Radio România Internațional

Tag: Mariana Gordan

Jurnal românesc – 01.02.2022

Persoanele care sosesc în
România şi nu prezintă certificatul digital UE privind COVID-19 care să ateste
vaccinarea, trecerea prin boală în ultimele 180 de zile sau un test PCR negativ
nu mai vechi de 72 de ore intră în carantină pentru 5 zile, a decis Comitetul
Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. Exceptaţi de la această restricţie, care a
intrat în vigoare la 1 februarie, sunt copiii cu vârsta sub de 12 ani,
persoanele aflate în tranzit, dacă părăsesc România în cel mult 24 de ore,
lucrătorii transfrontalieri, elevii şi studenţii care fac naveta zilnic,
conducătorii automarfarelor, şoferii autocarelor care se deplasează în interes
profesional, membrii misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, piloţii de
aeronave şi personalul navigant al acestora, membrii echipajelor navale,
personalul tehnic care lucrează pe platformele de extracţie de petrol şi gaze
şi angajaţii sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională care
se întorc în ţară de la activităţi desfăşurate în străinătate. De asemenea,
CNSU a instituit carantina de 5 zile pentru contacţii direcţi ai unei persoane
confirmate cu COVID-19 şi exceptarea lor de la această măsură, dacă se află în
perioada de 90 de zile ulterioară trecerii prin boală. Şeful Departamentului
pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat, a declarat că, prin aceste măsuri,
persoanele care vin din străinătate în România se supun aceloraşi reguli de
carantinare, indiferent din ce ţară sosesc şi că a fost eliminată terminologia
pe culori privind diferenţierea statelor în funcţie de riscul epidemiologic.

736 de copii cu situații
precare din România, Republica Moldova și Italia au fost sprijiniți financiar
în 2021 de Asociația San Lorenzo dei romeni prin proiectul
Brațele Părintești, scrie basilica.ro. Suma de 30 de euro a fost
alocată fiecărui copil în parte, iar banii colectaţi au ajuns la beneficiari
sub formă de rechizite și articole vestimentare. Proiectul Brațele
Părintești, lansat cu sprijinul Episcopiei Italiei, își propune să
prevină abandonul școlar al minorilor proveniți din medii defavorizate. În
total, Asociația San Lorenzo dei romeni investește lunar
aproximativ 22.000 de euro în sprijinirea acestor copii. Totodată, printr-un
proiect asemănător intitulat Toiagul Nădejdii, Asociația Episcopiei
Italiei sprijină în fiecare lună 113 vârstnici, prin oferirea de alimente,
medicamente, articole vestimentare și lemne pentru foc. În proiectele și
activitățile filantropice începute anul trecut, Episcopia Italiei a investit
peste de 273.000 de euro. Asociația San Lorenzo dei romeni a fost
înființată în 2009, la inițiativa Episcopului Ortodox Român al Italiei,
părintele Siluan.

Filmul Om Câine,
primul lungmetraj regizat de Ştefan Constantinescu, cu Bogdan Dumitrache şi
Ofelia Popii în rolurile principale, va avea premiera mondială la cea de-a 45-a
ediţie a Festivalului de film de la Göteborg, care se desfăşoară în perioada 28
ianuarie – 6 februarie. Pelicula, o producţie România, Bulgaria, Suedia,
Germania, va fi proiectată în zilele de 2, 3 şi 5 februarie. Alături de
producţia lui Ştefan Constantinescu, la Festivalul de la Göteborg va fi
prezentat filmul Babardeală cu bucluc sau porno balamuc de Radu
Jude, în zilele de 2, 3 şi 4 februarie, şi animația Insula în regia
Ancăi Damian, care este proiectată în intervalul 31 ianuarie – 6 februarie.
Festivalul de film de la Göteborg prezintă, anual, aproximativ 400 de producţii
din întreaga lume. În contextul pandemiei, ediţia din 2021 a avut loc online.
Ediţia de anul acesta are loc cu prezenţă fizică, dar completată de un program
online care cuprinde 50 de filme.

