Radio România Internațional

Tag: mari româñi

  • Brâncuși

    Brâncuși

    Marli sculptor Constantin Brâncuși, pricunuscut și apreciat tru tută lume, s-amintă tru România, la Hobița, tru 1876, la 19 di şcurtu. Tru 2015, Parlamentul ali Românie apufusi ca 19 di şcurtu s’hibă, oficial, Ziua Națională Brâncuși. Cu aestă fuñie, româñilli ndregu evenimente cari yilipsescu mastea și opira a cunuscutlui sculptor. Daima fu unu spirit yiu, mplin di imaginație, stăpân pi mira a lui.



    După studii și ună ahuhrită di activitate artistică, dusi Paris, tru 1904. Viziunea a lui eara una modernistă, di mari impactu, ună nauă sculptură, pi cari aprăftăsi s-u exighisească multu ghini, s’hibă apreciată și s’agiungă cu anami ti şcurtu kiro. S-ampărţă di sculptura figurativă și adră creații di ună babageană furteaţă expresivă. Chiră di ţinţi dekenii ndreapsi ună opiră cari easti lugursită revoluționară, di u tuki forma și linia tră sugestia artistică a unei imagini, a unei idhei, a unei narațiuni.



    Ufilisi tuti materialele tru cari s’pilkisea aoa şi ună sută di añi, tu ahuhrita a secolului XX. Modelă laspea și turnă brundzulu, pi cari, deapoa, lu șlefui niacumtinatu, s’hibă că easti transparent ică vinitu ditu teruri. Pilikisi lemnul tu tuţ añilli a lui di activitate, pilkisi şi keatra, ti ciudusearea a tutulăoru. Ică marmaru, ică keatră di arău, lă deadi formă di mindueari şi yisu, li șlefui și lă adră piedestale tut di el adrati. U ndzimină faţirea a banăllei tru imaginea a Băşearillei, sculptă Azboiurlu și Măyistra, muze și prințese, seria Domnișoarăllei Pogany.



    Tru 1938, la Târgu Jiu, anălţă un monumentu ca un templu a sculpturăllleii a lui. Complexul di Târgu Jiu easti ahărdzitu ti aţeelli ţi s’feaţiră curbani tru Primlu Polimu Mondial, ncurpilleadză ”Coloana pricunuşteatillei fără di bitisită”, cunuscută maxus ca hiinda ”Coloana a tăţearillei”, ”Poarta a băşearillei”, neise un cenotaph, un murmintu tră tinirllii morță tru polimu, Aleea stoaliloru, ca niscănti clepsidre ti treaţirea a timpului și, aproapea di mealu a arăului Jiu, nsândzirat tru 1916, easti ”Measa a tăţearillei”, aţea cu 12 di stoali, câț apostalli eara deadunu cu Hristolu.



    Brâncuși easti lugursitu creatorlu a sculpturăllei moderne, atelu cari lli-nviţă oamiñilli s’veadă anaparti di forma fizică și s’akicăsească muşuteaţa a minduearillei. Aoa şi 110 ani, Brâncuși fu vedeta Armory Show, prima mari expoziție di artă modernă ditu Statele Unite ale Americii. Tru volta a lor pritu Europa, tru cari adună lucrări di artă modernă, giunească și revoluționară, reprezentanțăllii a artiștilor americani, organizatorllii a marilui eveniment, agiumsiră prota ş-prota, tru atelierlu al Brâncuși di Paris. Fu ahuhrita a unei muşeată pirmituseari di vreari anamisa di Brâncuși și americañilli cari îlu tiñisescu pănu di mardzină şi asăndză.



    Dealihea, nă aduţemu aminti di Telebrul proces mutrindalui calitatea artistică, și nu industrială, a sculpturăllei al Brâncuși, am acara va lu-videmu cata pi un abil procedeu di impunere publică, va s’akicăsimu altă turlie efectili a aluştui proces. Americanii — artiștii, colecționarllii, publicul — lu tiñisiră pi Brâncuși și avem tora multi opera a lui tru mărloi muzee și tru colecțiile leghendare ali Americă. Cadealihea, nu maş americañilli lu tiñisescu artistul amintatu tru Hobița Gorjului, aoa şi aproapea un secol şi giumitati.



    La Paris, atelierlu a luieasti prezentat tru ună expunere di geami, ași cum eara el minduitu și bănatu di Brâncuși. Tru un udă suntu hălăţli a lui, aţeali veclli di anda-I lumea ică aparate di arada astăndză și cari exista nica şi tru kirolu a lui. Tru un altu udă, suntu ghipsuri, copii și formi incipiente ică variante a născăntoru lucrări a lui. A deapoa tu ună altă sală, mari și analtă, cu multi sculpturi, iu băneadză tută lumea fantastică a artăllei a lui, cu zorea va s’vedz, ndirsitu, tru unu kiuşe, apatlu pi cari bănă și Brâncuși, sculptorlu amintat Hobița și arihătipsitu tră daima la Paris.




