Radio România Internațional

Tag: Martin Schultz

  • Germany has chosen

    Germany has chosen


    “Europe needs a strong German government now more than ever” said the European Commission President Jean-Claude Junker in a congratulation letter addressed to Chancellor Angela Merkel, who secured her fourth term following September 24th legislative elections. The outcome of the elections brought changes in the membership of the federal parliament. According to the final results, the conservatives are the big winners, with 33% of the votes, although this means 8.5% less than in 2013.



    Professor Ioan Bogdan Lefter, a guest on Radio Romania, drew up the political picture of post-election Germany:


    “The Social – Democrats came second, with less than 20%, which makes their capacity to influence the governing process rather dim. They might not be part of the government, as we know that there used to be a large coalition in Germany, made up of the Christian Democrats and the Social Democrats, but the latter have announced, through the voice of Martin Schultz, that they are no longer willing to be part of that coalition. Next came the four parties that gather 40% of the votes, and which complicate a bit the political game. The far right Alliance for Germanys entering Parliament had been expected. Then, there are the Liberals, the Free Democratic Party, the Greens and the leftists from Die Linke. The Liberals and the Greens in particular share certain compatibilities with the Christian Democratic Union and probably this is the area where a coalition will be established. It will not be easy, as there are divergences there too, but this is what governing will look like in the coming four years.”



    The Christian – Democratic Union has secured for itself the largest number of seats, but the bitter taste of the poorest elections results since 1949 remains. Martin Schultzs Socialists, who have got the lowest score in their entire history, announced right after the closing of the polling stations, that they would get into the opposition. The leader of the Social Democratic Party believes, though, that the most depressing fact is the strengthening of the Alternative for Germany. “This is a turning point” said Schultz, who, including as president of the European Parliament, has been a constant supporter of the pro-migration policy promoted by Chancellor Merkel.



    Here is professor Ioan Bogdan Lefter again:


    “The elections were rather calm, and the results predictable. The biggest problems now are the formation of a coalition and facing the presence in Parliament of the far right wing. I should say, though, that the share is not that big; the message is worrying, but the percentage is not as big as to put the German democracy in danger. We will see what happens. Mrs. Merkel remains a big leader and she will continue to play a major role in Germany, in the EU, and also at global level.”



    There are talks underway for the formation of the new government, but analysts say that negotiations will really start after October 15th, when the Conservatives hope to win the local elections in Lower Saxony. One step towards forming a new coalition could be the Finance Minister Wolfgang Schaeubles decision to accept the office of speaker of the lower chamber of Parliament. This decision opened the path towards allowing another political party to designate a holder of the portfolio left vacant. This is by no means negligible, given that the Free Democratic Party, for instance, has already announced its intention to get the ministry in order to join the coalition led by Angela Merkel. News agencies recall that Wolfgang Schaeuble became one of the most influential European politicians during the Eurozone debt crisis, and the chancellor hopes that his authority will render the office of Bundestag president more visible, allowing for a better control of the factions in the lower chamber of parliament. But how relevant are the results of the German elections outside the countrys borders.



    Ioan Bogdan Lefter once again:


    “The first thing we could say is that Germanys stability is useful to the entire EU and to the whole planet, after all. We are talking about the stability of a country that has been doing very well in the past years, especially since Mrs. Merkel has been chancellor. Its been a strong, stable economy, in a country that has been a role model, the main political force in the Euroatlantic and global context, which has requested, imposed, pleaded and insisted for and eventually obtained results from the austerity policies that brought balance into the economies hit by the big financial crisis.”



    At the same time, according to professor Lefter, we shouldnt forget about Berlins role as main negotiating force, as well as powerful decision maker in serious cases relating to the EUs recent policy, such as the situation in Greece and migration.




  • High-level European Decisions

    High-level European Decisions

    The European Union continues to search for solutions to manage the refugee crisis, the worst since the end of World War II. On Thursday, at the end of a meeting of member state leaders in Brussels, the European Commission announced it reached an agreement on a joint action plan with Syria’s neighbour, Turkey, currently the gateway into Europe for hundreds of thousands of refugees.



    In short, Ankara agreed to receive more migrants, to give them better education and employment prospects, to strengthen its border monitoring and, together with Europe, to fight human trafficking networks. On the other hand, the European Union undertook to provide financial support to Turkey, which asks for 3 billion euros, an amount still subject to negotiation.



