Aurica Sviderschi din Republica Moldova, licențiată în Științele Comunicării la Universitatea Lucian Blaga” din Sibiu, voluntară pentru Centrul Cultural Arab din Sibiu
În timpul masteratului în publicitate şi brand urmat la Sibiu, la Universitatea Lucian Blaga”, Aurica Sviderschi s-a alăturat Centrului Cultural Arab de acolo, o idee şi un proiect de suflet al colegei sale de facultate, Fawzia Rehejeh. Vorbim despre o organizatie neguvernamentala care promoveaza cunoasterea reciproca şi contribuie la îmbunătăţirea dialogului cultural dintre arabi și români. Centrul are şi o publicaţie, Arabica, o revistă digitală trimestrială editată în trei limbi: română, arabă și engleză. În plus, organizează, în format online, cursuri gratuite de limba română pentru imigranți, nivel începător și mediu. Şi desfăşoară anual Festivalul Culturii Arabe, o manifestare care include concerte de muzică orientală, expoziţii, precum şi o conferinţă academică cu tema, în 2022, “Ipostaze ale culturii arabe: moştenirea tradiţiei şi provocările modernităţii”. Ca voluntară a Centrului Cultural Arab, Aurica Sviderschi se ocupă de comunicare, promovare, design grafic şi comunicare vizuală, domenii despre care a studiat şi în care şi profesează în prezent. Lucrează ca specialistă în marketing într-o companie de tehnologie din Sibiu. Ce evenimente pregăteşte Centrul Cultural Arab din Sibiu pentru finalul anului 2022 ne spunea tânăra originară din Republica Moldova.
Am iniţiat modulul II de cursuri de limbă română. Anul trecut am încheiat un modul cu succes de cursuri de limbă română pentru imigranţii din Sibiu, care a avut loc online, iar acum, anul acesta, pentru că am obţinut nişte fonduri de la Festivalul Culturii Arabe, organizăm cursuri de limba arabă pentru imigranţi din mai multe zone ale României. Totodată, pentru că există cerere de la imigranţii arabi din Sibiu, am organizat, şi din 5 decembrie se desfăşoară, cursul de limbă arabă pentru imigranţi şi nu doar pentru români, a fost o deschidere din partea publicului sibian să cunoască limba arabă şi cultura arabă şi ne bucură acest lucru, că există deschidere. De asemenea, vrem să marcăm într-un mod foarte interesant şi frumos Ziua Limbii Arabe care are loc în aceeaşi zi cu Ziua Migrantului, pe 18 decembrie. E o combinaţie foarte simbolică, cu multă semnificaţie şi vom organiza un eveniment la Muzeul Astra.”
La Sibiu Aurica Sviderschi s-a simţit foarte bine încă de la început, oraşul transilvănean a cucerit-o cu oamenii primitori şi cu un mix cultural foarte armonios. Mai mult, a participat la evenimente organizate de comunitatea de basarabeni din Sibiu, una destul de numeroasă şi unită, şi chiar a locuit iniţial la o familie de basarabeni.
România pentru mine este a doua casă, este o parte din viaţa mea la care ţin şi pe care o preţuiesc, este prezentul şi viitorul meu, pentru că mă văd aici. M-am simţit bine primită, e o societate foarte deschisă aici la Sibiu, am acumulat un capital social la care ţin, care m-a ajutat să mă dezvolt, aici m-am format profesional, am descoperit Centrul Cultural Arab, care acum face parte din cine sunt eu, pentru că m-a format şi cultural, şi social, mă văd aici pe o perioadă foarte lungă. Îmi doresc să prospere acest Centru, e o iniţiativă foarte frumoasă, aduce împreună imigranţii, refugiaţii arabi şi comunitatea română, promovează cunoaşterea reciprocă şi dialogul cultural. Evident că mi-aş dori şi eu mai mlte realizări pe plan profesional, aş vrea tare mult să fiu independentă pe partea de job, în sensul că mi-ar plăcea să am propria mea afacere în marketing, comunicare şi publicitate.”
Licenţiată în comunicare şi relaţii publice la Universitatea Lucian Blaga” din Sibiu – timp de un semestru a beneficiat şi de o bursă Erasmus în Grecia, la Salonic, la University of Macedonia, Aurica Sviderschi a urmat la Sibiu şi un masterat în publicitate şi brand. A făcut voluntariat inclusiv în Republica Moldova natală, la Avante, un Centru de Sănătate Prietenos Tinerilor, precum şi la Fondul pentru Tineri Ialoveni.
M-am născut într-un sat de lângă Chişinău, raionul Ialoveni, se numeşte Costeşti, e al doilea sat ca mărime din Republica Moldova, m-am mutat apoi în localitatea natală a tatălui meu, Moleşti, un sat din apropiere, acolo am avut parte de o copilărie foarte frumoasă, iar pentru liceu am revenit în Costeşti şi am cunoscut profesori foarte frumoşi, care m-au format, iar unii dintre ei chiar m-au motivat să vin în România să îmi continui studiile aici. Dorul de casă e un sentiment aparte, de neînlocuit şi, cred eu, iremediabil. Nu poţi să te vindeci de dorul de casă, chiar dacă eşti acasă, pentru că dorul înseamnă mai mult, mult mai mult decât lipsa anumitor persoane sau a anumitor mâncăruri de acasă, înseamnă cred şi dor de copilărie, de o anumită atmosferă, evident că mi-e dor de familie şi preţuiesc micile şi rarele momente în care ne întâlnim şi revenim cumva la origini şi la acele momente speciale din copilărie. Mi-e dor de atmosfera de acolo şi nu ştiu cum vor evolua acolo lucrurile în viitor, nu ştim încotro duce viitorul, dar dacă aş reveni în ţară, mi-ar plăcea să mă implic acolo, să schimb ceva atât cât pot eu pe nişa mea poate de marketing, poate pe nişa socială, dar mi-aş dori, poate chiar şi de la distanţă, să contribui la dezvoltarea ţării pe palierul meu, pe pătrăţica mea.”