Expoziția London
Spring, a artistului plastic multi-media Mariana Gordan, este deschisă în
Foaierul Galben al Operei Naționale București în perioada 1- 6 februarie. Sunt expuse
10 lucrări inspirate de sărbătoarea Centenarului Operei Naționale București.
Stabilită la Londra de la vârsta de 19 ani, Mariana Gordan se află într-un
scurt turneu artistic în România. De-a lungul carierei, aceasta a produs
mozaicul pentru stațiile de metrou din Londra Tottenham Court Road, Oxford
Circus și Finsbury Park, a realizat două panouri în basorelief pentru fațadele
clădirilor British Telecom şi West India Dock Road, a fost finalista
concursului de portret în sculptură Clement Attlee organizat în cadrul
Academiei Regale Britanice și a fost protagonista unei mari expoziții personale
la Veneția, în 2007, intitulată Portretul unei străzi, cu peste 100
de portrete în pastel și 60 de sculpturi și portrete de copii. Expoziția de la
Bucureşti poate fi vizitată printr-un tur ghidat, pentru care este necesară
înscrierea la adresa de email bilete@operanb.ro, sau prin prezenţa la
spectacolele din repertoriul Operei Naţionale.

RadioRomaniaInternational · Jurnal românesc – 01.02.2022

1 February 2022
Mariana Gordan, histoire de la nomade

En 1979, quand elle a fui la Roumanie, munie d’un faux passeport, Mariana Gordan risquait trente années de prison pour « fréquenter des impérialistes britanniques ». Si je n’avais pas décidé de quitter mon pays natal, je doute que je serais toujours en vie, affirme cette artiste plasticienne qui, depuis presque quarante ans, mène sa vie et sa carrière à Londres. Exposée dans les galeries londoniennes les plus importantes, telles Pitshanger Gallery ou ACAVA Gallery, Mariana Gordan signe la peinture monumentale dans trois stations centrales du métro de Londres – Oxford Circus, Tottenham Court Rd. et Finsbury Park Station. Elle a eu des expositions personnelles à Paris, Venise, Florence, Avignon, Berlin, Tokyo, Seattle ou encore Washington.

Elle se considère une portraitiste qui ne s’attache pas à un style unique. « Je préfère expérimenter, en essayant de laisser derrière tout ce que l’on m’a appris à l’Académie des Beaux-Arts, pour privilégier plutôt ce que j’ai remarqué dans les musées et dans la vie de tous les jours. J’ai une relation personnelle avec l’art, qui n’a rien à voir avec les courants, la mode ou les styles », déclare l’artiste. Peu de temps avant de prendre la fuite, Mariana rate son examen d’admission à la Faculté des Beaux-Arts. Elle avait du talent, mais selon le jury, cela ne suffisait pas:

« Ma mère a eu très peur de voir ma carrière complètement détruite. Car elle savait instinctivement que je faisais artiste et que du coup, j’aurais fini par rejeter toute autre carrière ou alternative. Peu de temps après mon échec, j’ai trouvé un job dans l’hôtellerie: je travaillais à la réception d’un hôtel au bord de la mer Noire. L’occasion pour moi de faire les portraits de quelques touristes anglais, sans m’imaginer qu’après, ils en parleront à droite et à gauche, histoire de vanter mon talent. Du coup, la directrice de l’hôtel m’a accusée devant les autorités d’avoir touché de l’argent en échange de ces dessins. Elle était furieuse en s’imaginant que je m’étais fait payer en cachette, sans qu’elle en tire le moindre profit. Du coup, même en l’absence de toute preuve, je me suis fait virer et arrêtée par la police. Les touristes anglais se sont activés et ont signé une pétition pour montrer que je n’avais rien dit de mal des autorités roumaines, qu’ils ne m’avaient pas payée pour mon travail et que mon licenciement était abusif. Des années plus tard, j’ai appris que le hasard avait voulu que ces touristes-là aient été des activistes. Du coup, ils ont collecté des signatures en ma faveur, en plaidant ma cause sur la plage, auprès des vacanciers. Un geste qui n’a fait qu’enflammer davantage les esprits. Le lendemain, on m’a arrêtée sous l’accusation d’avoir provoqué un mouvement illégal et d’avoir conspiré contre l’Etat roumain. Ce sont toujours ces touristes anglais qui ont réussi à obtenir un faux passeport pour moi et qui m’ont aidée à sortir de Roumanie. Une fois en Grande Bretagne, ma fuite a fait la une de la presse trois mois durant et les menaces de la Securitate coulaient à flot.»

