Tag: Medicina

  • Cele mai căutate locuri de muncă din România

    Cele mai căutate locuri de muncă din România

    În România, cele mai căutate locuri de muncă sunt cele din domenii rezistente în faţa crizelor, precum vânzări, contabilitate, inginerie, IT şi producţie, arată datele unui sondaj efectuat pe o platformă de recrutare a forţei de muncă. În acelaşi timp, mulți români, peste 40%, sunt interesați de posturile al căror salariu este afişat explicit în anunţurile de angajare.

    Domeniile cu cele mai multe aplicări sunt cele care caută constant candidaţi, având un număr mare de oferte şi care oferă creşteri salariale de la un an la altul. Astfel, cel mai stabil domeniu din ultimii ani este cel al vânzărilor, care are cea mai mare ofertă de locuri de muncă în România şi salarii nete între 400 şi 600 de euro, ca lucrător comercial, sau 1.400 – 1.800 de euro pentru poziţii de management. De asemenea, în contabilitate, salariile nete sunt între 800 şi 1.100 de euro pentru contabili sau consultanţi financiari şi ajung la 2.000 de euro pentru experţii contabili.


    Potrivit studiului, inginerii pot obţine între 1.200 şi 1.800 de euro, în funcţie de specializare şi de nivelul de experienţă, fiind depăşiţi de cei din IT, pentru care salariile medii sunt în jur de 3.000 de euro, variind în funcţie de anii de experienţă şi de competenţele acumulate. Spre exemplu, platforma de recrutare are în prezent, circa 1.400 de posturi vacante pentru poziţia de inginer în construcţii civile, în Capitală și în alte orașe mari din țară. In plus față de salariu, angajatorii oferă și bonusuri periodice, asigurare medicală privată, tichete de masă şi transport decontat.


    Potrivit reprezentanților platformei de recrutare, în ultimii ani, România a înregistrat o creştere semnificativă în sectorul construcţiilor civile, alimentată în mare parte de investiţiile în infrastructură, construcţia de noi proiecte imobiliare şi renovarea clădirilor existente. Cât privește domeniul IT, pe platformă sunt în această perioadă circa375 de locuri de muncă disponibile în domeniu, iar angajații pot lucra și de acasă. Un alt domeniu în creştere este producţia, unde muncitorii sunt recompensaţi cu 600 – 800 de euro lunar, în timp ce posturile de conducere şi coordonare pot obţine între 900 şi 1.300 de euro. În ultimii trei ani, consideră specialiștii, construcţiile, cu toate specializările derivate, IT-ul şi telecomunicaţiile, dar şi medicina, au crescut considerabil în privinţa necesarului de candidaţi, promovând o cerere solidă şi sustenabilă de posturi bine remunerate.


    Pe de altă parte, chiar dacă statisticile arată că patru din zece români primesc salariul minim pe economie, specialiștii în recrutare susțin că în România există locuri de muncă plătite și cu 7.000 de euro pe lună. Potrivit acestora, sunt angajați români care sunt la fel de bine plătiți ca cei din Germania sau Franța, iar dacă mulți alegeau, în urmă cu câțiva ani, să plece în afara țării pentru locuri de muncă mai bine plătite, situația s-a schimbat în ultima perioadă.

    Potrivit datelor firmelor de recrutare din România, în primele luni ale anului, angajatorii au publicat peste 160.000 de noi oferte de locuri de muncă și au fost peste 4,4 milioane de aplicări pentru acestea. 84% au fost pentru locuri de muncă în România care implică prezența fizică la birou, iar restul pentru poziții remote (job online de acasă) sau joburi în străinătate.


  • Cum va arăta medicina viitorului?

    Cum va arăta medicina viitorului?

    Când vorbim despre medicina viitorului, apar în discuție termeni precum Age Tech, empatie artificială, cloud computing, machine learning, blockchain sau alte inovații ce țin de abordarea integrată a tehnologiei, în vederea prevenirii și diagnosticării mult mai eficiente a bolilor. Deja, pornind de la accesorii simple, precum ceasuri și brățări inteligente, oamenii își pot monitoriza starea de sănătate și își programează un consult în cazul în care datele colectate de dispozitiv sugerează acest lucru. Se vorbește tot mai mult despre un viitor în care medicii și pacienții să fie conectați, iar companii importante cercetează posibilitățile de intervenție în zona de medicină. Google a creat deja un sistem automat de detectare a cancerului la sân, iar Microsoft s-a implicat în direcția implicării realității augmentate și virtuale în livrarea medicamentelor personalizate în funcție de nevoile utilizatorului. Tratamentul personalizat, obținerea datelor medicale ale pacientului instantaneu dintr-o bază de date comună la care au acces spitale, medici și pacientul sau revoluția genetică fac parte din beneficiile noilor tehnologii în sănătate.

    Despre toate acestea, și nu numai, a vorbit la Radio România lectorul universitar Elena Ovreiu, de la Universitatea Politehnică București Toate aceste tehnologii digitale care sunt aplicate în sănătate practic fac un lucru: ne ajută să obținem date, să obținem date medicale atât de la pacient, rezultate de analize, de imagistică, dar și date despre de câte ori a fost internat pacientul, tot felul de informații care țin de cum este îngrijit pacientul și despre datele lui medicale. Deci, practic, înseamnă achiziție de date medicale. Și atunci direcția este aceasta: cum obținem datele acestea de la diferiți senzori, diferite tehnologii, senzori portabili? Unde salvăm aceste date, ce facem cu ele, cum le protejăm? Pentru că vorbim de datele medicale ale pacientului și atunci avem nevoie de securitatea datelor, acea cyber security, aceasta este o altă direcție. Cum le organizăm în baze de date astfel încât să poată fi interoperabile, să poată fi transmise către alte spitale? Și aici vorbim de standardizarea bazelor de date și de normalizarea acestora. Și, odată ce le avem achiziționate, structurate în baze de date, ce facem cu ele, cum le analizăm? Ce informații obținem din aceste date, cum putem să le utilizăm în folosul pacientului și al sistemului de sănătate? Deci, în jurul acestor date medicale sunt ridicate o sumedenie de probleme și de soluții care sunt rezolvate cu tehnologie.

    Un lucru este cert: medicina viitorului va arătă cu totul altfel, va fi bazată din ce în ce mai mult pe inteligența artificială, iar acest lucru este unul extrem de profitabil în condițiile în care sistemul medical nu a fost conceput pentru a face față creșterii imense a bolilor cronice, iar în prezent acestea reprezintă peste 80 % din cheltuielile din sănătate. Beneficiile noilor tehnologii sunt uriașe, explică specialiștii: algoritmii de analiză și de inteligență artificială pot aduce avantaje în ceea ce privește calitatea și rezultatul tratamentului, reducerea costurilor în instituțiile de sănătate și decizii mai bune la nivelul strategiilor din acest domeniu. Cristina Berteanu, medic primar ATI, dr. în medicină și director cercetare și dezvoltare, despre principalele avantaje ale introducerii tehnologiei digitale în domeniul sănătății

    În primul rând, previn prezentarea în departamentul de urgență, previn agravarea afecțiunii prin luarea unor decizii în timp real, implică pacientul, este acest concept pacient engagement, în care pacientul este implicat în gestionarea propriilor simptome și în partea aceasta digitală și are rolul lui în tratament și în rezolvarea probleme, Și, desigur, accesul mai rapid, reducerea costurilor, faptul că poți să-ți acumulezi aceste date pe care le poți folosi mai departe.

    Lucruri cu atât mai valoroase cu cât zona medicală se confruntă cu o mare criză de resurse umane. România are oameni inteligenți în IT, are un IT de mare calitate, are oameni de calitate medicală foarte bună, din această asociere poate să facă un sistem informatic de fișe medicale electronice foarte bun, spune și medicul pneumolog specializat în medicină de urgență Theo Trandafirescu, stabilit în SUA, pentru că

    Acesta este viitorul: digitalizarea medicinii și fișa medicală electronică. Îmbunătățirea sănătății populației necesită resurse intensive, de colaborare, și necesită parteneriate puternice. Datele obținute sunt esențiale pentru a ne ajuta să înțelegem pacienții, boala și aplicabilitatea acestor date. Populația are nevoi sociale, medicale și noi continuăm să răspundem acestor nevoi prin această programare inovatoare.

