Radio România Internațional

Tag: Marea Unire

  • Constituţia tru istoria Româniillei

    Constituţia tru istoria Româniillei

    Tru marţu 1923, aoa şi un secol, eara adoptată Constituția Regatului României, prima după realizarea Marillei Uniri, tru 1918. Textul elaborat di specialiști fu băgatu tră debatu tru Parlamentu deapoa văsillelu Ferdinand u vulusi. Constituția României fu publicată tru Monitorul Oficial la 29 marţu 1923, și s’băgă tu practico la aestă dată. Borgili ditu aestu document esențial eara di mari simasie. Tru 1918, mări provincii românești s-feaţiră ună cu statul român. Basarabia fu cama di unu secol sum aputruseari țaristă iara Bucovina și Transilvania sum atea austro-ungară. Avea criscută teritoriul și populația statului român ama și complexitatea ti tută catandisea. Ma multu, după teribilul conflict mondial, văsiliili, maxus aţeali europene, să znuea iruşi și evoluau vărtosu cătă modernitate.



    Efectele eara multiple, politiţi și economiţi, soţiale și culturale. România işi și inună hopă di dizvoltare fără preţedentu, cari u plasa anamisa di nai ma evoluate state europene. Constituția ditu 1923 apăndăsea aluştoru căftări și apufusea nai ma avansati prinţipii politiţi, majoritatea valabile și tru aestu kiro. România eara ună monarhie constituțională, un stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constituția di aoa şi un secol legifeara prinţipiul ti făteari ahoryea puterli tru cratu. Văsillelu eara elementul prinţipal ti tut sistemlu și el exercita putearea tru un cadru dimocratic, domninda și nu guvernânda. Parlamentul, bicameral, constituia puterea legislativă tru cadrul aluştui regim democratic. La articolul 5 să spunea limbidu: Româñilli, cari ţi s’hibă arăzga etnică, di limbă i di pisti, s’hărsescu di libirtatea conștiinței, di libertatea nvățămintului, di libirtatea presăllei, di libirtatea ttra să s’adună, di libirtatea di asociație și di tuti libirtățile și ndrepturile apufusiti pritu nomu.



    Precedenta Constituție ali Românie fu vulusită tru 1866 și earaa, tru arada a llei, ună evoluție multu di multu importantă. După unirea Moldovăllei și a Munteniillei, tru 1859, prin diplolu alidzerloru neise a domnului Alexandru Ioan Cuza, statlu a românilor ahurhea si s’anvărtuşeadză tu ună formulă modernă, tut aşi, tru simfunie cu vahtea di kiro ditu giumitatea a secolului al XIX-lea. Tru 1866, Cuza abdică şi fu adus pe tronlu di la București un prinţipe xenu, tră s’anvărtuşeadză atea ţi s’avea faptă pănă atumţea, nica şi cu agiutorlu a puterlor occidentale. Eara ahurhita a domniillei al Carol, ditu fumeallea princiară Hohenzollern-Sigmaringen, ase că el deadi giuratlu ti ancurunari pi naua Constituție ti fu vulusită di Adunarea Deputaților. Eara un document avansat, cari legifera amintatiţli a aţilui kiro ditu bana politică și conduţirea statului. România agiundzea monarhie constituțională ereditară, eara apufusiti fătearea ahoryea a puterloru tru cratu, responsabilitate ministerială, ndrepturi și libirtăți cetățenești. Fu nai ma longevivă constituție, funcționânda ditu momentul vulusearillei, tru 1866, până tru 1923, cându fu alăxită di un nău nomu di thimelliu a statlui. Ditu aţeali 138 di articole ale Constituției di aoa şi un secol, 78 eara priloati ditu preţedenta, cari funcționa di 57 di añi.



    Acă fu un document progresist și modernu, Constituția ditu 1923 fu băgată pi lucru maş 15 ani, hiinda alăxită di regimlu autocratic instituit di văsillelu Carol al II-lea. Vini deapoa polimlu, comunismul, și di tăş tru tru 1991, după Revoluția anticomunistă ditu Andreu 1989, românii putură s’vulusească ună Constituție dimocratică. Diznău, borgi cabaia importante ălli si cădea a textului ti nomlu di thimelliu. România bitisea ună perioadă di patru dekenii ş-cama di regim comunist, instalat tu bitisita a Doilui Polimu Mondial, și s’turna la dimocrația pluralistă și la economia di piață. Tuti aesti noi situații ama și dezidearate fură ngrăpsiti tru Constituția adoptată tru 1991, tru lucru hiinda şi adză.


    Autoru: Marius Tiţa


    Armânipsearia: Taşcu Lala




  • Constituţia în istoria României

    Constituţia în istoria României

    În martie 1923, acum
    un secol, era adoptată Constituția Regatului României, prima după realizarea
    Marii Uniri, în 1918. Textul elaborat de specialiști a fost dezbătut în
    Parlament apoi regele Ferdinand a adoptată. Constituția României a fost
    publicată în Monitorul Oficial la 29 martie 1923, și a intrat în vigoare la
    această dată. Sarcinile ce reveneau acestui document esențial erau extrem de
    importante. În 1918, mari provincii românești s-au unit cu statul român.
    Basarabia fusese mai bine de un secol sub ocupație țaristă iar Bucovina și
    Transilvania sub cea austro-ungară. Crescuse teritoriul și populația statului
    român dar și complexitatea întregii situații. In plus, după teribilul conflict
    mondial, țările, mai ales cele europene, se refăceau foarte repede și evoluau
    puternic spre modernitate.


