Radio România Internațional

Tag: medalie olimpica

  • Profil olimpic 2024: Înotătorul David Popovici

    La Paris, el a adus, luni, 29 iulie, prima medalie a delegației române. Succesul său de la 200 de metri a fost, totodată, primul titlu olimpic cucerit de România într-o probă masculină de înot. Doar fetele mai câștigaseră medalii olimpice de aur, şi anume în 2000, la Sydney, prin Diana Mocanu la 100 şi 200 de metri spate, apoi, în 2004, la Atena, prin Camelia Potec, la 200 de metri liber.

    În finala de 200 de metri liber de la Paris, David pornea favorit. Venea cu cel mai bun rezultat al sezonului, iar în calificările şi în semifinalele olimpice înregistrase cel mai bun timp. Ultimul act a fost însă neaşteptat de echilibrat. A pornit foarte tare germanul Lukas Maertens, campionul olimpic al probei de 400 de metri. La jumătatea cursei, acesta a cedat iniţiativa şi lucrurile s-au echilibrat. Americanul Luke Hobson şi britanicii Matthew Richards şi Duncan Scott au dat, pe rând, impresia că pot câştiga dar, în cele din urmă, s-a impus David Popovici.

    În vârstă de numai 19 ani, David si-a adăugat astfel în palmares singura medalie care îi lipsea, cea olimpică. Până acum câştigase două titluri mondiale, la Budapesta, în 2022, şi cinci europene: unul la Kazan, în 2021, în bazin scurt, apoi câte două la Roma, în 2022, şi la Belgrad, anul acesta, în bazin olimpic.

    La 100 de metri liber, David s-a clasat al treilea, după o finală nebună, în care chinezul Pan Zhanle a bătut recordul mondial cu 40 de sutimi de secundă. Cu două medalii, aur şi bronz, Popovici a rămas însă sportivul român cel mai titrat la Jocurile Olimpice de la Paris în probele individuale.

  • Săptămâna sportivă – 19.08.2024

    Săptămâna sportivă – 19.08.2024

    Gimnasta Ana Maria Bărbosu şi-a primit, vineri, într-o ceremonie desfăşurată la Bucureşti, medalia olimpică de bronz la sol care i-a fost acordată în urma deciziei Tribunalului de Arbitraj Sportiv. Vă amintim că, pe 5 august, în finala olimpică de la sol, Ana Bărbosu a fost, pentru câteva minute, medaliată cu bronz, însă gimnasta americană Jordan Chiles a depus contestaţie şi i s-a mărit nota, astfel că a terminat pe poziţia a treia. Decizia Tribunalului de la Lausanne a anulat contestaţia sportivei americane, astfel că Bărbosu câştigă prima medalie olimpică a gimnasticii româneşti din ultimii 12 ani. România nu mai urcase pe podiumul olimpic la gimnastică artistică din 2012, de la Londra, când Sandra Izbaşa a câştigat aurul la sărituri, Cătălina Ponor a obţinut argintul la sol, iar echipa feminină a României a luat medaliile de bronz în concursul naţiunilor.

    Turul ciclist al României, încheiat duminică, a fost câştigat de rutierul kazah Ilhan Dostiev, de la echipa Astana Qazaqstan Development Team. El a fost urmat în clasamentul final al cursei de italianul Davide Toneatti, tot de la Astana, de slovacul Lukas Kubis, de la echipa Elkov – Kasper, şi de Cristian Răileanu, component al echipei naţionale a României. Dostiev este al treilea reprezentant al Kazahstanului care câştigă cursa, după Serghei Tretiakov, în 1999, şi Vadim Kravcenko, în 2000.

    În weekend au avut loc jocuri contând pentru etapa a şasea a campionatului Superligii române de fotbal. Vineri, Petrolul Ploieşti a trecut, la Clinceni, de Unirea Slobozia cu 2 la 1, apoi, la Craiova, Universitatea a învins Gloria Buzău cu 5-1. Sâmbătă, FC Botoşani a câştigat cu 1-0 jocul disputat acasă cu UTA Arad, iar Poli Iaşi s-a impus, tot cu 1-0, în meciul de la Bucureşti cu FCSB. Derby-ul bucureştean al etapei, care a avut loc duminică între Rapid şi Dinamo, s-a încheiat la egalitate, 1 la 1. Luni, alte două jocuri: Universitatea Cluj cu Sepsi Sfântu Gheorghe şi Farul Constanţa cu Hermannstadt. Meciul dintre Oţelul Galaţi şi CFR Cluj a fost amânat. În clasament conduce Craiova, cu 14 puncte. Urmează Oţelul, cu 11, dar cu un joc în minus.

