așa cum a declarat Federica Mogherini, înaltul
    reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politică de
    securitate, la summitul de la Sibiu. Uniunea Europeană investește în
    neproliferarea nucleară și aceasta înseamnă investiții financiare nu numai declarative
    și pune la punct mecanisme financiare prin care firmele europene să aibă afaceri
    cu Teheranul.


    Pe de altă parte,
    Statele Unite continuă să susțină că nu doresc un război cu Iranul însă impun
    condiții dure acestuia. Secretarul de stat Mike Pompeo cere Iranului să
    înceteze campaniile de asasinate din Europa, să pună capăt susținerii acordate
    gherilelor Hezbollah și rebelilor din Yemen. Trimis în Gloful Persic la
    începutul lunii iunie 2019, portavionul american USS Abraham Lincoln a rămas de
    veghe în Marea Roșie. La rândul său, regimul de la Teheran afirmă că nu va fi
    război întrucât nu este în interesul nimănui. În același context tensionat,
    secretarul de stat american a spus că sancțiunile pe care țara sa le pregătește
    Iranului vor lovi și interesele firmelor europene care fac afaceri acolo. Schimbul
    de declarații mai mult sau mai puțin diplomatice dintre Washington și Teheran
    este mediat de Uniunea Europeană care face apel la calm.

    Maja Kocijancic,
    purtător de cuvânt al Comisiei Europene, consideră că poziția Uniunii rămâne
    aceeași de până acum, cu condiția ca toți semnatarii acordului să-și respecte
    angajamentele: Poziția
    noastră, când vine vorba de planurile de acțiune și strategie globale, este
    foarte clară. Adică este poziția de care vorbim în direcția prezervării
    acordului atât timp cât Iranul continuă să-și respecte angajamentele nucleare
    luate. Negocierea taxelor este o parte a acestei poziții, așa cum a fost și
    adoptarea statutului revizuit de blocare a acestor măsuri care există la ora
    actuală. Ele nu sunt direcționate împotriva nimănui dar au o țintă foarte
    clară. Poziția noastră, atunci când vine vorba de extrateritorialitatea
    măsurilor luate de Statele Unite, ca parte a politicii noastre este ceva ce nu
    recunoaștem.


    Relația dintre semnatarii acordului
    nuclear iranian trebuie să fie resetată. Însă pentru aceasta este nevoie de mai
    multă flexibilitate din partea tuturor celor implicați.


  • UE şi alegeri locale în Turcia

    UE şi alegeri locale în Turcia

    La aproape două săptămâni de la alegerile locale din Turcia, partidul preşedintelui Recep Tayyip Erdogan cere organizarea de noi alegeri municipale la Istanbul, unde rezultatele provizorii îl arată perdant, ca de altfel şi în capitala Ankara. Între timp, Comisia Europeană a declarat că se aşteaptă ca reprezentanţii locali aleşi să fie capabili să-şi exercite liber mandatul.

    Rezultatele provizorii arată că Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP) al preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan a câştigat alegerile la scară naţională, însă a suferit înfrângeri la Istanbul şi Ankara, care au fost adjudecate de opoziţie, în condiţiile în care cele două oraşe erau controlate de 25 de ani de AKP şi de predecesorii săi islamişti. AKP a depus recursuri de-a lungul întregii săptămâni trecute, inclusiv pentru reexaminarea buletinelor invalidate. Accentuând presiunea asupra autorităţilor electorale, Erdogan a afirmat că scrutinul a fost marcat de nereguli în masă şi comise în mod organizat la Istanbul.

    La câteva ore după respingerea de către Înalta Comisie Electorală a cererii depusă de AKP pentru renumărarea tuturor voturilor din Istanbul, partidul lui Erdogan a solicitat organizarea de noi alegeri în această metropolă turcă. În orice caz, comentariile preşedintelui Erdogan, care au fost cele mai puternice atacuri de până acum la procesul electoral din cel mai mare oraş al Turciei, au dus la căderea lirei pentru scurt timp şi au influenţat piaţa bursieră din Turcia. Mai mult decât atât, Ministerul turc de Externe a respins îndemnul prim-vicepreşedintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, către AKP să accepte rezultatele alegerilor locale de la Istanbul şi Ankara. Diplomaţia turcă a calificat comentariile lui Timmermans drept surprinzătoare, dezamăgitoare şi care demonstrează dublele standarde ale Uniunii Europene.

