Radio România Internațional

Tag: manastire

  • Parcul Natural Comana

    Parcul Natural Comana

    Mergem azi în a
    doua zonă ca biodiversitate a României după Delta Dunării, pe care o găsiţi la
    numai 35 de km Bucureşti. Oferta Parcului Natural Comana este bogată: trasee
    turistice printr-o pădure bogată în care monumentele naturii nu sunt deloc
    puţine, amenajări lacustre şi o mănăstire care aduce aminte de numele
    legendarului domnitor român Vlad Ţepeş. În apropiere, se află şi un parc de
    aventură pentru toată familia.


    Valentin Grigore,
    directorul administraţiei Parcului Natural Comana, spune că vorbim despre o
    zonă protejată nu foarte mare. Prin cele
    aproximativ 25.000 de hectare, pentru dimensiunile uzuale din România, Parcul
    Natural Comana ar fi un parc mediu. Este amplasat în zona de câmpie. Este
    surprinzător de bine conservat la o distanţă atât de mică de un oraş mare, ca
    Bucureştiul. Sunt formate nişte mici coline, fiind o zonă tipică de câmpie. În
    parc sunt aproximativ 8.000 de hectare de pădure, 2.000 de hectare de zone
    umede, mlaştini şi ape. Avem aici o a doua deltă a României. Este vorba de
    Balta Comana, un unicat la nivelul ţării noastre. Are 1.200 de hectare şi ea
    însăşi reprezintă o mică deltă a râului Neajlov. Este concentrată o foarte mare
    biodiversitate în zonă. Avem 212 specii de păsări de apă, flora este iarăşi
    foarte bogată – sunt 1250 de specii de plante.


    În Parcul Natural
    Comana nu trebuie să vă aşteptaţi la un turism tipic montan, care presupune
    expediţii, drumeţii de o săptămână cu corturile. Este un altfel de turism, de
    week-end, spune Valentin Grigore, directorul administraţiei Parcului Natural
    Comana. Parcul se adresează în primul rând celor care vin dinspre Bucureşti,
    dar nu numai. De obicei, turiştii vin dimineaţa şi seara pleacă. Sunt foarte
    puţini cei care aleg să campeze sau să se retragă la pensiunile din zonă. Am
    avut cehi, slovaci. Când ajung să viziteze Bucureştiul, se documentează şi află
    şi despre zona asta mirifică, aflată atât de aproape, şi fac o excursie de o
    zi. În general, sunt reacţii bune, favorabile. Chiar au ce vedea în zona asta.
    Am editat pliante în limba engleză, avem hărţi pe care le distribuim
    turiştilor. Păstrăm, de asemenea, legătura cu parteneri din întreaga Europă,
    pentru promovarea în cadrul programelor transnaţionale. În acest fel, încercăm
    să ne promovăm local şi, din ce în ce mai mult, în afara ţării.


    Veţi găsi în zonă
    şi un sat celtic, cu vechi colibe pescăreşti, din stuf, la care se ajunge
    făcând un adevărat slalom printre broaşte ţestoase. Însă Parcul Natural Comana
    trebuie să fie o destinaţie obligatorie pentru toţi iubitorii de păsări. Există
    şase observatoare ornitologice. Dintre acestea, patru sunt destinate turismului
    specializat, de cercetare. Însă majoritatea turiştilor se îndreaptă spre o
    pasarelă din lemn, de peste 100 de metri, pentru acces chiar în mijlocul
    bălţii.


    Iar, dacă timpul
    vă permite, vizitaţi şi Mănăstirea
    Comana. Aceasta a fost întemeiată de către voievodul Vlad Ţepeş şi apare
    pentru prima dată în istorie, într-un document emis de cancelaria acestuia, la
    data de 27 septembrie 1461. Mănăstirea Comana este singura mănăstire
    fortificată, cu ziduri şi turnuri de apărare în această zonă a României.
    Istoria este deopotrivă şi tumultuoasă, şi fascinantă, căci a fost cetate de
    apărare a ţării, dar şi a credinţei religioase în acelaşi timp.