     

  • Ana Maria Bărbosu a primit, astăzi, medalia de bronz câştigată în finala de la sol la JO de la Paris

    Ana Maria Bărbosu a primit, astăzi, medalia de bronz câştigată în finala de la sol la JO de la Paris

    Gimnasta română Ana Maria Bărbosu a primit, astăzi, medalia de bronz câştigată în finala de la sol la Jocurile Olimpice de la Paris, în urma deciziei Tribunalului de Arbitraj Sportiv (TAS). Ceremonia a fost organizată pe esplanada Casei Olimpice din Bucureşti.

    Medalia i-a fost decernată de către Octavian Morariu, membru al Comitetului Internaţional Olimpic pentru România.
    “S-a făcut dreptate în acordarea medaliilor. A fost o luptă contracronometru pentru că procedurile sunt foarte stricte şi contestaţia trebuia făcută în 24 de ore de la acordarea medaliei către gimnasta americană. Prin mandatul care mi-a fost conferit am putut să acord astăzi această medalie Anei. Mă bucur din suflet pentru gimnastica românească pentru că sunt 12 ani de la ultima medalie olimpică. E un semnal pe care gimnastica românească îl dă lumii. Gimnastica românească revine la locul care i se cuvine”, a spus acesta.

     

    Ana Bărbosu a declarat, în cadrul festivităţii, “E un moment emoţionant pentru mine. Îi auzeam pe campionii noştri de la Paris spunând că medalia este foarte grea, dar nu am realizat asta până acum. Le mulţumesc tuturor celor care au adăugat câte un pic de bronz la această medalie, pentru că rezultatul acesta a venit după mulţi ani de muncă în sala de gimnastică (…) Mă bucur că sunt în posesia acestei medalii şi sper să continui să reprezint România la cel mai înalt nivel şi să îi aduc cât mai multe medalii”

     

    România nu a mai obţinut o medalie olimpică la gimnastică artistică din 2012, de la Londra, când Sandra Izbaşa câştiga aurul la sărituri, Cătălina Ponor – argintul la sol, iar România lua bronzul în concursul feminin al echipelor. La Paris, la 12 ani de distanţă, echipa feminină de gimnastică a României s-a clasat pe locul 7.

     

    România a încheiat participarea la JO de la Paris cu nouă medalii, dintre care trei de aur, patru de argint şi două de bronz, clasându-se pe locul 23 în clasamentul pe naţiuni.

  • România la Jocurile Olimpice – Gimnasta Ecaterina Szabo

    România la Jocurile Olimpice – Gimnasta Ecaterina Szabo

    Ediţia Jocurilor Olimpice de la Los Angeles, din
    1984, a fost cea la care România a obţinut cele mai multe medalii. Delegaţia
    tricoloră s-a situat pe locul doi pe naţiuni, după Statele Unite, cu 20 de
    medalii de aur, 16 de argint şi 17 de bronz. E drept, competiţia a fost
    boicotată de aproape toate ţările comuniste, fapt care a făcut mai uşoară calea
    către medalii la multe discipline.


    Cea mai titrată sportivă a Jocurilor de la Los Angeles a
    fost o componentă a lotului român de gimnastică, şi anume Ecaterina Szabo, care
    a câştigat patru medalii de aur şi una de bronz. În lipsa sportivelor
    din Uniunea Sovietică, era deja considerată favorita competiţiei. A ratat însă
    titlul de campioană olimpică absolută din cauza unei căderi, la bârnă. S-a revanşat în finalele pe aparate şi a
    câştigat trei medalii de aur, respectiv la sărituri, sol şi bârnă, la ultimul
    aparat la egalitate cu Simona Păucă. Totodată, a contribuit hotărâtor la
    victoria echipei României în concursul pe naţiuni.


    Ecaterina Szabo s-a născut la 22 ianuarie 1967, în
    comuna Zagon, din judeţul Covasna. A început gimnastica
    la 6 ani. Odată cu primele lecţii de gimnastică a început sa înveţe şi limba
    română, limba ei maternă fiind maghiara. Primii săi antrenori au fost Marta şi Bela Karoly. Ulterior a mai fost
    pregătită de Adrian Goreac, Adrian Stan şi Maria Cosma, la Centrul Olimpic din
    Deva.


