Tag: Maricica Puica

  • România la JO – Los Angeles 1984, ediția cu cei mai multe medalii pentru România

    România la JO – Los Angeles 1984, ediția cu cei mai multe medalii pentru România

    România s-a aflat în elita olimpică vreme de mulți ani. Între 1976 și 1988, mai exact între Jocurile Olimpice de la Montreal și cele de la Seul inclusiv, delegația tricoloră s-a aflat, în raport cu numărul de medalii, între primele zece din lume. Cea mai bună Olimpiadă, din punctul de vedere al rezultatelor, a fost cea de la Los Angeles, din 1984, când România s-a situat pe locul doi în clasamentul pe națiuni, cu 53 de medalii, dintre care 20 de aur, 16 de argint și 17 de bronz, depășită doar de Statele Unite.

     

    Jocurile Olimpice din 1984 s-au desfășurat sub semnul boicotului mai multor țări din blocul comunist. Uniunea Sovietică și-a anunțat decizia de a nu participa la Jocuri pe 8 mai 1984, fiind urmată de Bulgaria și de Republica Democrată Germană pe 10 mai, apoi, pe rând, de aproape toate statele satelite. România a fost singura țară din zona de influență a Uniunii Sovietice care a refuzat să participe la boicot. Ca urmare, sportivii români au fost priviți cu multă simpatie pe arenele olimpice americane.

     

    Fără îndoială, sportiva numărul unu a delegației române la Jocurile de la Los Angeles a fost gimnasta Ecaterina Szabo.  Ea a câştigat patru medalii de aur şi una de bronz. În lipsa sportivelor din Uniunea Sovietică, era deja considerată favorita competiţiei. A ratat însă titlul de campioană olimpică absolută din cauza unei căderi la bârnă. S-a revanşat în finalele pe aparate şi a câştigat trei medalii de aur, respectiv la sărituri, sol şi bârnă, la ultimul aparat la egalitate cu Simona Păucă. Totodată, a contribuit hotărâtor la victoria echipei României în concursul pe naţiuni.

     

    O altă disciplină la care România a strălucit a fost canotajul. Cu 6 medalii de aur și două de argint, flotila românească a dominat competiția. A fost ediția la care Elisabeta Lipă, una dintre cele mai mari canotoare ale lumii, a câștigat prima sa medalie olimpică de aur, alături de Marioara Popescu, la dublu vâsle. Lipă urma să urce, la viitoarele ediții ale Jocurilor, de încă patru ori pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.

     

    La ediția californiană a Jocurilor, atletismul românesc a avut cele mai bune rezultate din istorie. Grație celor trei medalii de aur, obținute de Maricica Puică, la 3000 de metri, de Doina Melinte, la 800 de metri și de Anișoara Cușmir, la lungime, România s-a situat pe locul 4 în ierarhia atletismului.

     

    Să mai notăm că Los Angeles 1984 a fost ultima ediție la care a luat parte Ivan Patzaichin, cel mai mare canoist român din istorie. Alături de Toma Simionov, el s-a impus în proba de canoe dublu, pe distanța de 1000 de metri. De-a lungul carierei sale, Patzaichin a câstigat 4 medalii olimpice de aur, la cele 5 ediţii ale Jocurilor  la care a participat, între 1968 şi 1984.

  • Sport Club RRI – Distincţie olimpică pentru atleta Maricica Puică

    Sport Club RRI – Distincţie olimpică pentru atleta Maricica Puică

    Zilele trecute, fosta atletă Maricica Puică, dublă medaliată la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, în 1984, a primit Colanul de Aur, cea mai înaltă distincţie a Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. Distincţia a reprezentat recunoaşterea unei vieţi puse în slujba sportului şi a ideilor olimpice. Dincolo de cariera sportivă, Maricica Puică a avut o bogată activitate de susţinere a copiilor şi juniorilor pe drumul către performanţă. A contribuit, de fiecare dată când a avut ocazia, cu premii sau cu echipamente sportive, la ajutorarea tinerilor ce se dovedeau promiţători în plan sportiv.



    În 1997 a fost numită, de oficialităţile române, Ambasadoare Naţională pentru Sport, Toleranţă şi Spirit Sportiv pe lângă Consiliul Europei. A fost decorată, în 2000 cu Ordinul Naţional SERVICIUL CREDINCIOS în grad de cavaler şi, în 2004, cu Ordinul Meritul Sportiv clasa I.