Mariana Gordan a raconté la fascinante histoire de sa vie dans le livre «State Property My Cold-War Memoir », publié en 2015 aux éditions Charmides de Bistriţa-Năsăud. Mariana y consacre de nombreuses pages aux différences culturelles entre la Roumanie communiste des années ’70 et le Royaume-Uni : « Mon premier choc culturel a été lié à l’amabilité des Anglais. Quand je me suis présentée au commissariat de police pour déclarer mon faux passeport et demander l’asile politique, une policière m’a apporté une tasse de thé. J’ai été persuadée que l’on y avait mis des drogues. Je ne pouvais pas imaginer que des agents de police puissent être aussi gentils, vous sourire, vous traiter comme un être humain. Quelle différence par rapport à la Roumanie, où les autorités et les policiers vous traitaient sans aucune considération. J’ai cru donc qu’on me piégeait. Je ne croyais pas que des gens en uniforme puissent vous traiter de façon aussi humaine. Le deuxième choc culturel s’est produit peu après mon arrivée au Royaume-Uni. La première personne que j’y ai contactée a été le sculpteur Paul Neagu. Sur son conseil, je me suis présentée à l’Université de Durham, pour m’inscrire au Département d’art. Ce que j’ai trouvé extraordinaire, c’est que là-bas, on ne devait pas passer par un examen d’entrée. Il n’y a eu qu’une interview et j’ai présenté le dossier avec les ouvrages que j’avais préparés. Suite à cet entretien avec la commission, j’ai été reçue avec des éloges. Les choses ont pourtant changé lorsque j’ai commencé mes études. A ma grande stupéfaction, nombre de mes collègues et de mes professeurs étaient de gauche, des trotskistes. Et cela en pleine guerre froide. Des gens vivant dans une société libre me disaient à moi, qui venais d’un pays endoctriné, qu’ils souhaitaient un gouvernement mondial. »

En 1984, Mariana Gordan s’est inscrite au concours public « GLC Clement Attlee Portrait Competition ». Le but de la compétition était la réalisation d’une sculpture de Clement Attlee, premier ministre britannique de la fin de la seconde guerre mondiale, qui devait être placée au centre de Londres, devant la bibliothèque Limehouse. Sur les 500 projets présentés, le jury, présidé par l’artiste Dame Elisabeth Frink, a choisi celui de Mariana Gordan. Pourtant, les jurés ont nuancé leur position lorsqu’ils ont appris que l’artiste qu’ils avaient votée était une jeune de 25 ans originaire d’un pays de l’Est. Aussi, Mariana demeura-t-elle la gagnante morale du concours, l’argent et la commande allant au concurrent classé deuxième.

Après 1989, Mariana Gordan a commencé à présenter ses créations en Roumanie aussi. Ses toiles et ses sculptures ont pu être admirées à Bucarest, Târgu Mureş, Cluj et Bistriţa. L’exposition la plus récente de Mariana Gordan – « Printemps, printemps, dehors et dedans » – a été accueillie au mois de mars par le Centre de culture architecturale de l’Union des architectes de Roumanie. « Printemps dedans » désigne le nettoyage de printemps de la maison et surtout des planchers en bois neufs, peints de manière abstraite et expressionniste et luxueusement vernis. « Printemps dehors » est une collection de paysages de petites dimensions (environ 20×20 centimètres) – peinture à l’huile ou graffite.( Trad.: Ioana Stăncescu, Dominique)

