Tag: marina

  • Nava-școală „Mircea” – 85 de ani de la intrarea în serviciul Forțelor Navale Române

    Nava-școală „Mircea” – 85 de ani de la intrarea în serviciul Forțelor Navale Române

    Nava-școală „Mircea” a împlinit, sâmbătă, 85 de ani când se află în serviciul Forțelor Navale Române. Aniversarea velierului a fost sărbătorită în Portul Militar Constanța printr-o ceremonie militară și religioasă.

    În toţi aceşti ani de activitate “nava-școală „Mircea” s-a dovedit a fi un exponent de seamă al continuității tradițiilor marinărești în formarea viitorilor ofițeri și maiștri militari de marină și în promovarea învățământului românesc de marină, potrivit Ministerului Apărării Naţionale (MApN).

    Bricul Mircea a fost declarat, în 2019, „Ambasador Onorific în Serviciul României”, iar, în 2022,„Ambasador al României Sustenabile”.

  • Bricul Mircea, o navă legendară

    Bricul Mircea, o navă legendară

    Înființată destul de târziu, în cea de-a doua jumătate a secolului al
    XIX-lea, după alipirea Dobrogei la regatul României ca urmare a Războiului de
    Independență dintre 1877-1878, marina militară românească s-a dezvoltat în
    jurul unui simbol: bricul Mircea, conceput și folosit de la bun început ca
    navă-școală. Devenit un vas legendar,
    apariția sa în apele românești ale Mării Negre s-a petrecut exact în această
    perioadă de modernizare și occidentalizare a tuturor instituțiilor, inclusiv a
    marinei. Legenda bricului Mircea,
    denumit așa în cinstea domnitorului medieval Mircea Cel Bătrân, are, de fapt,
    două părți, fiind de fapt vorba de două nave reprezentative pentru două etape
    de dezvoltare a marinei. Prima navă, cea originară, a ajuns în România în 1882
    și era, într-adevăr, un bric. Cea de-a două, funcțională și azi, este un velier
    de tip-bark, dar pentru că se numește tot Mircea este asociată, în mentalul
    colectiv, bricului originar.

    Povestea lor ne este împărtășită acum de
    comandorul Mircea Târhoacă, actualul comandant al navei-școală Mircea.

    Bricul Mircea era
    o navă cu două catarge, construită într-un șantier naval de lângă Londra. A
    fost folosit de Marina Regală din epocă pentru a fi navă-școală și a instrui
    viitoarele generații de ofițeri de marină. A fost folosită până la jumătatea
    anilor 1920 când s-a constatat că nevoile Marinei erau din ce în ce mai mari și
    a fost nevoie de una mult mai mare și atunci a fost comandată actuală
    navă-școală Mircea la șantierul naval din Hamburg, denumit
    Blohm und Voss. Nava face parte dintr-o serie
    de alte patru nave surori care navighează și acum. Doar una singură dintre ele
    este transformată în muzeu, într-un oraș din nordul Germaniei. Fiecare navă, și
    cea actuală, și cea veche au făcut călătorii istorice. Nava actuală în decursul
    istoriei sale de 82 de ani a traversat Oceanul Atlantic de trei ori. Prima oară
    a fost în 1976 când a participat la bicentenarul Statelor Unite, 200 de ani
    de când s-a semnat Declarația de
    Independență a Statelor Unite. Apoi a fost în anul 2004, iar ultima traversare
    a fost în 2009 când am participat și eu în calitate de ofițer de navigație.


    Actuala navă-școală, care este un
    velier clasa A tip bark, înaltă de 44 de metri,
    cu 23 de vele ce însumează o suprafață velică totală de peste 1700 de metri
    pătrați, a fost construită între 1938 și 1939. Iar pe 17 mai 1939, a intrat
    pentru prima oară în portul Constanța. Și atunci, ca și acum, la prova navei,
    este reprezentat Mircea Cel Bătrân, îmbrăcat cu bluză albastră, mantie roșie și
    purtând coroana voievodală. Mircea a fost mereu o navă-școală, la bordul ei
    fiind instruite generații întregi de cadeți, povestește comandorul Mircea
    Târhoacă.

