Radio România Internațional

Tag: Marius Turda

  • Jurnal românesc – 13.02.2023

    Jurnal românesc – 13.02.2023

    Ambasada
    României în Siria transmite că, în prezent, în această ţară nu există români
    printre victimele cutremurelor de 7,8 şi respectiv 7,5 grade pe scara Richter
    care au făcut zeci de mii de morţi şi de răniţi în sudul Turciei şi în nordul
    Siriei.     Ambasadorul României la Damasc, Dan Sandovic, a declarat că misiunea
    diplomatică nu a primit solicitări de sprijin din partea vreunor cetăţeni
    aflaţi în dificultate ca urmare a seismelor produse la 6 februarie. Diplomatul
    a amintit că Ambasada României în Siria reprezintă şi interesele consulare ale
    altor state, precum Australia, Canada, Franţa, Portugalia şi Republica Moldova.
    Sandovici a arătat că circa 2.000 de cetăţeni români trăiesc în zonele
    controlate de guvernul de la Damasc, dintre care aproximativ 850 sunt
    înregistraţi la ambasadă. De la începutul crizei umanitare din Siria, în 2011,
    peste 800 de cetăţeni români şi membri ai familiilor acestora au fost evacuaţi
    din această ţară. În prezent, Ministerul de Externe de la Bucureşti face
    demersuri pentru identificarea modalităţilor optime de transport al ajutorului
    umanitar în Siria şi de dirijare a acestuia către regiunile afectate de
    cutremure. Dan Sandovici a mai spus că cel mai recent sprijin, în valoare de
    800.000 de euro, a fost realizat prin mecanisme internaţionale de tip ONU şi
    Crucea Roşie.




    O judecătorie
    din Germania a dispus revocarea măsurii plasării în custodie şi pentru ultimul
    copil al familiei Furdui, transmite Ambasada României la Berlin    . Astfel, toţi
    cei 7 minori români, care în aprilie 2021 au fost preluaţi forţat de
    autorităţile din districtul Heide, în Saxonia Inferioară, au revenit în
    familie. Ministerul de Externe de la Bucureşti arată că reprezentanţa
    diplomatică are în atenţie acest caz din 29 aprilie 2021, când s-a autosesizat,
    ca urmare a informaţiilor apărute în mass-media referitoare la situaţia
    minorilor români. Ambasada i-a oferit familiei sprijin consular şi le-a
    eliberat minorilor acte de stare civilă şi documente de călătorie româneşti.
    MAE român precizează că, pentru a veni în sprijinul familiei, au fost efectuate
    multiple demersuri, pe mai multe paliere, atât la nivel guvernamental, prin
    Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, cât şi
    la nivel parlamentar. De asemenea, MAE a pus la dispoziţia autorităţilor locale
    din Germania anchetele sociale efectuate în scopul sprijinirii repatrierii
    minorilor şi reintegrării acestora în familia extinsă din România. În prezent,
    6 din cei 7 minori ai familiei Furdui au revenit acasă, iar fratele cel mare se
    află în România în familia extinsă. În aprilie 2021, Petru şi Camelia Furdui au
    fost suspectaţi de rele tratamente aplicate minorilor, iar toţi copiii acestora
    au fost îndepărtaţi forţat din familie.




