Invitaţii ediţiei – actorul Marian Râlea şi medicul rocker Sandy Deac, ambii cu noutăţi pentru iubitorii de teatru şi muzică.
Tag: Marian ralea
-
Retrospectivă 2018
Începutul unui nou an, în care
ne aflăm iar în căutare de inedit, este o ocazie perfectă ca să facem o trecere
în revistă a proiectelor care ne-au reţinut atenţia anul trecut şi, de ce nu,
un top al celor mai interesante!
Pe parcursul întregului an 2018,
am urmărit alternativ, proiecte din domeniul artistic, realizări remarcabile
ale unor eroi ai zilelor noastre, dar şi curiozităţi. La început de 2018 ne-a
reţinut atenţia un Teatru cu ascultare asistată, mai precis Teatrul pentru
Copii şi Tineret Gong din Sibiu, care a devenit primul teatru din România cu sistem de ascultare asistată pentru
persoanele cu deficienţe de auz. Am fost mai apoi prezenţi şi la Zilele
artelor focului, care au oferit celor interesaţi o întâlnire cu
extraordinarul, un tur al spaţiilor de creaţie ale artiştilor bucureşteni,
pregătiţi pentru a vă dezvălui din tainele Artelor Focului.
Tot în sfera artelor, în toamnă am pornit să descoperim cum a ajuns Art
Selfie în România. Este vorba despre o aplicaţie ce funcționează pe
Android și iOS. De la Gabriela Chiorean, Communication Manager CEE Google, am
aflat ce este Art Selfie şi cum românii răspund cu deschidere proiectelor
artistice: Art Selfie a pornit ca
o soluţie distractivă de a experimenta arta. E practic o modalitate prin care
poţi să găseşti mai uşor afinităţi cu curentele artistice, cu tot ce înseamnă
frumos. Practic îţi faci o fotografie şi platforma noastră îţi găseşte geamănul
din artă, din Galeriile Google Arts and Culture. Ce am văzut a fost o reacţie extrem de pozitivă de la
începutul anului, în cele câteva ţări au fost făcute peste 78 de milioane de
art-selfie-uri. Şi în România ne-am bucurat de un răspuns la fel de entuziast.
Din ceea ce vedem în România avem un apetit deosebit în a experimenta arta, nu
doar fizic, ci a cunoaşte mult mai multe. De fiecare dată când avem produse care
se referă la artă găsim un răspuns foarte bun în România, ceea ce este
îmbucurător.
O altă temă care ne-a atras
atenţia a fost aceea a eroilor. Eroi ai zilelor noastre, oameni ce se află
printre noi şi totuşi care iniţiază proiecte extraordinare. Spre exemplu, antrenorul
Constantin Voicilaş a spus pentru RRI că, dacă tot nu a înregistrat performanţa
sperată ca pugilist, a sperat ca elevii săi să aibă rezultate de excepţie. Şi
aşa s-a făcut că Steluţei Duţă i s-a schimbat viaţa. De la orfana crescută la
mai multe centre de plasament şi apoi ajunsă pe stradă, la o deosebită
campioană la box.
Tot la capitolul eroi, amintim
şi proiectul Nesupusele, prin care patru…nesupuse de azi, mai precis patru
scriitoare: Adina Rosetti, Iulia Iordan, Laura Grünberg şi Victoria Pătraşcu
şi-au propus să evidenţieze într-o carte 100 de personalităţi feminine de
basm din România, o culegere de poveşti memorabile, menite să inspire copiii
secolului XXI.
Plasăm în top şi proiectul
Teatru naţional pentru copii, ajuns anul acesta la majorat. De unde a venit
ideea acestui proiect ne-a spus chiar actorul Marian Râlea, sau Magicianul,
după cum este supranumit de foarte muţi anil datorită rolului jucat într-o
emisiune tv destinată ciopiilor, care s-a bucurat de un mare succes: Este o continuare a tot ce s-a întâmplat cu emisiunea
pentru copii care a existat 10 ani pe
ecrane, Abracadabra, în care copiii deveneau eroi din poveşti. Şi atunci am
spus că un copil mic nu mai are răbdare doar să privească teatrul sau
televizorul, el vrea să participe. Şi atunci ne-am gândit că lucrul cel mai
important este ca micuţul să îşi continue joaca. Şi unde să-şi continue joaca
decât la teatru unde actorul se joacă şi joacă pe scenă. Şi în anul 2001 am
început prima stagiune, chiar de Florii, am spus că este un eveniment
important, o sărbătoare a românilor şi florile aduc bucurie şi fericire şi soarele
primăverii. Şi iată că au trecut 18 ani de atunci.