    Efectele erau multiple, politice și economice,
    sociale și culturale. România însăși intra într-o etapă de dezvoltare fără
    precedent, care o plasa printre cele mai evoluate state europene. Constituția
    din 1923 răspundea acestor cerințe și stabilea cele mai avansate principii
    politice, majoritatea valabile și în prezent. România era o monarhie
    constituțională, un stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul
    inalienabil. Constituția de acum un secol legifera principiul separării puterilor
    în stat. Regele era elementul principal al întregului sistem și el exercita puterea
    într-un cadru democratic, domnind și nu guvernând. Parlamentul, bicameral,
    constituia puterea legislativă în cadrul acestui regim democratic. La articolul
    5 se menționează clar: Românii, fără deosebire de originea etnică, de limbă
    sau de religie, se bucură de libertatea conștiinței, de libertatea
    învățământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea
    de asociație și de toate libertățile și drepturile stabilite prin legi.


    Precedenta
    Constituție a României fusese adoptată în 1866 și reprezentase, la rândul său,
    o evoluție extrem de importantă. După unirea Moldovei și a Munteniei, în 1859,
    prin dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, statul românilor începea
    să se consolideze într-o formulă modernă, de asemenea, în concordanță cu
    vremurile de la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1866, Cuza a abdicat și a
    fost adus pe tronul de la București un principe străin, pentru a consolida ceea
    ce se realizase până atunci, inclusiv cu sprijinul puterilor occidentale. Era
    începutul domniei lui Carol, din familia princiară Hohenzollern-Sigmaringen,
    astfel că el a depus jurământul de încoronare pe noua Constituție ce fusese
    adoptată de Adunarea Deputaților. Era un document avansat, care legifera
    realizările acelui moment din viața politică și conducerea statului. România
    devenea monarhie constituțională ereditară, erau stabilite separarea puterilor în stat,
    responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești. A fost cea
    mai longevivă constituție, funcționând din momentul adoptării, în 1866, până în
    1923, când a fost înlocuită de o nouă lege fundamentală a statului. Dintre cele
    138 de articole ale Constituției de acum un secol, 78 era preluate din
    precedenta, care funcționa deja de 57 de ani.


    Deși a fost un document
    progresist și modern, Constituția din 1923 a funcționat doar 15 ani, fiind
    înlocuită de regimul autocratic instituit de regele Carol al II-lea. A venit
    apoi războiul, comunismul, și de abia în 1991, după Revoluția anticomunistă din
    Decembrie 1989, românii au mai putut să adopte o Constituție democratică. Din
    nou, sarcini extrem de importante reveneau textului legii fundamentale. România
    încheia o perioadă de mai bine de patru decenii de regim comunist, instalat la
    sfârșitul Celui de Al Doilea Război Mondial, și revenea la democrația
    pluralistă și la economia de piață. Toate aceste noi situații dar și deziderate
    au fost înscrise în Constituția adoptată în 1991, în vigoare și astăzi.

  • Românii de lângă noi 01.12.2021

    Românii de lângă noi 01.12.2021

    Eroi au fost, eroi sunt încă. 103 de la Marea Unire. Participă: conf.univ.dr. Diana Vrabie, Catedra de Literatura Română şi Universală a Universităţii de stat Alecu Russo” din Bălţi, Republica Moldova, organizatoare a unei mese rotunde desfășurată pe 1 decembrie 2021 la Universitatea de stat Alecu Russo”, consecință a Școlii de vară Astra”, care a avut loc în august la Brașov sub genericul Eroii noștri” și Marian Clenciu, președinte al Consiliului Național al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina, organizație ale cărei rădăcini încep în anul 1944, odată cu refugiul bucovinenilor și basarabenilor retrași din fața ocupației staliniste și care a fost fundamentată legal pe 1 decembrie 1953.



  • Radio România celebrează 103 ani de la Marea Unire

    Radio România celebrează 103 ani de la Marea Unire

    Radio România celebrează 103 ani de la Marea Unire prin programe dedicate celui mai important moment din istoria noastră recentă. Despre identitate, valori naţionale, memorii şi documente aflate în arhive, evocări şi analize privite din perspective diferite, realizate cu istorici, sociologi, scriitori, artişti, folclorişti, muzicologi și nu numai, despre patriotism si prezenţe românesti în arta şi business-ul internaţional, muzică şi transmisii în direct de la principalele manifestări ce vor avea loc în ţară – sunt doar câteva dintre programele difuzate de 1 decembrie la Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Antena Satelor, Radio 3Net Florian Pittiş, Radio România Internaţional, Radio Chişinău, Rador şi în reţeaua regională a posturilor Societăţii Române de Radiodifuziune.



