Au trecut 20 de ani de la prima
ediţie a Raportului Planeta Vie, publicaţie bienală a organizaţiei
internaţionale pentru conservarea naturii, World Wide Fund for Nature,
despre starea de sănătate a Planetei. De la o ediţie la alta, rezultatele
sunt tot mai alarmante, dezvăluind amploarea impactului omenirii asupra
Pământului. Populaţiile globale de păsări, pești, mamifere, amfibieni și
reptile scad, de la un an la altul, pădurile sunt defrişate, solurile degradate,
iar oceanele și râurile sunt tot mai poluate. Ecosistemele se distrug și
viața sălbatică dispare treptat. Ecologiştii au atras atenţia de nenumărate ori
asupra nevoii unui acord global pentru protejarea biodiversităţii, pentru refacerea habitatelor și a naturii, în
general.
Raportul din acest an prezintă
acelaşi tablou sumbru al degradării naturii, este de părere Adriana Trocea,
expert comunicare externă la WWF România: Raportul Planeta Vie este un studiu care
compară starea de sănătate a Planetei cu nivelul de consum, cu nivelul de
presiune pe care îl punem noi, compară evoluţia speciilor de vertebrate cu
amprenta noastră ecologică globală de carbon. Ediţia din 2018 ne arată că am
pierdut, în ultimii 40 de ani, 60% din populaţiile speciilor de vertebrate.
Vorbim aici de un studiu amplu care acoperă peste 14.000 de populaţii din 4000
de specii de vertebrate: mamifere, peşti, păsări şi amfibieni. Cea mai mare
pierdere, în continuare, aşa cum arătau şi ediţiile anterioare, se referă la
speciile acvatice, speciile de apă dulce. Aici declinul este de 83%. Cele mai
mari pierderi au loc în zona Tropicelor, iar în ceea ce priveşte speciile de apă
avem un exemplu mai trist referitor la coralii din apele de mică
adâncime. Aici pierderea este de aproximativ jumătate din populaţie, doar în
ultimii 30 de ani, deci destul de rapid. Asta în condiţiile în care Marea
Barieră de Corali contribuie, în fiecare an, cu aproape 70 de mii de
locuri de muncă la economia Australiei şi aduce aproape 6 miliarde de dolari,
anual, la economia naţională a Australiei. Deci, fiecare specie are un
impact foarte mare pentru noi, pe toate planurile. Fără aceste specii sălbatice,
Planeta nu ar fi locuibilă, deci avem nevoie de biodiversitate ca să obţinem
hrană, apă, variante de recreere.
Raportul Planeta Vie, pe lângă
faptul că trage un semnal de alarmă în privinţa resurselor supraexploatate ale
Terrei, evidenţiază contribuţia naturii la economia mondială, mai spune Adriana
Trocea: Natura contribuie cu locuri de muncă, cu
servicii de mediu, cu polenizatori care au un impact foarte mare pentru
producţia agricolă. La nivel global, natura ne oferă servicii de mediu în
valoare de 125 de trilioane de dolari pe an. Dacă ne referim la polenizatori,
aceştia sunt în declin, deci trebuie să investim. De exemplu, în America
agricultorii au investit, anul trecut, aproape 300 de milioane de dolari ca să
aibă polenizatori, să aducă stupi de albine, pentrui livezile de migdali.
Presiunile sunt foarte mari pentru toate speciile. Activitatea umană a afectat
semnificativ habitatele şi resursele naturale. Pratic, prin modul nostru de consum,
prin modul în care ne folosim energia şi tot ceea ce facem, reuşim să
avem un impact negativ asupra speciilor sălbatice. 20% din Amazon a
dispărut în doar 50 de ani, ceea ce este foarte mult dacă ne gândim
că Amazonul este un hotspot de biodiversitate. Avem extrem de multe specii sălbatice şi asta se întâmplă în mare
parte pentru că s-a făcut loc pentru plantaţii de specii folosite în
agricultură, de exemplu, uleiul de palmier acaparează aceste zone de pădure.
Pierderea biodiversităţii este
un pericol cel puţin la fel de mare ca schimbările climatice, avertizează
autorii celei de-a 12-a ediţii a Raportului Planeta Vie care subliniază timpul scurt pe care îl mai avem şi
nevoia urgentă de a regândi şi redefini la nivel global modul în care apreciem,
protejam şi refacem natura. WWF îndeamnă
comunitatea globală să stabilească un acord mondial care să oprească pierderea
accelerată a vieţii sălbatice. Adriana Trocea: Mai avem şansa să facem ceva.
Specialiştii spun că s-ar putea să fim ultima generaţie care încă mai poate să
schimbe cursul istoriei din acest punct de vedere. Avem și câteva rezultate
pozitive în ultimii ani. De exemplu, tigrul este o specie pe care am împins-o
până foarte aproape de dispariţie. Populaţia de tigri, la nivel global, a
scăzut cu peste 90% în ultimii 100 de ani şi am ajuns să avem până în 4000 de
exemplare, la nivel gobal, în sălbăticie.Totuşi, prin eforturile cumulate ale
guvernelor statelor care au populaţii de tigri, ale specialiştilor şi oamenilor
de rând, aceastăspecie îşi revine. De exemplu, în Nepal, în acest an, s-a constatat o
creştere a populaţiei de tigri. Un alt exemplu este cel al zimbrilor, care au dispărut din România de
200 de ani, însă prin eforturi de conservare, iată că acum ne putem bucura din
nou de o populaţie de zimbri în sălbăticie care se măreşte. Avem circa 50 de
exemplare în sălbăticie, în acest moment, în Carpaţii din România.
Pe lângă acestea, multe alte
specii de animale şi păsări – cândva ameninţate, unele aproape dispărute,
s-au întors încet-încet din pragul dispariţiei, datorită unor
programe de repopulare: capra neagră, elanul, cerbul, şacalul, castorul, şoimul dunărean sau acvila de munte.