Iar multe dintre proiectele pe
care vi le-am prezentat s-ar putea încadra la curiozităţi. Astfel, Iaşiul are
un Club al lunaticilor, Făgăraşul a organizat un Concurs caritabil pentru
biciclete, un grup de arhitecţi s-au dus la Bienala de la Veneţia, ca să se
joace ca în faţa blocului, după cum am semnalat atunci când am vorbit despre
proiectul Mnemonics: Proiectul Mnemonics, care a reprezentat România la a
16-a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Arhitectură – la Biennale di
Venezia, este un spaţiu al copilăriei în care toţi românii de vârstă medie se
pot regăsi. La Muzeul Naţional al Unirii din Cetatea Alba Carolina, din Alba
Iulia, am semnalat iniţiativa Pantheon 3D, valorificarea prin tehnologie
modernă, respectiv prin digitizarea 3D a operelor de artă romană reprezentând
zeități și personaje mitologice, aflate în colecția Muzeului, prin care și
publicul nevăzător poate avea acces la acest patrimoniu, grație unor replici
realizate cu ajutorul imprimantei 3D.
Nu mai puţin interesantă este
descoperirea, pe situl Situl UNESCO Geoparcul Dinozaurilor, Țara Hațegului, a unei
noi specii de mamifer preistoric, care a fost contemporan cu dinozaurii pitici
din Transilvania: Litovoi îi este numele şi are 68 de milioane de ani.
Vă invităm şi anul acesta să ne însoţiţi prin ţară, în
lung şi în lat, în căutarea iniţiativelor remarcabile! -
Qui veut être un héros de conte de fées?
« Je peux le faire, je suis magicien ! » Voilà le mot de passe. Et une fois arrivé dans « ce monde de rêve » et devenu un «héros de conte de fées », un enfant qui monte sur scène même pour la première fois joue aux contes. Il s’agit d’un concept innovateur qui est arrivé cette année à l’âge de la majorité et de la maturité. Le projet a été lancé par la Fondation « Abracadabra » en collaboration avec le Théâtre national « Ion Luca Caragiale » de Bucarest.
Comment ce projet est-il né ? Nous écoutons le président de la Fondation, le comédien Marian Râlea, surnommé le Magicien, en raison du rôle qu’il a joué dans une émission télévisée pour enfants qui a joui d’un immense succès : «Ce projet ne fait que continuer « Abracadabra ». Durant cette émission diffusée pendant une dizaine d’années, les enfants devenaient des héros de conte de fées. Nous avons pensé que le plus important, c’était que les tout petits puissent continuer de jouer. Et où est-ce qu’ils peuvent le faire sinon au théâtre, où l’acteur joue sur scène ? C’est en 2001 que nous avons lancé la première saison, le dimanche des Rameaux, précisément, qui est une fête importante pour les Roumains : les Rameaux apportent la joie, le bonheur et le soleil du printemps. Et voilà que 18 ans se sont déjà écoulés depuis. »
Des enfants de 4 à 10 ans sont attendus aux spectacles pour chanter, danser et s’amuser, en jouant aux contes de fées. Le long d’une saison, tous les enfants finissent par monter sur scène et devenir des héros des contes attentivement préparés par les comédiens Marian Râlea, Adina Cristescu et bien d’autres encore.
