Tag: mediu inconjurator

  • Ecoperformance la Bucureşti

    Ecoperformance la Bucureşti

    Conştientizarea provocărilor climatice face ca de mai mulţi ani deja şi lumea artiştilor, inclusiv pe cea a dansatorilor, să îşi pună problema unei mai blânde relaţii cu natura, cu tot ceea ce ne înconjoară. Iar cum expresia liberă şi organică a dansului contemporan se potriveşte foarte bine cu exprimarea îngrijorărilor, dar şi a bucuriei vieţii, aşa cum e ea nu e de mirare că şi în România există deja colectiv de ecoperformance, spectacol ce se împleteşte cu natura, sau care se naşte din relaţia cu natura, protejând-o, potenţând-o chiar.



    Potrivit uneia dintre iniţiatoarele acestei mişcări la scară internaţională, coregrafa Maura Baiocchi, din Brazilia, ecoperformance-ul îşi propune şi să răspundă provocărilor ecopolitice ale secolului nostru, încurajează interdisciplinaritatea şi se concentrează pe relaţia dintre corp-mişcare, natură (ecologie) şi tradiţie ancestrală. În această toamnă s-a aflat la Bucureşti, pentru a împărtăşi celor interesaţi din tainele unei mai bune relaţionări cu natura prin dans.



    Maura Baiocchi este directoarea şi fondatoarea companiei Taanteatro din Brazilia şi creatoare a formulei de lucru a teatrului coregrafic al tensiunilor”, directoare-fondatoare a Festivalului de film Ecoperformance, autoare a peste 80 de coregrafii, piese de teatru, spectacole şi coautoare a numeroase voulme, printre care şi prima carte despre dansul Butoh, scrisă în portugheză.



    Maura Baiocchi ne-a spus de unde vine acest concept de ecoperformance: Ecoperformance. Dacă analizăm cuvântul însuşi, el este alcătuit din eco şi performance. Toată lumea ştie ce este performance”, spectacol. Iar eco” vine din rădăcina greacă , din cuvântul oekos” şi înseamnă acasă-casă”. Putem astfel să îl înţelegem ca o practică, ca un concept prin care încercăm să accesăm sau să performăm acasă-ul”. Acest acasă poate fi acasă în corpul tău, pentru că îţi poţi privi propriul corp ca pe un fel de casă. Aşa că noi avem o casă în care locuim, iar apoi avem mediul, de fapt tot felul de medii, care ne sunt casă. Un petec de pământ îţi poate fi casă. O casă poate fi acasă. Teatrul poate reprezenta o casă. Şi tot aşa, locul în care te afli, locul în care te desfăşori îţi poate fi acasă. Am fost mereu interesată de asta. Am început ca dansatoare şi ca artistă şi am fost mereu interesată, acum mulţi ani, peste 40 de ani, de această idee că întotdeauna corpul nostru doreşte să locuiască sau să fie locuit de mediul în care ne aflăm.”



    Maura a detaliat explicând că tot ceea ce ne înconjoară, persoane din vecinătatea noastră, sunete, imagini devin una cu noi, cu ceea ce este corpul nostru.



    Un colectiv de tinere artiste aplică în performance-urile lor abordări tipice de ecoperformance. Alina Tofan este una dintre ele şi ne-a împărtăşit:


    Din 2020 eu şi Georgiana Vlahbei formăm împreună Plastic Art Performance Collective, singurul grup din România care utilizează metoda de lucru a ecoperformance-ului. De aceea prezenţa Maurei Baiocchi a venit ca o necesitate pentru a poziţiona şi mai bine practica noastră de lucru. Pe durata săptămânii în care Maura a fost aici au avut loc o serie de evenimente, la Universitatea Naţională de Muzică, la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti şi la Cărtureşti, unde a avut loc conferinţa, prezentarea unui ecoperformance al ei şi premiera unui film pe care noi l-am făcut: Ecomovement”, un eco-video-performance.



    Noi colaborăm cu ea încă din 2021, când am trimis pentru prima dată la Festivalul Ecoperformance Film Festival, din Brazilia, un video care a fost selectat, am participat şi anul acesta cu o lucrare, am fost prezenţi în conferinţe şi evenimente, şi corespondăm în permanenţă, pentru că ne-am dat seama că viziunile noastre sunt foarte similare, iar Maura şi Wolfgang, creatorii Taanteatro ţin foarte mult ca cei care utilizează metoda lor de lucru să fie într-adevăr în acord cu valorile şi cu poetica lor de lucru. Aşa că întâlnirea a fost una care ne-a bucurat atât pe noi, cât şi pe ei, iar pentru anul care vine pregătim împreună o ediţie a festivalului şi în România.”