11 August 2018
Künstler-„Nomadin“ Mariana Gordan: Kritischer Geist in britischer Wahlheimat beibehalten

Wäre sie in Rumänien geblieben, hätte sie nicht überlebt, glaubt sie. Doch so wurde London zu ihrer Wahlheimat. Das Publikum in namhaften Galerien erkannte ihre Arbeit an, sie durfte drei U-Bahn-Stationen gestalten: Oxford Circus, Tottenham Court Road und Finsbury Park Station. Und sie stellte in Paris, Venedig, Florenz, Avignon, Ulm, Berlin, Tokyo, Seattle oder Washington aus. Am meisten liegt ihr der Experimentierstil — sie orientiert sich an Museen und dem Alltag, weniger an der Theorie. Dabei scheiterte Mariana Gordan in Rumänien an der Aufnahmeprüfung für die Kunstuniversität. Die Professoren bescheinigten ihr zwar Talent, aber das sei nicht ausreichend:

Meine Mutter war sehr betroffen und hatte Angst, dass ich meine Laufbahn kaputtmachen könnte. Sie erahnte, dass ich eine waschechte Künstlerin bin und keinen anderen Job annehmen werde“, erzählt Gordan. Kurze Zeit später fand sie mit Schwierigkeiten einen Job in einer Hotelrezeption am Schwarzen Meer. Dort zeichnete sie die Porträts von englischen Touristen, die sich dann mit den Bilden zeigten. Die Geheimpolizei bekam Wind — die Hotelchefin verdächtigte die junge Frau, von den Touristen Geld zu kassieren und es nicht mit ihr zu teilen, also erzählte sie eine sehr belastende Geschichte. Die Touristen sagten zwar aus, dass sie kein Geld bezahlt hatten, aber sie wurde trotzdem gefeuert. Nun begannen aber die Engländer Unterschriften unter den restlichen Urlaubern zu sammeln.

Am nächsten Morgen wurde Mariana Gordan wegen Verdachts auf illegalen Streiks und Verschwörung gegen den Staat verhaftet. Die Engländer verschafften ihr einen falschen Pass und kriegten sie aus dem Land. Drei Monate lang berichteten die Zeitungen darüber, es hagelte Drohungen von der Securitate. Die Künstlerin verarbeitete ihre Erfahrungen im Buch State Property: My cold-war memoir“, das 2015 im Charmides-Verlag in Bistriţa-Năsăud erschien. Darin erzählt sie auch über die anfänglichen Berührungsängste:

Der erste Schock war der Kontakt mit der britischen Höflichkeit. In der Polizeistation, wo ich meinen falschen Pass ablieferte und um politisches Asyl ersuchte, brachte mir eine Polizeibeamtin eine Tasse Tee — ich war überzeugt, dass Drogen drinstecken. Ich konnte nicht glauben, dass es Polizisten gibt, die dich als Mensch behandeln — der Unterschied zu Rumänien, wo man bei Behörden der letzte Dreck war, erschien gewaltig“, erinnert sich die Künstlerin Mariana Gordan. So viel Freundlichkeit war ihr misstrauisch, sie befürchtete eine Falle.

Den zweiten Schock kriegte sie an der Uni. Auf Empfehlung der damals in Gro‎ßbritannien lebenden rumänischen Bildhauers Paul Neagu ging sie zur Durham University. Keine strenge Aufnahmeprüfung, nur ein Vorstellungsgespräch anhand des eigenen Portfolios. Doch nach der Aufnahme stellte sie fest, dass die meisten ihrer Kommilitonen und Professoren Linke waren — trotzkistische Linke. Mitten im Kalten Krieg erzählten sie einer Frau aus einem indoktrinierten Land, dass eine Weltregierung erforderlich sei, wunderte sich Gordan.