    Primul său succes major s-a înregistrat în 1980, la
    cunoscuta competiţie japoneză Chunichi Cup. Era o medalie de aur, la bârnă. În
    1982 câştigă trei medalii de aur la Campionatele Internaţionale ale României,
    unde se impune la individual compus, paralele şi sol. Un an mai târziu, la
    Europene, câştigă aurul la paralele şi sol, argintul la sărituri şi bronzul la
    individual compus. Prima sa participare la Mondiale îi aduce, tot în 1983, aur
    la sol, argint la sărituri, la paralele
    şi cu echipa, şi bronz la individual compus.


    După Jocurile Olimpice din 1984, cariera sportivă a
    Ecaterinei Szabo a durat încă trei ani, cu rezultate, e drept, mai puţin
    strălucitoare. Nu va mai cuceri decât un singur titlu important, cel cu echipa,
    la Mondialele din 1987, an în care Kati se retrage.


  • România la Jocurile Olimpice – Gimnasta Ecaterina Szabo

    România la Jocurile Olimpice – Gimnasta Ecaterina Szabo

    Ediţia Jocurilor Olimpice de la Los Angeles, din
    1984, a fost cea la care România a obţinut cele mai multe medalii. Delegaţia
    tricoloră s-a situat pe locul doi pe naţiuni, după Statele Unite, cu 20 de
    medalii de aur, 16 de argint şi 17 de bronz. E drept, competiţia a fost
    boicotată de aproape toate ţările comuniste, fapt care a făcut mai uşoară calea
    către medalii la multe discipline.


    Cea mai titrată sportivă a Jocurilor de la Los Angeles a
    fost o componentă a lotului român de gimnastică, şi anume Ecaterina Szabo, care
    a câştigat patru medalii de aur şi una de bronz. În lipsa sportivelor
    din Uniunea Sovietică, era deja considerată favorita competiţiei. A ratat însă
    titlul de campioană olimpică absolută din cauza unei căderi, la bârnă. S-a revanşat în finalele pe aparate şi a
    câştigat trei medalii de aur, respectiv la sărituri, sol şi bârnă, la ultimul
    aparat la egalitate cu Simona Păucă. Totodată, a contribuit hotărâtor la
    victoria echipei României în concursul pe naţiuni.


    Ecaterina Szabo s-a născut la 22 ianuarie 1967, în
    comuna Zagon, din judeţul Covasna. A început gimnastica
    la 6 ani. Odată cu primele lecţii de gimnastică a început sa înveţe şi limba
    română, limba ei maternă fiind maghiara. Primii săi antrenori au fost Marta şi Bela Karoly. Ulterior a mai fost
    pregătită de Adrian Goreac, Adrian Stan şi Maria Cosma, la Centrul Olimpic din
    Deva.


    Primul său succes major s-a înregistrat în 1980, la
    cunoscuta competiţie japoneză Chunichi Cup. Era o medalie de aur, la bârnă. În
    1982 câştigă trei medalii de aur la Campionatele Internaţionale ale României,
    unde se impune la individual compus, paralele şi sol. Un an mai târziu, la
    Europene, câştigă aurul la paralele şi sol, argintul la sărituri şi bronzul la
    individual compus. Prima sa participare la Mondiale îi aduce, tot în 1983, aur
    la sol, argint la sărituri, la paralele
    şi cu echipa, şi bronz la individual compus.


    După Jocurile Olimpice din 1984, cariera sportivă a
    Ecaterinei Szabo a durat încă trei ani, cu rezultate, e drept, mai puţin
    strălucitoare. Nu va mai cuceri decât un singur titlu important, cel cu echipa,
    la Mondialele din 1987, an în care Kati se retrage.


  • Sportivul săptămânii: Înotătorul Robert Glinţă

    Sportivul săptămânii: Înotătorul Robert Glinţă

    Ultimul eveniment important al anului în nataţie a avut loc
    la Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite. Este vorba de Campionatele Mondiale de înot
    în bazin scurt, competiţie care a avut, printre protagonişti, mai mulţi
    sportivi români. Cele mai mari aşteptări s-au îndreptat către David Popovici,
    tânăr sportiv care, la Jocurile Olimpice de la Tokyo, a fost foarte aproape de
    o medalie la 200 de metri liber. Din păcate, el a ratat calificarea în finala
    de la Abu Dhabi a probei sale favorite. Nu a mers mai departe nici
    Bianca-Andreea Costea, sportiva cu cele mai mari speranţe la o clasare bună în
    întrecerile feminine. Ea a reuşit totuşi să bată recordul naţional în proba de
    50 de metri liber, care era deţinut de
    Livia Copariu din 1989.