    Autoru: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • Brâncuși

    Brâncuși

    Marele sculptor Constantin Brâncuși, recunoscut și apreciat în întreaga lume, s-a născut în România, la Hobița, în 1876, la 19 februarie. În 2015, Parlamentul României a decis ca 19 februarie să devină, oficial, Ziua Națională Brâncuși. Cu această ocazie, românii organizează evenimente care evocă personalitatea și opera celebrului sculptor. A fost mereu un spirit viu, plin de imaginație, stăpân pe destinul său.



    După studii și un început de activitate artistic, a plecat la Paris, în 1904. Viziunea sa era una modernistă, de mare impact, o nouă sculptură, pe care a reușit să o explice foarte bine, să fie apreciată și să devină celebru destul de repede. S-a detașat de sculptura figurativă și a realizat creații de o uriașă forță expresivă. Timp de cinci decenii a construit o operă care este considerată revoluționară, topind forma și linia pentru sugestia artistică a unei imagini, a unei idei, a unei narațiuni.



    A folosit toate materialele în care se sculpta acum o sută de ani, la începutul secolului XX. A modelat lutul și a turnat bronzul, pe care, apoi, l-a șlefuit intens, să pară transparent sau venit din cer. A cioplit lemnul în toți anii săi de activitate, a cioplit și piatra, spre uimirea tuturor. Fie marmură, fie piatră de râu, le-a dat formă de gând și vis, le-a șlefuit și le-a ridicat pe piedestale tot de el create. A contopit nașterea vieții în imaginea Sărutului, a sculptat Zborul și Măiastra, muze și prințese, seria Domnișoarei Pogany.



    În 1938, la Târgu Jiu, a ridicat un monument ca un templu al sculpturii sale. Complexul de la Târgu Jiu este dedicat celor căzuți în Primul Război Mondial, cuprinde ”Coloana recunoștinței fără sfârșit”, cunoscută mai ales drept ”Coloana tăcerii”, ”Poarta sărutului”, de fapt un cenotaf pentru tinerii morți în război, Aleea scaunelor, ca niște clepsidre ale trecerii timpului și, aproape de malul răului Jiu, însângerat în 1916, se află ”Masa tăcerii”, cea cu 12 scaune, câți apostoli l-au însoțit pe Iisus.



    Brâncuși este considerat creatorul sculpturii moderne, cel care i-a învățat pe oameni să vadă dincolo de forma fizică și să înțeleagă frumusețea gândului. În urmă cu 110 ani, Brâncuși a fost vedeta Armory Show, prima mare expoziție de artă modernă din Statele Unite ale Americii. În turneul lor prin Europa, în care au adunat lucrări de artă modernă, îndrăzneață și revoluționară, reprezentanții artiștilor americani, organizatorii marelui eveniment, au ajuns în primul rând, în atelierul lui Brâncuși de la Paris. A fost începutul unei frumoase povești de iubire între Brâncuși și americanii care îl venerează și acum.



    Desigur, ne amintim de celebrul proces referitor la calitatea artistică, și nu industrială, a sculpturii lui Brâncuși, dar dacă îl vom vedea ca pe un abil procedeu de impunere publică, vom înțelege altfel efectele acestui proces. Americanii — artiștii, colecționarii, publicul – l-au apreciat pe Brâncuși și avem acum numeroase opere ale sale în marile muzee și în colecțiile legendare ale Americii. Desigur, nu numai americanii îl apreciază pe artistul născut în Hobița Gorjului, acum aproape un secol și jumătate.



    La Paris, atelierul său este prezentat într-o expunere de sticlă, așa cum era el gândit și trăit de Brâncuși. Într-o cameră sunt uneltele sale, cele vechi de când lumea sau aparate obișnuite astăzi și care existau deja pe vremea lui. Într-o alta, sunt ghipsuri, copii și forme incipiente sau variante ale unor lucrări ale sale. Iar în altă sală, mare și înaltă, cu numeroase sculpturi, unde trăiește întreaga lume fantastică a artei sale, cu greu zărești, smerit, într-un colț, patul pe care a trăit și Brâncuși, sculptorul plecat în viață la Hobița și odihnit pe vecie la Paris.



  • Exploratorul Iuliu Popper

    Exploratorul Iuliu Popper

    Supranumit ultimul conquistador, rege al Patagoniei, alchimist, dictator, baronul Țării de Foc, inginerul explorator Iuliu Popper s-a născut la București pe 15 decembrie 1857 și a murit pe 5 iunie 1893 la Buenos Aires, în condiții neclare, în vârstă de 35 de ani. Urmează studii universitare în Franța, la Școala Politehnică și Școala Națională de Poduri și Șosele din Paris, și obține diploma de inginer minier. În afara atracției pentru știință și tehnologie, Popper a manifestat un talent deosebit și pentru studiul limbilor străine fiind vorbitor a șapte limbi.