    Ankara has long been seeking EU membership, and although it has been a candidate country since 1999, it stands slim chances to get in, because of the open reluctance of member states like France and Germany. With only 14 out of the 35 negotiation chapters opened so far, and only one closed, the negotiation process appears to be stuck. But now Turkey has an opportunity to prove its solidarity not only with neighbouring Syria, more than 2 million of whose citizens are currently on Turkish territory, but also with the Europeans, who promise in exchange to speed up negotiations on a simplified visa procedure for the Turkish citizens who want to travel to Europe.



    Meanwhile in Brussels, the EU member states agreed to work together to strengthen external borders and the mission of the European Agency for the Management of Operational Cooperation at the External Borders of the Member States of the European Union, Frontex, which will also be permitted to send back illegal migrants. Ever since the start of the refugee crisis, many EU politicians have been talking about the need to reform the European free movement area.



    For Romania, not being part of the Schengen area yet has been an advantage, as president Klaus Iohannis himself put it. But this does not mean, according to him, that joining Schengen is no longer a priority for the country. The same opinion, Iohannis says, is shared by the head of the European Parliament, Martin Schultz, who said, during the talks that the two officials had in Brussels on Thursday, that Schengen is worth keeping and that Romania belongs in the free movement area. As regards the migration issue, the president of Romania and the EP official agreed that a comprehensive, rather than a segmented approach, is needed, and that in order to tackle the issue at its source, Europe must work together with the countries that the refugees are fleeing.

  • Evenimentele externe ale anului 2014

    Evenimentele externe ale anului 2014

    Criza ucraineană şi noul Război Rece



    Pentru numeroşi analişti sau decidenţi politici, 2014 este anul declanşării unui nou Război Rece. Prăbuşirea, în ianuarie, a regimului pro-moscovit de la Kiev, în urma unei revolte sângeroase care l-a alungat de la putere pe preşedintele Viktor Ianukovici şi l-a înlocuit cu o administraţie pro-occidentală, a fost urmată de lovituri dure din partea Rusiei. Remarcabilă prin cinism şi eficienţă, anexarea fără luptă, în martie, a peninsulei Crimeea n-a fost decât începutul. A urmat susţinerea politică, militară şi logistică, de-a lungul verii, a rebeliunii secesioniste pro-ruse din estul Ucrainei, soldată cu peste patru mii de morţi. Între aceştia figurează, ca victime colaterale şi perfect inocente, cei trei sute de pasageri, majoritatea olandezi, ai unui avion civil, doborât, după toate indiciile, de artileria separatiştilor. Totul a obligat comunitatea internaţională să constate, neliniştită, redeşteptarea, sub Vladimir Putin, a lipsei de scrupule şi a apetitului teritorial al Rusiei, într-o manieră asociată până acum exclusiv epocilor ţaristă sau stalinistă. Statele Unite, Uniunea Europeană şi partenerii lor din lumea liberă, din Canada până în Australia, au replicat cu măsuri punitive, deopotrivă politice şi economice. Îngrijorat de evoluţiile din Ucraina, cel mai mare, teritorial şi demografic, dintre vecinii săi, Bucureştiul, avanpost răsăritean al UE şi NATO, a solicitat aliaţilor occidentali o suplimentare a prezenţei militare în regiune. România s-a pronunţat permanent, ferm şi la unison, prin Preşedinţie, Guvern sau ministerul de Externe, pentru respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei, cu care împarte sute de kilometri de frontieră comună şi unde trăiesc aproape jumătate de milion de etnici români.




