Radio România Internațional

Tag: Mediterana

  • Marina comercială română în timpul celui de-al doilea război mondial

    Marina comercială română în timpul celui de-al doilea război mondial



    La sfârşitul anilor ’30, norii negri ai războiului
    se adunau asupra Europei. Războiul care urma avea să se poarte şi pe mare, iar
    marina, cea militară şi cea civilă, căpăta un rol aparte. Marina civilă română aştepta, în acea stare
    de confuzie de început, ordinul de acţiune.


    Între 1939 și 1941,
    navigația în Marea Mediterană era controlată de marina regală britanică, aflată
    în război cu cea germană și italiană. Navele neutre aveau o inscripție pe
    corpul vasului, cu litere enorme, pentru a fi identificate mai ușor de forţele
    beligerante. Pe navele românești era scris cuvântul România. În porturile
    Mediteranei, navele neutre primeau certificate din partea britanicilor pentru
    mărfurile încărcate, pentru a se asigura că nu ajungeau la germani sau italieni.



    Ofițerul de marină
    Mircea Nicolau îşi amintea, într-o declaraţie din 1998, pentru Centrul de
    Istorie Orală al Radiodifuziunii Române, că în 1939, la izbucnirea războiului,
    se afla pe nava Alba Iulia, la Istanbul, încărcând mărfuri cu destinația
    România. Nicolau își aducea aminte câte nave formau flota comercială a României
    și ce s-a întâmplat cu fiecare în parte. Vasul Alba Iulia era dintr-o serie de nave
    de 12.500 tone, ca și vasul Ardealul. Au fost Alba Iulia, Ardealul,
    Peleș şi Suceava dintre care până la sfârşitul războiului nu a mai rămas decât
    Ardealul. Acest vas a fost singurul restituit de ruşi, complet devastat, restul
    fiind scufundate. De exemplu, Peleşul a fost scufundat pe coasta Crimeii.
    Când a fost restituit, pe nava Ardealul nu mai exista lemn aproape deloc, nu
    mai exista nici cabina, nici instalaţie electrică. Aceste vase erau vase mici dar
    aveau şi cabine de pasageri. În aceste cabine, ruşii făcuseră vetre de foc, iar
    pe post de combustibil întrebuinţaseră lemnul de la bărcile de salvare sau de
    pe pereţii cabinelor. Din celelalte două nave-pasager, mândria flotei din 1938,
    Transilvania şi Basarabia, ni l-au restituit doar pe Transilvania, foarte
    distrus. Basarabia a rămas la ruşi şi a primit numele de Ucraina.



    În 1941, după încetarea neutralității şi intrarea
    României în război, alături de Germania,
    vasele comerciale române au intrat sub autoritatea marinei italiene. Prezența
    submarinelor britanice și americane în apele Mediteranei era un real pericol
    pentru vasele comerciale românești care aprovizionau trupele Axei. Mircea
    Nicolau își amintea ce se întâmpla când se semnala prezența unui submarin
    inamic. În caz de pericol
    de submarine, interveneau vasele de escortă, distrugătoare, care însoţeau
    convoiul. Erau maxim 2 distrugătoare la un convoi. Escorta italiană, însă,
    încerca să îşi păzească pielea şi mărea viteza. Când era alarmă, intram la
    adăpost în primul port aflat în drumul nostru. Și rămâneam acolo săptămâni
    întregi, până când înceta alarma. Portul de destinaţie pentru toate mărfurile
    care mergeau în Germania era Trieste, fie că vasele
    se încărcau la Istanbul,
    fie la Pireu. Nemții încărcau de acum pradă de război furată din Grecia.
    Porturile de refugiu erau Brindisi, Bari, Ancona, Veneţia şi Trieste. Era o criză mare
    de nave de transport, pe cât era posibil convoaiele se compuneau din nave cu
    viteză asemănătoare. Nu se constituiau convoaie cu mai mult de 10 mile pe oră,
    iar convoaiele noastre erau formate din maxim 6-7 vase.