    Imediat după terminarea studiilor, tânărul inginer pornește în căutarea de slujbe. Pe prima o găsește în Egipt, la Canalul Suez. Continuă să călătorească prin lume, în Orientul Mijlociu și în Extremul Orient până în 1881, când revine în România. După o scurtă ședere acasă, pleacă din nou în Asia, ajunge în Alaska, în SUA și Canada. Coboară spre sud către Cuba și Mexic unde profesează ca inginer, geograf, cartograf și jurnalist. În 1885, pe când se afla în Brazilia, Popper aude vestea descoperirii de aur în Țara de Foc și pleacă în Argentina unde va începe aventura sa patagoneză.



    Cu sprijinul unei companii de prospecțiuni geologice, Popper pleacă în Țara de Foc. La întoarcere prezintă un raport convingător și în 1886 este trimis din nou acolo cu misiunea de a face prospecțiuni mai ample. Era însoțit de încă un inginer și de o echipă de specialiști în minerit și metalurgie. Nu se înșelase, nisipul de pe țărmul Țării de Foc avea mai mult aur decât Patagonia. Echipa condusă de Popper face fotografii și măsurători și întocmește hărți. În 1887 ajunge în golful San Sebastian unde construiește instalații de spălare a nisipului de aur și locuințe pentru muncitorii angajați. Colonia ridicată de Popper va fi dotată cu o clădire a administrației și românul va forma o mică forță de protecție împotriva aventurierilor care sosesc atrași de mirajul aurului. Reușește chiar să extindă numărul coloniilor. Din păcate pentru el, compania care îl finanța dă faliment și este nevoit să se întoarcă în Argentina în 1889.



    Centrul de Studierea Istoriei Evreilor din România a omagiat personalitatea lui Iuliu Popper printr-o expoziție. Curatorul Anca Tudorancea a prezentat exponatele din expoziție, unele documente fiind inedite: În fața noastră, mărite, sunt cadrele din albumul fotografic din 1886, un album care era menit să arate explorarea Țării de Foc. Este de fapt primul reportaj fotografic făcut în Țara de Foc, este o reușită din punct de vedere științific, cartografic și geografic a inginerului minier Iuliu Popper. La această ilustrare fotografică este alăturat textul conferinței științifice pe care a susținut-o la Institutul Geografic Argentinian în 1887. Popper a murit la 35 de ani, ultimele inițiative științifice ale sale fiind acelea de a explora Antarctica. În ziua în care a murit primise aprobarea pentru o expediție în Antarctica. Acest Popper a fost primul român pe cinci continente. Descoperim numele românești din Argentina. Faptul că vorbim despre Rio Carmen Sylva, Sierra Carmen Sylva, Urechea, Lahovary, Rosetti i se datorează.



    În 1887, Popper îi scria lui Vasile Alexandrescu Urechia, secretarul Societății Geografice Române, despre atracțiile pe care le resimțea ca explorator, atracții mai mari chiar decât mirajul aurului: Nu voi mai descrie emoţiile pe care le suscită peripeţiile şi incidentele de pe parcursul unei călătorii în care nu există altă cauză decât acul magnetic şi indicaţiile imensei bolte siderale; peisajele grandioase care se deschid pe neaşteptate ochilor călătorului; accidentele orografice, hidrografice şi geologice care se ţin lanţ; flora şi fauna, atât de variate, care ţâşnesc ca prin minune în locuri unde n-a călcat picior de om – dar câte alte fenomene ale naturii nu se petrec pe acest meleag unde civilizaţia face primii paşi.



    Este ceea ce a ținut să remarce și Anca Tudorancea, și anume personalitatea complexă a exploratorului: Popper este un subiect interesant în toate aspectele lui, și la un moment dat trebuie trebuie vorbit și despre ce a fost pozitiv, ce a fost negativ. De exemplu, se vorbește despre cum era el, dacă era blond sau roșcat. Din cauza stereotipurilor el este reprezentat roșcat, dar rubio înseamnă blond. Așa cum în ultimii 10 ani de viață a vorbit și a scris în spaniolă impecabil, trebuie ca și noi să vorbim puțin în spaniolă ca să-l înțelegem mai bine pe românul Popper. Are niște scrisori extraordinare, de un patriotism extraordinar, către Societatea Geografică Română, în care spune tot timpul sunt român, m-am născut român, voi muri român. Ironia a fost că el n-a avut niciodată cetățenia română deoarece era în aceeași situație cu cei din comunitatea evreiască. Lui i se datorează numele românești din Țara de Foc și a fost un gest de dragoste față de România, în special față de Casa Regală a României, patroana Societății de Geografie.



    Iuliu Popper este prezent nu numai în istoria Argentinei și în articolele de specialitate, el i-a inspirat pe autorii de literatură, de bandă desenată și de film. Iar numele său a fost luat chiar de o trupă chiliană de rock.