Darwin Akwo-Mboe studiază IT la o
universitate privată din București, unde a venit în 2017. S-a născut în Statele
Unite într-o familie originară din Camerun, a copilărit și studiat în Detroit,
statul Michigan. Este pasionat de sport în general și de fotbal american în
special. A ales să vină în România dintr-o întâmplare, era un loc despre care
nu știa mai nimic. Cum a ajuns aici și cum a fost primit, ne spune chiar el:
România nu
a fost prima mea alegere, ci Germania, unde îmi doream să ajung să-mi continui
studiile și cariera de IT. Am citit din întâmplare un articol în care se scria
despre un oraș, Râmnicu Vâlcea, în care se întâmplau niște lucruri grozave
legate de domenul IT. În momentul acela, căutam o nouă aventură, iar acesta a
fost un motiv bun să vin aici. România era exact locul pe care îl căutam.
La
început, înainte de a ajunge aici, înainte de a fi selectat ca student, nu
credeam că o să primesc acceptul universității la care m-am înscris. Nu m-am
gândit prea mult la România, până într-o zi când am primit un mail de la
universitate. Am fost în al nouălea cer și am început să-mi pun întrebări: ce
știam cu adevărat despre această țară? Desigur, clișeele obișnuite despre
Dracula, văzusem câteva filme, așa încât aveam o imagine destul de sumbră
despre România, mai ales că e situată în parte aceasta a lumii. Nu știam cum va
fi tratat cineva ca mine, cu pielea închisă la culoare, dar România a
reprezentat un obiectiv măreț pentru mine. Așteptările mele nu erau mari,
fiindcă scopul meu unic era să vin aici și să-mi iau diploma în IT și apoi mai
vedeam eu.
După o perioadă, a început să-mi placă România din ce în ce mai mult
și să fiu din ce în ce mai interesat de acest loc. E interesant felul în care
am fost tratat, la început am fost întâmpinat cu multă curiozitate, iar în
America nu întâlnești acest lucru, fiind de culoare. Inițial am presupus în mod
automat că era o intenție malițioasă, însă era doar pură curiozitate. Câțiva
oameni din jur repetau ce văzuseră în filme sau ce auziseră în muzică, de vreo
două ori mi-a trecut pe la urechi și cuvântul cu n. La început am simțit un pic de furie, însă
după un timp mi-am dat seama că nu era nimic rău în toate acestea, românii doar
încercau să exprime ceea ce știau despre oameni ca mine. După ce m-am obișnuit
cu atmosfera de aici, impresia mea despre cum sunt tratați oamenii de culoare
s-a schimbat. În unele cazuri am simțit ostilitatea, în altele m-am simțit
nerespectat, însă aceasta s-a petrecut mai degrabă la nivel de instituții, fie
la bancă sau la propria universitate.
Darwin spune că, dacă ar trebui să
facă din nou o alegere, ar lua-o de la capăt și ar veni tot în România. Acum nu
este foarte mulțumit de facultatea particulară pe care a ales-o și sfătuiește
pe toți cei care vor să vină la studii în România să o facă, dar nu înainte de
a cerceta un pic piața și de a se informa în legătură cu oferta universităților
românești. L-am întrebat cum se simte în România:
Îmi place
foarte mult sentimentul de libertate pe care îl am aici, e un alt fel de
libertate decât în America. Să nu mă înțelegeți greșit, America e o țară
liberă, însă eu sunt obișnuit cu altceva când vine vorba de libertate. Ce nu-mi
place aici este un fel de atitudine a oamenilor, pe care o întâlnesc pe
alocuri, dar cred că aș avea parte de același tratament oriunde în lume.
Prietenii mei sunt în special expați, dar am și prieteni români. Mărturisesc că
mă simt mai în largul meu cu români care au călătorit în afara țării. Mi se pare
că au o viziune mai amplă despre ceea ce le place și despre lume în general.
Darwin face parte dintr-o echipă
internațională de fotbal american de amatori -Bucharest Rebels- și este
ocazional actor în reclame. Bucureștiul e plin de surprize plăcute, iar lui
Darwin îi place foarte mult să ia la pas acest oraș care îi oferă oaze de
liniște. Despre mâncarea românească crede că ar putea fi ceva mai condimentată:
Ce îmi
place la București- și nu știu dacă e valabil pentru toată România- este faptul
că are niște parcuri minunate. În orice parte a orașului poți găsi un parc
absolut superb, te poți relaxa, e o atmosferă foarte liniștită și plăcută.
Oriunde te duci în București, dacă te plimbi un pic pe o rază de aproximativ un
kilometru, vei găsi un parc frumos. Cât despre mâncare, eu vin dintr-o familie
africană, așadar am alte gusturi, îmi place mai mult mâncarea condimentată.
Bucătăria românească e foarte bună, însă mi se pare și cam fadă. Totuși,
mâncarea are un gust bun. Îmi plac ardeiul umplut cu mămăligă și sarmalele cu
ardei iute.
În perioada
următoare, Darwin își va da licența în IT, însă a ales o altă universitate
românească. Nu știe exact ce îi va aduce viitorul și dacă va dori să rămână
aici:
Simt că
trebuie să mă întorc în Statele Unite ca să mă resetez, înainte de a-mi face
planuri de viitor în partea aceasta a lumii. Am nevoie să văd România din
perspectiva Americii. Ce e interesant e că în toți acești ani am învățat să mă
uit la propria țară din afară și am o perspectivă diferită acum despre ce este
America. Din Europa, nu se vede ca fiind un loc bun, pare chiar mai rău decât
îl vedeam înainte, dar cred că acest lucru are a face cu ce s-a întâmplat în
ultimii ani și mai ales în ultimile luni.
Lui Darwin îi e dor de familia sa din
Statele Unite, de mama și de surorile lui. În plus, îi lipsește diversitatea
mâncărurilor din America. L-am întrebat ce ar lua cu el la plecarea din
România:
Ce cred că ce
voi lua cu mine din România va fi o anumită atitudine pe care o au românii. Mi
se pare foarte folositoare pentru felul în care trăiesc și în care se percep pe
ei înșiși. E un fel de a fi nonșalant, un anume mod de a da atenție cuvintelor
și gesturilor de curtoazie, un manierism care mi se pare cool.