    Medicul Theo Trandafirescu spune că asistăm deja la o revoluție genetică, lumea științifică a reacționat foarte rapid la acest genomic product, iar ultimii ani au arătat o accelerare a cercetărilor în această direcție. Imunologia este deja utilizată cu succes în oncologie, dar și în tratarea altor afecțiuni grave precum artritele reumatoide, cu ajutorul genomicii medicii reușind să înțeleagă mult mai bine bolile și să propună un tratament individualizat.


  • Romanians and personal growth

    Romanians and personal growth

    The internet overflows with personal
    development advice, and the abundance of avenues to pursue this goal makes
    choosing one particular method over the others rather difficult. So a new book
    on the topic might seem superfluous. But not when the author is an Italian who
    speaks Romanian fluently and who writes not so much in order to be successful,
    but rather because he has something to say. Bruno Medicina has recently
    released a book in Romania, and taught the public attending the book launch
    exactly how to use it. Clementina Anghelache, editor of the Learning Network and
    Psychologies Romania magazines, told us about this event.




    Clementina Anghelache: We are exploring the methodology offered by Bruno Medicina in HyperCoaching
    for HyperLiving, in a world in which we want ever more. And this more seems
    to be never-ending, both in terms of possessions, but also in terms of being,
    living, experimenting. This is why it is a good thing to look for appropriate
    instruments, because there are things that we can do, things we cannot do, and
    other things that we should understand when to do. I’m very happy that Bruno Medicina
    accepted our invitation to organise a demonstration together with the book
    launch, to show how this book can be used. Coaching is necessary anytime,
    anywhere. It is not necessarily specific to Romania, we already live in a
    globalised world, in which anything that happens here may just as well happen
    anywhere else.




    Bruno Medicina told us how this book
    came to be:




    Bruno Medicina: My goal was to understand the universe, to reach a philosophy of
    everything, as they say. Scientists are still trying to reconcile quantum
    physics with the theory of relativity, because they sort of clash. I think it’s
    impossible not to have a philosophy that explains everything, and obviously, I
    believe I have found it. This is what I’m going to explain tonight. The point
    is, I’ve always been obsessed with the so-called critical factor of success. I
    mean, beyond the million theories, million explanations, million schools of
    thought, what is the key? It’s like that Chinese saying that when a scholar points
    to the Moon, the idiot will look at his finger. I’ve reached the conclusion
    that these theories are only the fingers pointing to the Moon, so I set out to
    look for the Moon. And I think I’ve come up with something, some food for
    thought. What I suggest can then solve a million other things. You can use it
    in interpersonal relations, you can use it in making money and in business, you
    can use it to win a championship. Anyway, some ideas are self-evident, they are
    only principles. But this is precisely because I don’t like it when everybody
    tells you what to do: how to become a billionaire overnight, in 3 easy steps,
    that sort of thing. Instead, I’ve come up with a set of principles, based on
    which we can reach certain conclusions.




    All those attending the event proved to be people ready to learn more,
    especially about themselves. Alexandru, for instance, learnt about the event
    from Facebook


    Alexandru: First off I am
    very interested in this subject and want to know more about the psychology of
    relations, psychology in general. I am into coaching and mentoring and am very
    curious to know what this new experience has to bring to the table. I believe
    it entails many new things.


    Daciana, another participant, has also shared with us the reasons she had
    to attend the event.


    Daciana: Out of curiosity,
    you know. I am interested in this type of coaching and want to learn as much as
    I possibly can. I receive newsletters from Psychologies and have so far
    attended their events, which I find interesting. I have learnt a lot and may
    eventually consider a different line of work.


    Another participant Liana had a lot of expectations about the event,
    which she has discovered by chance.


    Liana: I actually chanced
    upon the event and showed up. I’ve learnt about a book launch by Mr. Bruno
    Medicina. I came here to learn more especially about myself. I am convinced the
    event is a useful one!


    Bruno Medicina confessed his book may not be successful through what it
    isn’t.


    Bruno Medicina: It’s not built after the US pattern, which
    includes a to-do list. I don’t believe in the saying that if you make people to
    believe they are thinking, you’ll enjoy a tremendous success. And if you
    actually make them think, they are going to kill you. I believe this book
    provides food for thought; it makes you think, find conclusions and this isn’t
    going to be pleasant of course. Buy the book, by all means though, before you
    don’t like reading it!


    Everyone attending the event was amused by the
    author’s introduction to his book and
    perhaps got an idea, which may bring them closer to the Moon!




    (AMP&bill)

  • Erika Kerbalek – viitorul medic cu ambiţii politice

    Erika Kerbalek – viitorul medic cu ambiţii politice

    Erika
    Kerbalek are 20 de ani şi este membru al Ligii Studenţilor Români din
    Străinătate, filiala Germania. S-a născut la Bucureşti şi a urmat cursurile
    Colegiului German Goethe din capitală. În 2016, pe când avea 14 ani, s-a mutat
    în Germania, unde a urmat cursurile unei şcoli internat cu un sistem pilot
    pentru copii supradotaţi, cu IQ de peste 130. Am întrebat-o pe Erika cum a fost
    acomodarea la o viaţă departe de familie, într-o ţară străină şi la o vârstă
    atât de fragedă.




    Mai ales în primul an am fost confruntată cu modul de viaţă
    german. A trebuit să vorbesc germana 24 din 24, am locuit doar cu nemţi. Am
    fost chiar primul student străin la internatul la care am fost, de asta
    integrarea, la început, pot tice că a fost ceva mai dificilă, dar am avut şi
    şansa unor profesori care m-au ajutat, mi-au dat exerciţii de germană, mi-au
    înţeles situaţia şi chiar şi-au luat mai mult timp pentru a mă sprijini în
    integrare. Am avut şi un program de mentoring, adică am avut mereu un profesor
    care s-a ocupat strict de mine personal. Cu felul în care am fost primită, mi
    s-a părut că există o stigmă, să zicem aşa, asupra românilor care vin în
    străinătate. Am văzut că oamenii privesc românii într-un mod mai diferit, dar
    nu mi s-a părut că nu ne dau o şansă egală. Adică, dacă le arăţi că eşti
    muncitor, că vrei să înveţi şi că vrei să faci la fel de mult ca ei te primesc
    cu braţele deschise.





    Despre
    LSRS, Erika spune că i-a găsit prin intermediul unor foşti colegi din
    Bucureşti, care sunt membri ai Ligii sau care au avut contacte cu Liga. I-a
    plăcut ce fac tinerii români din Germania aşa că li s-a alăturat anul acesta,
    în luna februarie.




    Mi s-a părut foarte interesant faptul că vor să fortifice
    legăturile româno-germane, dar şi că vor să creeze un mediu (propice – n.r.)
    pentru studenţii români aflaţi în Germania, să-i ajute pe cei care vor să vină
    în Germania. Acum că sunt membru activ mi se pare foarte important că nu doar
    creăm aceste evenimente de calibru mai mare, unde participă foarte mulţi, ci că
    ne implicăm şi în cazuri concrete ajutând fiecare student român doritor să vină
    în Germania care are întrebări, care nu ştie cum îşi poate finanţa studiul sau
    întrebări practice despre cum poate găsi cazare. Eu, de exemplu, mă ocup mai
    ales cu prezentarea modalităţilor de prezentare, deoarece eu am o bursă de
    merit a fundaţiei politice Konrad Adenauer şi atunci am ceva mai multe
    informaţii despre cum îţi poţi finanţa studiul aici. Planificăm mereu această
    caravană (Caravana LSRS – n.r.) în care încercăm să oferim cât mai multe
    informaţii personale şi generale despre studiul în Germania, despre cum te poţi
    înscrie la universitate, cum îţi poţi finanţa studiul şi aşa mai departe. Chiar
    acum planificăm ediţia de toamnă-iarnă a caravanei, pentru că ştim că mai ales
    în iarnă cei care dau bacalaureatul se gândesc la ce universitate vor să aplice
    şi încercăm să-i sprijinim cu aceste informaţii noi.





    Erika
    a participat la un proiect de neuro-oncologie pedriatică la Universitatea
    Charité din Berlin. Deşi urma cursurile unei facultăţi de pato-lingvistică,
    despre care spune că pregătea viitori cercetători în domeniul medicinei, şi-a
    dat seama că îi plăcea mai mult să trateze oameni, aşa că a schimbat profilul
    şi acum studiază medicină generală la Düsseldorf. Erika Kerbalek îşi doreşte să
    intre şi în politică şi să încerce să schimbe în bine sistemul medical din
    România.




