Tag: Maria Rosetti

  • Maria et C.A.Rosetti

    Maria et C.A.Rosetti

    Peu après l’écrasement des révolutions de 1848 dans les principautés roumaines, le peintre Constantin Daniel Rosenthal allait créer, pendant son exil parisien, un tableau qui deviendra rapidement un symbole de l’époque : « România revoluţionară ». La renommée de cette peinture est sûrement due aussi à la beauté de celle qui devient ainsi l’incarnation de cette Roumanie révolutionnaire : Maria Rosetti, l’épouse d’un des révolutionnaires de 1848, Constantin Alexandru Rosetti, homme politique et journaliste.

    Femme engagée civiquement et politiquement, première femme journaliste de Roumanie, épouse dévouée qui suit son mari en exil, Maria Rosetti change de nom suite à son mariage. Ecossaise de naissance, Mary Grant avait suivi son frère, Effingham Grant, venu s’installer à Bucarest comme membre du corps diplomatique britannique. Son mariage avec C.A.Rosetti, l’aide accordée au groupement révolutionnaire intégré par son mari, mais, surtout, sa contribution à la cause féminine, au développement du journalisme et à la modernisation de l’éducation, font de Maria Rosetti une figure remarquable, à la hauteur du mythe créé par la peinture de Rosenthal.

    Nicoleta Roman, historienne, nous parle de la réalité cachée derrière le mythe : « Les époux Rosetti ont célébré leur mariage en 1847, même s’ils se connaissaient depuis 1844. Maria Rosetti a aidé son mari et d’autres révolutionnaires arrêtés par le pouvoir turc, à s’échapper et à fuir en exil. D’ailleurs, elle était déjà mère à ce moment-là, leur fille Sophie Liberté étant née juste au début de la période révolutionnaire de 1848. Son mythe s’est construit aussi avec l’aide des amis français des révolutionnaires roumains. Je pense surtout à l’historien Jules Michelet qui, dans son œuvre « Légendes démocratiques du Nord », dresse un portrait très flatteur de Maria. Ce qui mérite d’être mentionné est la parfaite collaboration dans le couple Rosetti. Ils se sont entendus et soutenus mutuellement, pas uniquement dans leur vie domestique, mais aussi dans leurs travaux liés aux changements sociétaux, au journalisme et à l’éducation. Ils publient tous les deux des textes journalistiques, Maria Rosetti a été même directrice du magazine « Mama şi copilul » / « La mère et l’enfant » et a écrit aussi dans les publications de son mari comme, par exemple, dans le quotidien « Românul » / « Le Roumain » ».

    Le fait que C.A.Rosetti soutient son épouse dans ses activités et travaille avec elle sur plusieurs projets montre son ouverture d’esprit, dans le contexte de l’époque.

    Nicoleta Roman : « Son ouverture vient principalement de son éducation. Il devient évident pour les lecteurs de son journal et de la correspondance avec sa femme qu’il avait une idée très claire du type de partenaire qu’il recherchait même avant de rencontrer Maria. Il avait beaucoup aimé sa mère qui était très cultivée et qui venait d’une vieille famille de la noblesse paysanne, la famille Obedeanu. D’une certaine manière, son épouse se devait d’avoir les mêmes qualités : savoir rendre la maison accueillante, mais être dans le même temps capable de discuter avec lui de certaines idées politiques sur la modernisation de la société. Après avoir rencontré Mary Grant, qu’il nomme Granta dans son journal, il a souhaité qu’elle l’accompagne à Paris pour assister avec lui aux cours du Collège de France. Il souhaitait avoir une partenaire de tous les points de vue. »

