Tag: mancare romaneasca

  • Sarmale de post

    Sarmale de post

    Întâlnite în tot spaţiul balcanic, dar revendicate
    de fiecare ţară, sarmalele îşi au originea în bucătăria turcească de unde au
    înprumutat şi numele, pentru că în turcă li se spune sarmak. În timp ce
    turcii au făcut sarmale din foi de viţă şi le-au umplut cu carne de vită sau cu
    orez şi stafide, celelalte popoare au diversificat reţetele, folosind ca
    înveliş foile de varză, dulce sau murată, iar ca umplutură carnea tocată de
    porc, de pasăre sau chiar de peşte. În cursul primăverii sau la începutul
    verii, se folosesc, de exemplu, frunze de viţă de vie, de ştevie, de hrean, de
    sfeclă şi de tei, cu care este învelită umplutura. Pentru că în această
    perioadă nu se găsesc frunze de viță în stare proaspătă, pot fi folosite cele
    conservate. Culese în iunie – iulie, atunci când nu au nervuri, frunzele de
    viță pot fi puse în congelator sau conservate în saramură.


    În această perioadă, de
    dinaintea Crăciunului, se pregătesc sarmale de post, folosind varza murată. Avem
    nevoie de o varză acră, de două ceşti de orez, de câteva cepe, de doi morcovi,
    de ulei, bulion, cimbru, piper boabe şi piper măcinat, foi de dafin şi sare. Varza murată trebuie desfăcută cu grijă,
    foaie cu foaie, şi lăsată în apă rece pentru a reduce concentraţia de
    sare. În acest timp, ne ocupăm de umplutură. Ceapa, tăiată subţire, este călită în
    ulei, după care se adaugă orezul, spălat
    în mai multe ape şi apoi scurs, precum şi morcovii, daţi pe răzătoare. În
    umplutură pot fi adăugate ciuperci, tocate mărunt sau chiar fructe uscate precum
    stafide şi prune afumate, de asemenea tocate mărunt. În vasul în care le-am călit, adaugăm la final bulion, piper
    măcinat şi sare după gust şi omogenizăm. În continuare, rulăm sarmalele. După ce au fost spălate bine
    în apă rece, foilor de varză le sunt îndepărtate nervurile. Din umplutură, se ia cu o lingură şi se
    pune pe foaia de varză, care este apoi rulată. Sarmalele sunt apoi aşezate în
    cratiţă, se toarnă puţină apă încălzită, amestecată cu o lingură de bulion, se
    pun câteva boabe de piper şi o crenguţă de cimbru, apoi se acoperă cu varză
    tocată. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor, la foc potrivit pentru circa 45 de
    minute, până când
    varza şi
    sarmalele de la suprafaţă încep să se rumenească.

  • Sarmale de post

    Sarmale de post

    Întâlnite în tot spaţiul balcanic, dar revendicate
    de fiecare ţară, sarmalele îşi au originea în bucătăria turcească de unde au
    înprumutat şi numele, pentru că în turcă li se spune sarmak. În timp ce
    turcii au făcut sarmale din foi de viţă şi le-au umplut cu carne de vită sau cu
    orez şi stafide, celelalte popoare au diversificat reţetele, folosind ca
    înveliş foile de varză, dulce sau murată, iar ca umplutură carnea tocată de
    porc, de pasăre sau chiar de peşte. În cursul primăverii sau la începutul
    verii, se folosesc, de exemplu, frunze de viţă de vie, de ştevie, de hrean, de
    sfeclă şi de tei, cu care este învelită umplutura. Pentru că în această
    perioadă nu se găsesc frunze de viță în stare proaspătă, pot fi folosite cele
    conservate. Culese în iunie – iulie, atunci când nu au nervuri, frunzele de
    viță pot fi puse în congelator sau conservate în saramură.