    De fapt, preşedintele Erdogan s-a plâns de ingerinţe externe din partea Statelor Unite şi a Europei chiar înainte ca partidul său să fi dat asigurări că va respecta rezultatul scrutinului, pentru ca apoi să spună că diferenţa de voturi este prea mică pentru ca opoziţia să revendice victoria la Istanbul.

    Maja Kocijancic, purtătoare de cuvânt a şefei diplomaţiei europene Federica Mogherini, a declarat că se aşteaptă ca reprezentanţii locali aleşi să fie capabili să-şi exercite liber mandatul.

    Maja Kocijancic: Urmărim alegerile locale din Turcia, unde s-a produs o importantă răsturnare de situaţie care demonstrează interesul oamenilor faţă de democraţia locală – lucru dovedit şi de numărul mare de candidaţi din diferite partide. Am luat la cunoştinţă de evaluările preliminare ale autorităţilor locale, dar şi ale misiunii de observatori a Consiliului Europei privind presupuse nereguli. Ne aşteptăm ca reprezentanţii locali aleşi să fie capabili să-şi exercite liber mandatul, în conformitate cu principiile Consiliului Europei, din care face parte şi Turcia.


  • Poziția UE și a statelor membre față de Venezuela

    Poziția UE și a statelor membre față de Venezuela

    Uniunea Europeană își dorește alegeri anticipate în Venezuela și mai multe state membre au anunțat deja că, în cazul în care acestea nu vor fi convocate, îl vor recunoaște pe liderul opoziției, Juan Guaido, drept președinte interimar al țării.

    Uniunea Europeană își menține poziția critică față de regimul de la Caracas în contextul amplificării tensiunilor interne din Venezuela în ultima perioadă, după ce Nicolas Maduro și-a început un nou mandat în fruntea țării iar opoziția a reacționat prin președintele Parlamentului, Juan Guaido, care s-a auto-proclamat președinte interimar al țării. Actul lui Guaido a fost recunoscut aproape imediat de Statele Unite, care au fost urmate de Canada, o serie de state din regiune, între care Brazilia și Columbia, precum și de Australia și Israel. Uniunea Europeană nu a luat, încă, o decizie în acest sens, dar chiar de la declanșarea ultimei crize șefa diplomației europene, Federica Mogherini, a declarat că poporul venezuelean a cerut democrație și că vocea sa trebuie respectată, iar ulterior mai multe state membre, între care Franța, Germania și Marea Britanie, i-au dat un termen clar lui Nicolas Maduro să organizeze alegeri anticipate și au avertizat că, în caz contrar, îl vor recunoaște și ele pe Juan Guaido ca președinte interimar. Poziția Bruxellesului și a statelor membre nu este una nouă; la fel ca și opoziția din Venezuela, acestea au criticat modul în care s-au desfășurat, anul trecut, alegerile prezidențiale, în care principalii reprezentanți ai opoziției au fost împiedicați să participe: Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Maja Kocijancic:

    Am spus-o și la vremea respectivă și am repetat acest lucru de mai multe ori: din punctul nostru de vedere, alegerile prezidențiale din mai, anul trecut, nu au fost corecte, nu au fost independente, nu au respectat standardele internaționale, așadar le-a lipsit credibilitatea unui proces electoral, deci nu au fost alegeri democratice. În acest sens am cerut – iar aceasta rămâne poziția Uniunii Europene – să înceapă un proces politic care să aibă ca rezultat alegeri democratice.