    Maria Rosetti a été cette partenaire après le retour d’exil de son mari, à partir de 1857. C.A.Rosetti, homme politique libéral, nommé ministre de l’éducation pendant une courte période et après maire de Bucarest, a initié des projets législatifs concernant des sujets qui étaient soulevés par sa femme, dans son métier de journaliste. Maria Rosetti a lancé la publication « La mère et l’enfant » en 1865. C’était le premier magazine hebdomadaire de ce type dans la presse roumaine. Elle était la principale rédactrice du magazine, ayant un rôle de pionnier dans la presse féminine roumaine. Ses textes sur l’éducation accentuaient le rôle de la mère dans la formation de citoyens impliqués et patriotes, s’éloignant ainsi de la tradition selon laquelle l’éducation délivrée par les mères ne devait dépasser la sphère du foyer. Malgré cela, Maria Rosetti, mère de huit enfants, a été obligée de se retirer de la vie publique, au regret de son mari. Néanmoins, dans leur cas, comme souvent dans le cas des adeptes de certaines pédagogies, l’éducation de leurs enfants n’a pas reflétée les croyances des parents.

    Nicoleta Roman : « Il est quelque part paradoxal que, malgré leur implication dans l’éducation primaire, ils aient été plutôt malheureux en ce qui concerne leurs propres enfants. Ils ont mis beaucoup d’espoirs dans leur première fille, justement car elle était née à cette période de renaissance nationale, elle était devenue un symbole. Mais elle n’a pas confirmé les attentes de ses parents. De même pour leurs fils, Vintilă Rosetti étant le seul qui a suivi les traces de son père et repris la direction du journal « Românul ». En plus, ils étaient gâtés, capricieux, dispendieux, cela tourmentait beaucoup leurs parents. »

    C.A.Rosetti est mort en 1885, à l’âge de 68 ans et Maria s’est éteinte 8 ans plus tard, à l’âge de 74 ans. Aujourd’hui, deux rues du centre de Bucarest portent leurs noms, la rue Maria Rosetti se trouvant dans la prolongation de la rue C.A.Rosetti. (Trad. Elena Diaconu)

  • Maria and C.A. Rosetti

    Maria and C.A. Rosetti

    In
    1848, shortly after the revolutions in the Romanian Principalities were
    stifled, painter C.D. Rosenthal created, during his exile in Paris, a portrait
    which was soon to become a symbol of the year, titled Revolutionary Romania,
    and it is still recognized as such. The painting became even more famous thanks
    to the beauty of the lady featured in the portrait, which became the embodiment
    of revolutionary Romania: Maria Rosetti, the wife of one of the 1848
    revolutionaries, politician and journalist Constantin Alexandru Rosetti (in
    short C.A. Rosetti).

    A woman civically and politically engaged in society, a
    devoted wife who accompanied her husband in exile in Paris, Maria Rosetti was a
    Scott by birth, Mary Grant on her maiden name. He was born on Guersney Island, the
    sister of Effingham Grant, a member of the British diplomatic corps established
    in Bucharest. Her marriage to C.A. Rosetti, the assistance provided to the
    group of revolutionaries that her husband was a member of, and particularly her
    contribution to the emancipation of women, to the development of journalism and
    the modernization of education, have made of Maria Rosetti a real symbol,
    raising her at the height of the myth created around Rosenthal’s painting.

    Historian
    Nicoleta Roman has more on the reality behind the myth:


    The Rosetti couple
    got married in 1847, although they had known each other as early as 1844. She
    helped her husband and the other revolutionaries escape Turkish imprisonment. She
    was already a mom back then, as their daughter, Sophie Liberté, was born in the
    first days of the 1848 revolution. The myth was somehow built with help from
    the French friends of the Romanian revolutionaries. I am referring especially
    to historian Jules Michelet who makes her a beautiful portrait in his work
    titled ‘The Legends of the North’. It’s worth mentioning that the Rosettis
    worked very well as a couple. They were real partners, who understood each other
    really well, supported each other, not only from the perspective of domestic
    life, but also in terms of what they wanted to achieve in society, in the field
    of journalism and education. They were both publishing journalistic texts, she
    was the director of a newspaper, titled Mother and child, but she was also a contributor to her
    husbands’ publications, such as The Romanian.