Marian Râlea : « Chaque année, nous avons structuré nos spectacles autour d’un certain thème, par exemple « Les jeux de l’enfance » ou les contes de nos écrivains : Les contes de Mihai Eminescu, de Ion Creangă, de Petre Ispirescu, sans oublier les contes de Shakespeare. Nous avons pourtant privilégié les contes roumains, les personnages mythologiques des Roumains, qui, à la différence des personnages universels, ne sont ni aussi bons, ni aussi méchants qu’ils le paraissent. A chaque fois, avec chaque nouvelle saison de l’année, nous avons célébré les fêtes des Roumains et les personnages exceptionnels de notre folklore : le Dragobete (qui, dans la tradition roumaine correspond à la Saint Valentin) ou la vieille Dochia dont la légende évoque le début du printemps. Nous avons fait attention à toutes les fêtes importantes : le carnaval du Dimanche gras, les contes liés à Pâques, les contes du printemps, des contes liés aux fleurs et aux bestioles qui font leur apparition après un rude hiver. Le plus important, c’est cette interactivité que nous avons proposée il y a 18 ans. L’enfant monte sur scène, il ne connaît pas le conte – ou s’il le connaît, si quelqu’un le lui a lu à la maison, tant mieux – il devient le héros du conte. Nous, les acteurs, nous sommes toujours les personnages négatifs, méchants, et l’enfant sera toujours le Prince Charmant ou la Belle au bois dormant. »
Véritable tour de magie, avec quelques éléments de décor et vestimentaires, les enfants apprennent à surmonter leur peur et à lutter héroïquement contre les mauvais esprits, contre les forces des ténèbres des contes de fées d’hier et d’aujourd’hui. Puisque ce sont des spectacles interactifs, le Magicien guide les enfants tout au long du conte respectif, pour les aider à jouer le rôle qu’ils ont assumé. Au grand amusement de tous, il arrive parfois que l’on ait simultanément sur scène plusieurs petits comédiens jouant le même personnage, car, comme l’hymne «Abracadabra » l’affirme, « tout est permis à celui qui veut être un héros de conte de fées ».
Depuis 18 ans, les spectacles pour enfants joués au Théâtre national ont fait salle comble, pourtant le Magicien ne peut pas nous dire combien d’enfants sont montés sur scène au fil du temps. De temps à autre, des lycéens et des étudiants viennent au Théâtre et regardent les spectacles avec nostalgie. Les comédiens ne les reconnaissent pas, car ils ont beaucoup changé depuis le moment où ils avaient été les héros d’un conte de fées. Les comédiens ne savent pas, non plus, si un ou plusieurs de ces héros ont suivi une carrière dans le domaine du théâtre. Pourquoi pas ?
Marian Râlea: « Ce n’était pas notre but, sinon, nous aurions créé un club d’art dramatique. Nous voulions les déterminer à surmonter leur peur et leurs émotions et à monter sur scène, pour continuer à jouer, car le métier de l’enfant est avant tout de jouer. Voilà notre but. Il s’agissait de les amener au premier plan, de créer chez eux un besoin de s’exprimer et de participer à un conte. »
Munis d’un ballon en guise d’épée, d’un coffrage pour les œufs en guise de bouclier, couverts d’un chiffon en guise de robe ou de manteau, les enfants montent sur scène pour devenir des héros de conte de fées. Il n’y a pas de rôle à apprendre, pas de conte à connaître, pas de talent dramatique à prouver. On peut même être timide. Sur la scène de ces contes de fées il y a de la place pour tout le monde et à chaque fois le conte est raconté autrement, suivant la mise en scène spontanée du Magicien qui, depuis 18 ans, les attend au Théâtre national pour enfants « Abracadabra », tous les dimanches à 11 heures. (Trad. : Dominique)
-
Abracadabra: Märchen und Kindergeschichten mit Kindern neuerzählt
Ich schaff’s, ich bin ein Zauberer“ — das ist das richtige Passwort zur Märchenwelt. Sobald es in die Zauberwelt eintritt, schlüpft das Kind in seine vermutlich erste Rolle hinein, es wird zum Märchenheld“. Dabei handelt es sich um ein innovatives Konzept, dass dieses Jahr das Reifealter erreicht. Die Stiftung Abracadabra, geleitet vom Schauspieler Marian Râlea, startete das Projekt, vor gut 18 Jahren, in Zusammenarbeit mit dem Bukarester Nationaltheater I.L.Caragiale“.