    Institutul
    Cultural Român de la Londra inaugurează, pe 14 februarie, noul ciclu
    Români inspirați – Inspirații românești în Albion, dedicat
    personalităților românești afirmate și recunoscute în Marea Britanie în domenii
    de mare importanță    . Periodic, o astfel de personalitate va fi invitată în
    cadrul unei întâlniri cu publicul, la sediul ICR Londra. Primul invitat va fi
    profesorul universitar doctor Marius Turda, care va susţine o prelegere pe tema
    eugeniei, controversata pseudo-ştiinţă care susține îmbunătățirea geneticii
    umane prin diferite mijloace de intervenție. Originar din Maramures, Marius
    Turda locuieşte în Marea Britanie de peste 20 de ani. Este profesor și director
    al Centrului de Medicină Umană, din cadrul Universităţii Oxford Brookes. A mai
    predat la University College London și la Universitatea din Oxford. Este director fondator al Institutului
    Cantemir de la Universitatea din Oxford și fondator al Grupului de lucru pentru
    istoria rasei și eugenicii. În 2020, a înființat primul Centru de Istorie a
    Eugeniei și Rasismului din România la Institutul de Istorie George
    Bariţiu din Cluj. Este autorul, coautorul și editorul a peste 25 de
    volume despre istoria eugeniei, a rasei și rasismului în Europa Centrală, de
    Est și nu numai. Între 2018 și 2022, a curatoriat patru expoziții despre
    eugenie, antropologie rasială și biopolitică. Cel mai recent proiect al său de
    implicare publică este Confront Eugenics.




    Expoziția de
    pictură Culorile Italiei, a artistului George Păunescu, este
    deschisă la Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția.
    Sunt expuse peste 20 de lucrări create recent de artist în baza călătoriilor
    sale de documentare în Italia pe parcursul celor peste 25 de ani de carieră.
    George Păunescu a studiat pictura monumentală la Universitatea Națională de
    Artă din București. Este membru al Filialei Pictură a Uniunii Artiștilor
    Plastici din România și al Asociaţiei Internaţionale de Arte Plastice. Este
    conferenţiar universitar titular la Secţia Artă Sacră a Facultăţii de Teologie
    Ortodoxă din cadrul Universităţii Bucureşti. Între 2000 şi 2001 s-a specializat
    în pictură murală antică la Institutul Pontifical de Arheologie Creștină din
    Roma. Lucrările sale se găsesc în colecţii publice și private, inclusiv în
    muzee din Italia şi România. Expoziţia Culorile Italiei poate fi
    vizitată până pe 23 februarie.



  • Eugenia și reconfigurarea Europei la sfârșitul primului război mondial

    Eugenia și reconfigurarea Europei la sfârșitul primului război mondial

    Pe 1 decembrie 1918, 1228
    de delegați adunați la Alba Iulia votau unirea Transilvaniei cu Regatul
    României. A fost un act de liberă voință a românilor din bazinul carpatic de la
    sfârșitul primului război mondial, când ideea națională domina spiritul
    timpului. După căderea regimului comunist din 22 decembrie 1989, 1 decembrie
    1918 a devenit ziua națională a românilor și dezbaterile istorice au devenit
    libere. Astfel, despre 1 decembrie 1918 s-a vorbit mai ales din punctul de
    vedere al geopoliticii. Însă alte idei de atunci nu au fost mai puțin
    importante, de exemplu eugenia și rasa. Ele au figurat în dosarul Ungariei cu
    care aceasta și-a apărat punctul de vedere la tratatele de pace din anii
    1919-1920.


    Istoricul Marius Turda este profesor de istoria medicinei
    la Universitatea Brookes din Oxford și autor a numeroase cărți și studii despre
    eugenie și rasă. El a detaliat punctul de vedere maghiar bazat pe cele două
    idei. Gândirea eugenică și rasială maghiară a fost destul de dezvoltată în
    preajma primului război mondial. Mulți dintre oamenii politici maghiari de
    seamă și cei care au contribuit într-un fel la discuțiile de la Congresul de
    pace au fost eugeniști importanți. Ei au avut o contribuție la ce putea oferi
    Ungaria din punct de vedere rasial pentru stabilitatea regiunii, de ce era
    importantă eugenia pentru supraviețuirea națiunii maghiare în regiune din punct
    de vedere demografic, din punctul de vedere al elementului cultural, din
    punctul de vedere al situației economice. A fost toată această discuție pe care
    ei au purtat-o în jurul câtorva suibiecte-cheie în speranța că vor convinge
    Marile Puteri de a păstra integritatea teritorială a Ungariei.


