În luna noiembrie a acestui an împlineşte 104 ani. Este prima grupa a persoanelor cu handicap auditiv din România şi a fost înfiinţată pe 9 noiembrie 1919 – Asociaţia Amicală A Surdo-muţilor din România sub patronajul Reginei Maria prin asocierea voluntară a unui grup de surzi. Primul Preşedinte a fost dl. Alexandru Clarnet, iar din comitetul de conducere a făcut parte şi prinţul Henry Ghica, fiul surd al domnitorului Constantin Ghica. Este o organizaţie non-profit, care îşi propune să contribuie la integrarea în societate a persoanelor cu deficienţe de auz. Astfel, în această toamnă s-a desfăşurat proiectul “Săptămâna Comunităţii şi Culturii Surzilor, despre care ne-a vorbit Bogdan Anicescu, Directorul Cultural ANSR:
“Săptămâna Culturii şi Comunităţii Surzilor este o iniţiativă bilaterală, implementată de Asociaţia Naţională a Surzilor din România, în parteneriat cu Organizaţia din Norvegia, International Organisation for Democracy and Human Rights. Ne-am propus prin acest proiect să arătăm o dimensiune culturală faţă de surditate, să aducem în primplan persoana surdă ca membră a unei comunităţi, ca membră a unei minorităţi cultural lingvistice, la baza căreia se află o altă limbă decât limba română şi anume limba semnelor române.
Practic beneficiind de granturile norvegiene şi câştigând acest proiect în cadrul apelului Timişoara Capitală Europeană a Culturii, am dorit să transformăm Timişoara nu doar în Capitala Europeană a Culturii, ci în Capitala Culturii Surzilor, în perioada 11-24 septembrie 2023, când în oraşul de pe Bega am organizat o serie de evenimente dedicate culturii surzilor.
S-au desfăşurat astfel: Concursul de frumuseţe şi talent Miss şi Mister Tăcerea, un festival de dansuri şi pantomimă, un seminar comun cu partenerii din Norvegia, pe problema integrării culturale a persoanelor surde şi premiera filmului de scurt metraj produs în cadrul acestui proiect, “Dragoste fără cuvinte, un Marş al Tăcerii, unde sute de persoane surde s-au întâlnit în Parcul Botanic din Timişoara şi au plecat printr-un traseu prin centru, precum şi atelierul de limbă a semnelor, în care persoane fără deficienţe de auz au avut ocazia să deprindă câteva din bazele exprimării în această limbă.
Regizorul filmului “Dragoste fără cuvinte ne-a spus cum s-au desfăşurat filmările, cu personaje surde. Octavian Iacob: “Am avut interpret, ce trebuie să stea în faţa acestora. De multe ori în faţa lor nu însemna că acest interpret va sta în spatele camerei de filmare, ci de multe ori lateral, sau poate chiar în cadru, aşa că aveam nevoie de timp să ajustăm imaginea, să ajustăm cadrul către ceea ce trebuie să filmăm. A fost o provocare pe care am acceptat-o, care ne-a plăcut şi cinste acestor persoane că au fost foarte deschise, foarte transparente, foarte dornice să joace, să se afirme şi atunci au avut o atenţie excepţională asupra acestor patru zile în care am filmat. Chiar a fost excepţional şi într-adevăr o experienţă nouă pe care nu o întâlneşti pe orice platou şi, de ce să nu spunem, nu o întâlneşti în viaţa de zi cu zi.
Tot Octavian Iacob ne-a spus cum s-a desfăşurat castingul: “Am fost în Timişoara, acolo am avut o zi prestabilită pentru casting, s-au prezentat mai multe persoane cu deficienţe de auz, iar noi a trebuit să alegem după mai multe criterii: atât scriptic, să se potrivească cu personajele aşa cum au fost descrise, am fost atenţi la un talent pe care aceşti oameni ar fi putut să îl aibă, legat de jocul cu camera, de a învăţa şi a reda un text, prin semne, a trebuit să văd cum arată aceste semne, pentru că şi tehnica de filmare a trebuit să fie diferită.
Fiind vorba de un scurt metraj Octavian Iacob a folosit şi actori profesionişti, respectiv pe Paul Diaconescu şi Cristina Velciu, care au condus atenţia publicului către povestea iniţială, spre ceea ce voiau să exprime. Cât despre actorii cu deficienţe de auz din film Octavin Iacob ne-a spus:
“Nu doar că nu sunt actori, nu au avut timp să facă nici măcar o repetiţie, au citit scenariul timp de vreo două săptămâni, totul s-a discutat online, pe zoom, cu interpret, ceea ce este foarte dificil, dar am rămas uimit că atunci când am avut prima zi de filmare şi am început cu nişte scene mult mai uşoare, ca să poată să se adapteze, am rămas surprins că îşi ştiau textul foarte bine. Interpretul avea textul în faţă şi îmi confirma că aproape cuvânt cu cuvânt este spus şi zic aproape, pentru că în limbajul semnelor nu poţi vorbi aşa cum vorbim noi.
Bogdan Anicescu, Directorul Cultural ANSR, a completat: “Dragoste fără cuvinte este şi ceea ce simţim noi pentru că am reuşit, iată, să implementăm şi această activitate în cadrul proiectului nostru comun: “Săptămâna Comunităţii şi Culturii Surzilor. Am avut o astfel de idee de mai mult timp şi ne-am dorit să putem în cadrul unui astfel de proiect să facem din Timişoara un loc special în care să se petreacă acţiunea primei producţii cinematografice de acest nivel, din ţara noastră, în care persoana surdă şi limba semnelor joacă un rol central.
Este rezultatul unei munci făcute de o echipă mică, dar cu ambiţii mari şi un suflet şi mai mare şi ne bucurăm că am reuşit să colaborăm foarte bine cu regizorul Octavian Iacob, cu producătorul Mirela Muşat şi întreaga lor echipă, în realizarea acestui proiect. Totul s-a desfăşurat cu rapiditate, dar rezultatul final este foarte frumos, mai ales că am beneficiat de un feedback pozitiv din partea publicului cu deficienţe de auz, dar şi din partea celui auzitor, ceea ce este mare lucru, pentru că, iată, şi filmul vrea să transmită acest mesaj că dragostea depăşeşte barierele de comunicare, iar limba semnelor poate să unească.
Un proiect ce se doreşte a fi doar un început către o susţinere mai amplă a mişcării culturale a surzilor români, dincolo de graniţele Asociaţiei sau a minorităţii în sine.