Wir unterhielten uns über das Projekt mit dem Schauspieler Marian Râlea — dem Magier, so wie er in der Öffentlichkeit häufig genannt wird. Diesen Spitznamen erlangte der beliebte Schauspieler viele Jahre davor, dank der Rolle, die er in einer erfolgreichen Kindersendung hatte:
Unser Projekt setzt in natürlicher Weise die Kindersendung »Abracadabra« fort, die 10 Jahre lang im Fernsehen lief. »Abracadabra« ließ die Kinder Märchenhelden werden. Schon damals konnte ich bemerken, dass sich die Kinder mehr wünschen als nur zuschauen und zuhören. Kinder wollen mitmachen. Wir dachten, es sei wichtig, dass die Kinder weiter spielen. Die Theaterbühne schien der geeignete Ort zum Weiterspielen. Denn auch die Schauspieler spielen ihre Rollen. 2001 starteten wir das Projekt mit der ersten Begegnung auf der Bühne des Nationaltheaters. Sie fand am Palmsonntag statt. Wir haben extra diesen Feiertag gewählt, der in der rumänischen Kultur sehr wichtig ist. Er kündigt die Ankunft der Frühlings mit Blumen und Sonnenschein und lächelnden Gesichtern an. Wie im Nu sind 18 Jahre vergangen…“
Kinder im Alter zwischen 4 und 10 Jahren werden auf der Bühne des Nationaltheaters erwartet, um zusammen mit Marian Râlea und seinem Team zu singen, zu tanzen und Spaß zu haben. Im Laufe des Jahres werden alle Kinder der Reihe nach unsterbliche Märchenhelden. Die Schauspieler Marian Râlea, Adina Cristescu und ihre Mitarbeiter planen alles ganz genau. Mehr Einzelheiten dazu bringt Marian Râlea:
Wir dachten uns für jedes Jahr ein anderes Thema aus — »Spiele der Kindheit«, »Märchen von Mihai Eminescu«, »Märchen von Ion Creangă«. In einem Jahr haben wir sogar Shakespeares Geschichten inszeniert. Im Mittelpunkt waren allerdings fast immer rumänische Märchen und Geschichten, mythologische Figuren der rumänischen Folklore. Im Unterschied zur Universalliteratur sind die Helden in rumänischen Märchen weder so gut, wie sie sich zeigen, noch so böse, wie sie erscheinen mögen. Je nach Jahreszeit haben wir die rumänischen Feier- und Festtage mit den dazugehörenden typischen Gestalten in den Vordergrund gebracht. Dragobete, Baba Dochia — das sind für uns Boten des Frühlings. Dann beginnen die Geschichten, die sich um die Ostertradition drehen, Geschichten über kleine Insekten, die zum Leben erwachen, über Blumen, die nach dem harten Winter wieder zu Leben kommen. Doch das Allerwichtigste ist die Interaktion mit den Kindern, die Tatsache, dass sie mitspielen, sich in der Aufführung einbringen. Die Kinder steigen auf die Bühne und werden zu Märchenhelden. Manchmal kennen sie die Geschichte — das freut uns, denn es heißt, die Eltern haben sie ihnen vorgelesen –, manchmal wiederum nicht. Die Kinder bekommen immer die positiven Rollen. Wir, die Schauspieler, verkörpern fast immer das Böse. Die Kinder sind immer weder der Märchenprinz oder die Traumprinzessin.“
Wie in einem Märchen, spärlich verkleidet und lediglich mit ein paar Dingen bewaffnet, lernen die Kinder, ihre Angst zu überwinden und heldenhaft gegen böse Geister und dunkle Mächte vergangener und zeitgenössischer Märchen zu kämpfen. Die Aufführungen sind höchst interaktiv. Der Magier orientiert die Kinder in ihren Rollen, begleitet sie im Laufe der Geschichte. Manchmal spielen mehrere Kinder gleichzeitige die gleiche Rolle, denn es heißt, in der Märchenwelt sei doch alles erlaubt.
Seit 18 Jahren ist der Theatersaal des Nationaltheaters jeden Sonntagvormittag proppenvoll. Dennoch kann Marian Râlea nicht genau einschätzen, wie viele Kinder auf die Bühne im Laufe der Zeit gestiegen sind. Ab und zu kommen Jugendliche im Teenager-Alter zur Aufführung und schauen sich nostalgisch die Interaktion auf der Bühne zu. Den Schauspielern fällt es schwer, die ehemaligen Kinder zu erkennen, doch sie stellen mit Genugtuung fest, dass sie eine Spur in ihren Herzen hinterlassen haben. Sie wissen auch nicht, ob irgendein Kind, das mal auf der Bühne war, die Schauspieler-Laufbahn gewählt hat. Dazu Marian Râlea:
Das war ja auch nicht unser Ziel. Wäre es gewesen, so hätten wir einen Schauspiel-Klub einrichten können. Für uns war aber wichtig, dass sie ihre Angst überwinden, sich mir den eigenen Gefühlen konfrontieren, auf die Bühne steigen und weiter spielen. Denn der Beruf des Kindes ist hauptsächlich das Spiel. Außerdem wollten wir die vor allem rumänische Märchen und die rumänische Sprache sowie die Interaktion der Kinder fördern.“
Mit einem Luftballon als Schwert, einem Lappen als Kleid oder als Zaubermantel, einem leeren Eierkarton als Schild engagieren sich die Kinder im Kampf gegen das Böse und verwandeln sich für ein paar Stunden in Märchenhelden. Weder muss man die Rollen im Voraus kennen noch die Geschichte, in der das Kind auftritt. Schauspielerische Begabung ist auch nicht wichtig. Es ist sogar erlaubt, schüchtern zu sein. Auf der Bühne haben alle Kinder Platz. Die Geschichte wird jedes Mal neu geschrieben, spontan, unter der Leitung des Magiers Marian Râlea. Seit 18 Jahren erwartet er jeden Sonntagvormittag die Kinder im Nationaltheater, um zusammen die Märchen jedes Mal neu zu erfinden.
