Tag: malnutritie cronica

  • Securitatea şi siguranţa alimentară

    Securitatea şi siguranţa alimentară

    Peste 820 de milioane de persoane suferă, în prezent, de malnutriţie
    cronică. Alte 672 de milioane suferă de obezitate, iar încă 1,3 miliarde de
    oameni sunt supraponderali. Datele apar în cel mai recent raport FAO (Food and Agriculture
    Organization of the United Nations) din anul 2018. 70% din populaţia afectată
    de sărăcie trăieşte în zonele rurale, unde viaţa lor depinde de agricultură,
    piscicultură şi silvicultură, mai arată documentul. Din acest motiv, apreciază
    instituţia ONU, obiectivul Foamete zero al Agendei 2030 pentru Dezvoltare
    Durabilă necesită o transformare a economiei rurale. Obiectivul amintit
    promovează colaborarea, la nivel mondial, pentru a asigura întregii populaţii
    din toate colţurile lumii accesul la o alimentaţie sănătoasă şi nutritivă. În
    acest sens, guvernele trebuie să creeze oportunităţi pentru dezvoltarea
    investiţiilor sectorului privat în agricultură, odată cu creşterea numărului de
    programe de protecţie socială pentru categoriile vulnerabile şi crearea de
    legături între producători şi zonele urbane.

    Conflictele, schimbările climatice
    care duc la condiţii meteo extreme, un nivel scăzut al economiei, alături de
    obezitate, reprezintă efecte contrare ale luptei împotriva foametei şi
    malnutriţiei, spun specialiştii – fapt subliniat la Radio România şi de Mircea Duţu, preşedintele
    Universităţii Ecologice din Bucureşti. Raportul situaţiei mondiale a
    alimentaţiei şi agriculturii 2018, dat publicităţii la Roma pe 15 octombrie,
    are ca principală concluzie faptul că, în prezent, după o perioadă de
    regresiune, foametea în lume este din nou în creştere, a amintit profesorul universitar Mircea Duţu: Peste 820 de milioane de persoane suferă
    de subalimentaţie cronică. Conflictele, fenomenele meteorologice extreme legate
    de dereglarea climei, recesiunea şi nivelurile de supraponderali şi obezi
    inversează progresele rapide în lupta contra foametei şi malnutriţiei. Ce aş
    vrea să remarc este faptul că se vorbeşte din ce în ce mai mult la nivel
    mondial de recunoaşterea unui drept fundamental al omului la alimentaţie, care
    ar semnifica în primul accesul la o hrană suficientă, de bună calitate, pentru
    a duce o viaţă sănătoasă şi activă. Acestea par a fi problemele fundamentale cu
    care se confruntă omenirea şi Acţiunea Împreună, care este sloganul Zilei
    Mondiale a Alimentaţiei din 2018, pentru a atinge acest obiectiv în 2030 -
    foamete zero.

    Micii producători trebuie să
    adopte metode noi, sustenabile, pentru a creşte productivitatea şi veniturile.
    Asigurarea mobilităţii în comunităţile rurale necesită o abordare care să ţină
    cont de mediu, care să încurajeze dezvoltarea tehnologică şi care să creeze
    oportunitatea unor locuri de muncă stabile şi profitabile, spun cei de la
    Naţiunile Unite. Forţa de muncă şi dezvoltarea economică nu sunt, însă,
    suficiente, îndeosebi pentru cei care cad victime conflictelor. Tocmai de
    aceea, obiectivul Foamete zero are în vedere o abordare pe termen lung în
    vederea formării unei societăţi incluzive şi paşnice. Alte aspecte importante
    ţin de securitatea şi siguranţa alimentară. Profesorul universitar Mihai
    Berca, de la Uhiversitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti: Dacă ne referim numai la
    securitate, nu la siguranţă, problema majoră este calitatea alimentelor pe care
    oamenii trebuie să le mânănce şi slaba diversitate a lor, pentru că din slaba
    diversitate a lor rezultă meniurile nu cele mai potrivite pentru sănătatea
    umană. Asta în ceea ce priveşte securitatea. Dar mai este o problemă şi anume
    că suntem atacaţi în momentul de faţă, datorită schimbărilor climatice, de
    invazii, invazii care nu vin din toată lumea, mai ales din partea de sud a
    lumii, de insecte, bacterii, boli şi dăunători care ne afectează calitatea în
    primul rând, şi cantitatea dar şi calitatea, pentru că noi nu avem timpul
    necesar să intervenim, să le cunoaştem, cu viteza la care ele intră în
    culturile noastre. Din această cauză se reduce pe zi ce trece capacitatea
    noastră de a pune la dispoziţie materiile prime cele mai bune pentru
    agricultură.

    Reducerea risipei alimentare poate contribui la eradicarea
    foametei. Datele statistice arată că anual cantitatea de mâncare aruncată la
    gunoi ajunge în unele locuri la peste o sută de kilograme/persoană. Între
    cauzele identificate pentru această situaţie se numără strategiile de marketing
    gândite pentru a stimula cumpărarea de produse prin diverse oferte. O societate
    de protecţie a consumatorilor din Franţa a arătat, recent, pe de altă parte, că
    în urma unor teste s-a constatat că anumiţi fabricanţi de produse lactate
    inscripţionează cu bună ştiinţă produsele cu date de perimare mai apropiate
    decât cele până la care se păstrează calităţile produsului, cu scopul de a
    accelera rotaţia produselor în raioanele magazinelor de desfacere. Şi în
    agricultură se face risipă, ca urmare a unor practici cum ar fi abandonarea pe
    câmp a unei părţi a recoltei de cereale după trecerea batozei, utilizarea
    produselor nevândute pentru hrana animalelor, utilizarea pentru compost sau
    metanizare a fructelor şi legumelor care nu corespund cerinţelor de calibrare.