Radio România Internațional

Tag: mancaruri traditionale

  • Mâncăruri din Dobrogea

    Mâncăruri din Dobrogea

    Situată între Dunăre şi Marea Neagră (în partea estică a României), Dobrogea are o gastronomie specifică, cu preparate pe care nu le întâlnim în celelalte provincii româneşti. Teritoriu aflat sub administrare otomană până în a doua jumătate a secolului al 19-lea, Dobrogea are multe mâncăruri pe bază de peşte, în special în Delta Dunării şi pe bază de lapte şi carne de oaie, datorită tradiţiilor minorităţii turco-tătare. Ciorbele pescăreşti, peştele marinat, saramura de peşte, pilaful dobrogean, salatele dobrogene, cârnaţii de oaie, mielul la proţap sunt specifice acestei provincii, unde întâlnim şi preparate ale comunităţii turco-tătare, precum chebap, musacaua sau garniturile de orez.

    Unele preparate au trecut dincolo de limitele geografice ale Dobrogei, păstrându-şi însă denumirea. Oriunde în România, găsim în rafturile magazinelor salamuri uscate din carne de oaie denumite babic şi ghiudem. Există şi preparate cu denumire de origine, precum „plăcinta dobrogeană”, un produs cu Indicație Geografică Protejată, recunoscut în Uniunea Europeană. Această plăcintă are fie umplutură de brânză dulce, fie de brânză sărată, cu foi subţiri de aluat, puse în straturi sau răsucite în jurul umpluturii sau, pur şi simplu, încreţite cu mâna după ce în mijlocul foii a fost pusă umplutura.

    Pe lângă tradiţionala plăcinta cu denumire de origine gegrafică, în Dobrogea întâlnim o plăcintă umplută cu carne de oaie sau de vită, numită şuberek. Avem nevoie de făină pentru aluat, de carne tocată, de câteva cepe, de ulei pentru prăjit, de piper, sare şi puţină mentă. Din făină şi puţină apă facem o cocă în care adăugăm treptat făină şi puţină sare. Coca trebuie să se întindă pentru a putea obţine foi subţiri de plăcintă. Aluatul este apoi porţionat astfel încât să obţinem o plăcintă de dimensiunea unei palme. Într-un bol punem carnea tocată şi o amestecăm cu cepele, tocate mărunt, adăugând piper şi puţină mentă. Se întind foile de plăcintă, încercând să obţinem foi cât mai subţiri. Pe jumătate de foaie se întinde umplutura, după care se acoperă cu cealaltă jumătate de foaie de aluat. Se apasă pe margine cu degetele pentru ca aluatul să se lipească şi obţinem astfel şuberekul pe care îl prăjim în ulei încins.

    Există, de asemenea, deserturi specifice Dobrogei, cu stafide sau cu rahat, precum şi celebrele baclavale şi sarailii, specialităţi ale comunităţii turce şi tătare.

     

  • Drumul vinului, în Vrancea

    Drumul vinului, în Vrancea

    Pe lângă
    peisajele deosebite, zona montană a Vrancei satisface gusturile amatorilor de
    drumeții. Zona colinară a Vrancei este acoperită cu întinse suprafețe de viță
    de vie. Aici întâlnim multe pensiuni, în care veți putea degusta mâncăruri
    tradiționale și vinuri bune.


    Viticultura
    românească se bazează pe soiuri recunoscute pe plan internațional și este
    recunoscută nu numai cantitativ, ci și calitativ, fiind premiată la numeroase
    concursuri de prestigiu. Un motiv în plus să vă alegeți ca destinație de vacanță,
    Vrancea, cel mai mare bazin viticol din România, spune Vasile Boștiog,
    președintele Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural din
    România, regiunea de sud-est:

    Avem lucruri frumoase de arătat. În primul
    rând, avem drumul cramelor. Avem zece crame în circuitul turistic, care pot
    organiza degustări de vinuri, de la patru persoane până la un autocar. În
    funcție de numărul de persoane, alegem o cramă pe măsură, pentru degustare. În
    plus, Vrancea în sine este una dintre cele mai mari podgorii ale României, cu
    cele trei vârfuri de lance ale viticulturii românești: Panciu, Cotești,
    Odobești, care pun la dispoziția turiștilor aproape toate soiurile de vinuri existente
    la nivel național. Drumul Cramelor se poate combina, totodată, cu punctele de
    atracție care cuprind mănăstiri și locuri frumoase, cum ar fi stațiunea Lepșa,
    unde avem peste 100 de pensiuni turistice. Aici se pot face cazări cu pensiuni
    completă, se pot organiza degustări de vinuri. Vă veți convinge aici de ce Vrancea
    mai este numită și țara liniștii și a împăcării.



    Nu ratați o
    vizită nici la Lacul Negru, o rezervație naturală mai puțin cunoscută, de o
    frumusețe rară, unde se pot observa specii de floră care cresc numai în acel
    loc, la o altitudine de 1.215 de metri. Pe de altă parte, Cascada Putna este
    declarată monument al naturii încă din anul 1973. Apa care cade de la o înălțime
    de 80 de metri se adună într-un bazin cu o adâncime de 12 metri. Albumul
    dumneavoastră de fotografii se poate îmbogăți cu siguranță și cu instantaneele
    făcute în drumeție pe muntele Goru, a cărui altitudine maximă este de 1785 de
    metri.