    În speranţa că v-am convins, vă aşteptăm şi data
    viitoare cu o nouă destinaţie. Până atunci, drum bun şi vreme frumoasă!

  • Turism rural în România

    Turism rural în România

    Vă invităm azi într-o călătorie prin satele
    româneşti. Răsfirate la altitudine, în vârf de munte, pe culmile dealurilor, în Delta Dunării,
    acestea reprezintă oricând o destinaţie potrivită pentru cei ce caută o vacanţă
    liniştită. În multe dintre satele româneşti există centre meşteşugăreşti, de
    unde puteţi cumpăra obiecte de artizanat. Asociaţia Naţională pentru Turism
    Rural Ecologic şi Cultural (ANTREC) promovează de 20 de ani acest tip de
    turism. România are un peisaj deosebit, tradiţii populare, un folclor şi o
    gastronomie deosebite. Însă aceste lucruri se găsesc şi în alte ţări, spune Gabriel Zamfir, preşedinte ANTREC. Ne
    aflăm într-o competiţie uriaşă la nivel european şi mondial. Specificul
    României ar fi că am rămas în continuare oameni primitori, cu sufletul deschis,
    foarte comunicativi. Domeniul a început să se profesionalizeze. Proprietarii de
    pensiuni sunt tot mai atenţi la detalii, la siguranţa, confortul, activităţile
    conexe turismului în zona rurală. Reprezentantul biroului românesc de turism de
    la Roma îmi spunea că există mentalitatea că, în general, turiştii de vârsta a
    treia ar prefera acest gen de turism. Realităţile contrazic această
    mentalitate. Foarte mulţi oameni cu familii aleg să-şi petreacă vacanţe,
    weekenduri, iar uneori, afaceriştii preferă să facă diverse conferinţe în
    mediul rural.


    Evenimentele sunt ingredientele speciale ale
    turismului rural, pe care ANTREC le dezvoltă. Sunt promovate târgurile
    populare, festivalurile şi sărbătorile tradiţionale. Gabriel Zamfir, preşedinte
    ANTREC. Promovăm patrimoniul natural şi cultural, dar şi pe
    cel informal, imaterial: legende, poveşti, descântece, cântece de cătănie, de
    vitejie, vizite la meşteşugari, meşteri. Căutăm să păstrăm meşteşugurile şi să
    atragem tinerii către ele. Pe de altă parte, ne adaptăm vremurilor. Mai nou,
    dezvoltăm turismul nautic. Promovăm turismul nautic pe Dunăre. Avem un proiect
    amplu. Am format un cluster, Dunărea turistică, prin care încercăm să facem o
    rută de tip scenic route, de poveste, care să rămână în sufletul oamenilor.
    Traseul se desfăşoară de-a lungul a 1.000 de km, începând de la intrarea în ţară, în zona Cazanelor,
    destinaţie de excelenţă europeană, până în Delta Dunării. Avem produse
    excepţionale: plimbarea pe Dunăre cu Pânzarul Moldovenesc,
    cu vaporul cu zbaturi sau, mai nou, o plută dunăreană
    făcută, ca pe vremuri, din buşteni. Aceasta coboară pe Dunăre şi, la fiecare
    oprire, se organizează focuri de tabără. Pe de altă parte, vrem să dezvoltăm
    pentru tineri şi cu tinerii bio comunităţi prin care să organizăm tabere de
    creaţie în comuniune cu natura şi în respect pentru natură şi pentru tradiţii.