    A fost navă școală din
    anul 1939 și până în prezent. A avut perioade mai bune sau mai rele, după cum a
    fost și istoria. De pildă, între 1944 și 1946 nava a fost recheziționată de
    ruși și a fost retrocedată ulterior. A avut perioade în care a suferit
    reparații majore și modernizări. A avut
    parte chiar de modernizării majore: de pildă în 1966, chiar în șantierul care a
    construit-o și apoi în anii 2000 când a ieșit din șantierul naval din Brăila.
    Dar cam în fiecare an, pentru perioade scurte de timp, nava a intrat în șantier
    sau a suferit diverse modernizări. Deși avem 82 de ani, avem echipamente modern
    la bord care răspund cerințelor actuale de instruire și pregătire a studenților
    de la Academia Navală.


    De altfel, la bordul
    navei-școală Mircea poate încăpea un echipaj de 200 de oameni dintre care
    jumătate pot fi cadeți. În 2019 când a împlinit 80 de ani, celebrul velier a
    refăcut voiajul său primordial, dar înapoi: pornind din portul Constanța către
    șantierul naval din Hamburg unde a luat naștere și apoi întorcându-se în apele
    ce-i sunt, momentan, cămin.


  • « L’Extraordinaire Voyage de Marona », nommé au Prix Lumières 2021

    « L’Extraordinaire Voyage de Marona », nommé au Prix Lumières 2021

    Le film « L’Extraordinaire Voyage de Marona »,
    de la réalisatrice roumaine Anca Damian, est en lice pour les Prix Lumières
    2021 du meilleur film d’animation et de la meilleure musique de film. Les prix, une sorte d’équivalent français des Golden Globes, sont accordés par l’Académie des Lumières, composée de journalistes de la
    presse étrangère en poste à Paris. La cérémonie de remise des Prix Lumières aura lieu le 21 janvier.








    La coproduction roumano-franco-belge « L’Extraordinaire
    Voyage de Marona », est le troisième long-métrage d’animation de la réalisatrice
    Anca Damian, qui y propose un conte moderne sur l’amour inconditionnel et
    l’esprit de sacrifice. C’est Anghel Damian qui en a écrit le scénario, d’après
    une idée d’Anca Damian, tandis que le dessinateur et auteur de bande dessinée
    belge Brecht Evens en a créé les personnages. Le film raconte l’histoire d’une
    petite chienne à la truffe en forme de cœur, qui vit plein d’aventures dans un
    monde magique. La comédienne Olimpia Melinte a prêté sa voix à Marona, dans la
    version en roumain, alors que Lizzie Brocheré a livré la voix française.






    « L’Extraordinaire Voyage de Marona » s’est
    retrouvé dans la sélection officielle d’une bonne trentaine de festivals
    importants, y compris les nominations aux Prix de l’Académie européenne du
    cinéma. Le jury du festival « Animation Is Film », de Los Angeles, lui a décerné un prix spécial,
    pour sa qualité visuelle et son impact émotionnel. Le long-métrage d’animation
    a aussi raflé le grand prix et le prix du public à la 21-e édition du Festival
    international des films d’animation (BIAF), en Corée. En 2019, « L’Extraordinaire
    Voyage de Marona » a également fait partie des 32 candidats à l’Oscar du
    meilleur film d’animation.