-
Dacă vrei să fii erou de poveste
Eu pot, eu sunt magician este parola, iar odată ajuns în lumea de vis,
eroul de poveste, un copil venit chiar şi pentru prima dată pe scenă, se
joacă de-a poveştile. Este vorba despre un concept inovativ care ajuge anul
acesta la majorat, la maturitate. Un proiect iniţiat de Fundaţia Abracadabra,
condusă de actorul Marian Râlea, în parteneriat cu Teatrul Naţional din
Bucureşti I.L.Caragiale.
De unde a venit ideea acestui proiect ne-a spus chiar Marian Râlea, sau Magicianul, după cum este supranumit de foarte muţi anil datorită rolului jucat într-o emisiune tv destinată ciopiilor, care s-a bucurat de un mare succes: Este
o continuare a tot ce s-a întâmplat cu emisiunea pentru copii care a existat 10 ani pe ecrane,
Abracadabra, în care copiii deveneau eroi din poveşti. Şi atunci am spus că
un copil mic nu mai are răbdare doar să privească teatrul sau televizorul, el
vrea să participe. Şi atunci ne-am gândit că lucrul cel mai important este ca
micuţul
să îşi continue joaca. Şi unde să-şi continue joaca decât la teatru unde
actorul se joacă şi joacă pe scenă. Şi în anul 2001 am început prima stagiune,
chiar de Florii, am spus că este un eveniment important, o sărbătoare a
românilor şi florile aduc bucurie şi fericire şi soarele primăverii. Şi iată că
au trecut 18 ani de atunci.
La spectacole sunt aşteptaţi copii cu vârste cuprinse între 4 şi 10 ani,
pentru a cânta, a dansa şi a se distra,
fiind parte din poveste. De-a lungul stagiunii, toţi copiii ajung să urce pe
scenă şi să devină eroi în nemuritoarele basme ale românilor sau în poveşti diverse,
atent plănuite de actorii Marian Râlea, Adina Cristescu şi alţii.
Revine cu detalii, Marian Râlea: Am încercat să structurăm fiecare an
pe o anumită temă, cum ar fi Jocurile copilăriei, Poveştile lui Mihai
Eminescu, Poveştile lui Ion Creangă, ale lui Petre Ispirescu, am trecut şi
prin poveştile domnului Shakespeare. Am avut mai multe cicluri, fiecare an era
un ciclu stabilit, şi în funcţie de anutimpuri, dar am mers foarte mult pe
poveştile românilor, pe personajele mitologice ale românilor, care, faţă de
alte personaje universale, nu sunt chiar atât de bune pe cât par şi nici chiar
atât de rele precum se arată. Am încercat ca de fiecare dată, în fiecare
anotimp, să aducem în prim-plan şi sărbătorile românilor şi personajele
excepţionale pe care noi le avem, cum ar fi Dragobete, Baba Dochia, ca semn al
primăverii. Am încercat să fim foarte atenţi şi cu toate evenimentele care se
petrec, de săptămâna asta, Carnavalul de Lăsata Secului, încep poveştile de
primăvară, poveştile legate de sărbătorile Paştelui, poveştile gâzelor, ale
florilor care ies după iarna grea. Dar cel mai important lucru este această
interactivitate pe care noi am propus-o acum 18 ani. Copilul urcă pe scenă, nu
ştie povestea sau dacă o ştie cu atât mai bine, dacă i s-a cititi acasă, el
devine eroul important din poveste, iar noi, actorii, suntem personajele
negative, mai rele, iar el întotdeauna va fi Făt Frumos şi Cosânzeana.