Auch andere, weniger angenehme Überraschungen standen der Künstlerin bevor: 1984 bewarb sich Mariana Gordan für die GLC Clement Attlee Portrait Competition“, einen Wettbewerb für die beste Plastik von Clement Attlee, der gleich nach dem 2. Weltkrieg Premierminister war. Die Skulptur sollte an einem prominenten Platz im Zentrum von London stehen, vor der Bibliothek Limehouse. Die Jury unter Vorstand von Dame Elisabeth Frink wählte unter 500 Bewerbungen den Vorschlag Mariana Gordans. Doch als die Jury sah, dass hinter dem Projekt eine nur 25-jährige Frau aus Osteuropa stand, gaben sie den Auftrag an den nächstplatzierten Vorschlag. Immerhin blieb sie moralische Siegerin der Ausschreibung. Nach 1989 durfte Mariana Gordan endlich in ihrer Heimat ausstellen und sie tat es ausgiebig in Bukarest, Târgu Mureş (Neumarkt), Cluj (Klausenburg) und Bistriţa (Bistritz).

4 August 2018
Mariana Gordan: The Story of the Nomad

When she fled Romania in 1979 with a forged passport, Mariana Gordan risked up to thirty years in a communist jail, for the pretext of having befriended imperialist Brits. She still believed that she could have lost her life if she had stayed in Romania. London, however, a city she has been living in for almost 40 years, provided her with peace of mind, and rewarded her creativity. Mariana Gordan has had exhibitions in some of the top galleries there, such as Pitshanger and ACAVA. She was also been granted the contract to make the monumental paintings decorating three London Metro stations: Oxford Circus, Tottenham Court Road, and Finsbury Park Station.

She also had solo exhibitions in Paris, Venice, Florence, Avignon, Ulm, Berlin, Tokyo, Seattle and Washington. She believes she is a portrait artist, in spite of what she calls a lack of style, academically speaking. As she put it, quote: “I prefer experimenting, trying to forget what I learned in art school, and use what I learned in museums and in everyday life. Art is personal for me, not an exercise in falling in line with trends, fashions or styles, unquote.

Right before she fled the country, Mariana Gordan failed the entrance exam for the School of Fine Arts. She was told that she was talented, but not talented enough: “My mother was afraid I could ruin my career. She had an intuition that I was an artist, and that I would not accept an alternative, another career. Shortly after I failed the exam, I found with great difficulty a job as a receptionist at a hotel on the Black Sea coast. There I was drawing portraits for tourists, just sketches, without realizing that people would come to boast about them. When the authorities found out, the manager of the hotel presented her own version, claiming I got money for the portraits, because she suspected I was getting money for the drawings and was not sharing it with her. The next step was to be fired, and then arrested, even if no money was found on me. The British tourists I drew the portraits for got involved, telling them I was fired for no reason, and signed a petition, specifying that I never spoke ill of Romania, and that I was unjustly fired. More than that, as I found out later, these Brits happened to be activists, and they went to gather signatures on my behalf from other tourists. This stirred things up even more, so that in the morning I was arrested for instigating an illegal strike. In addition to that, they said I was conspiring against the Romanian state. These Brits got me a forged passport, and got me out of the country. After I reached England, my escape from the country held the headlines for three months, and the Securitate (the former political police) started threatening me.

Mariana Gordan wrote her fascinating life story in the book “State Property. My Cold War Memoir, published in 2015 by Charmides Publishing House in Bistrita-Nasaud.

In this book, Mariana sets aside a good portion of the book to the cultural differences between the Communist Romania of the 1970s and the UK: “The first culture shock was how kind the Brits were. I went to a police precinct to show my forged passport and ask for political asylum. A woman police constable brought me a cup of tea, and I was convinced that the tea was drugged. I could not believe that the police could be so kind, that they would treat you as a human being. It was a world of difference from Romania, where the authorities and the police treated you like scum. When I saw how different the police was there, I was afraid that it was being set up. I could not believe that there can be human beings in a uniform that would treat you so humanely. The second culture shock came shortly after I reached the UK. My first contact there was sculptor Paul Neagu, who told me to go to Durham University, and I signed up for art school. It seemed unbelievable to me, because there are no entrance exams there, I went for an interview and gave them my portfolio. After the interview with the commission, I was admitted with acclaim. I could not believe there could be a country that civilized, having admissions like that. However, things changed after I started classes. I was shocked that most of my colleagues and teachers were leftist. However, they were leftist on the Trotsky model. And that happened in the middle of the Cold War. I was coming from a country full of indoctrination, and here I was, being told by free people that they wanted a world government.