    Anca Damian parle de sa création: « Le film a été
    projeté en première au Festival international du Film d’animation d’Annecy, en juin
    2019. Je peux vous dire à quel point beaucoup de monde ne s’attendait pas à
    trouver, dans un film racontant l’histoire d’un petit chien, une telle liberté
    visuelle, une telle émotion et un message tellement profond. J’ai cru percevoir
    un petit décalage dans la réception du message profond du film, à cause de la
    formule « film familial », avec un chien comme personnage principal. C’est
    vrai que c’est un film à part, y compris comme réalisation en matière de film
    d’animation. J’espère qu’il ait une longue vie, surtout que le distributeur international
    en a acheté les droits pour 20 ans. Parlant de l’accueil tellement positif du
    film, je dois dire que ce n’est pas une surprise pour moi. Bon, il y avait une
    petite inquiétude concernant son accueil par le public, qui doit se montrer
    plus ouvert aux films qui ne sont pas « mainstream ». Pour moi, l’une
    des leçons les plus difficiles à en tirer est liée à la distribution, que
    faut-il faire pour que le message d’un film touche le plus de gens et les
    pousse à vouloir le voir. »






    Pour la
    réalisatrice Anca Damian, « L’Extraordinaire Voyage de Marona » est
    un conte philosophique sur le bonheur, l’amour et la vie, qui repose sur une
    histoire vraie.








    Anca
    Damian : « C’est arrivé un jour,
    quand je me promenais avec mon chien. La petite chienne nommée Marona nous a
    suivis et je n’ai pas pu la laisser dans la rue. Je lui ai trouvé une famille
    qui l’a adoptée. Il faut reconnaître que notre société n’est pas intéressée à
    secourir des animaux, nous n’avons pas l’éducation nécessaire pour comprendre
    qu’ils ont besoin de notre aide. Pour revenir à l’histoire de Marona, je n’ai
    pas pu la laisser dans la rue, je me serais sentie très coupable, si je ne lui avais
    pas porté secours. Mais, en fait, c’est elle qui m’a sauvée. Moi, je lui ai
    donné un simple abri, mon aide a été, disons, matérielle, tandis qu’elle m’a
    offert un cadeau inestimable, elle m’a donné beaucoup d’amour, un amour dont ce
    film est né. En général, quand je réalise un film, je prends mes sources
    d’inspiration dans la vie quotidienne. Mais la vision issue de ce moment réel
    contient une perspective bien plus ample, du sens de la vie, car moi-même, je
    fais mon propre voyage et je crois que la vie entière est une initiation. En
    réalisant ce film, « L’Extraordinaire Voyage de Marona », je me suis
    rendu compte que la seule chose à apprendre est de saisir le présent et d’aimer.
    C’est la seule façon d’être heureux. Pour ce qui est de l’accueil réservé au
    film, je suis touchée par les messages que m’adressent sur les réseaux sociaux
    des gens d’espaces lointains, tels l’Amérique du Sud, le Canada ou le Japon. En
    sortant de la salle de cinéma, c’est l’émotion qui les pousse à vouloir
    partager leur bonheur d’avoir vu le film, et ça me touche énormément. Parce que
    moi, je fais mes films pour le public. »








    Anca Damian,
    qui a débuté comme directrice de la photographie, fait partie des réalisateurs
    roumains contemporains les plus innovants, ayant reçu des tas de prix
    internationaux. En 2008, elle réalisait sont premier film d’auteur, le
    long-métrage « Rencontres croisées ». Il y a eu ensuite le film
    d’animation dramatique « Crulic » (2011), récompensé du prix Le Cristal
    d’Annecy, « Un été très instable » (2013/14), « La montagne
    magique » (2015), « En parfaite santé » (2016), « Moon
    Hotel Kabul » (2018), qui lui a valu le prix de la meilleure réalisation
    au Festival International du film de Varsovie, ainsi que les courts-métrages « Carré »
    (2016) et « Le téléphone » (2018), tous bien accueillis par la critique et
    sélectionnés à des festivals internationaux de premier rang, dont ceux de Chicago, Locarno, Annecy, Toronto, Rome, ou
    encore Copenhague. (Trad. Ileana Ţăroi)