    Festivalului de Film Ecoperformance din Brazilia a ajuns anul acesta la a 3-a ediţie şi şi-a dublat numărul de participanţi în fiecare an. Maura Baiocchi ne-a spus că acest concept de ecoperformance este unul după care ne putem ghida în viaţa de zi cu zi, dincolo de dans sau spectacol:



    Vorbeam despre locuirea spaţiului, dar şi a contrariului: de a te lăsa să fii locuit de spaţiu. Această conversaţie dintre mediu şi corp a fost mereu foarte importantă pentru mine. Cred că este important pentru noi toţi, nu numai pentru artişti. Este ultima clipă să devenim mai conştienţi de asta, în viaţa de zi cu zi. Pentru mine este cel mai important lucru pentru a avea un viitor, sau un prezent.”



    Şi pentru că a stat în România printre tineri artişti şi nu numai pentru câteva zile, am întrebat-o pe Maura dacă i s-a părut că tehnicile ecoperformance-ului au şanse să fie îmbrăţişate la noi în ţară:


    Cred că este un proces, un proces complex. Şi desigur că pentru a vedea asta aş avea nevoie să petrec mai mult timp în România. Cinci zile nu sunt de ajuns pentru a înţelege societatea. Între artişti totul e grozav şi este foarte important pentru că artiştii au o voce care se face auzită, aşa că haideţi să transmitem acest mesaj!”



    Şi odată ce creşte nivelul de conştientizare a relaţiei de continuă interdependenţă cu tot ce ne înconjoară, cresc şi şansele ca toţi să fim mai atenţi la tot ceea ce alegem să facem, astfel încât, poate, să reuşim să colaborăm mai eficient cu natura.






  • Iniţiative civice pentru un trai sustenabil

    Iniţiative civice pentru un trai sustenabil

    Protejarea mediului, dar și a sănătății umane, printr-un trai cât mai simplu, mai apropiat de natură și mai nepoluant este deopotrivă datoria autorităților publice și a cetățenilor obișnuiți. Iar în România, unde economia circulară nu este încă prea mult încurajată de decidenții politici, activismul civic ecologic se dezvoltă poate mai lent, dar sigur. Și pe lângă asociațiile non-guvernamentale au apărut și inițiative strict individuale care au deja adepții lor. Una dintre acestea este cea care-i aparține Corinei Ciurea, o tânără care, în afara serviciului ei obișnuit, își împărtășește – printr-un blog dublat de un vlog – experiența sa de a trăi consumând cât mai puțin plastic și generând cât mai puțin gunoi. Pentru Corina, acest mod de viață vine, de fapt, în continuarea apropierii de natură din copilăria petrecută la țară. Așa că, în timpul liceului, la debutul maturizării, primele decizii pe cont propriu s-au referit la protejarea naturii.

    Corina Ciurea: Pe la sfârșitul liceului am început colectarea selectivă. La acele containere mari, în formă de clopot, care erau pe vremuri pe străzi, am început să duc obiecte din plastic, sticle, hârtie, etc. Și pe parcurs, pe măsură ce mai aflam alte informații, am încercat să reduc consumul și să îmi micșorez punguțele pe care le duceam la containerele de reciclare. Cam ăsta este idealul: zero waste. Dar este mai degrabă un ideal la care râvnesc. În realitate, e mai mult o dorință de a fi aproape de natură. În societatea de astăzi este un pic imposibil să trăiești fără să generezi nici un deșeu. În România nu avem o economie circulară în care toate deșeurile să ajungă iar în circulație, să fie absorbite ca să ajungă să aibă un plus de valoare. Așa că am ajuns la concluzia că este bine să reducem consumul, să nu ne stresăm pentru că nimeni nu este perfect și nu avem cum să trăim perfect, dar să facem tot ce putem în situația dată.