Ca într-o adevărată magie,
înarmaţi doar cu câteva elemente de costum şi de decor, copiii învaţă să-şi
înfrângă teama şi să lupte vitejeşte cu
duhurile rele, cu forţele cele întunecate din poveştile de ieri şi de azi.
Fiind vorba despre spectacole interactive, Magicianul îi ghidează pe copii în
rolul pe care îl preiau în poveste, iar spre amuzamentul tuturor, putem avea
uneori şi mai mulţi interpreţi ai aceluiaşi personaj concomitent, pentru că,
aşa cum spune şi imnul Abracadabra, dacă vrei să fii erou de poveste (…)
totul îţi este permis.
Magicianul ne-a spus că de 18
ani spectacolele Teatrului naţional pentru copii s-au jucat cu sălile pline,
dar cu toate acestea nu ştie câţi copii au urcat pe scenă de-a lungul timpului.
Şi totuşi câteodată mai vin elevi de liceu sau studenţi care privesc
spectacolele cu nostalgie. Figuri pe care actorii nu le mai recunosc, pentru că
s-au schimbat mult de la vârsta la care povestea era totul. Şi tot astfel,
actorii nu ştiu sigur dacă vreunii dintre copiii – eroi de poveste au urmat o carieră în domeniul artei
teatrale, pentru că, după cum ne-a spus Marian Râlea: Oricum nu asta ne-am
propus că altfel făceam doar un club de actorie, noi ne-am propus să-şi
înfrângă teama, emoţiile şi să urce pe scenă şi să-şi continue joaca, pentru că
meseria copilului este în primul rând joaca, atâta ne-am propus. Şi
bineînţeles, aducem în primplan şi povestea, cuvântul nostru românesc şi să
creăm o imagine a nevoii tuturor de a spune sau de a participa la poveste.
Cu un balon pe post de sabie, cu o cârpă pe post de
rochie sau mantie, cu un cofraj de ouă drept scut şi cu câte şi mai câte
improvizaţii, copiii sunt aşteptaţi să devină eroi de poveste. Nu trebuie
cunoscut niciun rol, nu trebuie nici măcar cunoscută povestea în care copilul
intră. Nu trebuie nici măcar să bănuim vreun talent actoricesc. Ba chiar putem
fii şi timizi. Pe scena poveştilor este loc pentru toată lumea, iar povestea se
scrie de fiecare dată altfel, sub regia spontană a Magicianului, care de 18 ani
ne aşteaptă la teatru, în fiecare duminică, de la ora 11, la Teatrul Naţional
pentru Copii Abracadabra. -
Spovedania – spectacol după Demonii de Dostoievski, în premieră absolută la Teatrul Naţional Radio
Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră absolută, joi, 8 februarie, de la ora 23:05, la Radio România Actualităţi: Spovedania – scenariu radiofonic de Doina Papp după romanul Demonii de Feodor Mihailovici Dostoievski. Regia artistică: Ilinca Stihi.
În distribuţie: Zoltan Octavian Butuc, Marian Râlea, Ana Ioana Macaria, Isabela Neamţu, Magda Catone, Manuela Ciucur, Andrei Ciopec, Ana Maria Ţoghină. Muzica originală şi sound design: Tom Brânduş. Asistenţa tehnică înregistrări teren: Bogdan Dumitrescu şi Marius Ţoghină. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Redactor şi producător: Domnica Ţundrea.
Spectacolul radiofonic Spovedania va putea fi audiat în avanpremieră marţi, 6 februarie, de la ora 17:00, la Muzeul Naţional al Literaturii Române (Str. Nicolae Creţulescu nr. 8).Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Teatrul Naţional Radiofonic propune publicului său o pagină sonoră inedită: spectacolul Spovedania, după F. M. Dostoievski, o provocare la introspecţie alături de eroul care parcurge un tragic proces de conştiinţă, capabil să exprime o viaţă interioară cu infinite meandre, complicate frământări psihologice: cea a demonicului prinţ Stavroghin.