    La semnificaţia istorică a datei de 1 decembrie se adaugă, pentru Radio România, aniversarea a 10 ani de când emitem şi pentru românii de peste Prut, prin Radio Chişinău. Lansarea acestuia, la 1 decembrie 2011, a reprezentat mai mult decât un simplu proiect editorial al Societăţii Române de Radiodifuziune, a fost un moment simbolic, de fuziune culturală, un semnal radiofonic al aspirațiilor pentru reunirea naţională.



    După 10 ani de la înfiinţare, la 1 decembrie ora 14:00, pe toate posturile radioului public se va auzi ora exactă de la Chişinău, urmată de un fragment din prima emisie difuzată, documentare, duplexuri, muzică, interviuri, grupaje informative.



    Seara, începând cu ora 19:00, la Sala Radio va avea loc un concert-eveniment susţinut de Orchestra de Cameră Radio şi de Orchestra Naţională de Cameră a Republicii Moldova, sub bagheta dirijorului Gabriel Bebeşelea, cu participarea violoncelistului Andrei Ioniţă.



    Concertul va fi transmis în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical, pe TVR 1 și TVR 3. De asemenea, evenimentul va fi difuzat live în video streaming pe site-urile posturilor Radio România și pe platforma vstage.ro



    Programul serii cuprinde Pastorale – Fantaisie de George Enescu, Dansurile populare româneşti de B. Bartók, Uvertura în Re major de C. Filtsch, Sinfonia Applausus în Sol major, de M. Haydn şi Concertul nr. 2 în re major pentru violoncel şi orchestră de J. Haydn.



    Vă aşteptăm să sărbătorim împreună Ziua României, on air şi on line pe frecvenţele şi site-urile Radio România, pe platforma vstage.ro dar şi la Sala Radio, din strada General Berthelot 60-64.



    În contextul măsurilor impuse de autorităţi pentru prevenirea răspândirii COVID-19, accesul în Sala Radio se va realiza prin prezentarea certificatului verde.


  • Eroi necunoscuți care au pregătit Marea Unire – Maria Puia

    Eroi necunoscuți care au pregătit Marea Unire – Maria Puia

    Eroi necunoscuți care au pregătit Marea Unire – Maria Puia. Interviu cu av. Mihai Nicolae, președintele Institutului Frații Golescu pentru relații cu românii din străinătate.


  • Român’il’i la 1 di Andreu

    Român’il’i la 1 di Andreu

    Dzuua Națională a Român’ilor, 1 di Andreu, easte dzuua di-tru anlu 1918 cându român’il’i di Transilvania, adunaț Alba Iulia, votară unirea cu Regatlu a Româniilei. S’bitisea, aşi, un proces plebiscitar prit cari statlu român îl’i aduna român’il’i și provinciile a lor tru idyili sinuri. Tru marţu 1918, tru împlinu polimu mondial, cându situația a Româniilei eara di-a ndreptul traghică, român’il’i basarabean’i vota unirea cu țara, după ţi avea apofăsită s’iasă di-tru statlu arusescu cari îl’i avea aputrusită cu un secol ninte. Tru brumaru 1918 și român’il’i bucovinean’i, aflaț tu chirolu dit soni sum stăpuirea a muribundului imperiu austro-ungar, avea apofasită unirea cu Regatlu a Româniilei. Sigura, tuț oc’l’il’i eara şuţâţ cu mutrita cătă Transilvania iu român’il’i, asupriț și lipsiț secole arada di ndrepturi, căfta limbidu unirea cu România. Azvindzearea a Puterlor Chentrale, cari avea declanșată Primlu Polim Mondial, alăsa teren libir ti afirmari nădiili a națiun’ilor dit conglomeratlu imperial austro-ungar.


    Tu loclu a vechl’iului imperiu alănciră stati elefteri și independente. Român’il’i transilvănean’i apufusiră, atumţea, unirea cu statlu român. Nu fu ună apofase hazardată ică intempestivă. Român’il’i majoritar tru Transilvania, fură dipriună, totăna lipsiț di ndrepturi și ţânuț tru ună catastisi di inferioritate civică. Tru 1600, vuivudălu muntean Mihai Viteazul aprăftăsi s-li facă ună, tră puțân kiro, aţeale trei state medievale a român’ilor. Tru 1859, Moldova și Muntenia aprăftăsescu tra s-facu ună, şi agiungu s’hibă văsilia a român’ilor, cătă cari s’ndripta nădiili a român’ilor ţi eara anaparti di munțâ. Dispariția imperiilor, la bitisita Primului Polim Mondial, are creată momentul favorabil trâ realizarea a unei striveachl’e, vreari, unirea a român’ilor tru un singur stat. Emoționanta adunare di Alba Iulia, de la 1 di andreu 1918, fu ndreaptă cu timel’iu di legendaril’i lideri a român’ilor transilvănean’i. Participanțâl’i fură alepţă di comunitățâle locale simfun cu niscănti reguli limbidz și el’i aprucheară borgea tra să ducă votulu la adunarea di Alba Iulia. Aţel’i 1228 di deputaț cari votară, Alba Iulia, unirea cu România, fură di ma năinte alepţă pri-tru vot universal, chiro di 12 di dzăle. Circumscripțiile electorale, apufusiti simfun cu un nom ma vecl’iu, pitriţea câte ţinţe reprezentanțâ. Participa episcopil’i a român’ilor a aţilor doauă confesiuni principale, ortodoxia și greco-catolicismul, doi reprezentanță dit partea a catheunei societate culturală, câte doi dit partea a catheunei asociație a mul’erilor, câte unu de la cathiună școală medie și institut teologhic, reprezentanțăl’ii a cadrelor didactiţe, a militarlor dit Garda națională, a lucrătorlor și a masturlor di zânăţ, a studențâlor. Organizarea și dizvărtearea a Adunaril’ei Națională di Alba Iulia s-feaţi tru condiții multu ndilicate, tru ună zonă mintită di polim, cu armate în retradzire și grupuri di soldaț ascăpaț de sum control.