    În mai 1944,
    evacuarea Sevastopolului de către armatele germană și română a făcut ca
    sovieticii să treacă la bombardarea vaselor de transport. Mircea Nicolau își
    amintea de un episod al atacului împotriva navei pe care se afla. Ruşii scăpaseră de grijă, toată
    flota rusească era pe mare, toată aviaţia era în aer. De la 9 dimineaţa am
    început să avem treabă cu atacurile ruseşti. Primul atac a fost lansat de
    avioanele torpiloare. Veneau în atac astfel încât aveam posibilitatea, în
    momentul în care îşi lansau torpilele la apă, să manevrăm şi să evităm
    torpilele. După aceea a fost o încercare de atac de submarine. Şi această
    alarmă de submarine a fost lichidată de atacurile navelor germane. La un moment
    dat, a apărut o formaţie de 21 de avioane rusești, erau avioane de producţie americană Aero Cobra,
    care bombardau în picaj de 90 de grade. Însă atacau unul câte unul. Din
    formaţie se desprindea un avion, care era doborât. Venea al doilea avion, viram
    la stânga şi așa am evitat 19 atacuri. Până la urmă au început atacul câte două
    deodată.



    Mircea Nicolau și-a
    adus aminte și de cea mai puternică lovitură primită de marina comercială
    română în război. Vasul Danubius,
    care era un vas vechi, complet uzat şi moral și fizic, plin până la refuz cu mii
    de mine de câmp, era în curs de încărcare la Constanţa. Când s-a pus chestiunea
    evacuării rapide, cu încărcătura la bord, a fost lovit de un avion rusesc şi pur
    şi simplu s-a pulverizat. Era escortat de distrugătorul Ferdinand, comandat de
    contraamiralul Horia Măcelaru. El a trebuit să depună la tribunal mărturie
    pentru a putea fi eliberate certificatele de deces ale echipajului. Nu a rămas
    nici o scândurică din acest vas.


    Marina comercială română a luat parte și ea
    la războiului mondial. Iar în vremurile de război, diferența dintre ce este
    militar și civil se face cu greutate, pe front și în spatele acestuia.

  • Operaţiune europeană împotriva traficului de imigranţi

    Operaţiune europeană împotriva traficului de imigranţi

    ‘Este o tragedie! Oameni îşi pierd viaţa încercând
    să traverseze Mediterana. E important ca Uniunea Europeană să acţioneze.’ Declaraţia aparţine secretarului
    general al NATO, Jens Stoltenberg, care a salutat decizia luată luni, la
    Bruxelles, de lansare a unei operaţiuni navale europene fără precedent menită
    să stopeze activitatea traficanţilor de imigranţi. Pe de o parte, profitând de
    climatul de insecuritate şi haos politic din nordul Africii, în special din
    Libia, contrabandişti puşi pe căpătuială profită de pe urma mizeriei umane,
    dezvoltând un model de business din a transporta mii de oameni cu ambarcaţiuni
    ilegale improvizate.

    Unele din ele, supraaglomerate şi nesigure, se scufundă, făcând mii de morţi. Pe de altă parte, printre imigranţi se pot
    ascunde jihadişti. Potrivit presei din Italia, ţara cel mai grav afectată de
    valul migrator, în încercarea de a ajunge în Europa, unde ar putea pune la cale
    atentate, aceştia îşi rad barba şi se ascund printre clandestini pentru a nu fi
    recunoscuţi. Ba mai mult, implicată
    ar fi chiar gruparea teroristă StatuI Islamic, cea care câştigă de pe urma
    traficului de fiinţe umane din Marea Mediterană solicitând o taxă contrabandiştilor
    care organizează călătoriile.

    Tot teroriştii sunt şi cei care îi constrâng pe
    unii clandestini să adere la gruparea lor, pregătindu-i, înainte de a pleca în
    Europa, prin cursuri de specializare. Or, operaţiunea navală europeană, care se va numi EU Navfor Med, va consta în
    depistarea ambarcaţiunilor folosite de călăuze înarmate pentru a tracta bărci şubrede
    încărcate cu sute de imigranţi, pe care apoi le lasă să plutească în derivă. Urmând să fie lansată în iunie, misiunea, cu sediul la Roma şi condusă de amiralul
    italian Enrico Credendino, va presupune
    desfăşurarea în largul Libiei de nave de război şi avioane de supraveghere ale
    armatelor europene.