    Zona nordică a României este cel mai intens
    promovată prin prisma turismului rural. Cele două provincii istorice, Bucovina
    şi Maramureş, se întrec mereu în tradiţii, obiceiuri şi evenimente. Îndeosebi
    în perioada marilor sărbători religioase, Paştele şi Crăciunul, pensiunile sunt
    foarte solicitate, iar rezervările trebuie făcute din timp. Însă există multe
    alte zone din ţară, care merită atenţia noastră. Prin urmare, ne oprim acum în
    sudul României, în judeţul Dâmboviţa. Florina Teodora Brad este agent de turism
    la Centrul de informare turistică din comuna Potlogi. Vă
    aşteptăm în comuna Potlogi pentru Palatul Brâncovenesc. A fost construit în anul
    1689 şi a fost printre primelepalate construite de domnitorul Constantin
    Brâncoveanu. Alături, avem Biserica Brâncovenească, ridicată în 1683. Apoi, vă
    invităm şi în comunele alăturate, unde avem şi acolo bisericuţe ridicate între
    anii1510 – 1790. Palatul a fost reabilitat recent, se poate vizita. Avem
    unităţi de cazare unde avem piscine exterioară, interioară, se fac lecţii de
    echitaţie, se pratcică fotbalul, tenisul. Există sală de festivităţi, de
    conferinţe.


    Roxana Dogaru, de la Centrul de informare turistică
    Aninoasa, din Dâmboviţa promovează multe obiective importante şi cunoscute la
    nivel naţional. Mănăstirea Dealu, Mănăstirea Viforâta, stejarul de
    1.000 de ani de la Măneşti şi multe alte bisericuţe vechi, locale. În Aninoasa
    organizăm foarte multe evenimente unice în ţară: Festivalul primarilor artişti,
    Hora de la Aninoasa, seri de poezie în incinta Mănăstirii Viforâta, şezătoarea,
    care e premiată la nivel european. Am primit foarte mulţi turişti străini din
    Canda, Germania, Franţa, Italia. Noi le putem oferi informaţii în limba engleză
    şi le putem pune la dispoziţie câteva materiale traduse de noi şi ghiduri audio
    în limbile engleză şi franceză.


    Amelia Papazisu este creator popular, tezaur uman
    viu şi distinsă cu ordinul Meritul Cultural, din parte Preşedinţiei. Este din
    Buzău şi conduce un atelier meşteşugăresc, deschis mereu turiştilor. Avem foarte multe tradiţii meşteşugăreşti: ţesutul în păr de capră,
    încondeiatul ouălor, sculptură în lemn, pictură pe sticlă. În zona noastră sunt
    şi foarte mulţi producători de vinuri, se prepară produse româneşti
    tradiţionale, cum ar fi renumiţii Cârnaţi de Pleşcoi. covrigii de Buzău. De
    exemplu, eu primesc cu drag turiştii la mine acasă. Am un atelier muzeu în arta
    ţesusutului, mai nou ţesutul în păr de capră, unicat în Europa. Ţes la război
    vertical. E o ţesătură de tip scoarţă românească, foarte simplă, pe care o
    poate învăţa oricine. Am avut turişti din Franţa, din Japonia, din Anglia în
    atelierul-şcoală pe care-l reprezint şi-l conduc.


    În speranţa că v-am convins să alegeţi turismul
    rural, să vă opriţi în satele româneşti, vă aşteptăm şi data viitoare cu nouă
    destinaţie.