    Niţe administrația și niţe comunicațiile nu lucre cu hairi ama căftărli și nădiile a român’ilor nu alăsa loc tră vără aumbră ta s-hibăpi dauă. Forța a lor si veade limbid nica şi tu Proclamația a Adunaril’ei Națională di Alba Iulia, di-tru 1 di Andreu 1918, un documentu excepțional, cari ciuduseaşte și după 101 an’i prit clarviziune, anvergură și modernitate. De la primlu punctu, Rezoluția cundil’eadză: Adunarea Națională a tutulor Român’ilor dit Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunaț prin reprezentanțâl’i a lor îndreptățiț la Alba-Iulia tu dzuua di 18 di Brumar/1 di andreu 1918, apufuseaşti unirea a aţilor român’i și a tutulor teritoriilor bănati di el’i cu România. Tru aţeale noauă puncte a l’ei, Rezoluțiunea a Adunaril’ei Națională di Alba Iulia, după numa oficială, di atumţea, apufuseaşti principiile cari va s-conducă noulu stat român, ndrepturle și libertățle, inclusiv a ”popoarilor conlocuitoare”. Românlil’i adunaț Alba Iulia, aoa şi 101 di an’i, tra s-apufusească fermu și democratic yinitorulu, salută, ”cu vreare, aghape, și entuziasmu eleferisirea a națiun’ilor subjugate tru Monarhia austro-ungară”, exprima haristusiri și admirație tră alumta a Puterlor Aliate, cari agiutară omenirea di-tru ungl’ile a barbariil’ei și s’ncl’ină cu mare tin’ie tu memoria a gion’ilor român’i cari ș’virsată sândzele tră înfăptuirea a idealului tră libertatea și unitatea a națiunil’ei română.


    Autor: Marius Tiţa


    Armânipseari: Taşcu Lala




  • Unirea Transilvaniei cu România, decisă prin vot

    Unirea Transilvaniei cu România, decisă prin vot

    Pe 1 decembrie 1918, Adunarea Națională a românilor din Transilvania era convocată la Alba Iulia, oraș în care fuseseră executați prin frângerea cu roata Horea și Cloșca, doi dintre cei trei capi ai răscoalei țărănești din 1784-1785. Marele Sfat Național Român, organism reprezentativ cu rol de putere legislativă, a convocat adunarea celor 1228 de delegați în orașul devenit simbol pentru a redacta rezoluția de alipire la Regatul României. Format din 8 episcopi, între care cel greco-catolic Iuliu Hossu și cel ortodox Miron Cristea, și din 200 de membri din toate clasele sociale, Marele Sfat Național și-a asumat misiunea consultării românilor cu privire la viitorul lor prin vot. Împreună cu Consiliul Național Român, care își asumase o funcție executivă și era format din 6 membri din partea Partidului Național Român și 6 membri din Partidul Social Democrat, Marele Sfat Național a decis că un nou început nu putea fi pus decât pe bazele votului universal, vot pentru care partidele românești și organizațiile naționale din Transilvania militaseră începând cu anul 1881.



    Dificultățile organizării unui asemenea scrutin erau copleșitoare. Primul război mondial, cu marile sale distrugeri de vieți și destine umane, abia se încheiase. Transilvania era o provincie fără stat, Coroana maghiară era în stare de disoluție, într-o situație de imobilism, nu putea reacționa. Autoritatea statului maghiar reprezentată de sistemul juridic, parlament, guvern, magistrați, armată și funcționari civili, toți cei care asigurau ordinea publică și suveranitatea Ungariei Mari, nu mai exista. În Austro-Ungaria, primele alegeri pe baza votului universal aveau loc în 1907 însă numai în partea austriacă a imperiului. Cu un an înainte, în 1906, în timpul împăratului Franz Joseph, fusese adoptată o nouă lege electorală prin care toți bărbații de peste 24 de ani, fără deosebire de avere și origine socială, aveau drept la vot. Cum Transilvania și Banatul se aflau în partea maghiară a imperiului, românii nu au putut beneficia de reforma votului universal în afara românilor din provincia Bucovina, aflată în Austria. În 1907, cinci deputați români bucovineni mergeau în Parlamentul de la Viena, același număr de deputați fiind trimiși în legislativul vienez în alegerile din 1911, ultimele înaintea Marelui Război.