    Vasile Boștiog,
    președintele Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural din
    România, regiunea de sud-est, ne descrie cum se organizează un drum al vinului.

    Stabilim traseul, crama în care se poate face degustarea, în funcție
    de numărul de persoane. Celor care participă la program și stau un weekend sau
    chiar mai mult le organizăm și programe folclorice cu artiștii populari din zona
    Vrancea. Toată lumea cunoaște regulile pentru prevenirea răspândirii noului
    virus pandemic, iar cei care doresc să viziteze cramele au asigurat acest
    confort. În afara degustării, se pot achiziționa și vinuri. Am avut turiști
    atât din Europa cât și din afara ei, unii chiar din Japonia. Toți cei care
    ne-au vizitat au fost mulțumiți, iar cu unii păstrăm și acum legătura.


    Iată, așadar, o
    destinație potrivită acestui anotimp, când degustările de vinuri sunt întotdeauna
    însoțite și de bucate tradiționale din preparate locale.


    Până data viitoare, când vă așteptăm cu o nouă
    destinație, drum bun și vreme frumoasă!

  • Mâncăruri tradiţionale de Crăciun pe stil vechi

    Mâncăruri tradiţionale de Crăciun pe stil vechi

    Comunităţile de ruşi lipoveni, ucrainieni şi sârbi
    din România sărbătoresc peste câteva zile Crăciunul pe stil vechi. Fiecare
    comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice, care uneori poartă
    şi influenţa bucătăriei româneşti.


    În comunitatea ucraineană din nordul României, gospodinele
    pregătesc 12 feluri de mâncare de post pentru masa din Ajunul Crăciunului,
    folosind hribi, fasole, făină, mălai, cartofi şi varză murată. Pentru a
    ajunge la cele 12 feluri de mâncare se fac două … trei feluri din hribi sau se
    fac diverse combinaţii. Un preparat
    specific îl reprezintă coltunaşii din făină albă. Se întinde foaia, se taie în
    pătrate în care se pune umplutura, dulceată, nuci, varză murată, după gustul
    fiecăruia. După ce se pliază foaia peste umplutură, colţunaşii se pun la fiert
    în apă cu puţină sare şi, când se ridică la suprafaţă, sunt stropiţi cu ulei
    încins. Ciorba de varză murată şi sărmăluţele cu păsat sunt feluri care nu
    lipsesc din nicio gospodărie.


    Pentru ucrainenii din Maramureş, tradiţia cere ca
    pe masa de Crăciun să fie aşezate nouă feluri de mâncare, ce simbolizează
    bogăţia de peste an. Cea mai importantă mâncare este ”hrebleanca”, o mâncare
    făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De asemenea, de pe masă nu poate
    lipsi grâul fiert, simbol al roadelor bogate, sau peştele. De menţionat este
    obiceiul ca picioarele mesei să fie legate cu un lanţ care rămâne aşa până la
    Boboteaza pe stil vechi, existând credinţa că astfel binele va rămâne în casă.
    Dintre deserturile tradiţionale ale ucrainenilor de Crăciun se distinge grâul
    fiert cu nucă sau mac, totul fiind îndulcit cu miere, dar şi gogoşile umplute
    cu gem.


    Pentru sârbii din Banat, Crăciunul este întâmpinat
    cu preparate din peşte, cu purcel la proţap şi cu o plăcintă denumită cesniţa,
    cu multă nucă şi miere, pentru ca viitorul an să fie dulce şi blând. Înainte de
    a coace această plăcintă, în interiorul ei se pun două monede, existând
    credinţa că acei care le vor găsi vor avea noroc tot anul.



    Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni din Delta
    Dunării sau din zona Brăilei include, pe lângă preparatele din porc, bucate
    specifice cum ar fi lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi
    de viţă sau varză sau haladeţ (o piftie specială, care se serveşte cu hrean).
    Deosebirea faţă de piftia preparată in bucătăria tardiţională românească este
    că la cea a ruşilor lipoveni nu se pune usturoi. În rest se folosesc picioare
    de porc şi un rasol de porc pentru că are mai multă carne. După ce picioarele
    de porc au fost despicate, se pun la fiert, timp de circa două ore, laolaltă cu
    rasolul, cu două foi de dafin, cu două, trei cepe întregi, cu câteva boabe de
    piper şi de coliandru şi cu puţină sare. Se scot bucăţile de carne, se
    dezosează, iar zeama trebuie strecurată. Carnea mărunţită se pune în boluri,
    iar deasupra este turnată zeama strecurată după care se lasă la închegat.