In 1984, Mariana Gordan registered for the GLC Clement Attlee Portrait Competition public tender. Its purpose was to make a statue portraying Clement Attlee, British PM after WWII. The statue was supposed to be placed in the center of London, in front of the Limehouse Library. Of the five hundred pieces, the jury, headed by Dame Elisabeth Frink, Mariana Gordan’s won. However, the jury changed its position when they found out that the winner was a twenty-five year-old from an eastern country. Mariana was left being the winner in name only, because the money and the project went to someone else. After 1989, Mariana Gordan started holding exhibitions in Romania, too. Her paintings and sculptures were exhibited in Bucharest, Targu Mures, Cluj and Bistrita. Her most recent exhibition was put up in March at the Center of Architectural Culture in Bucharest, entitled “Spring Without and Within.

According to Mariana, “Spring Within refers to spring-cleaning, more to the point referring to new hardwood floors, painted in an abstract expressionist style, lavishly varnished. “Spring Without refers to a collection of small landscapes, 20 by 20 cm, in oil, painted with the sgraffitto technique, consisting of several layers of color laid using the handle of the brush, leaving room for the background color to be seen.

4 August 2018
Mariana Gordan, povestea nomadei

Când a fugit din România, în 1979, cu un paşaport fals, Mariana Gordan risca treizeci de ani de închisoare comunistă, pe motiv că s-a împrietenit cu englezi imperialişti”. Crede şi acum că dacă ar fi rămas în România nu ar fi supravieţuit. Londra, în schimb, oraş de unde trăieşte de aproape 40 de ani, i-a oferit condiţii pentru a crea în tihnă şi i-a recunoscut şi recompensat arta. Mariana Gordan a expus în importante galerii londoneze (Pitshanger Gallery, ACAVA Gallery) şi i s-a încredinţat realizarea picturii monumentale în trei staţii centrale de metrou din metropola londoneză: Oxford Circus, Tottenham Court Road şi Finsbury Park Station. A avut, de asemenea, expoziţii personale la Paris, Veneţia, Florenţa, Avignon, Ulm, Berlin, Tokio, Seattle, Washington. Se consideră o portretistă chiar şi datorită lipsei de stil”, în sensul academic. Prefer să experimentez, încercând să uit ce am învăţat la şcoala de artă şi sa folosesc ce am învăţat în muzee şi în viaţa de zi cu zi. Arta este personală pentru mine, nu un exerciţiu de încadrare în curente, modă sau stil spune Mariana Gordan.

Cu puţin timp înainte de a fugi din ţară, Mariana ratează admiterea la Facultatea de Arte. La examen i s-a recunoscut talentul, dar i s-a spus că acesta nu e suficient: ”Mama mea a fost foarte speriată din cauză că aş putea să-mi distrug cariera. Pentru că ea intuia că sunt artistă şi că nu voi accepta o alternativă, o altă meserie. La scurt timp după eşecul admiterii, mi-a găsit cu greu un serviciu la mare, recepţioneră la un hotel de pe litoralul Mării Negre. Acolo, am făcut câteva portrete de turişti, nişte simple crochiuri, fără să iau în calcul că oamenii respectivi se vor lăuda cu ele. Când povestea a ajuns la autorităţi, directoarea hotelului şi-a prezentat propria versiune, afirmând că am luat bani în schimbul portretelor, pentru că mă suspecta că am luat bani şi nu i-am împărţit cu ea. Următorul pas a fost să fiu dată afară din serviciu şi arestată chiar dacă nu s-a găsit nici un ban asupra mea. Turiştii englezi cărora le pictasem portretele au luat atitudine, spunând că am fost dată afară nejustificat şi au semnat o petiţie în care specificau faptul că n-am vorbit de rău statul, că nu am luat bani în schimbul portretelor şi că am fost dată afară pe nedrept. Mai mult –am aflat ulterior- s-a întâmplat ca acei englezi să fie activişti, aşa că au cerut semnături şi de la alţi turişti de pe litoral în favoarea mea. Asta a încins şi mai tare spiritele, aşa că dimineaţa m-am trezit arestată pe motiv că am organizat o grevă ilegală, mai mult, m-au învinuit şi că am conspirat împotriva statului român. Iar aceşti englezi mi-au făcut rost de un paşaport fals şi m-au scos din ţară. După ce am ajuns în Anglia timp de trei luni fuga mea din ţară a ţinut prima pagină a ziarelor şi am primit multe ameninţări din partea Securităţii.”