    Cea mai bună performanţă românească la Abu Dhabi a fost
    realizată de Robert Glinţă. El a obţinut medalia de bronz în proba de 100 de
    metri spate, cu timpul de 49 de secunde şi 60 de sutimi. Aurul a fost obţinut
    de americanul Shaine Casas, cu 49 de secunde şi 23 de sutimi, iar argintul a
    revenit rusului Kliment Kolesnikov, care a terminat cursa în 49 de secunde şi
    46 de sutimi. Pentru evoluţia sa de la Mondiale, Radio România Internaţional
    l-a desemnat pe Glinţă Sportivul Săptămânii.


    Robert Glinţă s-a născut la 18 aprilie 1997, la Piteşti. A
    început sportul încă de mic. S-a apucat mai întâi de karate, după care a trecut
    la nataţie. A bătut zeci de recorduri naţionale, atât la copii, cât şi la
    juniori şi seniori. A fost singurul înotător român care a ajuns în faza
    finalelor la Jocurile Olimpice de vară din 2016, de la Rio de Janeiro. Şi-a
    repetat performanţa şi la Jocurile de anul acesta, de la Tokyo, unde a
    înregistrat însă un timp mult mai bun. În 2020, la Europenele de la Budapesta,
    în bazin olimpic, a câştigat medalia de aur la 100 de metri spate. În 2021, la
    Kazan, în bazin scurt, a devenit vicecampion european la 100 de metri spate şi
    a fost medaliat cu bronz la 50 de metri spate.


  • România la JO: Gimnasta Ecaterina Szabo

    România la JO: Gimnasta Ecaterina Szabo

    Delegaţia tricoloră s-a situat pe locul doi pe naţiuni, după
    Statele Unite, cu 20 de medalii de aur, 16 de argint şi 17 de bronz. E drept,
    competiţia a fost boicotată de aproape toate ţările comuniste, fapt care a
    făcut mai uşoară calea către medalii la multe discipline.


    Cea mai titrată sportivă a Jocurilor de la los Angeles a
    fost o componentă a lotului român de gimnastică, şi anume Ecaterina Szabo, care
    a câştigat patru medalii de aur şi una de bronz. În lipsa sportivelor
    din Uniunea Sovietică, era deja considerată favorita competiţiei. A ratat însă
    titlul de campioană olimpică absolută din cauza unei căderi, la bârnă. S-a revanşat în finalele pe aparate şi a
    câştigat trei medalii de aur, respectiv la sărituri, sol şi bârnă, la ultimul
    aparat la egalitate cu Simona Păucă. Totodată, a contribuit hotărâtor la
    victoria echipei României în concursul pe naţiuni.


    Ecaterina Szabo s-a născut la 22 ianuarie 1967, în
    comuna Zagon, din judeţul Covasna. A început gimnastica
    la 6 ani. Odată cu primele lecţii de gimnastică a început sa înveţe şi limba
    română, limba ei maternă fiind maghiara. Primii săi antrenori au fost Marta şi Bela Karoly. Ulterior a mai fost
    pregătită de Adrian Goreac, Adrian Stan şi Maria Cosma, la Centrul Olimpic din
    Deva.


    Primul său succes major s-a înregistrat în 1980, la
    cunoscuta competiţie japoneză Chunichi Cup. Era o medalie de aur, la bârnă. În
    1982 câştigă trei medalii de aur la Campionatele Internaţionale ale României,
    unde se impune la individual compus, paralele şi sol. Un an mai târziu, la
    Europene, câştigă aurul la paralele şi sol, argintul la sărituri şi bronzul la
    individual compus. Prima sa participare la Mondiale îi aduce, tot în 1983, aur
    la sol, argint la sărituri, la paralele
    şi cu echipa, şi bronz la individual compus.


    După Jocurile Olimpice din 1984, cariera sportivă a
    Ecaterinei Szabo a durat încă trei ani, cu rezultate, e drept, mai puţin
    strălucitoare. Nu va mai cuceri decât un singur titlu important, cel cu echipa,
    la Mondialele din 1987, an în care Kati se retrage.