    În această perioadă, de
    dinaintea Crăciunului, se pregătesc sarmale de post, folosind varza murată. Avem
    nevoie de o varză acră, de două ceşti de orez, de câteva cepe, de doi morcovi,
    de ulei, bulion, cimbru, piper boabe şi piper măcinat, foi de dafin şi sare. Varza murată trebuie desfăcută cu grijă,
    foaie cu foaie, şi lăsată în apă rece pentru a reduce concentraţia de
    sare. În acest timp, ne ocupăm de umplutură. Ceapa, tăiată subţire, este călită în
    ulei, după care se adaugă orezul, spălat
    în mai multe ape şi apoi scurs, precum şi morcovii, daţi pe răzătoare. În
    umplutură pot fi adăugate ciuperci, tocate mărunt sau chiar fructe uscate precum
    stafide şi prune afumate, de asemenea tocate mărunt. În vasul în care le-am călit, adaugăm la final bulion, piper
    măcinat şi sare după gust şi omogenizăm. În continuare, rulăm sarmalele. După ce au fost spălate bine
    în apă rece, foilor de varză le sunt îndepărtate nervurile. Din umplutură, se ia cu o lingură şi se
    pune pe foaia de varză, care este apoi rulată. Sarmalele sunt apoi aşezate în
    cratiţă, se toarnă puţină apă încălzită, amestecată cu o lingură de bulion, se
    pun câteva boabe de piper şi o crenguţă de cimbru, apoi se acoperă cu varză
    tocată. Cratiţa trebuie lăsată în cuptor, la foc potrivit pentru circa 45 de
    minute, până când
    varza şi
    sarmalele de la suprafaţă încep să se rumenească.

  • Darwin Akwo-Mboe, student american de origine cameruneză, pasionat de IT

    Darwin Akwo-Mboe, student american de origine cameruneză, pasionat de IT

    Darwin Akwo-Mboe studiază IT la o
    universitate privată din București, unde a venit în 2017. S-a născut în Statele
    Unite într-o familie originară din Camerun, a copilărit și studiat în Detroit,
    statul Michigan. Este pasionat de sport în general și de fotbal american în
    special. A ales să vină în România dintr-o întâmplare, era un loc despre care
    nu știa mai nimic. Cum a ajuns aici și cum a fost primit, ne spune chiar el:



    România nu
    a fost prima mea alegere, ci Germania, unde îmi doream să ajung să-mi continui
    studiile și cariera de IT. Am citit din întâmplare un articol în care se scria
    despre un oraș, Râmnicu Vâlcea, în care se întâmplau niște lucruri grozave
    legate de domenul IT. În momentul acela, căutam o nouă aventură, iar acesta a
    fost un motiv bun să vin aici. România era exact locul pe care îl căutam.

    La
    început, înainte de a ajunge aici, înainte de a fi selectat ca student, nu
    credeam că o să primesc acceptul universității la care m-am înscris. Nu m-am
    gândit prea mult la România, până într-o zi când am primit un mail de la
    universitate. Am fost în al nouălea cer și am început să-mi pun întrebări: ce
    știam cu adevărat despre această țară? Desigur, clișeele obișnuite despre
    Dracula, văzusem câteva filme, așa încât aveam o imagine destul de sumbră
    despre România, mai ales că e situată în parte aceasta a lumii. Nu știam cum va
    fi tratat cineva ca mine, cu pielea închisă la culoare, dar România a
    reprezentat un obiectiv măreț pentru mine. Așteptările mele nu erau mari,
    fiindcă scopul meu unic era să vin aici și să-mi iau diploma în IT și apoi mai
    vedeam eu.

    După o perioadă, a început să-mi placă România din ce în ce mai mult
    și să fiu din ce în ce mai interesat de acest loc. E interesant felul în care
    am fost tratat, la început am fost întâmpinat cu multă curiozitate, iar în
    America nu întâlnești acest lucru, fiind de culoare. Inițial am presupus în mod
    automat că era o intenție malițioasă, însă era doar pură curiozitate. Câțiva
    oameni din jur repetau ce văzuseră în filme sau ce auziseră în muzică, de vreo
    două ori mi-a trecut pe la urechi și cuvântul cu n. La început am simțit un pic de furie, însă
    după un timp mi-am dat seama că nu era nimic rău în toate acestea, românii doar
    încercau să exprime ceea ce știau despre oameni ca mine. După ce m-am obișnuit
    cu atmosfera de aici, impresia mea despre cum sunt tratați oamenii de culoare
    s-a schimbat. În unele cazuri am simțit ostilitatea, în altele m-am simțit
    nerespectat, însă aceasta s-a petrecut mai degrabă la nivel de instituții, fie
    la bancă sau la propria universitate.



    Darwin spune că, dacă ar trebui să
    facă din nou o alegere, ar lua-o de la capăt și ar veni tot în România. Acum nu
    este foarte mulțumit de facultatea particulară pe care a ales-o și sfătuiește
    pe toți cei care vor să vină la studii în România să o facă, dar nu înainte de
    a cerceta un pic piața și de a se informa în legătură cu oferta universităților
    românești. L-am întrebat cum se simte în România:


    Îmi place
    foarte mult sentimentul de libertate pe care îl am aici, e un alt fel de
    libertate decât în America. Să nu mă înțelegeți greșit, America e o țară
    liberă, însă eu sunt obișnuit cu altceva când vine vorba de libertate. Ce nu-mi
    place aici este un fel de atitudine a oamenilor, pe care o întâlnesc pe
    alocuri, dar cred că aș avea parte de același tratament oriunde în lume.
    Prietenii mei sunt în special expați, dar am și prieteni români. Mărturisesc că
    mă simt mai în largul meu cu români care au călătorit în afara țării. Mi se pare
    că au o viziune mai amplă despre ceea ce le place și despre lume în general.