    Ideile
    eugenice și rasiale apar la jumătatea secolului al 19-lea și devin foarte
    populare în SUA, Marea Britanie, Germania și spațiul central-european, Franța.
    Apare și termenul de biopolitică, adică gândirea politicii pe principii
    biologice. Marius Turda a arătat cum a încercat dosarul maghiar să
    sensibilizeze puterile învingătoare în război cu ajutorul argumentului eugenic
    și rasial.

    Contele Teleki
    Pal, care a fost unul dintre principalii promotori ai acestui curent eugenic,
    președinte al Societății Maghiare de Igienă Rasială și Studiu al Populației, a
    scris scrisori atât președinților de societăți eugenice din lume, inclusiv
    președintelui Societății Eugenice din Marea Britanie Leonard Darwin, fiul lui
    Charles Darwin. Teleki încerca să-i explice de ce societatea britanică de
    eugenie trebuia să promoveze și să lupte pentru păstrarea integrității
    naționale a Ungariei. De la un imperiu la altul, spunea Teleki, dacă luăm
    Transilvania, toată intelectualitatea este maghiară. Dacă luăm
    intelectualitatea din Transilvania și o mutăm se vor întâmpla două lucruri. În
    primul rând, Transilvania va rămâne fără o elită culturală, politică și
    economică propriu-zisă. În al doilea rând, aceasta va duce la o suprapopulare a
    orașului Budapesta și a Ungariei și la apariția crizei de locuințe și de spațiu.


    Confruntarea
    dintre dosarele maghiar și român a fost tranșată în favoarea argumentului
    majorității populației pe care îl promova România. Marius Turda spune că nu
    putem vorbi despre un eșec al argumentului eugenic, ci mai degrabă de
    interpretarea și punerea într-o singură decizie a tuturor ideilor prezente.

    Era mult mai important
    argumentul superiorității demografice în Transilvania decât faptul că efectul
    eugenic al dezmembrării statului maghiar ar fi avut consecințe. Faptul că
    românii erau majoritari în Ardeal a contat mult mai mult la discuția politică
    decât ce se va întâmpla cu Ardealul după ce va deveni parte din România, cât va
    pierde cultural și cât se va pierde din calitățile biologice ale populației
    care exista acolo. N-a fost vorba de un eșec, ci de o prioritizare ori de
    confruntarea cu argumente care erau mai importante. Discuția etnografică despre
    Transilvania la tratativele de pace a fost foarte mult bazată pe argumentul că
    românii erau majoritari. Eșecul rasial e mai vizibil aici. Toate aceste
    argumente pe care unii rasiști maghiari le-au adus, în loc să meargă în
    direcția unei simbioze etnice și pentru un interes comun, ei au ales să le ducă
    spre o separație mult mai directă a populațiilor.


    L-am întrebat pe Marius Turda dacă
    România nu a contracarat Ungaria folosind tot un argument eugenic și rasial. România nu a
    avut un argument eugenic propriu-zis, dar a avut un argument
    rasialo-etnografico-demografic care a contat foarte mult. Toată discuția despre
    grupurile etnice și importanța unui anumit grup într-o regiune a fost făcută de
    către oameni care au citit foarte multă antropologie fizică. Erau la curent cu
    dezbaterile despre rasă, e vorba de gânditori precum Aurel C. Popovici și
    Alexandru Vaida-Voevod, legate de calitățile rasiale ale unui anumit grup
    etnic. Toate aceste idei au contat foarte mult în apariția unei opinii despre
    vitalitatea națiunii române din Ardeal, despre importanța ei rasială chiar dacă
    mai mult cu argumente etnografice. Dar argumente eugenice de tipul celor
    produse de partea maghiară nu au existat în cadrul delegației române sau în
    campaniile române duse în străinătate pentru a promova unirea Transilvaniei cu
    România.