Scenariul radiofonic semnat de Doina Papp, realizat cu ştiinţa dozării exacte şi simţ teatral, porneşte de la ultimul capitol din Demonii, La Tihon, refuzat iniţial publicării. Aici, Stavroghin, care caută mântuirea spovedindu-se călugărului Tihon, retrăieşte obsesia unui act de pedofilie, crima odioasă comisă faţă de copila pe care o ademeneşte şi o împinge la sinucidere, corolar al unei vieţi în afara credinţei. Suferinţa personajului, dilemele acestei fiinţe aflate în impas se amplifică prin inserarea unor secvenţe retrospective semnificative din roman, care-l definesc pe Stavroghin ca reprezentant al nihiliştilor pe care romanul îi are în centru. Scriitura radiofonică adoptă tehnica colajului, în acord cu nevoile transpunerii în limbaj auditiv, lansând întrebări şi îndemnând, fără îndoială, la meditaţie, la confruntarea cu ideile dostoievskiene despre credinţă, moarte, esenţa (ambiguitatea) fiinţei umane. Acest nucleu dramatic răscolitor este încadrat de poezia lui Charles Bukowski, dedicată lui Dostoievski, adăugată de regizoare care face un racord spectaculos la contemporaneitate, aducând lumea spectacolului aproape de noi, publicul de secol XXI.
Ilinca Stihi abordează creativ universul dostoievskian, cu o concepţie precisă asupra spaţiului auditiv, izbutind o producţie sonoră iconoclastă, vie, ritmând secvenţele spectacolului prin discontinuităţi, întreruperi ale compoziţiei acustice ori alăturări neobişnuite de sunete, cuvinte, stări şi sentimente. Planul dialogului este dublat în permanenţă de un plan auditiv secund, care comentează, însoţeşte, câteodată chiar contrazice inspirat conţinutul vorbelor rostite. Viaţa interioară damnată a lui Stavroghin este redată prin modalităţi de expresie noi, incitante, în spiritul evoluţiei formelor auditive şi al posibilităţilor din ce în ce mai rafinate de explorare a lumii sunetelor.
Din acest punct de vedere, pentru spectacolul radiofonic Spovedania s-a dovedit mai mult decât benefică colaborarea cu Tom Brânduş, artist vizual, muzician, compozitor, autor de performance-uri multimedia şi producţie video, implicat în numeroase producţii teatrale, cinematografice şi de operă, pe scenele naţionale şi internaţionale.
Regizoarea Ilinca Stihi şi Tom Brânduş, autor al sound design-ului şi al muzicii originale, au recreat subtila ţesătură de întâmplări, sentimente, emoţii, impulsuri sufleteşti, din scrierea lui Dostoievski, învăluind faptele stranii într-un halou sonor atent elaborat, în care sunetele, inflexiunile, pauzele îşi află o ipostază organică şi dovedesc o mare putere de sugestie, izbutind să impună sentimentul de deznădejde şi damnarea, proprii acestui univers. Înregistrările au fost realizate într-un spaţiu subteran, în uzina de la subsolul Radioului (excelentă corespondenţă cu subterana lui Dostoievski!), zgomotul motoarelor în surdină, dozate diferit, însoţind în permanenţă jocul actorilor, generând o ambianţă acustică ciudată, apăsătoare. Spaţializarea sunetului, atenţia maximă la detalii, alternanţa de planuri şi muzica originală a lui Tom Brânduş amplifică atmosfera, stările personajelor, susţinând dialogul, ideile, pasiunile, viaţa subtilă, ascunsă, intensă, de dincolo de cuvinte.
Regizoarea Ilinca Stihi a invitat, în distribuţia spectacolului radiofonic Spovedania, personalităţi actoriceşti distincte, ale căror voci răscolitoare dau viaţă, fie şi numai în câte o scenă, acestor personaje şi întâmplări, antrenându-ne în confesiunea lor simbolică. În rolul lui Nikolai Stavroghin, Zoltan Octavian Butuc întruchipează cu forţă şi expresivitate ambiguitatea personajului, dedublarea, multiplicarea, negativismul exacerbat, apăsarea şi chinurile sufleteşti. Prin vocile actorilor şi prin tot amalgamul sonor atent gândit spectacolul capătă dramatism, intensitate, poezie, emoţie.
Astfel încât, producţia Spovedania, scenariu radiofonic de Doina Papp după Dostoievski, în regia artistică a Ilincăi Stihi devine un spectacol radiofonic profund, tulburător, care pune în valoare ideile genialului scriitor rus, susţinut fiind impecabil de către actori, o montare care vorbeşte publicului de azi, printr-un limbaj sonor universal.