Spitalul „Dăruiește Viață”, din Bucureşti, a început să funcționeze de facto la jumătatea lunii aprilie. 50 de copii au fost deja transferați din vechile secții de oncologie, neurochirurgie și chirurgie ale spitalului „Marie Curie”, într-un proces atent gestionat, cu focus pe confortul psihic și fizic al micuților pacienți.
Deja, pe 15 aprilie, fusese operat primul copil. Asociația „Dăruiește Viață”, ONG-ul care a construit spitalul de la zero, din donațiile a 350.000 de persoane fizice și a 8.000 de companii a anunțat, prin fondatoarele Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu, că nu are de gând să se oprească aici și că vrea să înceapă construcția unei noi clădiri în care să se mute și celelalte secții ale spitalului „Marie Curie”.
A fost un proces birocratic lung, nedrept de lung pentru micuții beneficiari ai acestui proiect unic în România. Carmen Uscatu vorbește despre ce a însemnat acest lucru din punct de vedere uman:
„E important de precizat că noi nu ne luptăm cu instituțiile statului, din contră, noi considerăm că e nevoie de colaborare pentru ca acest proiect să-și atingă cu adevărat potențialul.
Acest proiect este un spital al viitorului și aici vor fi tratați copiii la cele mai înalte standarde, dacă noi vom continua să colaborăm cu conducerea spitalului „Marie Curie”, cu Ministerul Sănătății, cu Guvernul României. Sigur, copiii au fost transferați și bucuria pe care am citit-o pe chipurile lor nu cred că o s-o pot uita vreodată. De fapt, acela a fost momentul când am realizat că toți acești ani în care, uneori, ne-a fost foarte greu, toate luptele pe care le-am dus cu mentalitățile au meritat, pentru că zâmbetul lor și speranța părinților sunt cele care ne fac pe noi să putem merge mai departe”.
Despre ce înseamnă să crezi în proiectul tău, în visele tale, în ciuda tuturor piedicilor, vorbește Oana Gheorghiu:
„Au fost mulți oameni care, poate, la început nu au crezut în proiectul nostru, nu au crezut, poate, că putem să strângem toți banii sau, poate, nu au avut încredere că vom reuși să construim un spital la standardele la care ne-am propus. Din fericire, însă, aceste lucruri s-au întâmplat și sperăm ca, cei care au fost reticenți la început, să fi văzut că un astfel de proiect este posibil, cu implicare, cu determinare, cu perseverență.
Am fost într-o emisiune radio și atunci ascultătorii sunau și puneau întrebări sau își spuneau opinia, iar unul dintre cei care au sunat în direct atunci chiar a menționat faptul că nu a avut încredere și că nu a donat, îi părea rău că nu a făcut asta, dar a promis că de acum înainte va susține toate proiectele asociației „Dăruiește Viață”, pentru că, iată, este mai mult decât evident că am făcut ce am promis și că ne-am ținut de cuvânt.
Cred că faptul că acest proiect a ajuns la bun sfârșit și că pacienții sunt deja tratați în spital și că beneficiază de aceste condiții este cea mai bună dovadă a faptului că noi împreună, dacă ne adunăm, dacă suntem solidari, putem să facem lucruri extraordinare, iar ca o lecție de viață este, nu știu dacă putem spune o lecție de viață, dar putem să vedem cât de mult impact are munca în echipă, cât de mult impact avem noi împreună, solidari și cu dorința de a face lucruri bune pentru ceilalți”.
Să vorbim puțin despre drepturilor pacienților în România. Oana Gheorghiu:
„Din păcate, în România pacienții sunt puși adesea în situația de a lupta pentru drepturile lor. De cele mai multe ori vorbim de pacienți cu boli oncologice, de pacienți aflați în situații dificile și pentru care bătălia este greu de dus. De aceea, familiile apelează adesea la asociații. Uneori se întâmplă să fim noi acea asociație care sprijină lupta familiilor și a pacienților.
Nu de puține ori am reușit să susținem cu avocați pro bono pacienții care aveau nevoie de anumite tratamente pe care nu le puteau obține, fie pentru că statul nu le deconta, fie pentru că ele nu găseau pe piață și, din fericire, instanțele de judecată sunt destul de înțelegătoare și destul de înțelepte, aș zice eu, pentru a acorda pacienților tratamentele în mod rapid prin ordonanțe prezidențiale, până ce procesul se rezolvă și până ce Casa de Sănătate este pusă cumva să găsească o soluție pe termen lung.
Sistemul de sănătate din România nu este cel mai prietenos cu pacienții, știm cu toții asta, ne lovim cu toții de obstacole și de piedici în a găsi soluții de tratament, mai ales în situații dificile. Tocmai de aceea observăm că adesea politicienii noștri, miniștrii noștri, medicii noștri, profesorii universitari aleg să se trateze în străinătate atunci când au boli grave. Acesta este un lucru care spune multe despre calitatea actului medical în România și poate că acest lucru ar trebui să dea de gândit politicienilor, mai ales în acest an electoral”.
Infrastructurii uneori precare i se adaugă și o criză a medicamentelor. Carmen Uscatu, din nou, despre cum putem reduce din acest handicap:
„Sunt de părere că soluțiile la criza medicamentelor nu pot fi identificate decât dacă ne punem împreună la aceeași masă, autoritățile, ONG-urile și pacienții. Din păcate, acest dialog nu a fost încă inițiat. „Dăruiește Viață” a venit acum mulți ani cu un raport referitor la lipsa citostaticelor și cu niște soluții, însă acestea nu au fost puse, la acel moment, în aplicare. Dialogul, însă, e cel care va genera soluții, care apoi să fie aplicate”.