  • Perspective olimpice 2020 – Atleta Alina Rotaru

    Perspective olimpice 2020 – Atleta Alina Rotaru

    Printre atleții care totuși s-au remarcat s-a aflat Alina
    Rotaru, care a ocupat locul 6 la săritura în lungime, cu un rezultat de 6 metri
    și 71 de centimetri. N-a fost cea mai bună prestație a româncei. În iunie 2019,
    la un concurs găzduit de Germania, obținuse calificarea la Mondiale și la
    Jocurile Olimpice de la Tokio cu o săritură de 6 metri și 91 de centimetri. Cu
    acest rezultat, la Doha ar fi putut urca pe podiumul Mondialelor, dacă ținem
    cont că medaliata cu bronz, Ese Brume, din Nigeria, a sărit exact 6 metri și 91
    de centimetri. Alina Rotaru are deci șanse reale la o medalie olimpică.


    Alina Rotaru s-a
    născut pe data de 5 iunie 1993, la Bucureşti. S-a apucat de atletism la vârsta
    de 6 ani, la clubul Dinamo Bucureşti. A activat apoi la Clubul Sportiv al
    Armatei Steaua, iar acum este legitimată la CSM Bucureşti, clubul finanţat de
    Primăria Capitalei. La Mondialele de juniori din 2009, din Italia, s-a clasat a
    doua la săritura în lungime și a patra la înălțime. A progresat lent, dar
    constant. În 2015 a reuşit calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio, din
    2016, cu o săritură de 6 metri și 72 de centimetri. În competiţia olimpică s-a
    clasat pe locul 18. În 2017 a câștigat medalia de aur la Universiada de vară de
    la Taipei. A fost apoi desemnată de
    Federația română de specialitate drept cea mai bună atletă a anului. A avut
    rezultate bune și în anii care au urmat. La Europenele de sală din 2019, de la
    Glasgow, s-a clasat a cincea, obținând cel mai valoros rezultat al delegației
    române. A sărit 6 metri și 64 de centimetri, aflându-se la doar 20 de
    centimetri de podium.

  • România la Jocurile Olimpice: Atleta Lia Manoliu

    România la Jocurile Olimpice: Atleta Lia Manoliu

    Una dintre cele
    mai importante figuri sportive ale secolului trecut este românca Lia Manoliu. Atletă
    de top în proba de aruncare a discului, a participat la nu mai puţin de 6
    ediţii ale Jocurilor Olimpice, începând cu Helsinki – 1952, şi terminând cu München – 1972.


    Lia Manoliu s-a născut la 25 aprilie 1932, în oraşul
    Chişinău, actualmente capitala Republicii Moldova. În 1949, la doar 17 ani,
    reuşea să bată recordul naţional la aruncarea discului. Numele său va rămâne în
    vârful performanţelor româneşti la disc până în 1971.


    Pe arena
    internaţională, va avea de aşteptat
    consacrarea până în 1960, când, la Olimpiada de la Roma, obţine medalia
    de bronz. Repetă această performanţă în 1964, la Tokio, când, în cadrul
    concursului, reuşeşte la un moment dat să bată recordul olimpic. Va depăşi din
    nou recordul olimpic în 1968, la Ciudad de Mexico, însă va câştiga, de această
    dată, medalia de aur.


    După retragerea din activitatea competiţională, in 1973,
    Lia Manoliu a făcut parte din conducerea mai multor organisme de sport din România
    şi de peste hotare. Între 1973 şi 1990 a fost vicepreşedinte al Comitetului
    Olimpic Român şi al Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, precursor
    al actualului Minister al Tineretului şi Sportului.


    În 1990, Lia
    Manoliu a fost aleasă în funcţia de
    preşedinte al Comitetului Olimpic Român. A condus acest organism într-o
    perioadă grea pentru sportul românesc, din cauza destrămării structurilor de
    tip comunist şi intrării legilor pieţei în lumea sportului. A reuşit totuşi să
    facă faţă cu succes tuturor provocărilor şi să menţină mişcarea olimpică română
    în topul mondial.


    Comitetul Internaţional Olimpic i-a acordat, pe parcursul
    carierei, mai multe distincţii, dintre care vom aminti doar două. În 1975 a
    primit Ordinul Meritul Olimpic, iar în 1990, trofeul Femeia în sport. Lia
    Manoliu ne-a părăsit la 9
    ianuarie 1998.

  • Profiluri olimpice: Călăreţul Henri Rang

    Profiluri olimpice: Călăreţul Henri Rang

    Calul
    a avut dintotdeauna un rol important în civilizaţia rurală de pe meleagurile
    româneşti. De aceea, printre sporturile tradiţionale româneşti se află şi
    alergările cu cai. In satele româneşti, tinerii se întrec şi astăzi fie
    călări, în galop, fie cu căruţele.