    Maricica Puică s-a născut la Iaşi, la 29 iunie 1950. A activat la Clubul Olimpia Bucureşti. Specialiştii au calculat că, la antrenamente şi în concursuri ar fi alergat, în total, peste 90 de mii de kilometri, deci mai mult decât dublul înconjurului Pământului. În mai bine de 20 de ani de carieră sportivă, a adunat, în întrecerile de top, 25 de medalii de aur, 21 de argint şi una de bronz.



    La 17 ani obţinea prima sa mare performanţă, devenind campioană balcanică la cros, la Istanbul. În 1978 era campioană mondială de cros cu echipa României, din care mai făceau parte Natalia Andrei, Georgeta Gazibara, Antoaneta Iacob şi Fiţa Lovin. Tot la cros, în 1982 şi 1984, a reuşit să cucerească titlul mondial la individual. A realizat, în întreaga carieră, pe diverse distanţe, 6 recorduri mondiale, două europene, şi 15 balcanice.



    În 1984, după ce devenise, în martie, în New Jersey, campioană mondială de cros, se întorcea, în vară, de la Olimpiada de la Los Angeles, cu 2 medalii: una de aur, la 3000 de metri, şi una de bronz, la 1500. La aceeaşi ediţie a Jocurilor realiza două recorduri olimpice pe distanţa de 3000 de metri. Mai mult, era singura alergătoare având la activ, în acelaşi an, un titlu mondial şi unul olimpic. Ultima sa mare performanţă a fost medalia de aur cucerită la Europenele de la Haga, în 1989, la 3000 de metri, la vârsta de 39 de ani.





  • România la Jocurile Olimpice: Atleta Maricica Puică

    România la Jocurile Olimpice: Atleta Maricica Puică

    Şirul
    lung al marilor nume a început în anii
    ’50 ai secolului trecut, cu Edith Treybal, care a reuşit un record mondial pe
    distanţa de o milă. A fost continuat in anii ’70, de Natalia Andrei, cu
    recorduri ale lumii pe o milă şi pe 2000 de metri. Abia în 1984 însă,
    alergătoarele române au reuşit victorii olimpice. Pe pistele de la Los Angeles,
    Maricica Puică, la 3000 de metri, şi Doina Melinte, la 800, reuşeau să intre în
    lumea selectă a campioanelor celor 5 cercuri.


    Vom vorbi astăzi despre Maricica Puică. S-a născut la Iaşi,
    la 29 iunie 1950. A activat la Clubul Olimpia Bucureşti. Specialiştii au
    calculat că, la antrenamente şi în concursuri ar fi alergat, în total, peste 90
    de mii de kilometri, deci mai mult decât dublul înconjurului Pământului. În mai
    bine de 20 de ani de carieră sportivă, a adunat, în întrecerile de top, 25 de
    medalii de aur, 21 de argint şi una de bronz.


    La 17 ani obţinea prima sa mare performanţă, devenind
    campioană balcanică la cros, la Istanbul. În 1978 era campioană mondială de
    cros cu echipa României, din care mai făceau parte Natalia Andrei, Georgeta
    Gazibara, Antoaneta Iacob şi Fiţa Lovin. Tot la cros, în ’82 şi ’84, a reuşit
    să cucerească titlul mondial la individual. A realizat, în întreaga carieră, pe
    diverse distanţe, 6 recorduri mondiale, două europene, şi 15 balcanice.


    În 1984, după ce devenise, în martie, în New Jersey,
    campioană mondială de cros, se întorcea,
    în vară, de la Olimpiada de la Los
    Angeles, cu 2 medalii: una de aur, la 3000 de metri, şi una de bronz, la 1500.
    La aceeaşi ediţie a Jocurilor realiza două recorduri olimpice pe distanţa de
    3000 de metri. Mai mult, era singura alergătoare având la activ, în acelaşi an,
    un titlu mondial şi unul olimpic. Ultima sa mare performanţă a fost medalia de
    aur cucerită la Europenele de la Haga, în 1989, la 3000 de metri, la vârsta de
    39 de ani.


    După retragerea din cariera sportivă, Maricica Puică s-a
    aflat printre primii oameni de sport care au înţeles cât de importantă este
    susţinerea juniorilor şi copiilor. A contribuit, de fiecare dată când a avut
    ocazia, cu premii sau cu echipamente sportive, la ajutorarea tinerilor ce se
    dovedeau promiţători în plan sportiv. In 1997 a fost numită, de oficialităţile
    române, Ambasadoare Naţională pentru Sport, Toleranţă şi Spirit Sportiv pe
    lângă Consiliul Europei. A fost decorată, în 2000 cu Ordinul Naţional SERVICIUL
    CREDINCIOS în grad de cavaler.