  • Atracţii turistice în judeţul Neamţ

    Atracţii turistice în judeţul Neamţ

    In
    nord-estul României, pe valea Bistriţei, într-una dintre cele mai frumoase
    depresiuni intramontane de la limita Carpaţilor Orientali, este situat oraşul
    Piatra Neamţ. Datorită frumuseţii arhitectonice a clădirilor, a refiefului şi a
    unor obiective incluse în circuitul turistic, oraşul a ajuns să fie supranumit
    Perla Moldovei. Este declarat aşadar oraş turistic de inters naţional, are
    telegondolă, pârtie de schi, iar pe un mic platou ce domină centrul
    oraşului se află Curtea Domnească, un ansamblu de monumente istorice, care
    datează din 1468. Aici se înalţă Turnul clopotniţă ridicat în 1400 şi înalt de
    19 metri, alături de care se găsesc multe muzee printre care Muzeul de
    Artă Eneolitică Cucuteni careadăposteşte cea
    mai importantă colecţie de artă eneolitică din sud-estul Europeicu peste 800 de piese
    majoritatea din categoria tezaur. Am invitat-o pe Anca Afloarei, Sef Serviciu Turism din
    cadrul Consiliului Judeţean Neamţ, să ne prezinte obictivele turistice din
    împrejurimile oraşului Piatra Neamţ: Dacă plecăm din Piatra
    Neamţ spre vestul judeţului ajungem în Bicaz, un mic orăşel de munte. Aici
    drumurile se bifurcă şi unul merge către Cheile Bicazului, situate la o
    distanţă de 50 km de Piatra Neamţ. Traseele sunt scurte şi uşor de parcurs.
    Cheile Bicazului sunt o rezervaţie naturală, protejată care face parte din
    Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş. Este o zona foarte frumoasă. Pe o
    lungime de 8 km apele repezi ale pârâului Bicaz au săpat în stâncă şi au creat
    aceste minunate chei. Sunt pereţi din stâncă impresionanţi, înalţi de circa 300
    de metri, foarte apropiaţi unul de celălalt. Spectacolul este unul deosebit.
    Aceasta este poarta de intrare dinspre Gheorghieni către Neamţ. De la Bicaz
    punem să mergem spre nord-vestul judeţului, pe malul Lacului Izvorul Muntelui.
    Este lacul care se întinde în spatele barajului de la Bicaz. Este un baraj de
    greutate, construit în 1960, este impunător, are 127 de metri înălţime, se află la
    6 km de oraşul Bicaz. In spatele lui se află Lacul de Acumulare Izvorul Muntelui pe o lungime de 35 de km, care împreună cu
    peisajul din jur, cu dealuri, cu satele din vale şi cu masivul Ceahlăul,
    care se vede în fundal, formează o privelişte deosebit de pitorească. De-a lungul
    lacului se întinde şi şoseaua de unde se poate admira acest peisaj din diverse
    unghiuri şi locuri.



    Mare parte
    dintre mănăstirile din Moldova se găsesc în Neamţ. Acestea deţin manuscrise,
    valoroase obiecte de cult, colecţii de carte şi tipărituri sau picturi
    celebre cum ar fi cele ale lui Nicolae Tonitza de la Mănăstirea Durău sau ale
    lui Nicolae Grigorescu de la Mănăstirea Agapia: La
    Mănăstirea Agapia, arhitectura este una deosebită. Aici se găseşte şi un
    atelier de ţesut covoare manual, iar recent s-a înfiinţat şi un atelier de
    ceramică. Mergem mai departe şi la
    intrarea în oraşul Târgu Neamţ întâlnim Casa lui Ion Creangă unde este
    şi un veritabil Muzeu de Etnografie. Este o casă construită la mijlocul
    veacului al XIX-lea, o casă veche şi micuţă în care putem afla informaţii
    despre copilăria lui Creangă şi unde se pot admira toate piesele vechi care
    sunt specifice acestei zone. Mai departe se poate vizita Cetatea Neamţului,
    care este un monument construit de (domnitorul Moldovei – n.r.) Petru I
    Muşat, apoi a fost extinsă şi consolidată de (domnitorul) Stefan cel
    Mare. Este o cetate pe care noi am restaurat-o, în urmă cu câţiva ani, este
    mobilată, are diverse săli şi invităm turiştii să ajungă şi aici. Dacă plecăm
    de la Târgu Neamţ spre localitatea Pipirig găsim Mănăstirea Neamţ. Este o
    mănăstire dintre cele mai vechi din Moldova. Este atestată documentar prima
    dată în anul 1210 şi a fost ctitorită succesiv de Petru Muşat,
    Alexandru cel Bun şi Stefan cel Mare. Aici turiştii pot găsi cea mai mare şi
    veche blibliotecă mănăstirească, un inegalabil muzeu de artă bisericească
    şi un muzeu al tiparului. Incă din secolul XIV, tradiţiile cărturăreşti
    şi spirituale ale acestui aşezământ sunt legate şi de strălucita activitate a
    unei celebre scoli de caligrafi şi miniaturişti şi a unei tipografii
    organizate curând, după 1500, care a sporit faima ortodoxiei. Biserica este
    mare, impresionantă. Este una dintre cele mai frumoase biserici lăsate de
    Stefan cel Mare moştenire urmaşilor săi.Invităm pe
    toată lumea să ajungă aici şi să vadă aceste lucruri. Pe drumul către
    Mănăstirea Neamţ se găseşte şi Rezervaţia de zimbri Dragoş Vodă.Aici turiştii
    pot vedea zimbri, o parte din ei sunt în libertate, dar există şi
    exemplare în rezervaţie sau în semilibertate ..