    Victorii electorale ale pro-europenilor la Kiev şi Chişinău



    Atât în Ucraina, cât şi în Republica Moldova (majoritar românofonă), electoratul a dovedit că susţine traseul european al acestor republici ex-sovietice, care-au încheiat acorduri de asociere şi liber schimb cu Bruxellesul. Singurul decisiv în democraţie, verdictul urnelor infirmă retorica rusească despre pretinsele drepturi ale Moscovei asupra fostelor sale colonii. La Kiev, în funcţia de preşedinte a fost ales magnatul pro-occidental Petro Poroşenko, iar în Parlament nostalgicii Uniunii Sovietice sau adepţii lui Ianukovici au devenit minoritari după scrutinul legislativ. Mai mult, pentru prima dată după proclamarea independenţei, în 1991, comuniştii nu mai depăşesc pragul electoral de cinci procente şi nu mai sunt reprezentaţi în Radă. Filoruşii – comunişti, socialişti sau populişti – au pierdut alegerile şi la Chişinău. Asociate, încă din 2009, la guvernare, în aşa-numita Alianţă pentru Integrarea Europeană, partidele Liberal-Democrat, Democrat şi Liberal şi-au adjudecat, din nou, pe 30 noiembrie, majoritatea mandatelor în Parlament şi vor continua să conducă împreună Republica Moldova. Liderii lor speră ca aceasta să obţină statul de candidat la UE în 2017 şi să devină membru al structurilor comunitare în 2020. România, promotor şi susţinător consecvent, în numele comuniunii de limbă, istorie, cultură şi destin, al integrării Chişinăului, a fost prima care a salutat victoria partidelor pro-europene din statul vecin.




    Scrutin europarlamentar



    Alegerile din mai pentru Parlamentul European au confirmat supremaţia familiilor ideologice democratice de pe continent — popularii, socialiştii şi liberalii–, ce şi-au adjudecat circa două treimi din mandate. Dar au provocat şi nelinişte, din cauza resurecţiei, în aproape toate statele membre ale Uniunii, a retoricii discriminatorii şi antiimigraţie. Din Ungaria în Franţa şi din Grecia în Olanda, partidele considerate eurosceptice, când nu de-a dreptul antieuropene, şi-au trimis reprezentanţii în Legislativul comunitar. România nu e reprezentată la Strasbourg şi Bruxelles de niciun eurodeputat populist sau xenofob. Cele 32 de locuri care-i revin Bucureştiului au fost împărţite între formaţiuni afiliate la marile partide continentale şi promotoare ale valorilor europene — la stânga PSD, vioara întâi a guvernării şi parte a socialiştilor europeni, iar la dreapta PNL, care a trecut anul acesta de la Alianţa Liberalilor şi Democraţilor la populari, precum şi PDL, PMP şi UDMR, deja membre ale PPE.




    Schimbări la vârful instituţiilor europene



    Sprijinit de colegii săi socialişti şi de popularii europeni, germanul Martin Schultz a fost reales pentru un mandat de doi ani şi jumătate în funcţia de şef al legislativului comunitar. Potrivit unei întelegeri între cele doua partide, în a doua jumătate a actualei legislaturi conducerea Parlamentului European va reveni unui reprezentant al popularilor. Restul instituţiilor europene şi-au primenit, deja, conducerea în toamna lui 2014. După zece ani, care au însemnat cea mai amplă extindere, spre est şi sud, din istoria Uniunii, portughezul Jose Manuel Barroso a cedat luxemburghezului Jean-Claude Juncker conducerea Comisiei Europene. În locul belgianului Herman van Rompuy, noul preşedinte al Consiliului European este polonezul Donald Tusk, cel dintâi est-european învestit într-o astfel de funcţie. Italianca Federica Mogherini preia şefia diplomaţiei europene de la britanica Catherine Ashton. În noul executiv comunitar, România este reprezentată de fosta eurodeputată social-democrată Corina Creţu, comisar pentru Politica Regională. După aderarea sa la Uniune, în 2007, România a mai deţinut portofoliile Multilingvismului prin Leonard Orban şi Agriculturii, prin Dacian Cioloş, amândoi tehocraţi neafiliaţi politic.




    Dosare fierbinţi pe agenda NATO



    Şi Alianţa Nord–Atlantică şi-a schimbat, toamna aceasta, secretarul general. Danezul Anders Fogh Rasmussen a predat ştafeta altui scandinav, fostul premier norvegian Jens Stoltenberg. Odată cu şefia NATO, acesta preia şi două dosare dintre cele mai dificile. La est – relaţiile glaciale cu Rusia şi întărirea măsurilor de securitate pentru aliaţii din flancul estic, inclusiv România. Iar la sud – instabilitatea endemică din Orientul Mijlociu, devastat de gherila jihadistă căreia guvernele locale – ineficiente, slabe, corupte – nu reuşesc să-i ţină piept. Din vară, vaste teritorii din Siria şi Irak au căzut sub controlul organizaţiei teroriste auto-intitulate Statul Islamic, atât de sângeroasă încât a fost repudiată de înşişi mentorii săi din reţeaua Al-Qaida.