    În situația de confuzie de la finele anului 1918, românii au reacționat pe bazele principiilor autoguvernării. Dar acțiunea a fost și politică. Românii care făceau politică pe atunci în două partide cu pondere relativ egală ca reprezentare în Parlamentul de la Budapesta, Partidul Național Român și Secția română a Partidului Social Democrat din Ungaria, au organizat acel proces electoral. Daniel Barbu este istoric și profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității București. El a descris ceea ce a denumit ca singurul proces electoral din epoca contemporană neorganizat de un guvern sau autoritate publică, organizat de societatea civilă. ”Datele de microistorie pe care le avem cu privire la alegerea delegaților în fiecare localitate ne arată că s-a folosit mai degrabă tot un soi de procedură de tip roman, și anume aclamația. De regulă, doi-trei-patru notabili din satul respectiv, adică preotul, proprietarul funciar, dacă era român, notarul, învățătorul sau un țăran mai bogat și așa mai departe erau, prin aclamație, prin consens, dotați cu autoritate, care reprezentau întreaga comunitate locală.”



    Votul care i-a trimis pe cei 1228 de delegați la Alba Iulia să se pronunțe pentru unirea Transilvaniei cu România ar fi, după standardele de azi, o procedură mai puțin democratică. Însă vremurile erau tulburi, sfârșitul primului război mondial scosese la suprafață așteptări și reacții reprimate în anii predecenți. Daniel Barbu spune că întâlnirea dintre democrație și votul universal trebuie privită prin ochii celor de atunci care asistau la revoluțiile bolșevice și la anarhia care se profila, după 4 ani de război sângeros.



    ”Erau participanții la Adunarea de la Alba Iulia sau cel puțin cei care au redactat rezoluțiunea și au propus-o aclamației populare niște democrați? Erau evident patrioți români. Erau oameni care aveau experiențe parlamentare lungi, aveau știința și practica politicii. Bănuiala mea e că nu erau democrați și se va dovedi în următoarele luni. Ce se va întâmpla pe 6 decembrie? Armata română ocupa Ardealul. Ea a fost extraordinar de instrumentală în stabilirea granițelor și, mai ales, ea restabilea liniștea în țară. Avem mărturii foarte clare, Ion Lapedatu vorbește în memoriile lui, în paginile de jurnal redactate chiar în acele zile, unde scria că ”se mișcă satele”. Atunci când vorbim de comuna sovietică ne gândim numai la Budapesta și la Ungaria de dincolo de Tisa. Dar întreaga Europă, inclusiv Anglia, era prinsă de un fior revoluționar. Vreme de multe luni, orașe ca Torino, Munchen, Berlin au fost conduse sub steagul roșu de asociații de soldați și muncitori. Lucruri asemănătoare începuseră să se întâmple în Ardeal.”



    Votul pentru unirea Transilvaniei cu România a fost un proces laborios, a durat aproape o lună la finalul căreia voința unui nou început a fost limpede. A fost efortul unei mari comunități umane care s-a organizat fără instituții și fără asistență, numai pe baza voinței de a instaura pacea și o nouă apartenență statală. Pe 1 decembrie 1918 la Alba Iulia era centrul ideii românismului din Ardeal. Acel sfârșit de an a fost unul glorios, a fost sfârșitul unei epoci, dar a fost și începutul alteia în care oamenii își construiau alte așteptări.

  • Românii la 1 Decembrie

    Românii la 1 Decembrie

    Ziua Națională a Românilor, 1 Decembrie, este ziua din anul 1918 când românii din Transilvania, reuniți la Alba Iulia, au votat unirea cu Regatul României. Se încheia, astfel, un proces plebiscitar prin care statul român îi aduna pe românii și provinciile lor în aceleași granițe. În martie 1918, în plin război mondial, când situația României era de-a dreptul tragică, românii basarabeni votau unirea cu țara, după ce hotărâseră să iasă din statul rus care îi ocupase cu un secol în urmă.



    În noiembrie 1918 și românii bucovineni, aflați în ultimul timp sub stăpânirea muribundului imperiu austro-ungar, hotărâseră unirea cu Regatul României. Desigur, toți ochii erau ațintiți spre Transilvania unde românii, asupriți și lipsiți de secole de drepturi, cereau clar unirea cu România. Înfrângerea Puterilor Centrale, care declanșaseră Primul Război Mondial, lăsa teren liber afirmării aspirațiilor națiunilor din conglomeratul imperial austro-ungar. În locul vechiului imperiu au apărut state libere și independente. Românii transilvăneni au decis, atunci, unirea cu statul român. Nu a fost o hotărâre hazardată sau intempestivă.



    Românii majoritari în Transilvania, au fost mereu lipsiți de drepturi și ținuți într-o stare de inferioritate civică. În 1600, voievodul muntean Mihai Viteazul a reușit să unească, pentru puțin timp, cele trei state medievale ale românilor. În 1859, Moldova și Muntenia reușesc să se unească, devenind țara românilor, spre care se îndreptau aspirațiile românilor de dincolo de munți. Dispariția imperiilor, la sfârșitul Primului Război Mondial, a creat momentul favorabil pentru realizarea unei străvechi dorințe, unirea românilor într-un singur stat.