    La 35 de km de oraşul Piatra Neamţ se ridică Masivul Ceahlău, cândva muntele
    sfânt al dacilor. Cele mai multe trasee către munte pornesc din zona
    Izvorul Muntelui, dar şi din staţiunea Durău de la poalele Ceahlăului. Despre
    legendele care circulă în acest spaţiu montan ne vorbeşte Anca Afloarei:
    Ceahlăul este muntele care a fermecat de-a lungul istoriei pe cei mai mulţi
    dintre cărturari sau istorici. Este denumit Pionul sau Olimpul Moldovei. Este
    foarte vizitat. Traseele sunt foarte vechi. Este muntele care are şi hram, al
    doilea după Muntele Găina (din Apuseni – n.r.), pe 6 august. In fiecare
    an, la această dată, există obiceiul ca oamenii se urce pe munte. Este o
    tradiţie veche de 5000 de ani. Dacii urcau pe munte şi se închinau
    la regele lor, la zeul lor. Aveau credinţa că zeul îi va proteja pe întregul an
    şi îi va încărca cu energie pozitivă. Ei
    trebuia apoi să coboare la poalele muntelui până la venirea nopţii pentru
    a nu pierde acea energie. Noi sărbătorim şi în prezent această sărbătoare a
    muntelui când are loc şi un festival înainte de 6 august. Ceea ce este
    interesant şi specific doar acestui munte şi unic în lume este
    acel fenomen de formare a hologramei piramidei şi a căii sacre. De
    fapt, această piramidă care se formează în jurul datei de 6 august poate fi
    văzută dimineaţa, la răsăritul soarelui, când proiecţia Vârfului Toaca pe
    dealurile învecinate are o formă perfectă de piramidă. E un fenomen deosebit,
    interesant care stârneşte imaginaţia. Turiştii vin de foarte multe ori şi
    înnoptează pe munte ca să vadă dimineaţa această piramidă.

    In împrejurimile Masivului Ceahlău au apărut, în ultimul timp, numeroase vile,
    pensiuni, cabane turistice sau case de vacanţă care oferă posibilităţi de
    cazare celor interesaţi.

  • Parcul Natural Comana

    Parcul Natural Comana

    A doua zonă ca biodiversitate a României după Delta
    Dunării se află la numai 39 de km Bucureşti. Oferta Parcului Natural Comana
    este bogată: trasee turistice printr-o pădure bogată în care se pot vedea
    arbori seculari, monumente ale naturii, trasee turistice, amenajări lacustre şi
    o mănăstire care aduce aminte de numele legendarului domnitor Vlad Ţepeş. În
    apropiere, se află şi un parc de aventură pentru toată familia. Despre toate
    acestea, într-o nouă rubrică dedicată Parcului Natural Comana.


    Parcul Natural Comana e un parc de dimensiuni
    destul de mici, spune Valentin Grigore,
    directorul administraţiei, care ne face o scurtă descriere a destinaţiei
    noastre. Are aproape 25 de mii de hectare. Pentru dimensiunile
    uzuale în România ar fi un parc mediu. Este surprinzător de bine conservat
    pentru o distanţă atât de mică de un oraş mare ca Bucureştiul. Avem o diferenţă
    altitudinală în zona parcului, care variază între 25 şi 45 de metri deasupra
    nivelului mării. Sunt formate nişte mici coline, fiind o zonă tipică de câmpie.
    În parc sunt aproximativ 8 mii de hectare de pădure, două mii de hectare de zone umede, mlaştini şi ape.
    Avem aici o a doua deltă a României. Este vorba de Balta Comana, un unicat la
    nivelul ţării noastre. Are 1.200 de hectare şi ea însăşi reprezintă o mică
    deltă a râului Neajlov. Este concentrată aici o foarte mare biodiversitate în
    zonă. Avem 212 specii de păsări de apă, flora este iarăşi foarte bogată. Sunt
    1250 de specii de plante.