    Această piftie se seveşte fie cu hrean ras, fie cu
    salată de sfeclă roşie amestecată cu hrean. De pe masa de Crăciun a ruşilor
    lipoveni nu lipseşte peştele, care se regăseşte preparat
    în ciorba de perişoare sau chifteluţe. La desert se serveşte cozonac cu nucă şi
    colţunaşi cu brânză. La Jurilovca (localitate din Delta Dunării), felul
    principal de mâncare de Crăciun nu este din carne din porc şi nici din peşte,
    ci este gâscă umplută cu mere. De pe masa de Crăciun a lipovenilor din
    Jurilovca nu lipsesc însă mâncărurile din peşte: borşul de peşte, crapul la
    proţap şi chifteluţele din peşte

  • Mâncăruri tradiţionale de Crăciun pe stil vechi

    Mâncăruri tradiţionale de Crăciun pe stil vechi

    Comunităţile de ruşi lipoveni, ucrainieni şi sârbi
    din România sărbătoresc peste câteva zile Crăciunul pe stil vechi. Fiecare
    comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice, care uneori poartă
    şi influenţa bucătăriei româneşti.


    În comunitatea ucraineană din nordul României, gospodinele
    pregătesc 12 feluri de mâncare de post pentru masa din Ajunul Crăciunului,
    folosind hribi, fasole, făină, mălai, cartofi şi varză murată. Pentru a
    ajunge la cele 12 feluri de mâncare se fac două … trei feluri din hribi sau se
    fac diverse combinaţii. Un preparat
    specific îl reprezintă coltunaşii din făină albă. Se întinde foaia, se taie în
    pătrate în care se pune umplutura, dulceată, nuci, varză murată, după gustul
    fiecăruia. După ce se pliază foaia peste umplutură, colţunaşii se pun la fiert
    în apă cu puţină sare şi, când se ridică la suprafaţă, sunt stropiţi cu ulei
    încins. Ciorba de varză murată şi sărmăluţele cu păsat sunt feluri care nu
    lipsesc din nicio gospodărie.


    Pentru ucrainenii din Maramureş, tradiţia cere ca
    pe masa de Crăciun să fie aşezate nouă feluri de mâncare, ce simbolizează
    bogăţia de peste an. Cea mai importantă mâncare este ”hrebleanca”, o mâncare
    făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De asemenea, de pe masă nu poate
    lipsi grâul fiert, simbol al roadelor bogate, sau peştele. De menţionat este
    obiceiul ca picioarele mesei să fie legate cu un lanţ care rămâne aşa până la
    Boboteaza pe stil vechi, existând credinţa că astfel binele va rămâne în casă.
    Dintre deserturile tradiţionale ale ucrainenilor de Crăciun se distinge grâul
    fiert cu nucă sau mac, totul fiind îndulcit cu miere, dar şi gogoşile umplute
    cu gem.


    Pentru sârbii din Banat, Crăciunul este întâmpinat
    cu preparate din peşte, cu purcel la proţap şi cu o plăcintă denumită cesniţa,
    cu multă nucă şi miere, pentru ca viitorul an să fie dulce şi blând. Înainte de
    a coace această plăcintă, în interiorul ei se pun două monede, existând
    credinţa că acei care le vor găsi vor avea noroc tot anul.



    Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni din Delta
    Dunării sau din zona Brăilei include, pe lângă preparatele din porc, bucate
    specifice cum ar fi lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi
    de viţă sau varză sau haladeţ (o piftie specială, care se serveşte cu hrean).
    Deosebirea faţă de piftia preparată in bucătăria tardiţională românească este
    că la cea a ruşilor lipoveni nu se pune usturoi. În rest se folosesc picioare
    de porc şi un rasol de porc pentru că are mai multă carne. După ce picioarele
    de porc au fost despicate, se pun la fiert, timp de circa două ore, laolaltă cu
    rasolul, cu două foi de dafin, cu două, trei cepe întregi, cu câteva boabe de
    piper şi de coliandru şi cu puţină sare. Se scot bucăţile de carne, se
    dezosează, iar zeama trebuie strecurată. Carnea mărunţită se pune în boluri,
    iar deasupra este turnată zeama strecurată după care se lasă la închegat.

    Această piftie se seveşte fie cu hrean ras, fie cu
    salată de sfeclă roşie amestecată cu hrean. De pe masa de Crăciun a ruşilor
    lipoveni nu lipseşte peştele, care se regăseşte preparat
    în ciorba de perişoare sau chifteluţe. La desert se serveşte cozonac cu nucă şi
    colţunaşi cu brânză. La Jurilovca (localitate din Delta Dunării), felul
    principal de mâncare de Crăciun nu este din carne din porc şi nici din peşte,
    ci este gâscă umplută cu mere. De pe masa de Crăciun a lipovenilor din
    Jurilovca nu lipsesc însă mâncărurile din peşte: borşul de peşte, crapul la
    proţap şi chifteluţele din peşte