    Darwin face parte dintr-o echipă
    internațională de fotbal american de amatori -Bucharest Rebels- și este
    ocazional actor în reclame. Bucureștiul e plin de surprize plăcute, iar lui
    Darwin îi place foarte mult să ia la pas acest oraș care îi oferă oaze de
    liniște. Despre mâncarea românească crede că ar putea fi ceva mai condimentată:


    Ce îmi
    place la București- și nu știu dacă e valabil pentru toată România- este faptul
    că are niște parcuri minunate. În orice parte a orașului poți găsi un parc
    absolut superb, te poți relaxa, e o atmosferă foarte liniștită și plăcută.
    Oriunde te duci în București, dacă te plimbi un pic pe o rază de aproximativ un
    kilometru, vei găsi un parc frumos. Cât despre mâncare, eu vin dintr-o familie
    africană, așadar am alte gusturi, îmi place mai mult mâncarea condimentată.
    Bucătăria românească e foarte bună, însă mi se pare și cam fadă. Totuși,
    mâncarea are un gust bun. Îmi plac ardeiul umplut cu mămăligă și sarmalele cu
    ardei iute.


    În perioada
    următoare, Darwin își va da licența în IT, însă a ales o altă universitate
    românească. Nu știe exact ce îi va aduce viitorul și dacă va dori să rămână
    aici:


    Simt că
    trebuie să mă întorc în Statele Unite ca să mă resetez, înainte de a-mi face
    planuri de viitor în partea aceasta a lumii. Am nevoie să văd România din
    perspectiva Americii. Ce e interesant e că în toți acești ani am învățat să mă
    uit la propria țară din afară și am o perspectivă diferită acum despre ce este
    America. Din Europa, nu se vede ca fiind un loc bun, pare chiar mai rău decât
    îl vedeam înainte, dar cred că acest lucru are a face cu ce s-a întâmplat în
    ultimii ani și mai ales în ultimile luni.




    Lui Darwin îi e dor de familia sa din
    Statele Unite, de mama și de surorile lui. În plus, îi lipsește diversitatea
    mâncărurilor din America. L-am întrebat ce ar lua cu el la plecarea din
    România:


    Ce cred că ce
    voi lua cu mine din România va fi o anumită atitudine pe care o au românii. Mi
    se pare foarte folositoare pentru felul în care trăiesc și în care se percep pe
    ei înșiși. E un fel de a fi nonșalant, un anume mod de a da atenție cuvintelor
    și gesturilor de curtoazie, un manierism care mi se pare cool.






  • Raisa si Mihai – proprietarii restaurantului Taverna lui Dracula din Tivoli

    Raisa si Mihai – proprietarii restaurantului Taverna lui Dracula din Tivoli

    Chiar dacă au avut pierderi enorme după pandemia de coronavirus, doi tineri români – Raisa şi Mihai – proprietarii restaurantului Taverna lui Dracula din Tivoli – oferă în fiecare zi un prânz gratuit cu mâncăruri româneşti persoanelor sărace sau care se află în dificultate. Din meniu nu lipsesc ţuica şi un pahar de vin românesc. Iniţiativa românilor a fost imediat promovată de presa italiană.



  • Sarah Grant din Wimbledon

    Sarah Grant din Wimbledon

    Sarah Grant este profesoară de engleză şi vine din Marea Britanie, de la Wimbledon. A studiat literatură engleză la Londra, iar acum predă cursuri pentru adulţi şi face traduceri. După 22 de ani de trăit la Paris, Sarah a luat decizia de a se muta în România, unde locuieşte propriu-zis doar de câţiva ani. A ajuns de mai multe ori în ţara noastră înainte de a stabili la Bucureşti în 2015. Este o profesoară foarte apreciată pentru metodele inedite de predare a limbii engleze, focusate pe joc şi chestiuni practice, dar şi pentru marea ei pasiune pentru România, ţara sa de adopţie. Ce a adus-o pe Sarah în România şi ce anume a facut-o să îi spună acasă ne dezvăluie în continuare.