    Regimul neo-socialist din Venezuela se află la putere, deja, din 1999, când Hugo Chavez a fost ales președinte. Reformele și politiciele acestuia și ale succesorului său, Nicolas Maduro, au dus, treptat, la cea mai severă criză economică din istoria țării, dar și la una politică, în condițiile în care puterea a fost acuzată de măsuri anti-democratice. De altfel, politicile Caracasului au determinat Uniunea Europeană ca, începând cu 2017, să impună sancțiuni care vizează figuri-cheie ale regimului, în speranța că acestea vor forța o democratizare a țării. Nicolas Maduro se bazează, însă, pe sprijinul acelei părți a populației care, inițial, a fost avantajată de reformele chaviste și, mai ales, pe armată. Criticii regimului afirmă că sprijinul generalilor nu este unul dezinteresat – aceștia ar avea o serie de avantaje economice și, în plus, ar fi implicați și în activități ilegale care merg de la trafic de droguri, minerit ilegal și spălare de bani, la încălcări ale drepturilor omului. În plan extern, regimul de la Caracas este sprijinit de Rusia, China și de Turcia lui Recep Tayyip Erdogan.


  • Uniunea Europeană și libertatea presei în Muntenegru

    Uniunea Europeană și libertatea presei în Muntenegru

    Libertatea
    presei este încă o temă sensibilă pe continentul european și loviturile pe care
    mass media le primesc sunt dovezi că democrația este în suferință. Nu numai în
    zonele de conflict există încă jurnaliști răpiți, atacați și chiar uciși, ci și
    în vecinătatea Uniunii Europene există jurnaliști care au de suferit de pe urma
    meseriei lor. Este și cazul jurnalistului de investigații Jovo Martinovici din
    Muntenegru, autor al multor articole despre crima organizată la nivel european
    și la criminalii de război din Balcani, unele dintre ele apărute în cotidiane
    importante precum the Economist, Time și Financial Times. În octombrie 2015,
    Martinovici a fost încarcerat de autoritățile din țara sa natală sub acuzația
    de participare la o organizație de trafic de droguri.     Organizații precum
    Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor, Reporteri fără frontiere și Human
    Righst Watch acuză guvernul de la Podgorița că încarcerarea lui Martinovici
    este o formă de intimidare și îi cere să prezinte dovezi care să-l incrimineze
    pe jurnalist. Multe voci din media occidentale și din Muntenegru afirmă că
    anchetele lui Martinovici au deranjat politicieni și persoane din lumea interlopă
    având legături cu mafia și au cerut eliberarea sa.


    Recent,
    un tribunal din Muntenegru l-a condamnat pe Jovo Martinovici la 18 luni de
    închisoare cu executare după mai mult de 3 ani de detenție    . Centrul European
    pentru Libertatea Presei și Media a condamnat decizia pe care o consideră o
    comandă politică. Credem că sentința de condamnare este motivată politic. În
    toată perioada detenției, dreptul său la un proces corect a fost repetat
    încălcat afirmă organizația într-un comunicat remis presei. De asemenea, se
    afirmă că Muntenegrul este țară candidată la integrarea în Uniunea Europeană
    și de aceea trebuie să se conformeze standardelor europene. să introducă domnia
    legii și responsabilitatea clasei politice.


    Maja
    Kocijancic    , purtător de cuvânt al Comisiei Europene și-a exprimat speranța că
    Jovo Martinovici va avea parte de un păroces corect: Am luat act de verdictul primei instanțe în cazul
    jurnalistului de investigație Jovo Martinovici din Muntenegru. Ca de obicei, nu
    comentăm deciziile instanțelor însă există în procedură o posibilitate de apel
    și noi sperăm ca el să aibă parte de un proces corect în conformitate atât cu standardele
    europene, cât și cu cele internaționale. Vorbind mai general, se știe că
    libertatea de expresie este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii
    Europene și, de asemenea, elementul-cheie al procesului de aderare a
    Muntenegrului la blocul european. În acest context, evident că jurnaliștii
    trebuie să poată să-și îndeplinească îndatoririle cu profesionalism, fără teama
    de repercusiuni.

    Testul
    Jovo Martinovici este testul unei țări întregi la cerințele Uniunii Europene.
    Care nu-și mai poate permite alte derapaje pe fondul crizei actuale de
    identitate.