    Eu sunt foarte interesată de neuro-chirurgie şi de oncologie.
    Muncesc şi ca asistent în sala de operaţie a unei clinici private şi mi se pare
    foarte important să nu rămân doar în domeniul de care sunt interesată şi să
    cunosc cât mai multe sisteme medicale. De aceea, vor face practică în
    cadrio-chirurgie în Padova, în februarie, încerc să fiu cât de activă pot
    politic. Datorită bursei, am şansa de a cunoaşte mulţi oameni de calibru
    politic, care mi-au arătat că mai ales ca tineri educaţi avem responsabilitatea
    de a merge în politică şi aş fi foarte mândră să aduc aceste cunoştinţe
    medicale şi în România. Momentan am de gând să termin studiile de medicină
    generală în Germania, să fac aici şi specializarea. Aş fi interesată şi într-un
    master în public health (sănătate publică – n.r.) deoarece cred că este foarte
    important ca experţii medicali să fie activi în actul decizional politic şi,
    după aceea, aş fi foarte mândră să profesez în România într-un spital, pentru a
    da cunoştinţele practice pe care eu le câştig, adică să-i învăţ pe studenţi sau
    pe alţi medici, poate într-o zi, şi aş vrea şi să schimb ceva la sistemul
    medical din România. Nu zic că sistemul medical din Germania este perfect, dar,
    cunoscând mai multe sisteme medicale, putem să luăm ceva de peste tot.


  • I heart you

    I heart you

    Institutul Inimii, Târgu Mureș, partea centrală a României. O
    echipă de cardiologi condusă de medicul Horațiu Suciu realizează un transplant
    de inimă pentru o adolescentă de 16 ani. Momentul e de reținut din mai multe
    aspecte. Unu (și cel mai important) – o tânără a primit o nouă șansă la viață
    și o calitate superioară a vieții. Doi – evenimentul se petrece după doi ani de
    pandemie, timp în care nu s-au realizat decât 3-5 transplanturi pe an. Este, dacă
    vreți, un fel de premieră. Inima transplantată fusese adusă cu elicopterul de
    la Sfântu Gheorghe și a aparținut unui adolescent de 17 ani aflat în
    moarte cerebrală în urma unui politraumatism puternic.


    Transplanturile de cord la copii sunt foarte rare. La ei, insuficiența
    cardiacă este nu doar galopantă, ci și fatală, într-un timp mult mai scurt
    decât la adulți. În plus, mai este și problema lipsei donatorilor de vârstă
    mică. Lista de aşteptare pentru transplant este mereu lungă pentru toate grupele
    de vârstă, fiind o discrepanţă între cererea şi disponibilitatea de organe
    pentru intervenţia chirurgicală, astfel că 22 de pacienţi aşteaptă transplantul
    cardiac de urgenţă.


    Medicul Horațiu Suciu, coordonatorul transplantului și șeful
    Institutului de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu
    Mureș, a declarat pentru colegii noştri de la Radio România Târgu Mureș:


    Starea clinică a copiilor aflați pe lista
    de transplant se deteriorează destul de repede. Mult mai repede decât la adulți,
    la care se poate ține o stabilitate hemodinamică și biologică mai ușor. Copiii
    se deteriorează repede și, din păcate, donatorii la grupa de vârst pediatrică
    sunt mult mai rari decât la cea de adulți. Aici avem o mare nemulțumire pentru
    că, din păcate, un număr prea mic de copii beneficiază de trasplant.


    Anual, 400-500 de copii cu malformații congenitale cardiace
    rămân neoperați. 10% dintre aceștia sunt urgențe neo-natale care trebuie operate
    în prima lună de viață. 40-50% dintre aceștia probabil că decedează fără a mai
    ajunge să fie operați. Spunem probabil pentru că nu există statistici, nimeni
    nu-i urmărește pe acești copii. Aceasta pentru că singurul centru care poate să
    facă astfel de intervenții este la Târgu Mureș, iar capacitatea este limitată.
    O mie de copii se nasc anual în România cu malformații congenitale cardiace
    grave.


    Decizia familiilor de a accepta prelevarea organelor încă funcţionale
    ale copiilor în moarte clinică este dificilă, foarte delicată. De obicei,
    familiile refuză să discute cu medicii despre posibilitatea prelevării de organe
    de la copilul lor. De aceea, cine se gândește să salveze viața altui copil în
    timp ce suferă profund după pierderea propriului copil are o idee cu adevărat
    eroică. Organul recoltat astfel este de o valoare inestimabilă, iar pentru
    echipa de medici este o adevărată provocare să-l păstreze funcţional și să se
    asigure că transplantul e un succes.


    Medicul Horațiu Suciu explică pentru Radio România Târgu
    Mureș:


    Pacienții transplantați parcurg o etapă
    imediată postoperatorie de insituire a tratamentului imunosupresiv, aici este o
    mare provocare, să conducem o terapie în așa fel încât să nu existe respingere
    din partea organismului. Deci practic în momentul actual, eforturile și
    provocarea sunt în acest sens, al toleranței imunologice. Din punct de vedere
    hemodinamic, cardiac, strict chirugical, evoluția este foarte bună. Fetița este
    conștientă, este trează, cooperantă și foarte bucuroasă, pentru că era într-o
    stare foarte avansată, cu calitatea vieţii foarte deteriorată. Mămica mi-a spus
    că abia mai urca un etaj.


    Alți doi copii au fost salvați ca urmare a deciziei familiei
    de a dona organele tânărului din Covasna care a suferit un accident la sfârșitul
    săptămânii trecute.


    Ficatul a ajuns la București pentru un
    transplant hepatic la o fetiță de cinci ani internată la Spitalul Fundeni cu
    Boala Wilson, iar rinichii au ajuns la Cluj, nord-vest, tot pentru un
    transplant la un minor.


    Potrivit doctorului Suciu, în România sunt rare cazurile în
    care tinerii sunt donatori, ponderea minorilor fiind de circa 10-15%. Chiar
    dacă numărul donatorilor, în general, este în creştere faţă de anul 1999, el
    este foarte mic faţă de numărul de locuitori. Faţă de anul 1999, când am
    început noi transplantul cardiac alături de colegii de la Bucureşti, când a
    început şi transplantul hepatic şi au fost 11 donatori, e incomparabilă
    situaţia acum. S-a ajuns în 2018 spre 200 de donatori pe an. Deci este o
    schimbare clară de mentalitate, dar activitatea este una oscilantă, afirmă
    Horaţiu Suciu. Se menţine un trend de 100, 100 şi ceva de donatori de organe pe
    an, din care marea majoritate a prelevărilor este de ficat şi rinichi, iar
    cordul este undeva la 10-15% din aceşti donatori. Numărul relativ mic de
    transplanturi cardiace care se fac în România se explică şi prin faptul că
    numărul de donatori este mult mai mic decât în alte ţări, raportat la
    populaţie. Cauzele sunt multiple. Unele provin din modul cum publicul percepe
    transplanturile, altele din nivelul de educaţie medicală, din cum ne raportăm
    la nevoie concetăţenilor noştri. Important este că avem resursa umană, medicii,
    personalul implicat în această activitate şi încercăm să o facem cât mai bine
    şi în număr cât mai mare, a afirmat Horaţiu Suciu.




  • Femeile și medicina în secolul al XVIII-lea,  în Țara Românească

    Femeile și medicina în secolul al XVIII-lea, în Țara Românească

    Până la formarea primelor instituții
    medicale publice moderne, în secolul al XIX-lea, medicina era practicată în
    Țara Românească și Moldova, în principal, de doctori școliți în străinătate și
    de oameni fără pregătire de specialitate, unii practicând, de fapt, alte
    profesii cum ar fi bărbierii, vracii, babele vrăjitoare, preoții-duhovnici și
    moașele. Totuși, în secolul al XVIII-lea, în timpul domniei lui Constantin
    Brâncoveanu, primele semne de modernizare a medicinei au apărut și în Țara
    Românească o dată cu înființarea
    Spitalului Colțea, prima instituție de acest tip din București destinată
    săracilor. Și tot aici, dar de-abia în secolul următoarea, a început să
    funcționeze și prima instituție de învățământ medical românesc: școala tehnică
    de chirurgie de la Colțea. Femeile nu făceau parte dintre învățăcei, dar asta
    nu înseamnă că ele nu erau, din vremuri imemoriale, prezente ca vindecătoare în
    viața comunităților. Cercetătoarea Mihaela Diana Sprânceană a studiat arhivele
    acestei spitalului și școlii de la Colțea și detaliază acum contribuția
    femeilor.