    The fact that Rosetti
    used to support his wife in her activities outside their home and was
    cooperating with her in his projects proves that he was a person open to new
    ideas. Nicoleta Roman:


    He was open-minded primarily
    thanks to the education he had received. Whoever reads his diary, as well as
    his correspondence with his wife will notice that even before he met Maria, he
    knew very well what type of partner he wanted. He loved his mother a lot. She
    was a very cultivated person and was born into an old boyar family, Obedeanu.
    His wife had to have the same traits, able to make a home feel welcoming and to
    debate various political ideas with him, about the modernisation of society.
    After meeting Mary Grant whom he actually called Granta in his diary, he wanted
    her to accompany him to Paris, to attend the College de France classes, that is
    to be his partner from all points of view.

    She
    remained such a partner even after their return from exile, in 1857. A Liberal
    politician, who was briefly nominated at the helm of the Education Ministry and
    then mayor of Bucharest, C.A. Rosetti also launched some legislative
    initiatives which he debated, from a journalist point of view, with his wife.
    In 1865, Maria Rosetti launched the publication titled Mother and Child, the first weekly magazine of its kind in the
    Romanian area, Maria Rosetti actually being its main editor and consequently a
    pioneer of Romanian women journalism. Her texts about children
    education highlighted the role of mothers in educating future involved
    citizens, animated by patriotism. From this way of thinking there emerged the
    tradition according to which education offered by mothers should not go beyond
    the domestic sphere. Despite her pro-active attitude, she had to withdraw from
    public activity to take care of her 8 children. However, in their case just
    like in the case of other educators, the instruction of their own children fell short of the mark.

    Here is Nicoleta Roman:


    What’s paradoxical is that, although they
    both militated for primary education, they were rather unhappy as regards the
    results of their own children. They had put great hopes in their first daughter
    who had been born at a moment of national rebirth, she had become some sort of
    a symbol. But she did not live up to her parents’ expectations. Only their son
    Vintila managed to take over from his dad the management of the newspaper.
    Moreover, their kids were spoiled, whimsical and spendthrift, which bothered
    their parents a lot.


    C.A.
    Rosetti died in 1885 at the age of 68, survived by his wife Maria Rosetti who
    died 8 years later, aged 74. Today, 2 streets in downtown Bucharest bear the
    name of Maria Rosetti and C.A. Rosetti.

  • Weibliche Figuren der Revolution von 1848: Maria Rosetti

    Weibliche Figuren der Revolution von 1848: Maria Rosetti

    Revolutionen waren immer au‎ßerordentliche Ereignisse der Geschichte. Das Jahr 1848 war aus diesem Gesichtspunkt ein ganz besonderes in der Geschichte Europas. Die Ära der modernen Revolutionen, die durch die Französische Revolution von 1789 inspiriert wurden, kann unter dem Begriff Emanzipation“ zusammengefasst werden. Im 19.Jh. lautete während der Entstehung der Nationalstaaten der Schlüsselbegriff Modernisierung“. Mit diesem wurde die ersehnte wirtschaftliche, politische und soziale Freiheit verbunden. Die Rumänischen Fürstentümer, die sich seit vier Jahrhunderten unter osmanischer Herrschaft befanden, gaben den ersten Ansto‎ß zur Befreiung von den Türken im Jahr 1821 mit der Revolution Tudor Vladimirescus. 1848 war die Revolution, die von den Söhnen der in Paris europäisierten Eliten geführt wurde, eine logische Fortsetzung der Ideen, die die Modernisierung angetrieben hatte.



    Das Jahr 1848 brachte in den Rumänischen Fürstentümern einige Frauen auf die Bühne der Geschichte, die einen beträchtlichen Einfluss auf den Aufbau des Nationalgefühls und auf die Modernisierung ausgeübt haben. Als eine besonders in die Revolution involvierte Frau galt für lange Zeit Ana Ipătescu. Historikerin Georgeta Penelea-Filitti listet ihre Verdienste in dem aufgewühlten Sommer des Jahres 1848 in Bukarest auf:



    Ana Ipătescu war eine der Frauen, die auf die Stra‎ßen gegangen sind und es geschafft haben, die Einwohner Bukarests zu dynamisieren. Die Revolution hatte ihre Erfolgs- und ihre Niederlage-Momente. Zu einem Zeitpunkt wurde die provisorische Regierung verhaftet. Dann wurden wiederum die Oberste verhaftet, die die Regierung verhaftet hatten. Bei allen Aufständen benötigte die Bevölkerung Bukarests, die die Ereignisse mitverfolgte, jedoch nicht so richtig verstanden hatte, was passiert, einen Anführer oder eine Anführerin, einen Bezirkschef oder eine Bezirkschefin, wenn ich das so sagen darf. Ana Ipătescu, die Frau von Grigore Ipătescu, war eine dieser Anführerinnen.“




    Die weibliche Figur, die den rumänischen Revolutionsgeist von 1848 par excellence verkörperte, war Mary Grant, eine Frau schottischer Abstammung, die künftige Frau des Politikers und Publizisten Constantin A. Rosetti. Georgeta Penelea-Filitti schildert die Umstände, unter denen Mary Grant in die Walachei kam und ihren künftigen Ehemann kennenlernte.



    Maria Rosetti, die als Kindermädchen der Familie Odobescu nach Bukarest kam, heiratet C.A. Rosetti. Wir müssen da auch an Mazzinis Risorgimento-Bewegung denken, zu der das Ehepaar Rosetti gehörte. Die Korrespondenz der beiden Ehegatten ist entzückend. Über die zärtlichen Worte hinaus, die sie austauschen, gibt es eine Menge politischer Angelegenheiten. Sie sprachen sich gegenseitig mit »Genosse« und »Genossin« an. Sie unternahmen zahlreiche Auslandsreisen. Sie lassen sich ein Kind in Nizza taufen und der Taufpate ist ein Schuster. Sie geben dem Kind einen rumänischen Namen, Mircea, aber auch einen französischen Namen. Der Schuster hie‎ß Charlemagne und so tauften sie auch ihr Kind.“




    Die Hektik des europäischen öffentlichen Geistes gelangte bis in die entfernten Rumänischen Fürstentümer. Der starke Wunsch nach Befreiung kennzeichnete alle sozialen Schichten. Wie andere Ausländer hierzulande auch setzt sich Maria Rosetti stark für die Revolutionsbestreben ein. Auch nach der Unterdrückung der Revolution gibt sie ihre Überzeugungen nicht auf. Um so mehr verkörpert Maria Rosetti die rumänische Revolution oder Rumänien selbst. Dem Maler Constantin Daniel Rosenthal stand sie Modell für zwei seiner berühmten Gemälde: Das revolutionäre Rumänien“ und Rumänien bricht seine Handschellen auf“. Georgeta Penelea-Filitti:



    Sie ist nicht die einzige Ausländerin, die sich nach ihrer Ankunft in den Rumänischen Fürstentümern mit den Idealen des rumänischen Volkes durch ihre Auslandsbeziehungen, durch ihre Förderreden, durch die effektive Unterstützung der Revolutionsteilnehmer identifiziert. Die Revolutionäre von Bukarest wurden auf ein nahezu abgewracktes Schiff befördert und in das Osmanische Reich transportiert. Sie lief auf das Donauufer, um mit ihnen in Kontakt zu treten, schaffte es aber nicht mehr. Langsam wurde Maria Rosetti zum Symbol der Revolution. Sie war mit dem Maler Constantin Daniel Rosenthal befreundet. Diese Malte ein Gemälde, auf dem er sie mit der Trikolore in ihren Händen, als Symbol der Freiheit und der rumänischen Revolution dargestellte.“




    Maria Rosetti setzt sich weiterhin für die Ideen der Modernisierung ein, denn die nationale Emanzipation brauchte ihre Energie. Wieder am Mikrophon die Historikerin Georgeta Penelea-Filitti.