    Apariția
    României Mari nu a fost un obiectiv ușor de obținut, așa cum am fi tentați să
    credem. Argumentele eugenic și rasial și cel al majorității demografice s-au
    confruntat puternic, având câștig de cauză cel al României, aflată în alianță cu Franța, Marea
    Britanie și SUA.


  • Auf der Suche nach den waschechten Rumänen

    Auf der Suche nach den waschechten Rumänen

    Biologie, Anthropologie und Medizin stellten sich in den Dienst dieses grandiosen Projekts und entwickelten Antworten, über die wir heute nur staunend den Kopf schütteln.



    Der rumänische Geschichtsforscher Marius Turda doziert in Gro‎ßbritannien an der Oxford Brooks University zum Thema Rassen und Völker und hat auch interessante Bücher zu diesem Thema veröffentlichte — er kennt den Hintergrund, vor dem die Rassen- und Völkerwissenschaft in Rumänien erscheint.



    Stichwort hier ist Gro‎ßrumänien — ein Staat, umgeben von Ländern, die territoriale Ansprüche an ihn erheben. Es waren schwierige Zeiten, überall ging es darum, etwas zu unternehmen, damit das Land irgendwie zusammenhält. Gro‎ßrumänien war entstanden, jetzt musste es mit Rumänen bevölkert werden. Es gab Gebiete und Städte, wo Rumänen in der Minderheit waren“, sagt Marius Turda und fügt hinzu, dass der damalige Zeitgeist nach einer Stärkung des rumänischen Elements verlangte. Rumänen sollten ermutigt werden, viele gesunde Kinder zu kriegen. Aber es ging eben auch darum, zu identifizieren, was eigentlich das Rumänische ausmacht — vor allem dort, wo es sprachlich und kulturell nicht eindeutig war, dass die Menschen Rumänen waren, so Turda.



    Die Wissenschaft entwickelte schnell Blut und Rassenmerkmale — und Ärzte, Biologen und Anthropologen brachten sich enthusiastisch ein. Die Anthropologie in ihrem Selbstverständnis der 1920er Jahre konnte aufgrund der Blutgruppe oder der körperlichen Rassenmerkmale Menschen unterschiedlichen erkennbaren Gruppen zuordnen“, erläutert der Historiker. Eine Sprache ist leicht zu lernen, die Leute konnten sich als Ungarn oder Rumänen ausgeben, wenn sie die Sprache beherrschten. An der Rasse war nichts mehr zu ändern. Besonders in den 1930er Jahren wurden Rassenmerkmale verstärkt eingesetzt, um nach dem Wesen des Rumänen zu suchen, meint Marius Turda. Wir hatten ihn sprachlich, kulturell oder religiös definiert, aber etwas gehörte einfach dazu — wie sah er eigentlich aus, dieser Rumäne? Was unterschied ihn vom Deutschen oder Griechen?“ Dann wurde es kompliziert, so der Forscher: denn Deutsche und Rumänen zu unterscheiden, war noch relativ leicht, aber bei Griechen und Bulgaren und Rumänen waren die Gemeinsamkeiten eben zu gro‎ß, die Unterschiede minimal.



    Aber auch die Forscher setzten sich Grenzen, wei‎ß Marius Turda: Sehr wenige von ihnen gingen so weit, unterschiedliche rumänische Rassengebiete innerhalb Gro‎ßrumäniens zu zeichnen. Allerdings wollten sie zeigen, dass es eine dakisch-römische und dann eine rumänische Kontinuität in Siebenbürgen gegeben hat, um die ungarischen Theorien zu widerlegen“, sagt der Geschichtsforscher Marius Turda. Demnach gehörten die Rumänen in Siebenbürgen zu dem überwiegenden Rassentypus in Mittel- und Westeuropa, während die Rumänen in der östlichen Moldau und in der südlichen Walachei eher den Balkanrassen zuzuordnen waren, die stark von den asiatischen Invasionen, aber auch vom griechischen Element geprägt waren. Siebenbürgen galt im damaligen Zeitgeist als reinstes rumänisches Gebiet — die dortigen Rumänen lebten hoch oben im Gebirge und waren ethnisch weniger vermischt.