    Aceasta a fost prima școală de învățământ
    medical din Principatele Moldovei și Țării Românești care a funcționat până în
    anul 1852. Sursele istorice nu ne precizează nici de această dată numele unei
    doctorițe sau al unei femei-chirurg care să fi terminat școala acolo. Însă se
    știe faptul că absolvenții acestei școli s-au specializat și au avut nenumărați
    pacienți vindecați și chiar operați în cadrul spitalului. De asemenea în
    listele publicate ce conțin numele medicilor din Țara Românească din acea vreme
    sunt menționate numai nume de bărbați. Femeile erau așadar cadre medicale fără
    studii alături de bărbieri, vraci și duhovnici. Femeile au jucat un rol
    deosebit de important în viața medicală cel puțin din punctul meu de vedere.
    Adesea ele aveau rolul de moașă, fiind acele femei care asistau la naștere și
    care se asigurau că atât mama, cât și nou-născutul sunt în viață. Moașa era și
    acea persoană care putea afla dacă o femeie era sau nu însărcinată, dacă și-a
    pierdut fecioria sau dacă a fost violată.


    Este adevărat că la serviciilor moașelor apelau
    mai degrabă femeile de la țară în lipsă de altceva. În schimb, la oraș, femeile
    mergeau la medicii sau chirurgii care aveau studii de specialitate realizate în
    afara țării. Doctorul Dumitru Caracaș care a activat în Țara Românească în
    secolul al XVIII-lea și a fost tatăl lui Constantin Caracaș, primul medic
    oficial al Bucureștiului, nu aprecia, însă, activitatea femeilor-vraci, pledând
    pentru profesionalizare în acest domeniu. Cercetătoarea Mihaela Diana
    Sprânceană despre medical Dumitru Caracaș.

    Acesta afirmă faptul că moașele țăranilor
    sunt niște babe ignorante a căror simplă prezență mai mult strică decât
    folosește. Tot el evidențiază faptul că femeile de la oraș sunt asistate la
    naștere de către medici care au studii medicale, nu de babe sau moașe fără
    experiență. Vraciul, alături de moașă, putea să prescrie diferite leacuri mai
    ales pentru copii care sufereau de dedeochi, pentru femeile care nu puteau
    rămâne însărcinate sau care își doreau să renunțe la sarcină. Până în anul 1760
    nu exista nicio carte de medicină în limba română pe teritoriul țărilor române.
    Așadar femeile care practicau medicina aveau leacuri din bătrâni și rețete
    transmise din generație în generație. Același medic afirma faptul că oamenii
    apelau la vrăjitoare și babe pentru a trata bolile pshihice, considerate
    pedepse divine. Lumea ca și astăzi refuza să meargă la medic pentru a se trata
    de epilepsie, de exemplu, sau de alte boli de natură neuropsihică.


    Numele
    acestor femei, poreclele lor și alte amănunte din viața lor se regăsesc extrem
    de rar în documentele de epocă. Existența lor, deși crucială, căci suplinea
    lipsa unei intervenții profesionalizate de protejarea a sănătății, a rămas, în
    general, anonimă. Și, evident, cu timpul influența acestor femei a scăzut odată
    cu dezvoltarea învățământului de specialitate. Dar activitatea lor, deși mult
    redusă, a continuat până în contemporaneitate. Cercetătoarea Mihaela Diana
    Sprânceană.

    Cu toate că numele femeilor nu a fost
    precizat de sursele istorice, ci doar în anumite documente de arhivă a fost
    precizată porecla acestora sau prenumele, ele au avut un rol foarte important
    în viața socială și medicală a secolului al XVIII-lea. Dar activitatea lor e
    consemnată în documente, ceea ce demonstrează o activitate intensă în acest domeniu.
    În epoca contemporană activitatea așa-ziselor babe a continuat până în secolul
    XX inclusive după adoptarea în 1968 a decretului lui Nicolae Ceaușescu potrivit
    căruia femeile nu mai puteau face avort la cerere. Și atunci femeile se duceau
    în continuare la babe pentru a putea scăpa de sarcina nedorită.


    De-abia
    spre finalul secolului al XIX-lea, a început să profeseze și prima femeie din
    România cu diplomă de medic, Maria Cuțarida-Crătunescu, absolventă a Facultății
    de Medicină din Montepellier, Franța, cu doctoratul în medicină acordat de
    Universitatea din Paris.





  • Joshua Baingana din Uganda

    Joshua Baingana din Uganda

    Sunt Joshua Baingana din Uganda, baingana înseamnă egalitate. Studiez medicină generală la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și
    Tehnologie George Emil Palade din Târgu Mureș. Sunt student în anul al II
    lea. Am venit aici în 2019.


    Graţie unui acord de
    cooperare în domeniul educaţiei între România şi Uganda, Baingana Joshua obţine
    o bursă la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie George
    Emil Palade din Târgu Mureș. De aproape un an studiază la facultate o dată pe
    săptămână limba română, pe care speră să o vorbească din ce în ce mai bine.
    Despre România nu ştia foarte multe până să sosească aici.


    Ştiam doar că e o ţară europeană. Când am ajuns în România am aterizat la
    Bucureşti, am călătorit cu trenul pentru a ajunge la Târgu Mureş. O dată sosit
    acolo, nu prea am putut călători din cauza restricţiilor impuse de pandemia de
    Covid 19. M-am plimbat prin centrul oraşului, pe malul râului Mureş. E bine
    aici, oamenii sunt drăguţi, primitori, sunt oameni buni, bineînţeles, sunt
    diferiţi de cei din Uganda, şi vremea e diferită, dar încerc să mă adaptez.+ Uganda e o ţară
    foarte frumoasă situată în estul Africii, cu oameni foarte frumoşi.


    Originar
    din vestul
    Ugandei, din districtul Ntungamo mai
    exact, situat la graniţa cu Rwanda, Baingana Joshua ne explica de ce a fost atras de
    medicină.


    Membri ai familiei mele
    au suferit de boli de-a lungul timpului. Fratele meu de exemplu are astm şi
    epilepsie, astfel că văzându-l pe el confruntându-se cu boala, mi-am dorit să
    îl pot ajuta. Tatăl meu s-a stins din viaţă din cauza cancerului. Am văzut şi alţi oameni în jurul meu
    luptându-se cu boala şi mi-am dorit să pot să-i ajut pe cât mai mulţi. Aşa s-a
    născut pasiunea mea pentru medicină.


    Când nu e ocupat cu cursurile online la
    facultate, Joshua Baingana îşi dedică timpul liber unor activităţi diferite.


    Ascult muzică şi dansez din când în când, citesc cărţi
    despre experienţele de viaţă ale altora, aşa descoperi că nu eşti singurul din
    lume care se confruntă cu greutăţi. Îmi plac două cărţi mai ales: «Gifted Hands»
    («Mâini de aur») şi «The Big Picture:Getting Perspective on
    What’s Really Important in Life», ambele sunt scrise de acelaşi autor, Ben Carson, un neurochirurg foarte
    cunoscut în Statele Unite ale Americii. Mă regăsesc în povestea lui de viaţă, a
    reuşit ce şi-a propus în ciuda dificultăţilor întâmpinate, mă inspiră, îmi dă
    încredere că totul e posibil când ai speranţă şi crezi în visele tale.



    Stundent în anul
    al II-lea laTârgu
    Mureș, Joshua Baingana din Uganda nu ştie încă în ce
    ţară va alege să profeseze medicina.


    Acum studiez medicină generală, însă îmi voi alege şi o
    specialitate, mi-ar plăcea mult neurochirurgia, nu ştiu încă nimic sigur acum,
    aştept să văd ce oportunităţi vor veni, ştiu că visez să devin un medic
    specialist care îi poate ajuta pe oameni oriunde ar fi să ajung.







  • Jurnal românesc – 12.09.2019

    Jurnal românesc – 12.09.2019

    Termenul de
    înregistrare pe site-ul votstrainatate.ro a fost prelungit până la
    15 septembrie. Cetăţenii români din străinătate care intenţionează să voteze la
    alegerile prezidenţiale din 10 şi 24 noiembrie, fie ca alegători prin
    corespondenţă, fie ca alegători la o secţie de votare organizată în străinătate,
    vor putea să se înscrie până duminică. Pentru votul prin corespondenţă, Poşta
    Română va transmite alegătorilor toate materialele necesare – plicuri, buletine
    de vot, timbre autocolante cu menţiunea Votat pentru ambele
    scrutinuri, dar şi instrucţiuni privind exercitarea dreptului de vot.
    Alegătorul cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate va avea practic la
    dispoziţie trei variante pentru a expedia plicul cu votul său: fie îl va depune
    la orice oficiu poştal, cutie poştală, pentru a-l trimite în ţară, fie îl va
    trimite prin curier la sediul misiunii diplomatice sau al oficiului consular
    din statul în care se află, fie îl poate depune personal la Ambasadă sau Consulat.
    Până acum, s-au înregistrat pe platforma online peste 71.000 de români.
    Procesul de înregistrare s-a accelerat semnificativ în ultimele zile.