    Nu va fi vorba despre operaţiuni militare, ci vor fi
    salvate vieţi
    de pe mare – s-a spus la Bruxelles. Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia şi
    Spania au promis, deja, să pună la dispoziţie nave pentru operaţiune. Polonia şi
    Slovenia ar urma să furnizeze avioane de supraveghere şi elicoptere. În egală măsură, Uniunea Europeană nu-i poate primi pe toţi
    imigranţii care fug din ţările lor, cei care spun că uşa trebuie larg deschisă
    fiind cinici, deoarece ştiu că acest lucru nu este posibil.

    Potrivit preşedintelui Consiliului European, Donald
    Tusk, Comisia Europeană intenţionează să adopte, totuşi, înainte de sfârşitul
    anului un mecanism permanent privind repartizarea pe cote obligatorii a imigranţilor
    între statele membre ale Uniunii Europene, în funcţie de nivelul economic şi de
    numărul lor de locuitori. România, care pare să fie, cel puţin deocamdată, la
    adăpost de valul de imigranţi din Africa de Nord, a promis, prin preşedintele
    Klaus Iohannis, că în privinţa preluării acestora va fi solidară cu celelalte
    state europene.

  • Decizii europene privind drama emigranţilor din Marea Mediterană

    Decizii europene privind drama emigranţilor din Marea Mediterană

    Pe fondul acutizării problemei migraţiei, liderii europeni s-au întâlnit de urgenţă la Bruxelles pentru găsirea unor soluţii. Summitul extraordinar a fost convocat după ce în urmă cu o săptămână, în largul coastelor libiene, un vas care transporta sute de oameni, majoritatea migranţi ilegali din Libia şi Siria, s-a scufundat. Peste 800 de victime s-au adăugat astfel celor 900 de oameni morţi de la începutul anului în încercarea de a ajunge în Europa, majoritatea traversând Mediterana.



    Problema nu este una nouă, dar cifrele arată că valul de migranţi ilegali a sporit considerabil faţă de anul trecut, centrele de refugiaţi din Italia sau Grecia, de exemplu, sunt pline, iar Germania a primit anul trecut 173 de mii de solicitanţi de azil.



    Confruntată cu tot mai mulţi migranţi, Italia, care a înregistrat numai de la începutul acestui an un număr de 25 de mii de refugiaţi, s-a pronunţat în ultima perioadă pentru o intervenţie militară împotriva traficanţilor de persoane din Libia, premierul Matteo Renzi solicitând mandat din partea UE pentru a distruge ambarcaţiunile folosite de traficanţi înainte ca acestea să traverseze Mediterana. Propunerea a găsit imediat susţinere din partea Franţei. Şeful diplomaţiei de la Paris, Laurent Fabius, a subliniat: “vasele acelea nu au apărut de nicăieri. Sunt infractori, sunt chiar şi terorişti care fac profit de pe urma disperării unor oameni.” Este o problemă europeană, nu doar una a ţărilor din sudul Europei. Avem o responsabilitate comună pentru a o rezolva şi voi solicita o mobilizare a tuturor eforturilor”, a declarat şi şeful Consiliului European, Donald Tusk.



    Preşedintele Klaus Iohannis, care a reprezentat România la summit, a accentuat în intervenţia pe care a avut-o necesitatea solidarităţii cu statele membre care duc cea mai mare povară în primirea acestor imigranţi. Pe termen mediu şi lung, trebuie să se lucreze la cauză, şi anume sărăcia din zonele din care provin imigranţii din nordul Africii, a mai spus preşedintele, care a adăugat că România este dispusă să trimită mai mulţi experţi în zonă.



    Summitul s-a soldat cu decizia triplării fondurilor destinate patrulării maritime în Mediterana, astfel operaţiunea de supraveghere şi salvare maritimă Triton urmând să aibă un buget anual majorat la 120 de milioane de euro, faţă de 36 de milioane de euro în prezent. UE va analiza mijloacele de găsire şi distrugere a navelor folosite de traficanţii de persoane, îşi va accelera eforturile de a stopa potenţialii imigranţi care încearcă să ajungă în Libia şi va simplifica procedurile pentru viză şi azil.



    În plus, ţările din UE şi statele africane vor organiza în acest an un summit special consacrat provocărilor reprezentate de migraţia ilegală dinspre Africa spre Europa.