    Nu
    trebuie să vă aşteptaţi la un turism tipic montan, care presupune expediţii,
    drumeţii de o săptămână, două, cu
    corturile. Aici se practică un altfel de turism, de weekend. Am aflat însă de
    la Valentin Grigore, directorul administraţiei Parcului Natural Comana că, deşi
    este vizitat cu precădere de români, nici turiştii străini nu lipsesc. Săptămâna trecută am avut un grup de turişti din Marea Britanie tot pentru
    excursii mici, de o zi. De obicei, vin dimineaţa şi seara pleacă. Sunt foarte
    puţini cei care aleg să campeze sau să se retragă la pensiunile din zonă. Am
    avut cehi, slovaci. Când ajung să viziteze Bucureştiul, se documentează şi află
    şi despre zona asta mirifică, aflată atât de aproape, şi fac o excursie de o
    zi. În general, sunt reacţii bune, favorabile. Chiar au ce vedea în zona asta.
    Anul trecut am însoţit un grup de austrieci în Balta Comana. Erau extaziaţi de
    mica noastră deltă. Încercăm în acest fel s-o promovăm. Am editat pliante în
    limba engleză, avem hărţi pe care le distribuim turiştilor. În clipa asta nu
    sunt traduse, dar lucrăm chiar acum la traducere. Păstrăm, de asemenea,
    legătura cu parteneri din întreaga Europă, pentru promovarea în cadrul
    programelor transnaţionale. În acest fel, încercăm să ne promovăm local şi, din
    ce în ce mai mult, în afara ţării.


    Pădurea este plină de fluturi, iar la o simplă
    plimbare, se pot zări căprioarele. Există şi un sat celtic, cu vechi colibe
    pescăreşti, din stuf, la care se ajunge făcând un adevărat slalom printre
    broaşte ţestoase. Însă Parcul Natural Comana trebuie să fie o destinaţie
    obligatorie pentru toţi iubitorii de păsări. În clipa de faţă, există şase
    observatoare ornitologice, spune Valentin Grigore, directorul administraţiei,
    care ne face o trecere în revistă şi a ofertei turistice. Patru
    sunt destinate turismului specializat, de cercetare. Există ornitologi care vin
    aici. Un oficial destul de înalt de la Ambasada Japoniei venea la noi
    sistematic pentru a observa păsări. Avem şi o pasarelă din lemn, de peste 100
    de metri, pentru acces chiar în mijlocul bălţii. De acolo se poate observa mult
    mai bine. Există şi un sistem propriu de monitorizare video a zonelor de aici.
    Se pot face echitaţie, tir cu arcul, trasee de tiroliană, plimbări cu caiacul,
    cu barca. Avem şi noi propria ofertă de caiac, de plimbare cu barca, de închirieri
    biciclete. Avem trasee amenajate pentru turişti. Administraţia Parcului Natural
    Comana pune la dispoziţia turiştilor o serie de servicii. Parcarea unui
    autoturism este 15 lei pe zi (3,5 euro). Camparea are acelaşi preţ pentru
    fiecare cort. Se pot închiria foişoare pentru petrecerea de diverse evenimente
    în natură. O astfel de amenajare rustică se închiriază cu 400 de lei pe zi (90
    euro) şi are 30 de locuri. Plimbările cu barca cu motor costă 120 de lei pe oră
    (30 euro). Plimbarea include şi barcagiul care este şi ghid şi patru locuri
    pentru turişti. Închirierea unul caiac cu 3 locuri costă 60 de lei pe oră (15
    euro). Filmările în mod necomercial sunt acceptate gratuit, în timp ce acelea
    care au scop comercial se tarifează.