  • Pozitia UE faţă de sanctiunile impuse de SUA Iranului

    Pozitia UE faţă de sanctiunile impuse de SUA Iranului

    Statele Unite au impus, începând de luni, sancțiuni economice Iranului care derivă din retragerea americană din acordul nuclear. Uniunea Europeană continuă să pledeze pentru aplicarea prevederilor acordului și caută metode pentru a proteja de sancțiuni companiile europene care doresc să lucreze, în continuare, pe piața iraniană. Cătălin Gomboș

    Statele Unite au revenit la sancțiunile care îi fuseseră impuse Iranului înainte ca această țară să semneze cu marile puteri așa numitul acord nuclear. Acesta prevede limitarea activităților iraniene în domeniul nuclear și o inspectarea facilităților iraniene în schimbul anulării sancțiunilor economice internaționale și ar trebui să garanteze că Teheranul nu va construi o bombă atomică. Au existat, însă, suspiciuni – exprimate în primul rând de Israel – că Iranul ar încerca în continuare să producă o armă nucleară. Un alt motiv dat de Statele Unite atunci când s-au retras din acord este că acesta ar fi incomplet, întrucât nu îi impune Teheranului și să își limiteze programul balistic sau să nu mai sprijine grupări militante și teroriste care sunt implicate într-o serie de conflicte din Orientul Mijlociu și sunt active din Yemen până în Liban, dar și în afara regiunii. Problema cu noile sancțiuni americane este că acestea vizează, automat, toate entitățile care au relații economice atât cu Iranul cât și cu Statele Unite – inclusiv pe cele europene. Planurile Bruxelles-ului de a le evita au primit o lovitură după ce Societatea pentru Comunicații Financiare Interbancare Globale, SWIFT, cu sediul în Belgia, a anunțat că are de gând să respecte sancțiunile. Bruxelles-ul și statele membre pregătesc acum un instrument special, denumit Special Purpose Vehicle, sau SPV, pentru a proteja companiile europene de sancțiuni.

    Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Maja Kocijancic: Am luat notă de decizia cu privire la SWIFT și o găsim decizia, sau mai degrabă decuplarea, regretabilă întrucât riscă să afecteze integritatea sistemului financiar internațional, dar noi ca Uniune Europeană rămânem hotărâți să sprijinim acordul nuclear cu Iranul și să îl considerăm drept un lucru ține de securitatea noastră. De aceea vom continua să încercăm să păstrăm beneficiile care derivă din acest acord și din ridicarea sancțiunilor economice. În ceea ce privește SPV-ul, munca privind stabilirea acestui instrument special continuă și a fost, de fapt, accelerată pentru a putea ca Iranul să beneficieze de lipsa sancțiunilor și pentru ca exportatorii și importatorii europeni să desfășoare schimburi comerciale legitime, pentru a facilita executarea de plăți, inclusiv pentru petrol. La această inițiativă – una dintre cele câteva care au fost lansate – lucrează statele membre în coordonare cu noi.


    8 țări au primit scutiri temporare de la sancțiuni; printre acestea se numără China și India, aliați americani ca Japonia și Coreea de Sud, dar și două state membre ale Uniunii Europene – Grecia și Italia. Washingtonul a spus clar, însă, că nu va scuti Uniunea Europeană în întregul său de la sancțiuni.


  • Uniunea Europeană mediază între Serbia şi Kosovo

    Uniunea Europeană mediază între Serbia şi Kosovo

    Balcanii
    de Vest sunt o direcţie în care Uniunea Europeană s-a îndreptat în intenţia sa
    de a-şi integra întregul spaţiu geocultural. Regiunea cunoscută şi sub numele
    de fosta Iugoslavie a fost una dintre cele mai turbulente de după anul 1989.
    Războaiele din fosta Iugoslavie, din care s-au desprins şase republici, au
    continuat cu desprinderea provinciei Kosovo şi cu proclamarea ei ca stat
    independent. Toate acestea au lăsat urme adânci în mentalul colectiv şi au
    lăsat societăţile din Balcanii de Vest în afara procesului european de
    integrare. Uniunea Europeană însă doreşte ca aceste societăţi să fie în
    interiorul ei şi de aceea se implică în medierea conflictelor.