    Emoționanta adunare de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, a fost pregătită temeinic de legendarii lideri ai românilor transilvăneni. Participanții au fost aleși de comunitățile locale conform unor reguli clare și ei au primit sarcina de a duce votul la adunarea de la Alba Iulia. Cei 1228 de deputați care au vota, la Alba Iulia, unirea cu România, fuseseră aleși prin vot universal, timp de 12 zile. Circumscripțiile electorale, stabilite conform unei legi mai vechi, trimiteau câte cinci reprezentanți. Participau episcopii români ai celor două confesiuni principale, ortodoxia și greco-catolicismul, doi reprezentanți din partea fiecărei societăți culturale, câte doi din partea fiecărei asociații a femeilor, câte unul de la fiecare școală medie și institut teologic, reprezentanții cadrelor didactice, ai militarilor din Garda națională, ai muncitorilor și meseriașilor, ai studenților.



    Organizarea și desfășurarea Adunării Naționale de la Alba Iulia au avut loc în condiții foarte complicate, într-o zonă răvășită de război, cu armate în retragere și grupuri de soldați scăpați de sub control. Nici administrația și nici comunicațiile nu funcționau eficient dar cererile și năzuințele românilor nu lăsau loc pentru vreo umbră de îndoială. Forța lor se vede clar inclusiv în Proclamația Adunării Naționale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, un document excepțional, care uimește și după 101 ani prin clarviziune, anvergură și modernitate.



    De la primul punct, Rezoluția menționează: Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. În cele nouă puncte ale sale, Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, după numele oficial, de atunci, stabilește principiile care vor conduce noul stat român, drepturile și libertățile, inclusiv ale ”popoarelor conlocuitoare”. Românii adunați la Alba iulia, acum 101 ani, pentru a-și decide ferm și democratic viitorul, salutau, ”cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate în Monarhia austro-ungară”, exprima mulțumire și admirație pentru lupta Puterilor Aliate, care au salvat omenirea din ghearele barbariei și se închinau cu smerenie în memoria bravilor români care și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului pentru libertatea și unitatea națiunii române

  • Proiect dedicat presei românești din perioada premergătoare Marii Uniri și după înfăptuirea acesteia

    Proiect dedicat presei românești din perioada premergătoare Marii Uniri și după înfăptuirea acesteia

    Un proiect dedicat presei românești din
    perioada premergătoare Marii Uniri și după înfăptuirea acesteia – proiect
    realizat de Asociația Ars-Historica în parteneriat cu Univesitatea București.


  • Scriitoarea Mărgărita Miller Verghy

    Scriitoarea Mărgărita Miller Verghy


    Din galeria femeilor care au contribuit la efortul României în Primul Război Mondial, sprijinind implicit și Marea Unire din decembrie 1918, Mărgărita Miller Verghy se detașează nu doar prin diversitatea activităților sale, ci și prin modalitatea prin care s-a acomodat cu soarta ei. Deși, din copilărie, a fost marcată de boli și afecțiuni diverse, a găsit energia să fie profesoară, jurnalistă, scriitoare, activistă feministă și soră de caritate în război. Monica Negru, de la Arhivele Naționale ale României, reface acum biografia Mărgăritei Miller-Verghy. “S-a născut în 1865 la Iași, a fost fiica unui profesor și politician descendent dintr-o familie nobiliară poloneză. Tatăl ei a murit, însă, când Mărgărita era încă mică. Fetița a rămas doar cu mama ei, dar s-a îmbolnăvit de tuberculoză osoasă, motiv pentru care mama ei a decis să fie tratată în străinătate, motiv pentru care a fost educată la Geneva și Paris. Aici a devenit cunoscătoare de șase limbi străine. Revenită în țară și-a luat bacalaureatul la azilul de fete, Elena Doamna, pentru ca ulterior, să-și dea licența și doctoratul în Filozofie la Universitatea din Geneva. Stabilită la București, Mărgărita Miller Verghy a condus Școala Normală de Fete Elena Doamna unde a redactat primele manuale: un manual pentru studierea limbii franceze și alte manuale destinate celor mai mici”



    De asemenea, în 1912, a publicat “Copiii lui Răzvan”, o carte premiată de Academia Română și o premieră printre cărțile didactice de la noi, fiind primul volum de lecturi școlare dedicate elevilor de gimnaziu. Preocupările didactice de genul acesta veneau, de altfel, în continuare preocupărilor literare ale Mărgăritei Miller-Verghy, după cum aflăm tot de la Monica Negru “Ea a debutat și în presă cu o nuvelă. A fost, de asemenea, prima traducătoare a lucrărilor Reginei Maria în limba română. În perioada Primului Război Mondial, Mărgărita – ca și pianista Cella Delavrancea – a sprijinit Puterile Centrale, nu Antanta, fiind germanofilă. Însă, în 1916 când România a intrat în război, Școala Elena Doamna condusă de ea a fost transformată în spital militar, iar în acest context, ea s-a înscris ca asistentă la Crucea Roșie română. În perioada ocupației germane, întocmai ca alte membre ale unor societăți caritabile, a oferit sprijin orfanilor de război”



