Suntem obișnuiți ca țara
noastră să bifeze, în clasamentele Uniunii Europene, tot felul de recorduri
triste. O statistică Eurostat de la sfârșitul anului trecut mai trecea, în
dreptul țării noastre o altă realitate, la fel de tristă: suntem pe locul al
doilea la numărul de cezariene din toate țările Uniunii: 60% dintre copiii care
se nasc în România se nasc prin secțiune cezariană. Doar Cipru ne întrece.
Dacă,
în timpul regimului Ceaușescu, rata cezarienelor era insignifiantă, după anii ’90,
aceasta a început să crească gradual. Marile clinici private
încurajează procedura pentru că se plătește foarte bine. Și în spitalele de
stat se practică la scară largă. Fug
mamele de nașterea naturală, cerând cezariana sau este, mai degrabă, impusă de
medic?
Este o întrebare la care răspunde Irina Mateescu, moașă licențiată:
Eu nu cred că fug de
nașterea naturală, cred că fug de imaginea actuală a nașterii naturale, care e
una ușor traumatică. Sunt tot felul de povești de grăbit travalii, de femei
certate sau cu care o parte din personalul medical vorbește urât, poziția de
naștere e atipică, e antigravitațională și e greu să naști în poziția aia. În multe spitale nu e accesibilă epidurala, nu e gratuită, și atunci
femeile poate-și găsesc un motiv să fugă de lipsa de respect, să fugă de durere,
să fugă de lipsa de empatie. Procentul mare de cezariene din țara noastră
este legat foarte mult de motivul fals medical, nu de cererea femeilor. Insist, e un procent enorm de cezariene impuse de către medic și nu cerute
de către femeie.
Medicul
obstetrician Brândușa Mitroi aduce în atenție și teama de necunoscut a mamei,
și vârsta acesteia:
Dintre motive, în mare parte sunt cele care țin de cazul medical, deoarece
nașterile tind să apară la vârste mai înaintate și asociază complicații precum
diabetul gestațional sau hipertensiunea. Sunt, de asemenea, cazuri în care
complicațiile debutează în timpul travaliului. Și aici devine o atitudine de
urgență. Motivele care sunt de natură maternă țin de alegerea ei, derivată din
teama de necunoscut și, de multe ori, din lipsa de informare. Motivele care țin
de medic pot avea originea în creșterea fenomenului de malpraxis, însă trebuie
luat în calcul că, pentru medic, alegerea variantei de a efectua o operație
cezariană nu reprezintă varianta mai ușoară, deoarece este unanim acceptat în
lumea medicală că rata complicațiilor este mai mare.
Au fost
vremuri când moașa avea un rol-cheie în procesul nașterii, dar acum, cel puțin
la noi, lucrurile nu mai stau așa. Facultățile de moașe au fost desființate,
iar asta a dus la un deficit foarte mare de moaşe. Din păcate, România nu-și
folosește moașele, așa puține cum sunt ele, la adevărata lor valoare. Cine are
de pierdut? Irina Mateescu:
Rolul moașelor e în continuare enorm și prevenția, supravegherea pe care o
putem face la nivel național cu moașele ar crește niște indicatori de sănătate
și i-ar scădea pe unii de risc la un
nivel foarte important, doar că nici nu suntem suficiente. Suntem sub 1000 care
practică în Ordinul Asistenților și Moașelor și restul, până la12.000, cât am
avea nevoie minim, trebuie să se formeze.
Dacă facultățile nu se
redeschid, pârghia asta e anulată, practic. Moașele au un rol foarte mic, în
momentul acesta, în tot procesul perinatal pentru că nu suntem dorite, nu
suntem active conform competențelor noastre, au desființat facultăți (în
momentul acesta formarea ca moașă este aproape imposibilă, dacă vrei să te
apuci să faci o facultate nu mai ai und,e pentru că din cele 9 centre
universitare dacă mai funcționează unul), e o piață, cumva, suprasaturată, de
medici obstetricieni, neonatologi care și-au luat o bucată – asta a moașelor -
pentru care nu sunt specializați. 85% dintre sarcini ar putea fi îngrijiite de
moașe.
Cezariana a căpătat o anvergură
atât de mare în societatea noastră, încât eforturile unei mâini de oameni de a
schimba această mentalitate par falimentare. Pare că am uitat că nașterea face
parte din viață, am uitat că natura vine în sprjinul nostru, nu e dușmanul
nostru. Medicul Brândușa Mitroi, specialist în obstetrică-ginecologie, ne spune
cum am putea să ieșim din această buclă mentală:
Cum putem schimba?
Gândind că nașterea este parte din viață. De cele mai multe ori natura nu dă
greș și atribuie fiecărei femei copilul pe care ea îl poate aduce pe lume în
siguranță. Cum putem îmbunătăți acest lucru? Participând
la cursuri prenatale, solicitând atunci când este posibil prezența tatălui la
naștere sau analgezia peridurală.
Irina
Mateescu spune că e nevoie şi de soluții administrative clare:
Ca
soluție, din punctul meu de vedere, e nevoie de separarea de Ordinul Asistenților,
ca să ne putem reprezenta meseria cu adevărat și de asistarea de către liniile
de gardă. Faptul că vine cineva anume să ne asiste la naștere e o anomalie
românească și femeile au învestit foarte mult medicul cu partea de siguranță
emoțională. Un medic obosit care vine după o gardă sau care vine de la o
aniversare nu este eficient pentru a asista nașterea ta. Cel mai eficient este
cel care e de gardă, odihnit, disponibil.
Aici intervine și recomandarea de a
funcționa după niște protocoale. Există ghiduri care trebuie transformate în
protocoale și practici bazate pe dovezi în fiecare spital, adică uniformizarea
unei îngrijiri înspre sănătatea mamei și a copilului. Trebuie să uniformăzăm
aceste îngrijiri și să fie standarde
care să se aplice absolut peste tot în țară.
Încă o
problemă majoră în maternitățile din România este despărțirea copilului de mamă
imediat după naștere. Un tratament brutal pentru nou-născut, devastator
emoțional, pentru mamă. Când se va găsi o soluție, din punctul de vedere al moaşelor?
Irina Mateescu: Când moașele vor deveni active și vom putea supraveghea în număr tot mai mare
sarcini, vom asista nașteri și vom avea după aceea grijă de binomul mamă-copil
fără să despărțim cazurile care pot sta împreună. Mame și copil sănătoși stau
împreună, se externează repede și apoi sunt urmăriți la domiciliu. Asta pot
face moașele fără probleme. Important e să fim lăsate să lucrăm și în țara
noastră.