    Es wurde viel zu den Motzen geforscht, nicht nur weil Avram Iancu, ein Symbol des Aufstands gegen die ungarische Ausbeutung, zu ihnen gehörte. Die Motzen hatten in relativer Isolation gelebt und es war möglich, nach der anthropologischen Theorie Gruppen zu erkennen, die lange Zeit getrennt gelebt hatten — der idealtypische Rumäne war also der aus dem Apuseni-Gebirge“, so der Geschichtswissenschaftler. Es gab dort auch eine sprachliche Einheit, nur die Religion war anders, weil viele Siebenbürger griechisch-katholisch oder reformiert waren. Trotzdem, meint der Historiker Marius Turda, wurde nie behauptet, dass Siebenbürger als Rasse den Moldauern oder den Munteniern überlegen waren. Der einzige Anthropologe, der diese These zu etablieren versuchte, scheiterte kläglich.

  • În căutarea românului perfect

    În căutarea românului perfect

    Rasismul,
    eugenia, sângele, limba, cultura şi religia au format împreună arsenalul
    ideologic al nazismului. Însă ele separat au fost bagaje de cunoştinţe care în
    climatul cultural şi ştiinţific al primei jumătăţi a secolului 20 căutau
    confirmări ale diferenţelor dintre etnii şi naţiuni. Ştiinţa etnică dorea să
    descopere esenţele naţiunii.


    În primele decenii ale secolului 20,
    ştiinţa etnică din România era în căutarea românului ideal. Însă acea tendinţă
    ştiinţifică era una europeană. Biologia, antropologia şi medicina au fost cele
    care s-au angajat în grandiosul proiect şi au propus soluţii pe care ştiinţa de
    astăzi le-ar privi cu stupefacţie. Medicii au format baza cercetării etnice,
    iar nume precum Gheorghe Popoviciu, Francisc Rainer, Olga Necrasov, O. C.
    Lecca, Ion Chelcea și Iordache Făcăoaru s-au distins în acest sens.


    Istoricul
    Marius Turda predă studii rasiale la Universitatea Oxford Brooks şi a publicat
    câteva volume importante despre acest subiect. El a prezentat climatul cultural
    şi de idei european în care apare şi se dezvoltă ştiinţa etnică în România: Vorbim despre România Mare, un
    stat care era înconjurat de ţări care revendicau teritorii româneşti. Erau
    vremuri dificile pentru statul român şi există aceşti oameni la toate
    nivelurile care încearcă să ţină ţara împreună cumva. Făcuseră România Mare şi
    acum trebuia populată cu români. Erau regiuni în care românii nu erau
    majoritari, erau oraşe în care românii nu erau majoritari. Pe de-o parte,
    trebuia găsită o modalitate de a întări elementul românesc, de a-i încuraja pe
    români să aibă o familie numeroasă, cu mulţi copii care să fie sănătoşi. Pe de
    altă parte, trebuia găsită o modalitate de a identifica cine erau aceşti români,
    mai ales în zone în care nu era destul de clar lingvistic şi cultural că acei
    oameni erau români.