  • Mâncãruri din Muntenia

    Mâncãruri din Muntenia

    Astăzi ne oprim în Muntenia pentru a vă prezenta câteva mâncăruri specifice
    acestei provincii (istorice româneşti situată între Carpaţi şi Dunăre). În Evul
    Mediu, acest teritoriu alcătuia o formaţiune statală cunoscută şi sub numele de
    Valahia sau Ţara Românească. În documentele vremii întâlnim referiri la
    petrecerile date de domnitorii Munteniei în onoarea oaspeţilor străini şi la
    abundenţa preparatelor de pe masa princiară. Şi boierii ofereau astfel de
    ospeţe, de obicei de Crăciun, Bobotează şi Paşte. La aceste mese se dădeau şi
    câte 60 de feluri de mâncare, iar mesenii erau obligaţi să golească farfuriile,
    gestul contrar fiind considerat o mare jignire pentru gazdă. La mesele
    boiereşti de altădată se folosea carnea de oaie, porc şi pasăre, cea de vită în
    general fiind evitată deoarece se considera că este un animal muncit. Se
    folosea totuşi zeama rezultată din fierberea cărnii de vită. Muntenia şi-a
    construit o cultură gastronomică influenţată de bucătăria grecească, orientală,
    franceză si italiană. Multe
    cronici ale vizitatorilor străini fac referire la ospeţele domneşti şi
    boiereşti din Valahia. În Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său
    Teodosie, lucrare scrisă între 1513 şi 1521 de către domnitorul Neagoe Basarab
    există, pe lângă enunţarea unor principii de guvernare a statului, şi (citez)
    învătătura cătră fie-său Teodosie şi cătră alti domni, cătră toţi cum se cade
    domnilor să şază la masă şi cum vor mâncă şi cum vor bea.


    În reţetele munteneşti sunt folosite sortimente
    variate de legume, carne, produse din carne, peşte, lapte, paste făinoase şi
    fructe. Piftia de cocoş, de gâscă sau cea de porc reprezintă un preparat
    tradiţional din Muntenia. Pe vremuri, oaspeţii străini care participau la
    ospeţele domneşti sau boiereşti erau uimiţi de acest preparat, în care erau
    introduse şi bucăţi de legume, care prin coloritul lor făceau o bună impresie,
    la fel ca şi fructele conservate în saramură, precum merele sau pepenii, care
    însoţeau o mâncare cu multă grăsime.


    Ciorbele, acrite cu borş,
    sunt bogate în legume, folosindu-se îndeosebi carne de pasăre şi de vacă. Des
    întâlnită este şi ciorba de perişoare, dreasă cu smântână. Cu astfel de ciorbe
    îşi începeau ziua boierii de altădată, care se trezeau târziu şi, evident, nu
    serveau micul dejun.


    În continuare, vă prezentăm modul de preparare a
    ciorbei cu carne şi legume, acrită cu borş. Avem nevoie de o bucată de carne,
    fie ea de porc, de vită sau de pasăre şi de multe legume: o ţelină, câte două
    rădăcini de pătrunjel, păstârnac şi morcov, doi cartofi, mazăre, ardei gras, o
    bucată de varză, o ceapă mare. De pe listă nu trebuie să lipsească sucul de
    roşii sau bulionul, o legătură de verdeaţă: pătrunjel sau leuştean.


    Într-o oală mare, se pune carnea la fiert, tăiată
    cubuleţe şi se spumează de
    câteva ori. Tot zarzavatul, tăiat în cuburi mici, se pune la fiert în aceeaşi
    oală. Cu un sfert de oră inainte de a lua oala de pe foc adăugăm borşul, iar la
    final, când şi carnea şi legumele sunt fierte mai punem suc de roşii, verdeaţa
    tocată mărunt şi sare după gust. Ciorba se serveşte caldă, dreasă cu smântână
    şi cu un ardei iute.

  • Mâncãruri din Muntenia

    Mâncãruri din Muntenia

    Astăzi ne oprim în Muntenia pentru a vă prezenta câteva mâncăruri specifice
    acestei provincii (istorice româneşti situată între Carpaţi şi Dunăre). În Evul
    Mediu, acest teritoriu alcătuia o formaţiune statală cunoscută şi sub numele de
    Valahia sau Ţara Românească. În documentele vremii întâlnim referiri la
    petrecerile date de domnitorii Munteniei în onoarea oaspeţilor străini şi la
    abundenţa preparatelor de pe masa princiară. Şi boierii ofereau astfel de
    ospeţe, de obicei de Crăciun, Bobotează şi Paşte. La aceste mese se dădeau şi
    câte 60 de feluri de mâncare, iar mesenii erau obligaţi să golească farfuriile,
    gestul contrar fiind considerat o mare jignire pentru gazdă. La mesele
    boiereşti de altădată se folosea carnea de oaie, porc şi pasăre, cea de vită în
    general fiind evitată deoarece se considera că este un animal muncit. Se
    folosea totuşi zeama rezultată din fierberea cărnii de vită. Muntenia şi-a
    construit o cultură gastronomică influenţată de bucătăria grecească, orientală,
    franceză si italiană. Multe
    cronici ale vizitatorilor străini fac referire la ospeţele domneşti şi
    boiereşti din Valahia. În Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său
    Teodosie, lucrare scrisă între 1513 şi 1521 de către domnitorul Neagoe Basarab
    există, pe lângă enunţarea unor principii de guvernare a statului, şi (citez)
    învătătura cătră fie-său Teodosie şi cătră alti domni, cătră toţi cum se cade
    domnilor să şază la masă şi cum vor mâncă şi cum vor bea.