    Ambasada
    României în Republica Cehă anunţă, într-o postare publicată pe pagina sa de
    Facebook, că la alegerile din noiembrie 2019 pentru preşedintele României, va
    putea organiza secţie de vot numai la sediul misiunii sale diplomatice din
    Praga. Ambasada precizează că Ministerul de Externe ceh a informat oficial în
    acest an toate reprezentanţele diplomatice acreditate în Republica Cehă că va
    accepta organizarea de secţii de votare numai la sediile reprezentanţelor
    diplomatice şi consulare de pe teritoriul Cehiei.


    Românii din
    Milano au discutat, miercuri, la secţia consulară a Consulatului General al
    României la Milano cu ministrul pentru românii de pretutindeni, Natalia-Elena
    Intotero, despre serviciile care li se adresează, precum şi despre problemele
    cu care se confruntă. La intalnire, ministrul a subliniat importanţa
    contactului direct între oameni şi autorităţile care îi reprezintă, dialogul
    fiind esenţial pentru găsirea de soluţii la problemele cu care se confruntă
    românii de peste hotare. Oficialul a avut şi o întâlnire cu reprezentanţii
    comunităţii şi ai mediului asociativ românesc din Milano. În cadrul
    discuţiilor, ministrul s-a referit la finanţările oferite de MRP, la
    demersurile necesare pentru a pregăti, a depune şi a obţine aprobări ale
    dosarelor pentru finanţarea programelor şi proiectelor, precum şi la
    necesitatea ca românii să îşi cunoască drepturile şi obligaţiile ce le revin în
    ţările unde au ales să se stabilească, să studieze sau să muncească. O altă
    temă de interes a fost votul în străinătate, cei prezenţi cerând informaţii
    despre platforma online votstrainatate.ro, precum şi despre aspecte
    organizatorice legate de scrutinul din noiembrie. Milano este al doilea oraş
    din itinerariul vizitei demnitarului în Italia. Peste 55.000 de români locuiesc
    în provincia Milano, iar numărul conaţionalilor stabiliţi în regiunea Lombardia
    este de aproximativ 177.000. Ministrul are, în această săptămână, mai multe
    întâlniri cu reprezentanţii comunităţilor româneşti din Italia.


    Societatea
    Regională Medicală Isidor Bodea din Cernăuți organizează, joi şi vineri, cea de a douăsprezecea reuniune
    a medicilor români. Simpozionul este dedicat istoriei medicinii în nordul
    Bucovinei și realizărilor medicilor români din regiunea Cernăuți. Conferința va
    avea trei secțiuni: Istoria instituțiilor medicale din Cernăuți,
    Personalități marcante care au contribuit la dezvoltarea medicinii în
    Bucovina, Realizări ale medicilor români, membri ai Societății Regionale
    Medicale Isidor Bodea.


    Institutul
    Cultural Român Dimitrie Cantemir din Istanbul anunță prezența, în premieră la
    Istanbul, a Galeriei Mobius la târgul de artă Contemporary Istanbul, ce are loc
    în perioada 12 – 15 septembrie în Centrul Expozițional Internațional Lutfi
    Kırdar. Expoziția care va fi prezentată la Istanbul se intitulează Sub Aceeași
    Noapte Înstelată și este o expoziție de grup, realizată de patru artiști
    români. Sub Aceeași Noapte Înstelată însumează practici individuale ale
    artiștilor într-o viziune colectivă, creând astfel o descriere cuprinzătoare a
    civilizației umane, a peisajului precar și prăpăstios al zilelor noastre.

  • Turism medical

    Turism medical

    Medici pricepuţi, clinici dotate cu aparatură de ultimă generaţie, dar mai ales preţurile intervenţiilor cu până la 50 la sută mai mici decât în alte state europene, au transformat România într-o destinaţie de top pentru turismul medical. Anul trecut, peste 20.000 de străini au venit în România pentru intervenţii medicale, aceştia cheltuind pentru serviciile medicale, cazare şi masă mai mult de 60 de milioane de euro.



    Mulţi străini vin pentru intervenţii dentare complexe (implanturi dentare), pentru chirurgie estetică, investigaţii oftalmologice şi alte tratamente cum ar fi chirurgia obezităţii, cu alte cuvinte pentru “micşorare de stomac”, intervenţii care costă mai puţin în ţara noastră. O altă categorie sunt turiştii de wellness, care caută centrele de relaxare. De exemplu, în apropiere de Bucureşti se află un complex de wellness şi relaxare care a depăşit anul trecut pragul de 3 milioane de clienţi, dintre care 30% au fost străini. Aici sunt 10 piscine, 6 saune uscate şi 4 saune umede, 16 tobogane, toate acestea într-o adevărată grădină botanică ce cuprinde peste 800.000 de plante, printre care 1.500 de palmieri. În timpul săptămânii (luni-joi), copiii plătesc 33 de lei (7 euro), seniorii şi studenţii 39 de lei (8 euro), iar adulţii 49 de lei(10 euro) pentru 3 ore. Preţurile cresc în weekend şi pentru mai multe ore petrecute.



    O procedură foarte solicitată, de corectare a dioptriilor, costă 1.500 de euro în România. La dentist, pentru un tratament de albire a dinţilor se plăteste 750 de lei (160 euro), o obturaţie de canal — 350 de lei (74 euro), o coroana din ceramică — 450 de lei (96 euro), iar pentru extracţii se plăteşte între 100-350 de lei (74 euro). Pentru un implant se plateşte în jur de 700 de euro. La clinicile estetice o consultaţie costă 35 de euro, o intervnţie chirurgicală ce redă tinereţea ochilor costă între 800-2300 de euro, pentru lifting facial – 3000 euro, lifting facial şi cervical – 4500 de euro, rinoplastie secundară – 3700 de euro, implanturi mamare – 3800 de euro. In afară de Bucureşti, alte oraşe mari care oferă servicii similare sunt Cluj, Braşov sau Timişoara, unde serviciile medicale pot fi chiar mai ieftine decât în Bucureşti.

  • Începuturile medicinei moderne româneşti

    Începuturile medicinei moderne româneşti


    În a doua jumătate a secolului al
    19-lea, medicii români cu studii în Occident au fondat instituții medicale și
    învățământ medical pentru a lupta împotriva bolilor și a instrui medici. De
    numele unora ca Nicolae Kretzulescu și Carol Davila precum și al unor boieri și
    filantropi se leagă o generație care a modernizat medicina românească și au
    dus-o aproape de standardele cele mai exigente ale epocii.


    Medicina ca știință apare în Renaștere,
    iar primele informații cu caracter științific în spațiul românesc apar la
    sfârșitul secolului al 17-lea, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu
    (1688-1714). La curtea sa au sosit medici de origine greacă, dar și un alsacian
    și venețian care introduc medote care semănau cu vaccinarea de mai târziu. Din
    punct de vedere instituțional, academiile domnești erau așezăminte în care se practica
    așa-numita iatrosofie, o combinație între filosofie și medicina empirică. Dar
    academiile domnești au fost nucleele pe baza cărora s-a construit învățământul
    medical din secolul al 19-lea.


    Medicul Octavian Buda, profesor de
    istoria medicinei la Universitatea de Medicjnă și Farmacie Carol Davila din
    București, a făcut un excurs în începuturile medicinei moderne românești, care
    din secolul al 19-lea se raporta direct la Occident. Argumentul științei învățate în Occident reprezintă nu o
    sursă de coerciție, dar de schimbare chiar și a unor politici de stat. Interesantă
    este comparația pe care românii celei de-a doua jumătăți a secolului al 19-lea
    o fac cu Belgia, se flatează și autoflatează să fie numiți reprezentanți ai
    Belgiei Orientului pentru un motiv nu legat de latinitatea parțială a Belgiei,
    ci de faptul că Belgia era o țară asamblată în jurul anului 1830, Principatele
    Unite unindu-se și ele relativ mai târziu. Românii făceau comparații
    instituționale insistente având în vedere viteza cu care își puneau la punct
    instituții noi. De exemplu, crearea primului institut de fiziologie, în 1892,
    de către Alexandru Vițu, părintele cercetărilor biologico-fiziologico-medicale,
    el fiind inițiatorul cercetării științifice de tip biomedical. El a fost în
    Belgia să facă o prospectare de tip biomedical.