    Unul dintre obiectivele care se află în topul
    preferinţelor turiştilor este Mănăstirea
    Comana. Aceasta a fost întemeiată de către voievodul Vlad Ţepeş şi apare
    pentru prima dată în istorie, într-un document emis de cancelaria acestuia, la
    data de 27 septembrie 1461. Mănăstirea Comana este singura mănăstire
    fortificată, cu ziduri şi turnuri de apărare, în această zonă. Istoria
    mănăstirii este una tumultuoasă, iar mănăstirea a fost cetate de apărare a
    ţării, dar şi a credinţei în acelaşi timp, spune părintele Mihail Muscariu, stareţul
    Mănăstirii Comana: Se ştie din croncicile vremii că acesta a
    fost ucis pe drumul comercial ce lega Bucureştiul de Giurgiu în ultima parte a
    anului 1476. Localnicii au păstrat prin viu grai, până în zilele noastre, un
    posibil loc al uciderii sale, în apropierea mănăstirii. Acolo a izvorât o
    fântână al cărei nume a rămas până în zilele noastre Fântâna cu Nuc sau Izvorul
    cu Nuc. Se pare că cei mai apropiaţi oşteni sau puţinii călugări de atunci au
    luat trupul voievodului. Acesta a fost decapitat. Capul i-a fost dus la Înalta
    Poartă a Constantinopolului spre a fi arătat sultanului ca dovadă că a fost
    omorât. Ceea ce e şi mai interesant, peste vremuri, în anii 70, o echipă de
    arheologi români a făcut săpături în proximitatea actualei clopotniţe, iar în
    dreapta pronaosului, locul în care se îngroapă conform religiei ortodoxe
    ctitorii, au fost descoperite rămăşiţele unui bărbat decapitat, fără nicio
    inscripţie, însă monedele din jurul trupului erau din vremea lui Vlad Ţepeş.
    Desigur, nefiind nicio inscripţie, istoria n-a luat în calcul decât o ipoteză.
    Un profesor român contemporan, istoric, Constantin Rezachevici, a şi scris o
    lucrare în care numeşte Comana locul celei mai plauzibile ipoteze privind
    înmormântarea voievodului Vlad Ţepeş.

  • Muzeul vivant de la Agapia

    Muzeul vivant de la Agapia

    Agapia este una dintre cele mai frumoase mânăstiri din Nordul Moldovei. Celebră pentru picturile realizate de marele Nicolae Grigorescu, dar şi pentru şcoala de pictură înfiinţată de acesta aici, ca şi pentru atelierele sale de broderie, Agapia merită vizitată măcar o dată în viaţă.



    Situată pe valea pârâului cu acelaşi nume, la poalele culmii Măgura, în apropiere de Târgu-Neamţ, înconjurată de munţi şi de păduri seculare, este singura aşezare monahală din România ce poartă denumirea de “dragoste creştinească”. Aşa se traduce numele său, provenit din grecescul agapis. Mânăstirea a luat numele unui sihastru, Agapie, despre care legenda spune că şi-ar fi ridicat în secolul 14 o bisericuţă de lemn, la doar 2 kilometri de actuala aşezare. Numele acestui călugăr a fost preluat apoi şi de munţii ce înconjoară mânăstirea, şi de pârâu şi de aşezarea din vale. Astăzi aproape 100 de maici trăiesc între zidurile mânăstirii, iar alte 240 în satul monahal. Într-una din aceste case din satul monahal, o casă veche, ridicată, se pare, în secolul XVII, a fost inaugurat, în vara acestui an primul muzeu vivant din România.



    Viaţa călugăriţelor poate fi acum observată de cei curioşi să afle cum se trăieşte la mănăstire. Pelerinii pot vizita, pe toată durata zilei, o casă monahală funcţională şi locuită. Maica Maria Giosanu ne povesteşte de ce a fost deschis acest muzeu unic în România. “Vrem să le dăm oamenilor posibilitatea de a cunoaşte câte ceva despre viaţa monahală. Deschizând una din casele monahale, le dăm ocazia să vadă pe viu, să simtă pulsul vieţii monahale. Oamenii sunt foarte curioşi şi am deschis această casă pentru vizitare pur şi simplu la sugestia celor care ne calcă pragul.”