Mariana Gordan şi-a scris fascinanta poveste de viaţă în volumul State Property My cold-war memoir” apărut în 2015 la Editura Charmides din Bistriţa-Năsăud. În carte, Mariana consacră pagini ample diferenţelor culturale dintre România comunistă a anilor 70 şi Marea Britanie: ”Primul şoc cultural a fost legat de amabilitatea englezilor. La secţia de poliţie unde m-am dus să declar paşaportul fals şi am cerut azil politic, când o femeie poliţist mi-a adus o cană de ceai, am fost convinsă că mi-au pus droguri. Nu-mi venea să cred că nişte poliţişti pot fi atât de drăguţi, că-ţi zâmbesc, că te tratează ca pe un om. Ce diferenţă faţă de România, unde autorităţile şi miliţienii te tratau ca pe ultimul om. Când i-am văzut atât de diferiţi pe poliţiştii de la ei, mi s-a făcut teamă că ar putea să fie o capcană la mijloc. Eu chiar nu credeam că există oameni în uniformă care să te trateze atât de uman. Al doilea şoc cultural s-a întâmplat la scurt timp după ce am ajuns în Marea Britanie. Primul meu contact acolo a fost cu sculptorul Paul Neagu, la îndrumarea lui m-am dus la Durham University, şi m-am înscris la Universitatea de Artă. Mi s-a părut extraordinar, pentru că acolo nu se dau examene, am avut doar un interviu şi am prezentat mapa cu lucrări. După acea discuţie cu comisia, am fost primită cu laude. Şi m-am minunat, ce ţară civilizată, cum se petrece admiterea. Dar lucrurile s-au schimbat când am început studiile. Spre stupoarea mea, cei mai mulţi dintre colegii şi profesorii mei erau de stânga. Dar de stânga după modelul Troţki. Şi asta se întâmpla în plin Război Rece. Mie, căreia veneam dintr-o ţară îndoctrinată, nişte oameni care se bucurau de libertatea îmi spuneau că doresc un guvern mondial.”

În 1984, Mariana Gordan s-a înscris la Concursul public GLC Clement Attlee Portrait Competition”, competiţie care avea drept scop realizarea unei sculpturi a lui Clement Attlee, prim-ministru britanic imediat după cel de-al doilea Război Mondial. Sculptura urma să fie plasată în centrul Londrei, în faţa bibliotecii Limehouse. Din cele cinci sute de lucrări, juriul condus de Dame Elisabeth Frink, l-a ales pe cel al Marianei Gordan. Numai că juraţii şi-au nuanţat poziţia când au aflat că cea pe care o votaseră era o tânără de douăzeci şi cinci de ani care venea dintr-o ţară estică. Astfel că Mariana a rămas doar câştigătoarea morală a concursului, dar banii şi proiectul au ajuns la următorul concurent. După 1989, Mariana Gordan a început să expună şi în ţară. Pictura şi sculptura ei au putut fi văzute la Bucureşti, Târgu Mureş, Cluj şi Bistriţa. Cea mai recentă expoziţie a Marianei Gordan, găzduită în luna martie de Centrul de Cultură Arhitecturală al Uniunii Arhitecţilor din România, s-a intitulat Primăvară, primăvară, înăuntru şi afară!”. “Primăvară înăuntru”, spune Mariana Gordan, se referă la curăţenia de primăvară a casei, mai precis la podele noi, pictate abstract-expresionist şi lăcuite luxos. “Primăvară de afară” este o colecţie de peisaje mici (aproximativ 20×20 cm), pictură în ulei, în tehnică sgraffitto, care constă în mai multe straturi de culoare desenate cu coada pensulei, revenind cu multă energie, lăsând să se releve culoarea de fond.