    La un moment dat, ştiinţa etnică
    părea că găsise esenţele naţiunii: sângele şi trăsăturile rasiale. Marius Turda
    afirmă că ele două au beneficiat de toată atenţia medicilor, antropologilor şi
    biologilor români: Ştiinţa antropologică,
    aşa cum era definită în anii 1920, putea demonstra pe baza analizei grupelor de
    sânge sau a trăsăturilor rasiale sau a caracteristicilor fizice că anumiţi oameni
    aparţineau anumitor grupuri care pot fi identificate mai uşor, dincolo de orice
    dubiu. Să luăm limba ca exemplu. Ea se poate învăţa uşor şi foarte mulţi oameni
    se pot declara români sau maghiari, dacă vorbesc acea limbă. Dar dacă ei
    aparţin unui grup etnic din punct de vedere rasial, cultura şi limba nu pot
    schimba acea apartenenţă. Ele arătau originea individului, familia lui, de unde
    venea el, care păstrau acea particularitate a grupelor de sânge sau a zonei
    rasiale. Mai ales în anii 1930 acesta a devenit un argument des folosit în a
    găsi esenţa românului, de a defini românul. El era definit lingvistic, era
    definit cultural sau religios, mai lipsea însă un element: cum arăta acel
    român. Trebuia să i se poată găsi acele caracteristici fizice care îl separau
    de grec sau de german. A fost uşor pentru oamenii de ştiinţă să-l separe pe
    român de german, a fost însă foarte greu să-l separe de grec sau de bulgar
    deoarece diferenţele erau minime.


    L-am întrebat pe Marius Turda dacă
    cercetările rasiale au evidenţiat unitatea biologică a românului: Foarte puţini au împins argumentul rasial atât de
    departe încât să creeze zone româneşti rasiale diferite în cadrul României
    Mari. Dar s-a făcut şi aceasta însă legată de alte două chestiuni. Prima, de
    continuitatea daco-romană şi apoi românească în Ardeal. S-a încercat foarte
    mult demonstrarea existenţei unui nucleu etno-rasial românesc în Ardeal care să
    respingă teoriile imigraţioniste şi maghiare despre Ardeal. În al doilea rând,
    se scrisese despre diferenţele dintre românii ardeleni şi cei din Moldova şi
    Muntenia. Românii ardeleni aparţineau grupelor rasiale predominante în Europa
    Centrală şi cea de Vest, în timp ce românii din Moldova şi cei din Muntenia,
    mai ales cei din Dobrogea, aparţineau grupelor rasiale specifice Balcanilor,
    mult influenţate de invaziile asiatice, de ocupaţiile tătară şi turcă, şi
    foarte mult influenţate de elementul grec. Se punea şi problema superiorităţii
    regiunilor, care era superioară? Răspunsul este uşor de ghicit: Transilvania
    era cea care avea cele mai multe trăsături româneşti, cea care le păstrase mai
    pure, între ghilimele, care nu se amestecaseră prea mult cu străinii deoarece
    românii ardeleni trăiau în vârful munţilor.


    Cum arăta, totuşi, românul perfect?
    Marius Turda: S-au făcut multe
    cercetări asupra moţilor, nu doar pentru că Avram Iancu era moţ şi era un
    simbol al luptei împotriva asupririi maghiare, dar şi datorită faptului că
    trăiseră destul de izolaţi şi se puteau identifica conform teoriei
    antropologice grupuri care tăriseră separat mult timp. Se spunea că românul
    tipic era cel din Munţii Apuseni. Deci exista şi o unitate lingvistică, cu
    toate că în anii 1930 regionalismele erau foarte puternice. Religios era ceva
    mai dificil atunci decât acum deoarece existau mai mulţi români greco-catolici
    în Transilvania şi în Maramureş şi români reformaţi. Dar niciodată acest
    argument al diferenţei nu a fost împins în a apariţia unei respingeri care să
    se spună că ardelenii erau superiori rasial moldovenilor sau muntenilor. Un
    singur antropolog a scris aşa ceva şi nu a avut succes.


    Românul
    perfect a fost o fantasmă ştiinţifică a unei perioade în care gândirea
    raţională nu a fost mai prejos decât în epocile anterioare şi nici în cele care
    au urmat. Ca şi în alte cazuri, ştiinţa pur şi simplu s-a înşelat.