    În reţetele munteneşti sunt folosite sortimente
    variate de legume, carne, produse din carne, peşte, lapte, paste făinoase şi
    fructe. Piftia de cocoş, de gâscă sau cea de porc reprezintă un preparat
    tradiţional din Muntenia. Pe vremuri, oaspeţii străini care participau la
    ospeţele domneşti sau boiereşti erau uimiţi de acest preparat, în care erau
    introduse şi bucăţi de legume, care prin coloritul lor făceau o bună impresie,
    la fel ca şi fructele conservate în saramură, precum merele sau pepenii, care
    însoţeau o mâncare cu multă grăsime.


    Ciorbele, acrite cu borş,
    sunt bogate în legume, folosindu-se îndeosebi carne de pasăre şi de vacă. Des
    întâlnită este şi ciorba de perişoare, dreasă cu smântână. Cu astfel de ciorbe
    îşi începeau ziua boierii de altădată, care se trezeau târziu şi, evident, nu
    serveau micul dejun.


    În continuare, vă prezentăm modul de preparare a
    ciorbei cu carne şi legume, acrită cu borş. Avem nevoie de o bucată de carne,
    fie ea de porc, de vită sau de pasăre şi de multe legume: o ţelină, câte două
    rădăcini de pătrunjel, păstârnac şi morcov, doi cartofi, mazăre, ardei gras, o
    bucată de varză, o ceapă mare. De pe listă nu trebuie să lipsească sucul de
    roşii sau bulionul, o legătură de verdeaţă: pătrunjel sau leuştean.


    Într-o oală mare, se pune carnea la fiert, tăiată
    cubuleţe şi se spumează de
    câteva ori. Tot zarzavatul, tăiat în cuburi mici, se pune la fiert în aceeaşi
    oală. Cu un sfert de oră inainte de a lua oala de pe foc adăugăm borşul, iar la
    final, când şi carnea şi legumele sunt fierte mai punem suc de roşii, verdeaţa
    tocată mărunt şi sare după gust. Ciorba se serveşte caldă, dreasă cu smântână
    şi cu un ardei iute.

  • Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi


    Comunităţile de ruşi lipoveni, ucraineni şi de sârbi din România sărbătoresc, la acest sfârşit de săptămână, Crăciunul. Fiecare comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice, care uneori poartă şi influenţa bucătăriei româneşti. Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni din Delta Dunării sau din zona Brăilei include, pe lângă preparatele din porc, bucate specifice cum ar fi lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi de viţă sau varză sau haladeţ (o piftie specială, care se serveşte cu hrean). Deosebirea faţă de piftia preparată în bucătăria tradiţională românească este că la cea a ruşilor lipoveni nu se pune usturoi.



    În rest se folosesc picioare de porc şi un rasol de porc pentru că are mai multă carne. După ce picioarele de porc au fost despicate, se pun la fiert, timp de circa două ore, laolaltă cu rasolul, cu două foi de dafin, cu două, trei cepe întregi, cu câteva boabe de piper şi de coliandru şi cu puţină sare. Se scot bucăţile de carne, se dezosează, iar zeama trebuie strecurată. Carnea mărunţită se pune în boluri, iar deasupra este turnată zeama strecurată după care se lasă la închegat. Această piftie se seveşte fie cu hrean ras, fie cu salată de sfeclă roşie amestecată cu hrean.



    De pe masa de Crăciun a ruşilor lipoveni nu lipseşte peştele, care se regăseşte preparat în ciorba de perişoare sau chifteluţe. La desert se serveşte cozonac cu nucă şi colţunaşi cu brânză. La Jurilovca (localitate din Delta Dunării), felul principal de mâncare de Crăciun nu este din carne din porc şi nici din peşte, ci este gâscă umplută cu mere. De pe masa de Crăciun a lipovenilor din Jurilovca nu lipsesc însă mâncărurile din peşte: borşul de peşte, crapul la proţap şi chifteluţele din peşte.



    Pentru ucrainenii din Maramureş, tradiţia cere ca pe masa de Crăciun să fie aşezate nouă feluri de mâncare, ce simbolizează bogăţia de peste an. Cea mai importantă mâncare este hrebleanca, o mâncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De asemenea, de pe masă nu poate lipsi peştele sau grâul fiert, simbol al roadelor bogate. Există şi un obicei ca picioarele mesei să fie legate cu un lanţ care rămâne aşa până la Boboteaza pe stil vechi, existând credinţa că astfel binele va rămâne în casă. Dintre deserturile tradiţionale de Crăciun ale ucrainenilor se distinge grâul fiert cu nucă sau mac, totul fiind îndulcit cu miere, dar şi gogoşile umplute cu gem.



    Pentru sârbii din Banat, Crăciunul este întâmpinat cu preparate din peşte, cu purcel la proţap şi cu o plăcintă denumită cesniţa, cu multă nucă şi miere, pentru ca viitorul an să fie dulce şi blând. Înainte de a coace această plăcintă, în interiorul ei se pun două monede, existând credinţa că acei care le vor găsi vor avea noroc tot anul.


  • Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi


    Comunităţile de ruşi lipoveni, ucraineni şi de sârbi din România sărbătoresc, la acest sfârşit de săptămână, Crăciunul. Fiecare comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice, care uneori poartă şi influenţa bucătăriei româneşti. Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni din Delta Dunării sau din zona Brăilei include, pe lângă preparatele din porc, bucate specifice cum ar fi lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi de viţă sau varză sau haladeţ (o piftie specială, care se serveşte cu hrean). Deosebirea faţă de piftia preparată în bucătăria tradiţională românească este că la cea a ruşilor lipoveni nu se pune usturoi.



    În rest se folosesc picioare de porc şi un rasol de porc pentru că are mai multă carne. După ce picioarele de porc au fost despicate, se pun la fiert, timp de circa două ore, laolaltă cu rasolul, cu două foi de dafin, cu două, trei cepe întregi, cu câteva boabe de piper şi de coliandru şi cu puţină sare. Se scot bucăţile de carne, se dezosează, iar zeama trebuie strecurată. Carnea mărunţită se pune în boluri, iar deasupra este turnată zeama strecurată după care se lasă la închegat. Această piftie se seveşte fie cu hrean ras, fie cu salată de sfeclă roşie amestecată cu hrean.



    De pe masa de Crăciun a ruşilor lipoveni nu lipseşte peştele, care se regăseşte preparat în ciorba de perişoare sau chifteluţe. La desert se serveşte cozonac cu nucă şi colţunaşi cu brânză. La Jurilovca (localitate din Delta Dunării), felul principal de mâncare de Crăciun nu este din carne din porc şi nici din peşte, ci este gâscă umplută cu mere. De pe masa de Crăciun a lipovenilor din Jurilovca nu lipsesc însă mâncărurile din peşte: borşul de peşte, crapul la proţap şi chifteluţele din peşte.



    Pentru ucrainenii din Maramureş, tradiţia cere ca pe masa de Crăciun să fie aşezate nouă feluri de mâncare, ce simbolizează bogăţia de peste an. Cea mai importantă mâncare este hrebleanca, o mâncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De asemenea, de pe masă nu poate lipsi peştele sau grâul fiert, simbol al roadelor bogate. Există şi un obicei ca picioarele mesei să fie legate cu un lanţ care rămâne aşa până la Boboteaza pe stil vechi, existând credinţa că astfel binele va rămâne în casă. Dintre deserturile tradiţionale de Crăciun ale ucrainenilor se distinge grâul fiert cu nucă sau mac, totul fiind îndulcit cu miere, dar şi gogoşile umplute cu gem.



    Pentru sârbii din Banat, Crăciunul este întâmpinat cu preparate din peşte, cu purcel la proţap şi cu o plăcintă denumită cesniţa, cu multă nucă şi miere, pentru ca viitorul an să fie dulce şi blând. Înainte de a coace această plăcintă, în interiorul ei se pun două monede, existând credinţa că acei care le vor găsi vor avea noroc tot anul.


  • Ciorbă de viţel

    Ciorbă de viţel

    S-a încheiat perioada sărbătorilor de iarnă, cu mese bogate, stropite cu băuturi mai tari sau mai slab alcoolizate. Consumul în exces de alimente bogate în grăsimi este urmat uneori de o senzaţie de disconfort, mai ales dacă şi consumul de băuturi a fost semnificativ. Este o stare din care se poate ieşi apelând la remedii naturale precum zeama de varză murată, murături sau suc de roşii. Cea mai eficace este zeama de varză murată, cunoscută şi sub numele de moare”. Există însă şi o variantă mai sofisticată de a lupta contra mahmurelii sau urmărilor unei mese copioase, cum este, de exemplu, cea de nuntă şi anume ciorba de potroace. Se face din legume, carne de pasăre şi cu zeamă de varză. Are această denumire deoarece potroacă înseamnă sărătură, adică tocmai acea zeamă de varză.



    O variantă mai rafinată a ciorbei de potroace am întâlnit-o într-o carte cu reţete boiereşti. De această dată, zeama de varză a fost înlocuită cu borşul, o zeamă acră, preparată din tărâţe de grâu sau de secară. Pentru aromă, se mai pot adăuga tulpini de leuştean sau crenguţe de vişin, fire de pătrunjel, mărar sau de ţelină. Aceste ingrediente se pun într-o putină sau într-un borcan ceva mai mare, iar peste ele se toarnă apă clocotită. Borşul este ceva obişnuit în bucătăria Europei centrale şi de est, în spatiul ex-sovietic existând celebrul borş de sfeclă roşie. Şi în spaţiul românesc are o largă utilizare, fiind folosit la acrirea ciorbelor, dar uneori a înlocuit chiar şi cuvântul ciorbă”. De aceea, în această ediţie vă prezentăm reţeta de borş de viţel”.



    Avem nevoie de jumătate de kg de carne de viţel, cu puţină grăsime, de jumătate de litru de borş, de două cepe, de 2-3 morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de puţin ulei, de câteva ciuperci, proaspete sau deshidratate, de cimbru uscat şi măcinat, de câteva fire de pătrunjel şi de leuştean. Dacă avem ciuperci deshidratate, le înmuiem şi le fierbem în puţină apă şi apoi le tăiem în felii subţiri. Pe cele proaspete, le tăiem direct în felii subţiri. Carnea de viţel, tăiată în cubuleţe, o fierbem şi o spumăm.