    Efervescența modernizatoare a cuprins
    întreaga sociateta românească, de la cel mai simplu țăran la cel mai mare
    boier. În medicină, învățământul a avut un loc privilegiat și primul mare nume
    al învățământului medical românesc a fost francezul Carol Davila. Octavian
    Buda. Modernitatea efectivă
    se pune instituțional în mișcare odată cu Regulamentele Organice, odată cu
    influența occidentalizantă la acea vreme a autorităților țariste. Se creează un
    Colegiu al medicilor și cele trei structuri mari spitalicești, Colțea,
    Pantelimon și Filantropia. Activitatea financiară privată a boierilor este
    strânsă într-o eforie, care este premergătoare unei direcții sanitare sau a
    unui sistem cât de cât coordonat de practici medicale. Ideea organizării unui
    învățământ universitar de medicină era încă foarte departe și printr-un concurs
    de împrejurări apare la București Carol Davila. Există o apocrifă făcută de
    unul dintre marii chirurgi ai epocii, Constantin Dumitrescu-Severeanu, care
    explică cum în 1852 la avizierul Facultății de Medicină din Paris apare un
    anunț în care două personalități își exprimau dorința de a aduce în țările lor
    un fel de medic de autoritate. Un anunț era legat de oștirea română dat de
    principele Barbu Știrbey, celălalt era dat de șahul Iranului. Severeanu
    plusează și spune că decanul Facultății de Medicină, al cărui fiu era șeful
    legației franceze de la București, îl convinge pe tânărul și înflăcăratul
    Davila să aleagă drumul către sora latină mai tânără, Principatele Unite.
    Gestul lui Severeanu este de a-l imortaliza pe Davila ca un fel de vector al
    modernizării românești. Severeanu va face parte dintr-un prim grup de medici
    români care va primi burse guvernamentale, începând cu 1860, el făcând parte
    din primele generații de absolvenți ai unei școli de medicină și farmacie care
    va deveni națională în 1858.


    Transformările moderne în medicină au
    fost atât de profunde încât au schimbat și limba. Octavian Buda. În umbră veghea o personalitate
    foarte puternică a României acelor vremuri, este vorba despre Nicolae
    Kretzulescu, școlit la Paris, apropiat de cercurile lui Cuza, un om foarte
    complex care a fost prim-ministru, ministru de externe, ministru de interne,
    ambasador al României în Rusia. El este prezentat în istoria medicinei ca un om
    care a creat un limbaj medical. Suntem într-o perioadă în care se trece de la
    un alfabet de tranziție la alfabetul latin, iar găsirea unor expresii medicale
    era acut cerută. În 1840-1850 se ajunge la primele încercări venite pe filiera
    unor traduceri din limba franceză. Nicolae Kretzulescu face mari eforturi în
    acest sens și în 1842 se ocupă de traducerea unui manual de anatomie
    descriptivă din Franța. Practic, limba română își schimbă dintr-odată un întreg
    limbaj de specialitate. Termenii medicali veniți pe filieră mai veche, greacă,
    precum nervurile optice, costași, rondul mare, găunoșitură pentru cavitate,
    lighean pentru bazin, trâmbiță pentru trompă sunt înlocuiți de termenii
    de origine latină, preluați din franceză: vertebră, cervicală, lombar, frontal,
    sfenoid. Era un lucru absolut remarcabil pentru un om din plin implicat în
    viața politică a acelor vremuri. Pentru mentalul colectiv al elitei sociale de
    atunci, a te ocupa de medicină era considerat un fel de muncă nu chiar
    inferioară dar nu pe măsura statului de boier.


    Medicina
    modernă românească a însemnat un curs al dezvoltării care a format o tradiție
    și care a dat roade. Unul dintre premiile Nobel pe care România le deține este
    în medicină, prin George Emil Palade.

  • Mazen Bayadsi, Israel

    Mazen Bayadsi, Israel

    Universitatea din
    Oradea se află în topul celor mai prestigioase universităţi din România.
    Conform datelor unui raport realizat în cursul anului trecut de Ministerul
    Educaţiei, aceasta se află pe locul opt din 20, la egalitate cu universităţi
    din alte oraşe precum Ploieşti, Constanţa, Sibiu şi cu Academia de Studii
    Economice din Bucureşti. Facultatea de
    Medicină şi Farmacie din Oradea a fost înfiinţată destul de recent, în anul
    1991 şi se află într-o clădire impozantă, chiar în centrul oraşului. Iar pragul
    acestei clădiri nu este trecut numai de studenţi din România, ci şi din alte
    ţări. Unul dintre aceştia este Mazen Bayadsi, din Israel, student în anul al
    II-lea, secţia engleză, a cărui poveste o aflăm astăzi. Am ales România pentru
    că îmi doresc o experienţă nouă în această ţară ca student internaţional şi să
    cunosc doctorii din ţara mea, care au studiat aici şi au devenit foarte buni
    specialişti. De exemplu, am un membru din familia mea care a studiat în Oradea
    şi m-a sfătuit să studiez aici, după ce am terminat liceul. Sistemul de
    învăţământ din ţara mea este aproximativ la fel cu cel din România. Doar limba
    de predare este diferită.


    Prima şcoală
    naţională de medicină şi de farmacie a fost înfiinţată în România acum mai bine
    de un secol, iar tradiţia învăţământului medical a fost continuată cu succes în
    multe centre universitare din România. Dintre acestea, Oradea se numără printre
    oraşele cu cei mai mulţi studenţi străini. Poate că şi aerul medieval al
    vechiului burg îi atrage. Mazen Bayadsi:Oraşul este liniştit, arată
    foarte frumos şi este un oraş foarte verde, cu multe parcuri şi obiective
    turistice. Am călătorit şi în alte oraşe: Cluj, Sibiu, Timişoara, Sighişoara.
    Mi-au plăcut toate, dar cel mai mult mi-a plăcut Sighişoara, fiindcă e într-o
    zonă de munte, iar eu iubesc să mă plimb prin aer liber şi m-au impresionat
    foarte mult străzile înguste.


    Mazen Bayadsi, din
    Israel, student la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Oradea, în anul al
    II-lea, secţia engleză, vorbeşte în limba română. Însă cum a ajuns să o
    cunoască? Am învăţat cu o colegă de la facultate, fiindcă e foarte greu doar din
    cărţi. Am exersat şi cu oamenii din
    oraş, cu colegii de la facultate, iar mie îmi place să învăţ limbi străine.
    Limba română este foarte frumoasă. Românii sunt oameni foarte calzi, iar dacă
    le cer ajutorul, nu ezită să mă ajute. Mi-am făcut prieteni şi la facultate, la
    secţia de Medicină Generală, dar şi la Stomatologie. N-am încercat încă
    mâncarea din România, dar îmi doresc să mănânc sarmale în foi de viţă.


    Planuri de viitor? Îmi doresc să fac rezidenţiatul aici, iar apoi mă voi gândi ce să fac
    pe viitor. În România mă simt ca acasă, nu mă simt ca un străin, iar atmosfera
    este foarte bună pentru studenţii internaţionali. Îmi place aici. Când am
    venit, n-am ştiut limba română deloc. A fost singura problemă, dar acum s-a
    rezolvat. Vreau să mulţumesc conducerii facultăţii pentru că ne susţine şi
    mulţumesc Radio România pentru interviu.



    Mazen Bayadsi se întoarce în Israel, unde îşi revede
    familia şi vechii prieteni, de două ori pe an: în vacanţa de vară şi în cea de
    iarnă. Acum se află acasă şi-şi reface rezervele de energie pentru a-şi
    continua studiile la Oradea, în 2018.


  • Hadi Faour, Medicină, Israel

    Hadi Faour, Medicină, Israel

    Se numeşte Hadi
    Faour, este din Israel şi a venit acum şase în România să studieze Medicina. În
    loc să aleagă o universitate din Tel Aviv sau Haifa s-a îndreptat spre
    nord-vestul României, către centrul universitar Oradea. Hadi vorbeşte cu
    bucurie, dar şi cu încântare despre ţara care-l găzduieşte în prezent, amintind
    că România este foarte cunoscută în Israel. Mulţi oameni din ţara mea vin să studieze Medicina
    aici. Unul dintre prieteni mi-a sugerat să merg în România şi să văd cum e. Am
    venit şi m-am înscris la multe universităţi şi am fost acceptat la câteva. În cele din urmă, am ales să studiez în
    Oradea. A fost puţin mai greu să mă mut într-o altă ţară, dar am întâlnit mulţi
    colegi asemenea mie, venind din diferite ţări ca să studieze medicina. Astfel,
    mi-a fost mai uşor. Românii au fost, de
    asemenea, primitori, iar asta m-a ajutat mult.