24 March 2018
Ausstellung der in London lebendenden Künstlerin Mariana Gordan in Bukarest eröffnet

Die Bildhauerin Mariana Gordan hat in den siebziger Jahren Rumänien verlassen, um ein neues Leben in Gro‎ßbritannien anzufangen. In London hat sie Malerei und Bildhauerei studiert. Ihre Werke wurden später in der britischen Hauptstadt in renommierten Galerien wie Pitshanger Gallery und ACAVA Gallery ausgestellt. Der jungen rumänischen Künstlerin wurde damals ein gro‎ßangelegtes Projekt anvertraut: die Wandmalerei in drei U-Bahn Stationen in der britischen Metropole — Oxford Circus, Tottenham Court Road und Finsbury Park Station. Persönliche Ausstellungen von ihr fanden in Paris, Venedig, Florenz, Avignon, Ulm, Berlin, Tokio, Seattle, Washington statt. Im Band My Cold War memoir“, der 2014 im Verlag der Stiftung Raţiu“ in London erschien, beschreibt sie ihr Leben im kommunistischen Rumänien und ihre Flucht vor dem Kommunismus.

Primăvară, primăvară, înăuntru şi afară!“ (Frühling, Frühling, drinnen und drau‎ßen“) ist der Name der jüngsten Ausstellung von Mariana Gordan, die bis zum 5. März im Kulturzentrum des Rumänischen Architektenverbands (UAR) zu besuchen ist. Die Ausstellung besteht aus zwei Teilen: Frühling im Innern“ spielt auf die Gewohnheit an, das Haus im Frühling gründlich zu putzen. Die abstrakt-expressionistischen Gemälde und Skulpturen in diesem Teil der Ausstellung bebildert Böden, Wände und andere Bestandteile eines Hauses.

Frühling drau‎ßen“ ist eine Sammlung von kleinen Landschaftsmalereien (im Format 20×20 cm), es handelt sich um Ölgemälde in der Sgraffito-Technik , einer Dekorationstechnik, die ursprünglich zur Bearbeitung von Wandflächen diente. Nach der Auflage verschiedener Farben werden Teile der oberen Farbschicht mit der Pinselspitze abgekratzt und Teile der darunterliegenden Schicht freigelegt, sodass durch den Farbkontrast ein Bild erzeugt wird. Einzelheiten über die Ausstellung haben wir von der Künstlerin erhalten:

Ich habe die Einladung des Kulturzentrums des Architektenverbands voller Begeisterung wahrgenommen. Die Landschaftsmalereien habe ich für diese Ausstellung aus London gebracht. Es handelt sich um abstrakte Gemälde auf kleinen lackierten Bodenstücken, die in zwei verschiedenen Sälen ausgestellt werden, da die Ausstellung aus zwei Teilen besteht. Die Ausstellung kreist hauptsächlich um zwei Hauptthemen: zum einen Pompei und die abstrakte Malerei, zum anderen die Ölmalerei in der Sgraffito-Technik. Selbst wenn Pompei meine Inspirationsquelle war, sind die Werke höchst aktuell, auch was die Komposition angeht: Sie sind mit organischer und sehr beständiger Beschichtung lackiert.“

Als Inspirationsquelle für die Bukarester Ausstellung diente ihr Vatikanstadt, sagt die Künstlerin:

1985 habe ich den Vatikan besucht. Diese Stadt bleibt nach wie vor eine äu‎ßerst wertvolle Inspirationsquelle für mein Werk. Selbst wenn sie wärmer und weniger geometrisch ist, spielt meine Malerei zumindest durch ihre Chromatik auf den Reichtum und Luxus der Vatikanstadt an.“

Vor einem Jahr wurde in Bukarest eine andere Ausstellung der rumänischen Künstlerin eröffnet: NOMADA. Die Ausstellung kann auch heute im Kulturzentrum des Architektenverbands besichtigt werden.

28 February 2018