Astăzi ne
îndreptăm către sud-estul României şi călătorim în judeţul Buzău, pentru a
descoperi frumuseţile naturale şi obiectivele turistice pentru care merită să
vă programaţi un sejur aici. Pe lângă mănăstiri, aşezări rupestre şi obiective
istorice, pe aceste meleaguri întâlnim diverse atracţii naturale şi monumente
ale naturii.
Cristina Partal,
preşedinte al filialei Asociaţiei Naţionale de Turism Rural Ecologic şi
Cultural (ANTREC) Buzău, spune că la Buzău, obiectivele turistice au valoare
mondială. Referitor la acest lucru, aş vrea să
îi invit să viziteze un teritoriu destul de mare, cam 18 comune, reunit sub denumirea
de Geoparc Ţinutul Buzăului. Cei familiarizaţi cu acest concept la nivel
european, fiindcă sunt peste 60 de geoparcuri în toată lumea, vor fi
foarte încântaţi să găsească unul şi la Buzău. El reuneşte obiective turistice
de valoare mondială: Vulcanii Noroioşi de la Scorţoasa şi Berca, Muzeul
Chihlimbarului de la Colţi şi aşezările rupestre din zona Aluniş, Bozioru,
Valea Slănicului, cu tot ce înseamnă potenţial turistic de descoperire. Cei
mici vor afla că pe o rază de 30 de km, pe Valea Slănicului, pot descoperi 30
de milioane de ani de istorie a Pământului. Ar mai fi obiective precum Platoul Meledic, Focurile Vii de la Lopătari,
de la Terca. Muntele de Sare. Grunjul de la Mânzăleşti, care este, de fapt, un
tuf vulcanic, adică, cenuşa unui vulcan preistoric.
Nu trebuie să
rataţi o vizită la Muzeul Chihlimbarului, din localitatea Colţi, unde veţi vedea cele mai frumoase
exemplare de pietre de chihlimbar, în număr de circa 300, de la nuanţe de
galben translucid la negru opac. Mai mult decât atât, muzeul are al doilea
chihlimbar ca mărime din lume, care cântăreşte puţin sub 2 kg, cel mai mare, de
3,45 kg, fiind expus la Muzeul Judeţean Buzău. Foarte aproape de localitatea
Colţi, veţi găsi şi o staţiune balneară de
tradiţie. Cristina Partal: Staţiunea Sărata Monteoru este
atestată încă de la 1895 de către Grigore Constantin Monteoru, un industriaş de
origine greacă . Ea era atunci comparată cu Karlovy Vary, cu Baden Baden. În
limbajul popular se mai numea şi staţiunea baston, fiindcă veneai în baston şi
plecai pe propriile picioare. Vin tot mai mulţi turişti, s+au deschis şi mult
mai multe piscine cu apă sărată. În acest moment, nu mai există doar ştrandul
staţiunii, ci există şi piscine cu apă sărată naturală din aceeşai sursă,
Dealul Murătoarea. Acestea au un standard foarte ridicat al confortului şi
serviciilor. De aceea, invităm turiştii să revină la Sărata Monteoru şi să
beneficieze de efectele curative ale acestor ape exraordinare.