    Un motiv des
    invocat de studenţii care vin să studieze în România este taxa de studiu. În
    funcţie de universitatea aleasă, aceasta poate fi mult mai mică decât la
    universităţile din Occident. De asemenea, în cazul Medicinii, România are o
    adevărată tradiţie. Cu ce este însă diferit sistemul românesc de învăţământ de
    cel din Israel? Aflăm de la Hadi Faour, student la Facultatea de Medicină şi
    Farmacie din Oradea. La
    început, când m-am gândit să studiez Medicina, m-am gândit să învăţ în ţara
    mea. Însă în ţara mea există o limită de vârstă de 21 de ani. Când am început,
    eu aveam 20 de ani. Acesta este unul dintre lucrurile diferite. De asemenea,
    avem mai puţine locuri în Israel pentru studiul Medicinii.


    Este în România de
    şase ani şi a întâlnit tot felul de oameni. Însă, în general, e foarte impresionat de oamenii de aici. Hadi
    Faour. Sunt foarte
    ospitalieri. Ţara este şi ea frumoasă. Sunt foarte multe locuri de văzut. Am
    vizitat multe zone: Braşov, Bucureşti, Cluj, Timişoara, Arad, Maramureş. În fiecare oraş, am văzut mereu ceva nou.
    Dacă aş avea ocazia să revizitez un loc, aş revizita Munţii Carpaţi şi
    Maramureş. A fost o experienţă grozavă
    pentru mine să ajung aici, să cunosc oamenii şi să mă implic în diferite
    activităţi în societate. Am înfiinţat o organizaţie a studenţilor străini în
    Oradea. De asemenea, am organizat un festival cultural, la care au participat
    peste 1.000 de localnici din Oradea.



    Hadi Faour, student la Facultatea de Medicină şi
    Farmacie din Oradea, are o recomandare pentru cei care se gândesc să aleagă
    România pentru studiu. Îndemn oamenii să vină şi să studieze în România, fiindcă este recunoscută
    pentru studiul Medicinii. E o ţară
    grozavă, cu oameni foarte buni. Celor care vin să studieze aici le recomand să
    înveţe limba română. Chiar dacă se susţin în limba engleză cursurile, e util să
    cunoşti limba. Se vor deschide multe uşi. De exemplu, în domeniu, există mereu
    conferinţe medicale, congrese, în limba română. E important să cunoşti limba,
    pentru a afla cât mai multe informaţii.

  • Ministrul Muncii: Deficit de forţă de muncă în România

    Ministrul Muncii: Deficit de forţă de muncă în România

    România are un mare deficit de forţă de muncă, preponderent în domeniile construcții, IT, agricultură și medicină, a anunţat ministrul Muncii şi Justiţei Sociale, Lia Olguţa Vasilescu.


    Anunţul a fost facut vineri, 24 noiembrie, în cadrul dezbaterii cu tema Dezvoltarea economică, socială şi culturală a zonelor rurale din România”, organizată de Confederaţia Sindicală Naţională Meridian şi Federaţia Agro Propact, la care au fost prezenţi şi ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Petre Daea, şi europarlamentarul PSD, Viorica Dăncilă, vicepreşedinte al Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul European.



    Ministrul Muncii a precizat că România trebuie să găsească soluții pentru a rezolva problema deficitului de forță de muncă, iar una dintre acestea ar fi atragerea înapoi a românilor plecați din țară.



    “Deficitul cel mai mare de forță de muncă pe care România îl are la ora actuală este în construcții, IT, agricultură și medicină. Scoatem posturi de medic la concurs, din 10 posturi se ocupă unul sau două. În schimb, la zece posturi de infirmiere, avem 100 la concurs”, amintind că, potrivit Legii salarizării, salariile medicilor vor ajunge în martie la peste 3.000 de euro”, relatează AGERPRES



    Dacă mâine avem 12.000 de absolvenți în IT în plus, vom vedea că ei sunt absorbiți imediat în piața forței de muncă. […] Construcțiile și agricultura sunt cele mai problematice. Culmea este că majoritatea persoanelor care au plecat din țară lucrează în aceste domenii în UE. În construcții încă nu simțim foarte mult această pierdere, dar o vom simți de anul viitor, când va intra în funcțiune programul PNDL 2 (Programul Național de Dezvoltare Locală — n. r.) prin care se vor construi, în special în mediul rural, foarte multe școli, grădinițe, canalizare, apă potabilă și altele, peste 30 de miliarde de lei, iar cu acești bani primarii vor trebui să-și realizeze obiectivele, dar firmele vor trebui să-și găsească forța de muncă necesară”, a mai susținut ministrul Muncii, potrivit căreia primarii deja încep să aibă acest tip de probleme, adică firmele nu se mai prezintă la licitații pentru că nu au oameni cu care să lucreze.



    Ministrul a solicitat în mod expres sprijinul mediului de afaceri prin măsuri financiare de natură a reţine forţa de muncă calificată în ţară.


    Precizând că rata curentă a şomajului este de 4,18%, ministrul s-a referit şi la numărul de asistaţi social din România, afirmând că informaţii în acest sens care circulă în prezent în spaţiul public, conform cărora ar exista 6 milioane de asistați social, sunt departe de adevăr.

  • Asistenţa medicală de urgenţă în România

    Asistenţa medicală de urgenţă în România

    România e spre vârful medicinii de urgenţă din Europa” era una dintre concluziile primei ediţii a Congresului interdisciplinar de medicină de urgenţă, care s-a desfăşurat, în perioada 26-28 iunie a.c., la Cluj. Explicaţia era că suntem printre cele numai cinci ţări în Europa care au specialitatea de medicină de urgenţă consacrată, cu rezidenţiat de cinci ani în cadrul facultăţii de medicină. În plus, în România a fost aplicat un program naţional de dotare a unităţilor de pimire urgenţe şi a ambulanţelor, ceea ce a creat un standard bun pentru practica medicală. Dintre problemele existente în sistem, participanţii de atunci la Congres semnalau faptul că puţine spitale de urgenţă din ţară au incluse toate specialităţile, astfel încât, nu odată, bolnavii în stare critică sunt plimbaţi dintr-o clădire într-alta, fapt uneori greu de înţeles de pacienţi.



    Tot la capitolul veşti bune privind medicina de urgenţă, intră şi informaţia că Ministerul Sănătăţii va aloca toamna aceasta serviciilor de ambulanţă fonduri suplimentare la rectificarea bugetară. Sumele urmează să fie distribuite pentru deblocarea de posturi şi promovarea personalului deja angajat, pentru investiţii în infrastructură, dar şi pentru reparaţii la nivelul parcului auto. În plus, Ministerul Sănătăţii a aprobat anul acesta scoaterea la concurs a peste 160 de posturi în cadrul serviciilor de ambulanţă, iar procesul va continua.



    Alexandra Tănase, voluntar în cadrul Departamentului de ambulanţă Bucureşti Ilfov, lucrează pe ambulanţă de doi ani şi ne-a împărtăşit din experienţa ei: Simt îmbunătăţiri cu trecerea timpului, în sensul în care coordonatorii îşi dau interesul ca noi să avem cât mai mult confort şi să ne putem face meseria cât mai bine. Serviciul de ambulanţă are trei tipuri de ambulanţe. Ambulanţele de tip A, doar cu ambulanţier, care se ocupă de transportul pacienţilor, ambulanţele de tip B, care au asistent şi ambulanţier şi, opţional, voluntarul, şi ambulanţele de tip C, care au ambulanţier, asistent şi medic şi, opţional, voluntar. În funcţie de gravitatea cazului, dacă este vorba, de exemplu, despre un stop cardio-respirator sau un accident, se trimit ambulanţele de tip C. Cu cât problema medicală este mai gravă, cu atât echipajul care se trimite este mai competent. Pentru problemele mai uzuale se trimit echipaje de tip B, iar dacă acestea întâmpină probleme şi nu fac faţă, sau au nevoie de întăriri, solicită echipaj de tip C.”