    Separat, călim uşor în ulei ceapa, tocată mărunt, precum şi morcovii şi pătrunjelul, daţi prin răzătoare, după care le adăugăm în oală peste carne. Procedăm la fel cu ciupercile. Spre final, când toate au fiert, turnăm în oală borşul, fiert separat. Lăsăm la fiert câteva minute, după care presărăm cimbru măcinat, piper şi sare după gust. Atunci când servim borşul de viţel, presărăm în farfurie frunze tocate de leuştean sau de pătrunjel

  • Ciorbă de viţel

    Ciorbă de viţel

    S-a încheiat perioada sărbătorilor de iarnă, cu mese bogate, stropite cu băuturi mai tari sau mai slab alcoolizate. Consumul în exces de alimente bogate în grăsimi este urmat uneori de o senzaţie de disconfort, mai ales dacă şi consumul de băuturi a fost semnificativ. Este o stare din care se poate ieşi apelând la remedii naturale precum zeama de varză murată, murături sau suc de roşii. Cea mai eficace este zeama de varză murată, cunoscută şi sub numele de moare”. Există însă şi o variantă mai sofisticată de a lupta contra mahmurelii sau urmărilor unei mese copioase, cum este, de exemplu, cea de nuntă şi anume ciorba de potroace. Se face din legume, carne de pasăre şi cu zeamă de varză. Are această denumire deoarece potroacă înseamnă sărătură, adică tocmai acea zeamă de varză.



    O variantă mai rafinată a ciorbei de potroace am întâlnit-o într-o carte cu reţete boiereşti. De această dată, zeama de varză a fost înlocuită cu borşul, o zeamă acră, preparată din tărâţe de grâu sau de secară. Pentru aromă, se mai pot adăuga tulpini de leuştean sau crenguţe de vişin, fire de pătrunjel, mărar sau de ţelină. Aceste ingrediente se pun într-o putină sau într-un borcan ceva mai mare, iar peste ele se toarnă apă clocotită. Borşul este ceva obişnuit în bucătăria Europei centrale şi de est, în spatiul ex-sovietic existând celebrul borş de sfeclă roşie. Şi în spaţiul românesc are o largă utilizare, fiind folosit la acrirea ciorbelor, dar uneori a înlocuit chiar şi cuvântul ciorbă”. De aceea, în această ediţie vă prezentăm reţeta de borş de viţel”.



    Avem nevoie de jumătate de kg de carne de viţel, cu puţină grăsime, de jumătate de litru de borş, de două cepe, de 2-3 morcovi, de o rădăcină de pătrunjel, de puţin ulei, de câteva ciuperci, proaspete sau deshidratate, de cimbru uscat şi măcinat, de câteva fire de pătrunjel şi de leuştean. Dacă avem ciuperci deshidratate, le înmuiem şi le fierbem în puţină apă şi apoi le tăiem în felii subţiri. Pe cele proaspete, le tăiem direct în felii subţiri. Carnea de viţel, tăiată în cubuleţe, o fierbem şi o spumăm.



    Separat, călim uşor în ulei ceapa, tocată mărunt, precum şi morcovii şi pătrunjelul, daţi prin răzătoare, după care le adăugăm în oală peste carne. Procedăm la fel cu ciupercile. Spre final, când toate au fiert, turnăm în oală borşul, fiert separat. Lăsăm la fiert câteva minute, după care presărăm cimbru măcinat, piper şi sare după gust. Atunci când servim borşul de viţel, presărăm în farfurie frunze tocate de leuştean sau de pătrunjel

  • Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Comunităţile de ruşi
    lipoveni, ucraineni şi sârbi din România sărbătoresc în această săptămână
    Crăciunul. Fiecare comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice,
    care uneori poartă şi influenţa bucătăriei româneşti.


    În comunitatea ucraineană din nordul României, gospodinele
    pregătesc 12 feluri de mâncare de post pentru masa din Ajunul Crăciunului,
    folosind hribi, fasole, făină, mălai, cartofi şi varză murată. Pentru a ajunge
    la cele 12 feluri de mâncare se fac două … trei feluri din hribi sau se fac
    diverse combinaţii. Un preparat specific
    îl reprezintă coltunaşii din făină albă. Se întinde foaia, se taie în pătrate
    în care se pune umplutura, dulceată, nuci, varză murată, după gustul fiecăruia.
    După ce se pliază foaia peste umplutură, colţunaşii se pun la fiert în apă cu
    puţină sare şi, când se ridică la suprafaţă, sunt stropiţi cu ulei încins.
    Ciorba de varză murată şi sărmăluţele cu păsat sunt feluri care nu lipsesc din
    nicio gospodărie.