    Maja Kocijancic,
    purtător de cuvânt al Comisiei Europene, a sintetizat nivelul de implicare al
    Uniunii Europene ca mediator şi liniile generale pe care se bazează negocierile
    dintre părţi: Ţinta
    dialogului este normalizarea deplină a relaţiilor. În acest context, lucrăm asupra
    unui acord pe baze legale şi pe baza consensului mutual, cu respectarea legilor
    internaţionale. Trebuie să fie un acord sustenabil şi realist, toate eforturile
    sunt în curs. Noi, ca mijlocitori, nu putem discuta public detaliile
    negocierilor în desfăşurare. Înaltul reprezentativ a afirmat într-un comunicat
    că dificultăţile rămân şi nu ne-am eschivat niciodată de la a le rezolva. Este
    un proces foarte dificil, sunt foarte multe sensibilităţi. Dar aşa cum am mai
    spus în ultimele două săptămâni, cele două părţi au nevoie de spaţiu pentru
    negociere. Acesta este ceva foarte important, noi ne aşteptăm ca procesul să
    continue cu acelaşi angajament şi cu aceeaşi dedicaţie în logica a ceea ce am
    spus, a normalizării depline a relaţiilor. Rezoluţia asupra problemelor celor
    mai fierbinţi este ceva crucial, este un principiu esenţial pentru progresul
    părţilor spre apropierea de Uniunea Europeană care la nivelul politic cel mai
    înalt s-a angajat în medierea conflictelor din Balcanii de Vest. Nu este un
    proces care să privească numai o parte, este ceva pe care noi îl împărtăşim şi
    a fost confirmat în luna mai la summitul de la Sofia. Credem că este şi în
    interesul Uniunii Europene şi al regiunii ca discuţiile în acest context să fie
    intensificate. Este ceva ce s-a spus în timpul dialogului avut până acum că a
    doua parte va însemna intrarea într-o intensificare a dialogului şi a abordării
    problemelor dureroase. Nu vom avea o foaie concretă de parcurs pentru că
    depinde de progresul negocierilor.


    Din
    Balcanii de Vest au venit în ultimele zile veşti îmbucurătoare. Ambele părţi,
    Serbia şi Kosovo, au manifestat dorinţa de a face un compromis din care să
    câştige toată lumea.


  • UE caută soluții pentru migranți

    UE caută soluții pentru migranți

    Afluxul
    mare de migranți din ultimii ani dinspre Africa de Nord și Orientul Mijlociu
    către Europa a făcut ca țările Uniunii Europene din sud ca Grecia, Italia și
    Spania să fie luate cu asalt de cei care fie se refugiază din teatrele de
    război, fie își caută locuri de muncă. Afluxul de migranți, coroborat cu
    apariția atentatelor teroriste islamice, a făcut ca țările din sud să ceară o
    protecție sporită din poartea blocului european     pentru a preveni apariția unor
    crize umanitare și a înlătura amenințările tetorismului. Operațiunea Sophia a
    apărut în 2015 ca urmare a inițiativei Italiei și constă în înființarea unei
    forțe navale europene în Marea Mediterană pentru a controla valurile de
    migranți și a împiedica traficul de persoane și infiltrările teroriștilor.
    Forța navală are trei misiuni principale efective: supravegherea și evaluarea
    circulației navelor și a persoanelor pe Mediterana, abordarea și întoarcerea
    din drum a navelor suspecte și reținerea traficanților.


    Italia
    a cerut o strategie accelerată în vederea urgentării măsurilor și soluțiilor
    pentru eficientizarea gestionării debarcării migranților în centre speciale. Maja Kocijancic, purtător de cuvânt al Comisie Europene, s-a referit la poziția pe
    care Comisia o are înaintea întâlnirii din cadrul Consiliului Uniunii Europene: Strategia accelerată pentru
    operațiunea Sophia a fost propusă acum câteva săptămâni și prezentată în
    Comitetul Politic și de Securitate din cadrul Consiliului European. El a fost
    discutat în diferite întâlniri de lucru. Dacă vorbim exact despre chestiunea
    debarcării migraților trebuie să fim conștienți că statele membre și-au exprimat
    disponibilitatea de a discuta această chestiune ridicată de Italia în contextul
    strategiei. Suntem gata să facilităm soluții găsite de statele membre în acord
    cu concluziile întâlnirilor din Consiliu. Este un efort în desfășurare pe toată
    durata verii, este o strategie accelerată.