    Muzeul vivant are patru încăperi la parter şi două chilii la demisol. Dacă partea de sus a casei a suferit, în timp, diverse modificări, demisolul s-a păstrat intact. În căsuţa-muzeu locuiesc patru călugăriţe. Maica Maria: “De fapt este un complex muzeal, compus din casă monahală cu două nivele şi ateliere vivante, adică atelier de ţesătorie şi broderie, atelier de brutărie şi de olărit. Sunt patru călugăriţe care au grijă de această casă, lucrează diverse lucruri de mână specifice mânăstirii noastre, îşi fac pravila călugărească, pravila zilnică şi stau la dispoziţia vizitatorilor, adică răspund la întrebările pe care oamenii le pun de pildă, despre sfânta împărtăşanie, despre rugăciuni, despre viaţa călugărească şi sigur că astfel oamenii au posibilitatea să înţeleagă ce este viaţa monahală, cum este ea.”



    Turiştii pot învăţa să modeleze lutul sau să facă plăcinte împreună cu măicuţele. De fapt, atelierul de olărit este ceva cu totul special. Vechiul atelier, ce a funcţionat până în anul 1960 se formase sub îndrumarea meşterilor olari renumiţi din zona Iaşi şi Botoşani. Ultimul cuptor a fost însă dărâmat în urmă cu 53 de ani şi pentru a fi reinaugurat atelierul, călugăriţele au învăţat acest meşteşug de la meşteri mai tineri. La ceremonie au fost invitaţi şi actualii profesori dar şi cei ce le-au învăţat secretul lutului pe călugăriţele din secolul 20. Meşterul Gheorghe Smerică, ajuns la venerabila vârstă de 90 de ani, şi Vasile Andrei, doi dintre cei care au mai lucrat în urmă cu mai bine de 50 de ani la vestitul atelier de olărit de la Agapia, au fost oaspeţii de onoare.



    Ce au spus turiştii despre acest muzeu vivant, aflăm de la Maica Maria: “La prima vedere, cei mai mulţi sunt nedumeriţi, având în vedere titulatura muzeului: Muzeu vivant. Este un termen relativ nou. Prima oară nu înţeleg, dar cei ce intră, mai ales străinii sunt încântaţi pentru că este unic felul lui: un muzeu deschis în spaţiul unei mânăstiri. Acest complex muzeal are şi o componentă etnografică, sunt multe obiecte vechi, specifice unei gospodării tradiţionale româneşti. Oamenii când le văd, le descoperă, se întorc în trecut şi preţuiesc mai mult moştenirea spirituală şi materială pe care am primit-o de la înaintaşii noştri. Ne bucurăm mult că oamenii descoperă frumuseţea vieţii monahale, reflectată chiar în dimensiunea ei materială, adică locul, chilia în care locuieşte călugărul. Am început să întrevedem roadele eforturilor noastre chiar de acum.”



    Toate exponatele din încăperile muzeului vivant sunt obiecte de patrimoniu moştenite de la măicuţele care au locuit aici sau adunate de la gospodăriile sătenilor din jurul mănăstirii. Aceştia au donat cu bucurie covoare, păretare, alte obiecte vechi, dar preţioase, iar războiul de ţesut este adus din judeţul Suceava. Ţesutul la război este un meşteşug pentru care maicile din Agapia sunt vestite în întreaga ţară. Tot aici se execută broderii de mare fineţe. Cele mai reuşite dintre broderiile ieşite din mâinile măicuţelor sunt expuse în Muzeul de Artă Sacră. Intrarea costă aproximativ un euro iar pentru elevi, studenţi, pensionari şi persoane cu handicap, există o reducere de 50%.



    Anul trecut la Agapia au fost relansate şi expoziţia permanentă a Muzeului de Artă Sacră şi Casa Memorială “Alexandru Vlahuţă”.