    Sie blieb auch nach der Revolution aktiv. Die Revolutionsteilnehmer wurden ins Exil geschickt. Sie führten eine einmalige Informationskampagne in Europa über das Leben der Rumänen. Zu den Exilierten zählte auch C. A. Rosetti, ihr Ehemann, der bis im Jahr 1858 im Ausland blieb. In dieser Zeit konnte Maria Rosetti nicht beiseite stehen. Sie leitete die Zeitung »Mutter und Kind«. Zurück aus dem Exil, gründet ihr Ehemann gemeinsam mit ihr eine der wichtigsten nationalgesinnten Zeitungen — »Der Rumäne«. Diese Frau setzte sich fast ein halbes Jahrhundert für die Bildung ein. Sie ist der Schlüsselbegriff, der ein Volk stärkt und personalisiert. Sie gab den Müttern Ratschläge, wie sie ihre Kinder gro‎ßziehen und erziehen sollen. Sie sagte ihnen, nicht vor den Kindern zu streiten, zart mit ihnen zu sein, ihre Fragen zu beantworten, Maria Rosetti setze sich auch für die Hygiene ein und unternahm daher sehr viele Reisen aufs Land, wo Hygiene damals wirklich ein Problem war. Manche könnten sagen, ihre Bemühungen zeigten keine so gro‎ße Wirkung, doch es wäre schlimmer gewesen, wenn sie nichts getan hätte. Sie war nicht allein in ihrem Unterfangen. Sie wurde von anderen Frauen unterstützt. Eine davon war Constanţa Dunca.“




    Die Frauen der Revolution waren auf der Höhe ihrer Zeit und auf Augenhöhe mit den damaligen Staatsmännern. Sie haben Geschichte in einer Zeit geschrieben, als allerlei Hindernisse unüberwindbar schienen.

  • Pro Memoria: Femeile în revoluţia din 1848

    Pro Memoria: Femeile în revoluţia din 1848

    Revoluţiile au fost evenimente excepţionale în istorie, iar anul 1848 a fost unul cu totul special în istoria Europei. Epoca revoluţiilor moderne inspirate de Revoluţia franceză din 1789 poate fi rezumată prin cuvântul “emancipare”. În secolul al 19-lea, odată cu apariţia statului naţional, cuvântul-cheie a fost “modernizare” şi de el s-a legat întregul proiect de libertate economică, politică şi socială. Ţările Române, aflate de aproape 4 secole sub control otoman, au avut prima zvâcnire de eliberarea de sub turci în anul 1821. În 1848, revoluţia condusă de fiii elitelor europenizate la Paris, a fost o continuare logică a ideilor care animaseră modenirzarea.



    Anul 1848 în Principatele Române a scos pe scena istoriei şi câteva femei a căror prezenţă a avut o influenţă consistentă în formarea conştiinţei naţionale şi a modernizării. Una dintre cele mai prezente femei în revoluţie a fost considerată mult timp Ana Ipătescu. Istoricul Georgeta Penelea-Filitti a arătat care au fost meritele sale în tumultoasa vară a anului 1848 din Bucureşti.


    “Ana Ipătescu a fost una dintre doamnele care au coborât în stradă şi care au reuşit să dinamizeze populaţia Bucureştiului. Revoluţia a avut momente de succes şi momente de pierdere în sensul că, la un moment dat, guvernul provizoriu a fost arestat. Pe urmă, coloneii care arestaseră guvernul, au fost la rândul lor arestaţi. În toate mişcările de stradă, populaţia Bucureştiului care urmărea evenimentele şi care nu prea înţelegea ce se întâmpla, avea nevoie de un conducător, de un şef de cartier, să spunem aşa. Ana Ipătescu, soţia lui Grigore Ipătescu, a fost una dintre acele femei.”



    Dar figura feminină care a marcat cu adevărat spiritul revoluţionar paşoptist românesc a fost Mary Grant, de origine scoţiană, viitoarea soţie a politicianului şi publicistului Constantin A. Rosetti. Georgeta Penelea-Filitti a vorbit despre împrejurările în care Mary Grant a venit în Muntenia şi l-a cunoscut pe viitorul ei soţ.


    “Maria Rosetti, sosită ca guvernantă în familia Odobescu la Bucureşti, se căsătoreşte cu C.A. Rosetti. Trebuie să amintim de mişcarea mazziniană, din care soţii Rosetti făceau parte. Corespondenţa dintre cei doi soţi este încântătoare. Dincolo de cuvintele de tandreţe pe care le schimbă cei doi sunt şi multe chestiuni politice. Ei se adresau unul altuia cu formula “tovarăşe” şi “tovarişca”. Ei au călătorit foarte mult în străinătate, la un moment dat îşi botează un copil la Nisa, naşul fiind un cizmar. Îi dau un nume românesc, Mircea, dar îi dau şi un nume franţuzesc. Pe cizmar îl Charlemagne şi i-au dat şi fiului lor acest nume.”