    Tradiţia cere ca pe
    masa de Crăciun a ucrainenilor din Maramureş să fie aşezate nouă feluri de
    mâncare, ce simbolizează bogăţia de peste an. Cea mai importantă mâncare este
    ”hrebleanca”, o mâncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De
    asemenea, de pe masă nu poate lipsi grâul fiert, simbol al roadelor bogate, sau
    peştele. De menţionat este obiceiul ca picioarele mesei să fie legate cu un
    lanţ care rămâne aşa până la Boboteaza pe stil vechi, existând credinţa că
    astfel binele va rămâne în casă. Dintre deserturile tradiţionale ale
    ucrainenilor de Crăciun se distinge grâul fiert cu nucă sau mac, totul fiind
    îndulcit cu miere, dar şi gogoşile umplute cu gem.


    Pentru sârbii din
    Banat, Crăciunul este întâmpinat cu preparate din peşte, cu purcel la proţap şi
    cu o plăcintă denumită cesniţa, cu multă nucă şi miere, pentru ca viitorul an
    să fie dulce şi blând. Înainte de a coace această plăcintă, în interiorul ei se
    pun două monede, existând credinţa că acei care le vor găsi vor
    avea noroc tot anul.


    Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni din Delta
    Dunării sau din zona Brăilei include, pe lângă preparatele din porc, bucate
    specifice cum ar fi haladet (o piftie specială, care se serveşte cu hrean),
    lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi de viţă sau varză. Nu
    lipseşte peştele, care se regăseşte preparat în ciorba de perişoare sau
    chifteluţe. La desert se servesc cozonac cu nucă şi colţunaşi cu brânză. La Jurilovca (localitate din Delta Dunării), felul
    principal de mâncare de Crăciun nu este din carne din porc şi nici din peşte,
    ci este gâscă umplută cu mere. De pe masa de Crăciun a lipovenilor din
    Jurilovca nu lipsesc însă mâncărurile din peşte: borşul de peşte, crapul la
    proţap şi chifteluţele din peşte.

  • Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Mâncăruri tradiţionale pentru Sărbătorile de Crăciun pe rit vechi

    Comunităţile de ruşi
    lipoveni, ucraineni şi sârbi din România sărbătoresc în această săptămână
    Crăciunul. Fiecare comunitate respectă tradiţiile, inclusiv cele gastronomice,
    care uneori poartă şi influenţa bucătăriei româneşti.


    În comunitatea ucraineană din nordul României, gospodinele
    pregătesc 12 feluri de mâncare de post pentru masa din Ajunul Crăciunului,
    folosind hribi, fasole, făină, mălai, cartofi şi varză murată. Pentru a ajunge
    la cele 12 feluri de mâncare se fac două … trei feluri din hribi sau se fac
    diverse combinaţii. Un preparat specific
    îl reprezintă coltunaşii din făină albă. Se întinde foaia, se taie în pătrate
    în care se pune umplutura, dulceată, nuci, varză murată, după gustul fiecăruia.
    După ce se pliază foaia peste umplutură, colţunaşii se pun la fiert în apă cu
    puţină sare şi, când se ridică la suprafaţă, sunt stropiţi cu ulei încins.
    Ciorba de varză murată şi sărmăluţele cu păsat sunt feluri care nu lipsesc din
    nicio gospodărie.


    Tradiţia cere ca pe
    masa de Crăciun a ucrainenilor din Maramureş să fie aşezate nouă feluri de
    mâncare, ce simbolizează bogăţia de peste an. Cea mai importantă mâncare este
    ”hrebleanca”, o mâncare făcută din ciuperci gătite cu zeamă de varză. De
    asemenea, de pe masă nu poate lipsi grâul fiert, simbol al roadelor bogate, sau
    peştele. De menţionat este obiceiul ca picioarele mesei să fie legate cu un
    lanţ care rămâne aşa până la Boboteaza pe stil vechi, existând credinţa că
    astfel binele va rămâne în casă. Dintre deserturile tradiţionale ale
    ucrainenilor de Crăciun se distinge grâul fiert cu nucă sau mac, totul fiind
    îndulcit cu miere, dar şi gogoşile umplute cu gem.


    Pentru sârbii din
    Banat, Crăciunul este întâmpinat cu preparate din peşte, cu purcel la proţap şi
    cu o plăcintă denumită cesniţa, cu multă nucă şi miere, pentru ca viitorul an
    să fie dulce şi blând. Înainte de a coace această plăcintă, în interiorul ei se
    pun două monede, existând credinţa că acei care le vor găsi vor
    avea noroc tot anul.


    Masa de Crăciun a ruşilor lipoveni din Delta
    Dunării sau din zona Brăilei include, pe lângă preparatele din porc, bucate
    specifice cum ar fi haladet (o piftie specială, care se serveşte cu hrean),
    lapşa (tăiţei fierţi în supă de pasăre), sărmăluţe în foi de viţă sau varză. Nu
    lipseşte peştele, care se regăseşte preparat în ciorba de perişoare sau
    chifteluţe. La desert se servesc cozonac cu nucă şi colţunaşi cu brânză. La Jurilovca (localitate din Delta Dunării), felul
    principal de mâncare de Crăciun nu este din carne din porc şi nici din peşte,
    ci este gâscă umplută cu mere. De pe masa de Crăciun a lipovenilor din
    Jurilovca nu lipsesc însă mâncărurile din peşte: borşul de peşte, crapul la
    proţap şi chifteluţele din peşte.