    Şi dacă una dintre problemele semnalate la Congresul interdisciplinar de medicină de urgenţă de anul acesta era faptul că nu există toate secţiile necesare într-un singur spital, am întrebat-o pe Alexandra Tănase care este procedura după care personalul de pe ambulanţă decide către ce spital să transporte un pacient: Există comunicare prin staţii şi, în funcţie de starea pacientului, noi cerem îndrumare către ce spital să transportăm pacientul respectiv. Sau, dacă nu, îl ducem către spitalul cel mai apropiat. Mi s-a întâmplat să avem un pacient în decompensaţie, şi era clar că deşi noi trebuia să-l ducem la un spital anume, am ales să-l ducem la cel mai apropiat spital, pentru siguranţa pacientului.”



    Din practica ei, Alexandra ne-a spus că, deşi sunt multe cazuri la urgenţă, fiecărui pacient i se oferă serviciile de care are nevoie, chiar dacă se poate să aştepte mai mult. De ce îmbunătăţiri ar mai fi nevoie? Alexandra Tănase: Modernizarea ambulanţelor, mărirea numărului de ambulanţe şi creşterea numărului de angajaţi de pe ambulanţă, pentru că aici e clar că avem o problemă. Chiar şi implicarea oamenilor obişnuiţi, pentru că e important cum reacţionează oamenii în primele minute de la producerea accidentelor. La nivelul ţării există un program, numit Există un erou în fiecare dintre noi” pentru că fiecare dintre noi poate ajuta, făcând ceea ce trebuie, pentru că primele minute după un accident sau după o traumă contrează foarte mult pentru viaţa pacientului.”



    În privinţa dotărilor, se simt îmbunătăţiri. Astfel, spre exemplu, Spitalul Judeţean de Urgenţă “Sf. Ioan cel Nou” din Suceava urmează să fie dotat cu un computer tomograf de ultimă generaţie, cu finanţare de la Ministerul Sănătăţii şi Consiliul Judeţean. De asemenea, baza de ambulanţe veche din 2007 de la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Brăila, a fost înnoită, cu sprijinul Ministerului Sănătăţii, cu trei ambulanţe noi, de tip B şi există promisiuni că programul va continua.

  • Împreună pentru sănătate rurală

    Împreună pentru sănătate rurală

    Societatea Studenţiilor în Medicină din Bucureşti (SSMB), în parteneriat cu Colegiul Medicilor din Romania şi Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” organizează lunar caravane de sănătate în zone rurale defavorizate. Doisprezece studenţi la medicină, împreună cu medici şi rezidenţi fac examene clinice, ecografii şi analize populaţiei de la sate. Elena Sburlan, membră a SSMB şi coordonatoarea proiecului numit “Împreună pentru sănătatea rurală” povesteşte cum a început această aventură: Împreună pentru sănătatea rurală este un proiect de sănătate publică, iniţiat în aprilie 2011. De atunci avem 18 ediţii numărate, am consultat aproximativ 2500 de pacienţi adulţi şi o mie de copii. În aceste ediţii am crescut încetul cu încetul. Acum consultăm aproximativ 200-250 de pacienţi la fiecare ediţie. Iniţial organizam caravana mai rar, dar acum am ajuns să organizăm una sau două ediţii pe lună, ediţii ce durează între 2 şi 5 zile. Mergem de obicei în week-end, pentru că atunci sunt medicii liberi, de cele mai multe ori mergem dimineaţa şi până seara, efectiv consultăm aproximativ 100 de pacienţi într-o zi şi în dimineaţa următoare o luăm de la capăt.”



    La început, Asociaţia comunelor din România le indica studenţilor voluntari locurile defavorizate. Acum destinaţiile sunt stabilite în funcţie de informaţiile pe care le primesc de la primari şi de la medicii de familie din satele în care nu ajung prea des medicii specialişti: Sunt medici de familie care au 3-4 sate în grijă, sunt la 10 kilometri de satul respectiv, ajung o dată pe lună sau de cel mult două ori pe lună. E greu. Luăm legătura cu primarul, el se ocupă în general de programări. Când ajungem acolo, avem deja o listă pe care s-au înscris oamenii de 2-3 săptămâni şi începând cu ora 8 îi strigăm şi ei intră la consultaţie.”



    Mai întâi se recoltează sânge pentru analize, apoi se intră la examenul clinic, efectuat de către studenţi, mi-a explicat Elena Sburlan: Avem o foaie de observaţie pe care o respectăm şi, în funcţie de patologia găsită, sunt trimişi către medicii de diferite specialităţi care îi aşteaptă: ginecologie, dermatologie, ecografie, consult cardiologic. Avem nevoie de medici reumatologi. Am reuşit să mergem într-o singură ediţie şi cu medici reumatologi. Cardiologia ne însoţeşte de fiecare dată. Avem eco-cardiograf, facem EKG-uri tuturor pacienţilor în 2 exemplare. Unul rămâne la pacient. Ecografia se face de către medicii cu competenţă ecografică, chiar dacă sunt medici de diferite specialităţi. La dermatologie şi la ginecologie suntem însoţiţi de medici rezidenţi. Se face testul Babeş Papanicolau gratuit, cu sprijinul spitalului militar. Rezultatele se întorc la primărie. Ceea ce pe mine m-a impresionat foarte mult este că deja am găsit femei care au leziuni displazice şi pentru care s-a instituit un tratament cu ajutorul primăriilor locale.”



    Cincizeci de medici şi 100 de voluntari asigură, prin rotaţie, funcţionalitatea caravanelor. O companie farmaceutică sponsorizează proiectul cu banii pentru consumabile — aproximativ 80 de milioane pentru fiecare ieşire din Bucureşti. Am întrebat-o pe Elena cum s-a simţit la prima caravană la care a participat: “M-am îndrăgostit. Mi-a plăcut foarte mult. Am văzut ce înseamnă să ajuţi, poţi să ajuţi dacă vrei. Atât de puţin cât putem noi face, important e că putem. Am văzut bunătatea oamenilor şi ce înseamnă pentru ei un consult. Sunt oameni care n-au mai fost consultaţi de 10 ani, de 20 de ani, oameni care ştiu că au probleme de sănătate dar nu ajung în oraş să facă un consult. Am văzut multe lucruri care m-au impresionat. La ultima ediţie, la o ecografie banală am văzut două mânuţe mişcând. Viitoarea mămică nu ştia că este însărcinată şi a fost o surpriză atât pentru ea cât şi pentru noi. Este greu, dar nu este imposibil. Este frumos, la sfârşitul zilei nici nu ne dăm seama când a trecut timpul. Se face ora trei şi după aia, se face opt şi noi rămânem cu datele pacienţilor, avem o bază de date în care introducem toate datele, rezultatele analizelor şi constatările consultului. Ei rămân cu o scrisoare medicală şi trimiteri către specialităţi. Noi atât putem face, să le oferim un punct de plecare. Vorbim la telefon cu ei, dar nu ne întoarcem ca echipă.”



    Adelina Toma, vicepreşedintele SSMB, spune că locul cel mai impresionant dintre toate cele vizitate de caravana mediciniştilor a fost Delta Dunării. Acolo oamenii trebuie să meargă 7 ore până la cel mai apropiat spital: “Inclusiv noi, cu caravana am ajuns acolo trecând o parte din Dunăre cu barca, vă puteţi imagina că acolo realmente nu există conceptul de urgenţă, de ambulanţă… Dacă Dunărea e îngheţată, oamenii sunt blocaţi acolo, accesul la serviciile medicale este inimaginabil de greu.”



    Studenţii care organizează caravana îşi doresc să achiziţioneze un ecograf performant, cu care să poată face ecografii de sân şi de tiroidă. Şi sunt dispuşi să muncească pentru acest ecograf, mi-a spus Elena Sburlan: Momentan facem ecografii abdominale dar consultaţia medicală ar fi extraordinară din punctul nostru de vedere dacă am putea face rost de un ecograf. Şi vom munci pentru el. Vrem să facem strângeri de fonduri, trimitem mail-uri, căutăm sponsori, oameni care să ne audă. Un ecograf costă undeva la 15.000 de euro. Am mai fost ajutaţi de-a lungul vremii de companii farmaceutice, de persoane fizice, dar niciodată cu îndeajuns de mult încât să putem îndeplini această dorinţă.”



    Nu este nevoie de donaţii foarte mari din partea unei singure persoane, spun cele două studente. Dacă un număr mai mare de oameni ar dona câte puţin s-ar strânge suficient cât să poată organiza caravane mai dese şi să poată achiziţiona ecograful de care au atâta nevoie cei ce locuiesc în zonele defavorizate. Suntem convinşi că vor reuşi tot ce şi-au propus. Poate şi cu ajutorul dvs.