    În perioada interbelică, Mărgărita Miller-Verghy și-a continuat preocupările literare și jurnaliste, în anii 1940, colaborând și la emisiunile teatrale ale Radiofuziunii, totul în ciuda faptului că sănătatea i-a fost mereu fragilă: în 1924, a suferit și un accident de mașină în urma căruia și-a pierdut aproape complet vederea. Activitatea literară s-a îmbinat în viața Mărgăritei Miller-Verghy și cu activismul, încă dinainte de intrara României în Primul Război Mondial, cum ne spune Monica Negru. “În 1915, alături de alte scriitoare române, a pus bazele Asociației Româncelor Cercetașe, iar mai târziu, alături de sora istoricului Alexandru Xenopol, Adela, a înființat Societatea Scriitoarelor Române, fiind vicepreședinta acestui for și contribuind cu articole la revista Societății. A făcut parte și din asociațiile feministe ale epocii. De pildă, am găsit un document cum că în 1935, activa în Consiliul Național al Femeilor Române, condus de Alexandrina Cantacuzino. Dar, în istoria literaturii, a rămas amintită ca prima scriitoare a unui roman polițist. “Prințesa în crinolină”, acesta e primul roman scris de o femeie în 1946, când Mărgărita avea 82 de ani. A scris de asemenea nuvele, piese de teatru, dar și lucrări de etnografie premiate de Academia Română. A mai publicat, în colaborare de data aceasta, și lucrarea “Evoluția scrisului feminin în România”.



    Mărgărita Miller-Verghy a murit în 1953, la 87 de ani, rămânând până la capăt o prezență activă în lumea literelor românești, scriind literatură și nu numai.


  • Armata Română și nașterea noii Europe

    Armata Română și nașterea noii Europe

    Sfârșitul anului 1918 al Primului Război Mondial și proclamarea voinței populare de unire a tuturor românilor, la 1 decembrie, la Alba Iulia, n-a adus o schimbare bruscă a situației politice și economice în România. Anul 1919 avea să consemneze prezența Armatei Române pe frontul din Ungaria, fapt care a pus capăt operațiunilor militare ale Bucureștiului sprijinite de Antantă și a deschis calea diplomației tratatelor de pace pentru Noua Europă și a guvernării celor trei provincii istorice care formeaza nucleul României Mari.



  • 1 decembrie 2018 – Ziua Naţională a României

    1 decembrie 2018 – Ziua Naţională a României

    În 1918 toate provinciile istorice locuite de români se unesc sub acelaşi stat național, România. În 1859 s-a realizat unirea Țării Moldovei cu Țara Românească, care a fost urmată de dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878. Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Regatul României a dus la constituirea României Mari. Prin Tratatele semnate la Trianon și Saint-Germain-en-Laye, Marea Unire a fost recunoscută pe plan internațional

    Devenită sărbătoare oficială după Revoluţia anticomunistă din 1989, Ziua Naţională şi împlinirea a 100 de ani de la crearea României Mari este marcată, în întreaga ţară, prin ceremonii militare, religioase şi culturale. În Bucureşti, aproximativ 4.000 de militari şi specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, peste 200 de mijloace tehnice şi circa 50 de aeronave, între care aproximativ 500 de militari din ţări aliate sau partenere, au participat sâmbătă, la Parada Militară organizată cu ocazia Zilei Naţionale a României în Piaţa Arcul de Triumf. Parada a fost deschisă, în premieră, de către aviaţie.


    Președintele României, Klaus Iohannis a participat la parada militară din București. Sărbătorim împreună Centenarul Marii Uniri, momentul fondator al existenței noastre naționale. Avem o șansă uriașă pentru următorii 100 de ani: să dovedim că ducem mai departe visul de libertate și democrație al înaintașilor, că îl apărăm și îl prețuim. Să nu uităm niciun moment că este o onoare și o mândrie să facem parte din această națiune. La mulți ani, dragi români! La mulți ani, România!, a transmis preşedintele cu prilejul Zilei Naţionale.


    Detaşamentele de militari străini din Albania, Bulgaria, Canada, Cehia, Croaţia, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Republica Moldova, Slovacia, SUA, Turcia şi Ucraina au participat la parada de 1 decembrie. Ziua Naţională a fost sărbătorită şi în marile garnizoane din ţară, cu participarea reprezentanţilor Armatei României, precum şi în teatrele de operaţii în care se află în misiune militari români. Cu ocazia Zilei de 1 Decembrie, Drapelul naţional a fost arborat în toate instituţiile militare din ţară, iar la bordul navelor maritime şi fluviale a fost ridicat Marele Pavoaz, precizează Ministerul Apărării Naţionale (MApN)..

