Înființat pe 12 aprilie 1762 pe baza
unui decret imperial emis de împărăteasa Austriei Maria Tereza, regimentul al
doilea de graniță românesc din zona Năsăud, în centrul României actuale, avea
ca misiune apărarea frontierei de est de pe Carpații Orientali. Astăzi un muzeu
adăpostește artefacte care păstrează memoria grănicerilor năsăudeni.
Muzeul grăniceresc este însă un muzeu
de istorie locală care păstrează și memoria locuirii omenești pe acele locuri
din cele mai vechi timpuri. Necropole,
arme, ceramică, vase, râșnițe, cuțite și alte obiecte executate de mâna umană
se pot vedea în vitrinele muzeului. Sunt păstrate urme ale locuirii celților
(brățări, fibule, cercei, harnașament) ale dacilor și romanilor.
Din vremea
celor din urmă, ca piese remarcabile sunt o stelă funerară mortuară, monede,
pietre de pavaj, o bucată de conductă de apă, trei cărămizi cu inscripții de
legiuni romane: legiunea I Italica, a XIII-a Gemina și a VII-a Claudia. Din perioada
medievală muzeul grăniceresc din Năsăud a păstrat arme și bijuterii, documente
scrise, îmbrăcăminte, potrete și altele.
Județul devine proeminent în istoria
Austriei în timpul domniei împărătesei Maria Terezia, între 1740 și 1780. Pe 12
aprilie 1762, împărăteasa Maria Terezia semna actul prin care lua ființă
Regimentul al II-lea de graniță de la Năsăud sau Regimentul al II-lea de
infanterie al grănicerilor valahi numărul 17 de la Năsăud. Unitatea de graniță
năsăudeană era formată din etnici români care se bucurau de aceleași privilegii
ca și regimentele secuiești de graniță. Rațiunea regimentelor de graniță
denumite și miliția națională grănicerească, apărute pe data de 13 octombrie
1761, a fost de a reforma și centraliza statul austriac.
Dar regimentele de grăniceri nu aveau ca
atribuție numai paza granițelor, ele puteau lupta ca trupe combatante în
războaie. Deviza regimentului de la Năsăud erau literele
VRR care prescurtau expresia virtus romana rediviva, adică virtutea romană
renăscută.
Muzeograful Dan Prahase de la Muzeul
Grăniceresc din Năsăud a făcut un scurt istoric al originilor muzeului la care
lucrează. Numele îi vine
de la regimentul 2 românesc de graniță înființat la 1762 în timpul Mariei
Tereza. Clădirea muzeului este fosta cazarmă, este o clădire dură, habsburgică,
de la 1770, din cărămidă și piatră de râu, făcută să reziste la bombardamente.
Are peste 2 metri de fundație în pământ. Habsburgii își puneau problema că vor
fi bombardați și au făcut o ditamai clădirea.
Primul
jurământ de credință al românilor față de împărăteasa Maria Terezia este depus
în ziua de 21 iunie 1763. În 1778, regimentul a fost trimis să lupte în
războiul prusac. În 1788 a fost trimis împotriva turcilor în Bucovina. Peste 5
ani, în 1793, năsăudenii au fost mobilizați împotriva armatelor revoluționare
franceze. A participat la campania din Germania și din Italia, de unde s-a
întors în anul 1801. După alți 4 ani, în 1805, regimentul năsăudean a fost
trimis să lupte împotriva armatelor napoleoniene.
Au urmat campaniile din 1809,
1812 și 1815, toate împotriva lui Napoleon I. În anul 1846, o subunitate a
regimentului în efectiv de un batalion a particpat la reprimarea răscoalei
țăranilor polonezi din Galiția. Dan Prahase a arătat ca unul dintre eroii
războaielor antinapoleoniene se odihnește pe teritoriul actual al României, în
județul Bihor, în vest.
După
Waterloo, în 1815, francezii continuă lupta iar în perioada 14-17 iulie 1815
năsăudenii și austriecii primesc capitularea Lyonului, a doua capitală a
Franței și centrul Franței meridionale. Cine este învingătorul imperial
austriac de la Lyon? E generalul Frimont, e din Lorena și luptă pentru
Habsburgi și care este îngropat în satul Palota, județul Bihor. A contribuit la
construcția bisericii, a murit în Austria și a fost adus în Bihor și
înmormântat acolo. Acolo e îngropat învingătorul de la Lyon după care francezii
încetează orice rezistență.
În
timpul revoluției de la 1848, regimentul românesc de graniță de la Năsăud este
fidel coroanei austriece și luptă împotriva revoluționarilor maghiari conduși
de Lajos Kossuth care urmăreau crearea unui stat independent ungar. Ca urmare a
revoluției, toate regimentele de grăniceri din armata austriacă au fost
desființate în timpul împăratului Franz Joseph, însă desființarea a fost
însoțită de o reformă.
Regimentul românesc este mutat de la Năsăud la Alba
Iulia, de la est înspre vest. Însă autonomia districtului Năsăud a fost
păstrată. Dintre năsăudenii remarcabili, Leonida Pop a avut o carieră
strălucită în ierarhia militară austriacă. În 1883, el ajunge consilier
apropiat al împăratului Franz Joseph, după care este numit șef al cancelariei
militare a împăratului.
În timpul
primului război mondial năsăudenii au fost nevoiți să lupte în tabăra opusă
românilor din România. Dan Prahase a vorbit despre dilema avută de năsăudenii
de atunci. Aș fi vrut ca
cineva să se pună și în locul acestor oameni, să vadă ce au gândit ei. Avem
nuvelele și romanele lui Rebreanu ca exemple. Dacă nu luptau de partea
austro-ungarilor erau puși la zid și executați. Oamenii au încercat să facă
acest compromis: să-și facă datoria față de împărat dar în același timp că
încerce să nu lupte contra românilor. Cei din Muntenia și Moldova nu au avut
această problemă emoțională.
După 1
decembrie 1918, năsăudenii n-au mai fost zonă de graniță în România Mare. Dar
spiritul lor militar s-a păstrat ca marcă a identității locale.