    Efervescenţa spiritului public european ajunsese până în îndepărtatele Principate Române, iar dorinţa acerbă de eliberare cuprinsese toate clasele sociale. Asemenea altor rezidenţi străini, Maria Rosetti se implică puternic în susţinerea ideilor paşoptiste şi nici în urma înfrângerii revoluţiei nu renunţă la convingerile sale. Mai mult, Maria Rosetti devine întruparea revoluţiei române, chiar România în persoană. Pictorul Constantin Daniel Rosenthal pictează două tablouri celebre având-o pe ea drept model: “România revoluţionară” şi “România rupându-şi cătuşele”. Georgeta Penelea-Filitti.


    “Nu e singura străină care odată venită în Ţările Române se identifică cu idealurile poporului prin relaţiile pe care le-a avut în străinătate, prin pledoariile pe care le-a ţinut, prin ajutorul efectiv dat revoluţionarilor. Cei de la Bucureşti au fost urcaţi pe un vas prăpădit de pe Dunăre pentru a fi duşi în Imperiul otoman. Ea a alergat pe malul Dunării să încerce să ia legătura cu ei, dar n-a reuşit. Încet-încet, Maria Rosetti, a devenit un adevărat simbol al revoluţiei. Fiind prietenă cu pictorul Constantin Daniel Rosenthal el a pictat un tablou în care ea este reprezentată cu tricolorul în mâini, simbol al libertăţii şi al revoluţiei române.”



    Maria Rosetti continuă să se pună în serviciul ideilor modernizatoare deoarece emanciparea naţională avea mare nevoie de energia ei. Din nou, istoricul Georgeta Penelea-Filitti: “Ea a continuat să activeze şi după revoluţie. Revoluţionarii au fost exilaţi şi au dus o campanie de informare a Europei asupra realităţilor româneşti, unică în istoria românilor. Printre exilaţi s-a aflat şi C. A. Rosetti, soţul ei, care a lipsit până în jurul anului 1858. În acest răstimp, Maria Rosetti n-a stat degeaba. Pe lângă soţul ei care, odată revenit în ţară întemeiază unul dintre cele mai importante ziare ale spiritului public românesc, este vorba despre “Românul”, are la rândul ei un ziar care s-a numit “Mama şi copilul”.


    Această femeie a făcut timp de aproape o jumătate de secol educaţie. Este cuvântul-cheie care întăreşte şi personalizează un popor. Era vorba despre sfaturi date mamelor în privinţa creşterii copiilor, cum să-i educe. Spunea chiar cum să-i spele, aborda chestiuni de igienă, de relaţii civilizate între părinţi. Le spunea acestora din urmă să nu se certe în faţa copiilor, să fie blânzi, să le răspundă copiilor la toate întrebările chinuitoare pe care aceştia le pun la vârste mici. Răbdarea mamei era foarte importantă. În privinţa igienei, dacă la oraş era o pătură socială subţire, receptivă, la ţară lucrurile stăteau foarte prost din sărăcie, ignoranţă, superstiţie. Maria Rosetti, pe lângă ziarul pe care l-a scos, a făcut călătorii prin ţară încercând un fel de propagandă pentru creşterea copiilor deoarece educaţia însemna pregătirea din timp a societăţii viitoare. Se va spune că eforturile ei nu s-au prea văzut, dar ar fi fost şi mai rău dacă nu ar fi existat una ca ea. Ea nu a fost singură, au mai fost şi alte femei poate fi amintită şi Constanţa Dunca.”



    Femeile revoluţiei au fost la înălţimea timpurilor, asemenea bărbaţilor de stat. Ele au scris pagini de istorie atunci când obstacolele de tot felul păreau a fi de netrecut.