    Aproape 2 mii de militari și 180 de autovehicule prezente la parada de 1 decembrie şi la Alba Iulia. Transportoare blindate, autospeciale de intervenție și lansatoare de rachete, elicoptere și avioane de vânătoare trec prin fața zecilor de mii de oameni care au ajuns în orașul Unirii. Iaşiul a fost declarat de Parlament, Capitală istorică a României, iar Alba Iulia, Capitală a Marii Uniri. ca recunoaştere morală, în An Centenar, a contribuţiei lor la cel mai important proiect de ţară al românilor.

  • Literatura tranșeelor din Primul Război Mondial

    Literatura tranșeelor din Primul Război Mondial


    Arhivele Naționale au făcut un imens serviciu
    celor cărora cartea de istorie le oferă prea puțin pentru a înțelege viața reală,
    în fine detalii, a romanilor trecuți și prin
    suferințele dramatice ale Primului Război Mondial dar și prin
    împlinirile datatoare de speranță ale Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. O
    parte dintre aceste mărturii sensibile,
    sfâșietoare, sau aparent banale s-au putut vedea într-o expoziție, la București.



  • „Marea Unire. De la victoria în Primul Război Mondial la Încoronarea Suveranilor României Mari”

    „Marea Unire. De la victoria în Primul Război Mondial la Încoronarea Suveranilor României Mari”

    Expoziţia foto-documentară
    Marea Unire. De la victoria în Primul Război Mondial la Încoronare
    Suveranilor României Mari a fost deschisă publicului joi, 16 februarie a.c.,
    la Casa Sfatului din Brașov.


    Evenimentul,
    organizat de Muzeul Național Cotroceni în parteneriat cu Muzeul Județean de
    Istorie Brașov, continuă seria manifestărilor culturale dedicate Centenarului Desăvârșirii
    Unității Naționale.


    Astăzi am deschis la Casa Sfatului din Brașov, împreună cu partenerii
    noștri de la Muzeul Județean de Istorie, expoziția Marea Unire. De la victoria
    în Primul Război Mondial la Încoronarea Suveranilor României Mari, prezentată până
    săptămâna trecută pentru publicul Muzeului Național Cotroceni și care va putea
    fi vizitată la Brașov până pe 4 martie. Începem astfel călătoria acestui
    proiect dedicat Centenarului Marii Uniri, cu fotografii rare din patrimoniul
    muzeului, pe care ne propunem să îl putem prezenta unei audiențe largi din
    diverse regiuni ale țării, dar și publicului de peste hotare. Am asumat, în an
    centenar, misiunea onorantă de a prezenta secvențe de istorie înălțătoare prin
    acest foto-reportaj pentru ochii românilor de pretutindeni, dar și ai
    străinilor care vor să ne descopere istoria a declarat Liviu Sebastian Jicman,
    directorul Muzeului Național Cotroceni.


    Pe lângă fotografii înfățișând familia regală pe frontul
    Marelui Război, publicul va putea vedea și imagini cu reîntoarcerea
    suvernarilor în București, în luna decembrie a anului 1918, din perioada tratativelor de pace, dar și de
    la încoronarea de la Alba Iulia din 1922.


    Conceptul expoziţiei
    este realizat de Muzeul Național Cotroceni. Publicul este așteptat la Casa
    Sfatului până pe data de 4 martie.




    Parteneri media: TVR, Agenţia Naţională de Presă Agerpres, Radio România,
    Radio România Cultural, Radio România Actualităţi, Radio România Internaţional,
    Radio România Bucureşti FM, HYPTV, Diplomat Club, Traveller Magazin, ArtOut,
    Fundaţia Culturală Magazin Istoric, Historia, Asociaţia Redescoperă
    Istoria, Q Magazine, Revista Timpul.

  • Mesajul de Anul Nou al Președintelui României

    Mesajul de Anul Nou al Președintelui României

    Preşedintele României, Klaus Iohannis, a transmis un mesaj de unitate, cu ocazia trecerii în anul în care se împlinește un secol de la Marea Unire din 1918 a tuturor teritoriilor istorice locuite preponderent de români. 2017 a fost un an al încercărilor, în care societatea şi-a demonstrat maturitatea şi ataşamentul faţă de valorile democraţiei, iar lecţiile trecutului ne dau încrederea că uniţi şi solidari avem puterea de a construi o Românie mai bună, a subliniat preşedintele Iohannis în tradiţionalul mesaj de Anul Nou.



    ”Ne mai despart doar câteva ore de 2018, când vom păşi împreună în Anul Centenar. Este momentul bilanţului pentru fiecare dintre noi, o bună ocazie de a reflecta la realizările noastre şi la ceea ce ne propunem”, a afirmat şeful statului într-o înregistrare video postată pe Facebook. El a atras atenţia ca “viitorul ne va pune în faţa unor noi provocări, iar lecţiile trecutului ne dau încrederea că împreună, uniţi şi solidari, avem puterea de a construi o Românie mai bună, pentru noi şi generaţiile viitoare”.



    Șeful statului le-a urat românilor Un An Nou fericit şi La mulţi ani tuturor !. Amintim că la 1 ianuarie 2017 s-au împlinit 10 ani de la aderarea româniei la Uniunea Europeană, iar de la 1 ianuarie 2019 România va deține pentru prima dată președinția rotativă semestrială a Consiliului Uniunii Europene.