Pe cursul răului
Buzău, în localitatea Berca există un indicator spre Vulcanii noroioşi. După
circa 12 km veţi ajunge la una dintre cele mai interesante rezervaţii geologice
din România, de la Pâclele Mici. Turiştilor li se desfăşoară în faţa ochilor un
peisaj ciudat, selenar, creat de numeroşi vulcani în miniatură, din craterele
cărora ies gaze naturale care se infiltrează printre roci. Presiunea gazelor
antrenează apa şi straturile superioare de sol, iar la suprafaţă ajunge un
material vâscos, de culoare alb-gri sau brun cenuşiu, culoarea fiind dată de
materialele aduse la lumină: petrol, calcare sau ghips. Această lavă modelează
în permanenţă formele de pe arealul de circa 25 de hectare unde nu întâlnim
nici o plantă. Există programe educative. Însă nu numai în zona vulcanilor
noroioşi, după cum aflăm de la Cristina Partal, preşedinte al filialei ANTREC Buzău: Aşadar, la Buzău, turiştii au ocazia nu doar să citească sau să-şi
imagineze lucruri despre istoria Pământului, ci chiar şi să atingă. Pot atinge
cenuşă de vulcan istoric. La Năeni, în zona Dealu Mare, există calcar cu scoici
preistorice. Avem chiar programe educative pentru copii, prin care îi încurajăm
să atingă o scoică de dinainte de dinozauri. Mai mult decât atât, vulcanii sunt
un adevărat spectacol, iar legendele din spatele lor pun imaginaţa la treabă,
fiindcă amintesc despre tot felul de balauri care vin din străfundurile
Pământului şi care sunt omorâţi de către vitejii de pe plaiurile buzoiene.
În Buzău,
în localitatea Năeni, tradiţia cioplitului în piatră s-a păstrat intactă şi
astăzi. Material de lucru există din plin în mina de calcar din apropiere, iar
pe vârful unuia dintre dealuri se organizează chiar şi o tabără de sculptură
deja cunoscută. Elena Stanciu, ghid de turism local, în cadrul primăriei Năeni,
judeţul Buzău: Năeniul este cea mai nouă
şi mai puţin cunoscută zonă turistică buzoiană. Aproape totul este legat aici
de piatră. Străvechea tradiţiei a cioplitului în piatră se păstrează şi astăzi
intactă la Năeni, un loc în care calcarul este la el acasă. Meseria de pietrar
a fost purtată din generaţie în generaţie încă din epoca pietrei şi
transformată cu timpul în artă. Printre obiectivele pe care le puteţi vizita
aici se numără tabăra de sculptură ce reprezintă o grupare de sculpturi
realizate în calcar, şlefuite de copiii din Năeni, Slobozia şi Chişinău,
situată într-un punct cu o belvedere de invidiat. Spre nord pot fi admirate
crestele munţilor Carpaţi, iar spre sud se vede ca în palmă Câmpia Bărăganului.
Un alt obiectiv este biserica dintr-o piatră, construită în totalitate din
calcar de Năeni, înconjurată de ziduri de piatră, asemenea vechilor cetăţi,
fiind unică, atât în ţară cât şi în Europa. Ea poartă denumirea de Biserica
dintr-o piatră deoarece toată piatra folosită la construcţia bisericii a fost
luată din cariera de piatră din apropiere, la circa 100 de metri. Interiorul,
exteriorul, decoraţiunile interioare, catapeteasma, totul este construit din
acest clacar de Năeni.
Mănăstirea
Ciolanu, situată la circa 40 de km nord-vest faţă de oraşul Buzău, municipiul
reşedinţă de judeţ, este un alt obiectiv foarte vizitat. Atestată documentar
încă în secolul al XVI-lea, aici veţi găsi un muzeu unde pot fi admirate icoane
vechi de peste 200 de ani, obiecte de cult şi veştminte religioase. Stareţul
Filaret Urse. Marea particularitate a mănăstirii pe care sunt
bucuros s-o împărtăşesc cu dumneavoastră este faptul că sfânta noastră
liturghie a fost neîntreruptă de la origini şi până acum. În incintă avem două
biserici, una fiind ctitorie voievodală. Este biserica mică a mănăstirii. Nu
mai prezintă configuraţia de la origine şi a beneficiat de diverse
îmbunătăţiri. A doua biserică, cea mare, de jos, este o clădire episcopală,
zidită între anii 1825 – 1828, pictată în doi ani.
Iată
aşadar un loc încărcat de legende şi obiective turistice de neratat. Pe toată
raza judeţului veţi găsi numeroase pensiuni în care veţi putea degusta şi
vinuri produse în renumite crame locale.
