Deşertul marocan a găzduit şi în această primăvară faimosul Marathon des Sables, în perioada 6 şi 12 aprilie. Între competiţiile de ultramaraton – deloc puţine în lume – Marathon des Sables şi-a câştigat renumele pentru condiţiile drastice impuse participanţilor. Astfel, pe toată durata concursului, alergătorii poartă în spate rucsacul cu tot ce le este necesar: kitul de supravieţuire, hainele şi mâncarea pentru toată săptămâna, cântărind aproximativ 11 kilograme. Organizatorii oferă doar apă şi adăpost în corturi berbere, sacul de dormit şi salteaua izopren fiind duse de concurent şi, la nevoie, asistenţă medicală.
Pentru a patra oară la rând şi pentru a treia oara împreună cu asociaţia Inima Copiilor, Paul Dicu a alergat cei 250 de kilometri în 6 zile, prin Sahara. Ce îl motivează am aflat de la Paul Dicu, la întoarcerea de la maraton: Ca şi în anii trecuţi, am fost să alerg în cadrul unei campanii de strângere de fonduri pentru Asociaţia Inima Copiilor, o asociaţie care strânge fonduri pentru copiii bolnavi de inimă. Ei au şi făcut o secţie de cardiochirurgie pediatrică la spitalul Marie Curie din Bucureşti şi încă o secţie de terapie intensivă. Acesta este motivul principal şi e unul foarte bun, care mă face să mă duc să alerg an de an. Nu e o obligaţie, e o onoare că pot face acest lucru. Sunt nişte oameni cu care rar îţi este dat să te întâlneşti şi ăsta e motivul care mă face să merg mai departe fără nicio ezitare.”
De la o discuţie ce a avut loc cu trei ani în urmă în care un prieten l-a întrebat pe Paul dacă nu doreşte să alerge pentru ei, maratonistul şi-a făcut un scop din a-şi păstra rolul de model al tuturor celor ce doresc să ajute Asociaţia Inima Copiilor, în cadrul campaniei În pas cu Paul. Aleargă şi tu pentru copiii bolnavi de inimă”. Scopul final este strângerea de fonduri prin care pot fi ajutaţi copii bolnavi de inimă: Sponsorul principal a suplimentat suma, iar anul acesta am strâns 25.000 euro de la sponsor, în ideea în care campania spunea că, pentru fiecare kilometru alergat de oricine din această lume, sponsorul plătea 2 euro pe fiecare kilometru. Au fost 1350-1400 oameni, încă nu am reuşit să centralizez foarte bine, de peste tot, inclusiv de pe nişte platforme petroliere, care au alergat în campania în pas cu Paul”. Asta m-a bucurat foarte tare, pentru că aceşti oameni au contribuit mult la strângerea acestor bani. În ultimii doi ani am avut în jur de 1100 şi iată că anul ăsta avem aproape 1400 oameni. A fost fantastic pur şi simplu. Oameni care îmi trimiteau mesaje când eu eram acolo şi care mă susţineau şi îmi spuneau să nu renunţ, să fiu tare. Pentru că ei ştiau din anii trecuţi ce se întâmplă pe acolo.”
Deşi condiţiile sunt dure, iar participanţii la ultramaraton perseverenţi, cursa nu este una sportivă. Vine cu detalii Paul Dicu: Cursa este făcută ca o poveste de caritate; nu-i despre tine, despre performanţele tale, despre clasament, despre medalii. Cursa a fost inventată de Patrick Bauer acum 29 de ani şi el a vrut să arate lumii cât de frumos este să alergi pentru o cauză şi ce poţi face cu asta. Şi atunci cel puţin jumătate din participanţi aleargă în cadrul unor acţiuni de caritate sau chiar ei înşişi având probleme de sănătate. Aleargă acolo bolnavi de cancer, aleargă nevăzători, aleargă oameni fără un picior, este incredibil când vezi ce se întâmplă acolo. Vii de acolo cu o percepţie total schimbată privind aşa-zisele probleme de viaţă pe care le ai tu.”
Ce ar trebui să învăţăm din experienţe de acest fel? Ce putem face oricare dintre noi pentru a ne ajuta semenii? Paul Dicu: Eu aş introduce această cursă într-un soi de programă obligatorie. Fiecare om ar trebui să o facă, să-şi dea seama ce înseamnă celălalt, să-şi dea seama ce ar trebui să însemne relaţia pe care ar trebui s-o aibă cu cel de lângă el, să înţeleagă că nu e despre el însuşi, ci despre ceea ce poate face el pentru ceilalţi. Sigur că şi campania noastră de la Inima Copiilor, care se bazează fix pe acest lucru nu e despre cine suntem noi şi ce facem, este chiar ideea de a-l ajuta pe celălalt. Din păcate copii cu probleme cardiace au fost şi vor fi în continuare şi lumea mă întreabă de ce mă mai duc să alerg. Iar răspunsul este: pentru că încă există copii cu probleme. Şi ce ne învaţă pe noi această cursă? Să dăm, să dăm pur şi simplu, să fim generoşi fără să aşteptăm ceva în schimb? Oameni cu probleme există şi atunci ce putem face? Putem să alergăm în pas cu Paul, putem să donăm printr-un sms la 8861, putem să dăm un formular de 2% şi să înţelegem că exact cu aceşti bani putem face existenţa copiilor mai uşoară.”
Ne alăturăm şi noi campaniei În pas cu Paul” şi vă reamintim că puteţi ajuta în orice fel, chiar şi trimiţând un sms. Totul e să vă doriţi acest lucru!