    Poate
    şi de aceea, nu trebuie să ne mire faptul ca prima medalie olimpică la o
    disciplină individuală a fost obţinută într-o probă de călărie. Este impropriu
    spus că este vorba de o performanţă
    individuală. Meritul succesului se
    reflectă întotdeauna atât asupra călăreţului cât şi asupra calului, fiind greu
    de spus, la aceste discipline, cât
    cântăreşte, în realizarea unei performanţe, talentul animalului în raport cu
    măiestria celui ce-l conduce.


    Cuplul
    medaliat a fost format din locotenentul de cavalerie Henri Rang şi de calul
    Delfis. La Berlin, în 1936, cei doi s-au clasat pe locul 2 în concursul de
    obstacole.


    Rang
    şi Delfis făcuseră un concurs excelent.
    Ajunseseră însă la baraj pentru medalia
    de aur cu locotenentul german Kurt Hasse, călare pe Tora. De aici, poveştile
    diferă în funcţie de sursă. Dacă este sa credem Gazeta Sporturilor de la acea
    vreme, la baraj, prima iese în arenă Tora. La ultimul obstacol ratează însă şi
    încheie parcursul cu o penalizare. Vine rândul armasarului român, care porneste
    elegant. Trece întins de primele obstacole, iar publicul german amuţeşte.
    Perspectiva medaliei de aur se îndeparta. La obstacolul cel mai greu, ultimul,
    cel la care ratase şi Tora, Delfis atinge însă uşor bara de sus şi ratează şi
    el. Publicul german explodează, iar bucuria gazdelor e totală când crainicul
    anunţă succesul locotentului Hasse pentru timpul mai scurt în care a parcurs
    traseul.




    Se
    ştiu puţine lucruri despre locotenentul Henri Rang. S-a născut în 1902. A făcut
    parte dintr-o generaţie de aur a echitaţiei române, din care cel mai cunoscut
    nume a rămas cel al lui Felix Ţopescu. S-a ocupat de sportul de performanţă,
    participând din plin la turnee internaţionale de vârf, până la debutul celui de-al
    doilea război mondial. A încetat din
    viaţă prematur, în 1946, la doar 44 de ani.

  • Sport Club RRI: Aniversări sportive în 2017

    Sport Club RRI: Aniversări sportive în 2017

    În anul 2017 sărbătorim, cu cifre
    rotunde, mai mulţi sportivi de top ai României, precum şi o serie de
    performanţe de înalt nivel.


    Astfel, în luna
    iulie, campioana olimpică Mihaela Peneş va împlini 70 de ani. Ea a fost
    medaliată cu aur la Tokio, în 1964, şi cu argint, la Jocurile din Ciudad de
    Mexico, în 1968, la aruncarea suliţei. După retragere, a rămas în lumea
    sportului, lucrând pentru Comitetul Olimpic şi Sportiv Român. A condus, între
    2001 şi 2005, Academia Olimpică Română.


    Tot în luna iulie se împlinesc 65 de
    ani de la prima medalie olimpică de aur a României. Aceasta a fost obţinută la
    Helsinki, la ediţia din 1952 a Jocurilor, de către Iosif Sârbu, la tir, în
    proba masculină de puşcă, 50 de metri culcat (men’s 50 metre rifle, prone).


    Cu 45 de ani în urmă, la Jocurile
    Olimpice de la München, România cucerea trei medalii de aur. Acestea au fost
    aduse de Ivan Patzaichin la canoe simplu (1.000 de metri), şi, de la lupte
    greco-romane, de Gheorghe Berceanu, la categoria 48 kg, şi Nicolae Martinescu,
    la 100 de kg.


    Acum 30 de ani, mai exact la 24
    februarie 1987, fotbalul românesc obţinea una dintre cele mai mari performanţe
    ale istoriei sale. La Monte Carlo, Steaua Bucureşti câştiga Supercupa Europei,
    după ce învingea formaţia Dinamo Kiev cu 1 la 0.


    În 2017 se împlinesc 25 de ani de la
    Jocurile Olimpice de la Barcelona, ediţie care a adus României patru medalii de
    aur. Două au fost obţinute de gimnasta Lavinia Miloşovici, la sărituri şi sol.
    Alte două au venit de la canotaj, aduse de Elisabeta Lipă, la simplu, şi de
    echipajul de 4+1 rame, compus din Dimitrie Popescu, Dumitru Răducanu, Iulică
    Ruican, Nicolae Ţaga şi Viorel Talapan.