    Comisia
    Europeană     a anunțat deja un plan de acțiune pentru centrele de debracare a
    migranților. Prima soluție este cea care vizează trierea lor fără ca drepturile
    omului să fie încălcate. Planul mai prevede crearea unor centre regionale de
    debarcare în care să fie implicate și state terțe pentru creșterea
    responsabilității. Centrele în care vor fi găzduiți toți cei care au nevoie de
    azil vor fi manageriate în comun de statele membre, instituțiile europene și
    statele terțe. Acestea din urmă vor beneficia de ajutor, inclusiv financiar,
    din partea instituțiilor europene dacă vor dori să primească refugiați.


  • Relaţia complicată a Uniunii Europene cu Serbia

    Relaţia complicată a Uniunii Europene cu Serbia

    Comisia Europeană pregăteşte o strategie pentru o aderare de
    succes a Serbiei si a Muntenegrului drept principale candidate.     Declaraţia a fost făcută de purtătorul de
    cuvânt al Comisiei, Maja Kocijancic, care a precizat că strategia va include
    întreaga regiune a Balcanilor Occidentali.

    Aderarea Serbiei, în principal, la
    spaţiul comunitar este un dosar foarte complicat, consideră eurodeputatul
    Marian-Jean Marinescu, membru al Delegaţiei la Comisia parlamentară de stabilizare şi de
    asociere Uniunea Europeană – Serbia. Care sunt cele mai sensibile teme de
    negociere? Marian-Jean Marinescu: Eu cred că sunt câteva probleme
    foarte complicate. În primul rând, situaţia cu Kosovo, negocierea între Belgrad
    şi Priştina. În al doilea rând, sistemul de justiţie din Serbia, care are
    probleme. Apoi, situaţia minorităţilor, care, iarăşi, creează suficiente
    probleme. Cam acestea ar fi cele trei. Nu mai vorbim de situaţia economică,
    celalalte, care sunt, ca întotdeauna, discutate.

    Pe de altă parte, Serbia are, tradiţional,
    relaţii foarte reci cu Croaţia, care este, deja, stat membru comunitar. Nu de
    puţine ori, Serbia a acuzat Croaţia că încearcă să-i blocheze aderarea la Uniune. Marian-Jean Marinescu susţine, totuşi, că
    intrarea Serbiei în blocul comunitar depinde doar de ea: Discuţiile
    între cele două ţări sunt în curs. Sunt eurodeputaţi croaţi şi în Delegaţia cu
    Serbia a Parlamentului European. Eu cred că, dacă Serbia ajunge să
    îndeplinească toate condiţiile, care cred că, de data aceasta, vor fi evaluate
    cu mai multă atenţie, atunci Croaţiei îi va fi greu să se opuna intrării
    Serbiei.

    Pe de altă parte, Comitetul reprezentanţilor permanenţi la
    UE (COREPER), a decis, recent, la Bruxelles,
    deschiderea a două noi capitole ale negocierilor de aderare cu Serbia -
    capitolul 6, cel referitor la legislaţia privind funcţionarea societăţilor
    comerciale, şi capitolul 30, care include relaţiile externe. La reuniunea
    COREPER a fost discutată şi posibilitatea deschiderii a încă unui capitol de
    negociere, privitor la prevederile financiare si bugetare, dar nu s-a dat undă
    verde, din cauza opoziţiei a
    cinci state membre, între care Franţa şi Germania. Cele cinci ţări nu sunt
    mulţumite de rezultatele Serbiei privind statul de drept şi implementarea
    planului de acţiune pentru capitolul 23 – drepturi fundamentale şi sistemul
    judiciar. În total, oficialii europeni şi autorităţile de la Belgrad au de
    negociat 35 de capitole.