    Care sunt etapele de parcurs pentru a trăi cât mai sustenabil ? Corina Ciurea răspunde referindu-se la propria ei experiență: Primul lucru pe care l-am înlocuit sau pe care nu l-am mai cumpărat a fost sacoșa de plastic. Ca orice român sau ca orice om, aveam o sacoșă cu sacoșe acasă, care se tot mărea. Și-atunci de ce să mai iau altele? Hai să le folosesc pe acestea ! Le-am folosit până când s-au rupt. Apoi le-am dat la reciclat, dacă se puteau recicla. Apoi le-am înlocuit cu unele de bumbac sau din material durabil care să nu se rupă ușor. Deci asta a fost prima schimbare. Apoi nu am mai luat sticle de plastic pentru apă, ci le-am înlocuit cu o sticlă de aluminiu sau de sticlă. Și cu apă filtrată la filtru. Altă schimbare pe care am făcut-o, a fost să-mi iau un săculeț textil. Bine, pe vremea când am început eu nu era așa populară mișcarea și trebuia să explic la piață sau la magazin de câteva ori că nu vreau pungă, chiar dacă e gratuit. După care am trecut în baie și am înlocuit săpunul lichid care venea în plastic cu unul solid care venea în carton sau era neambalat. Apoi periuța de dinți din plastic am schimbat-o cu una din lemn, bambus și așa mai departe. Nu recomand să facem toate schimbările deodată, ci câte una pe zi, să le integrăm treptat în rutina noastră astfel încât să nu se prăbușească tot sistemul nostru de obiceiuri și să concluzionăm că asta nu-i de noi și că e ceva imposibil.



    Între timp, Corina a ajuns să nu mai folosească aproape deloc plastic, iar, dacă acest lucru nu poate fi evitat, utilizează produse ambulate în plastic reciclabil. Din fericire, recent au apărut și în România magazine online și fizice unde vând produse organice, la vrac, neîmpachetate în plastic. De aici se aprovizionează de obicei adepții mișcării zero waste, mișcare pe care și Corina Ciurea a încurajat-o organizând și la noi în țară campanii internaționale de tipul celei intitulate Iulie fără plastic. Astfel a contribuit și la creșterea comunității zero waste din România.

    Corina Ciurea: A crescut, dar este încă timidă în România, nu are chiar atât de mulți adepți, dar ei sunt puternici și nu se dau bătuți. Mi se pare că în fiecare an se mai adaugă câte cineva. Pandemia a dat un pic mișcarea înapoi, lucrurile începuseră chiar să se miște destul de bine înainte de 2019, chiar erau și evenimente mult mai vizibile, companii mai implicate, dar cred că pornim iar în aceeași direcție. Mai sunt directive de la Uniunea Europeană care ne ajută, așa că eu sunt optimistă.



    Adepții traiului sustenabil și nepoluant se pot, de asemenea, informa grație unui alt proiect dezvoltat de societatea civilă. Asociația ViitorPlus are, de altfel, multe programe destinate reciclării și colectării selective a deșeurilor, iar unul din ele se numește Harta Reciclării, aflăm de la Mihail Tănase, director de comunicare:


    Harta Reciclării este o platformă online. Ca proiect, există de 10 ani, dar sub forma actuală o avem de de 4 ani. În momentul de față suntem prezenți la nivel național, avem puncte de colectare pe hartă din toată țara. Este vorba de peste 15.000 de puncte care pot fi ori containere stradale amplasate de autoritățile locale sau operatorii de salubrizare, ori puncte de colectare din magazine, farmacii sau benzinării. Pot fi și centre de colectare independente. Noi le avem organizate în funcție de tipurile de materiale, așa că există puncte de colectare unde pot fi toate materialele reciclabile clasic (plastic, hârtie, carton, sticlă) și sunt și puncte unde pot fi duse, separat, deșeurile de echipamente electrice și electronice, textilele care se pot dona sau recicla, uleiul alimentar uzat sau medicamentele expirate care sunt considerate deșeuri periculoase. Traficul este în creștere. Avem peste 700 de mii de utilizatori de când ne-am lansat. Anul trecut am avut peste 200.000 de utilizatori și peste 550.000 de accesări. Dar, cum vă spuneam, traficul este în creștere. În plus, harta este gândită ca o platformă participativă, în sensul în care orice utilizator, dacă se înregistrează, poate să adauge puncte noi de colectare pe hartă.



    Dimensiunea educației este, de asemenea, foarte importantă, continuă Mihail Tănase: Asociația ViitorPlus are mai multe misiuni de antreprenoriat social, voluntariat pentru mediu, educație și conștientizare de mediu. În primul rând, facem acest lucru prin hartă, care este principalul nostru instrument, dar avem și alte metode. Facem informare și conștientizare pentru adulți prin articolele pe care le avem pe site și care vorbesc nu numai despre colectare, ci și despre reducere și reutilizare care ajută mai mult mediul decât reciclarea, pentru că previn consumul excesiv și generarea de deseuri. Și avem, de asemenea, o latură de educație de mediu pentru copii și dezvoltăm sesiuni educaționale pentru profesori. Le punem la dispoziție lecții informale de mediu și ei le predau mai departe la clasă.



  • Zonele de scăladat din Europa, la cele mai înalte standarde

    Zonele de scăladat din Europa, la cele mai înalte standarde


    Marea majoritate a apelor de scăldat din spațiul comunitar îndeplinesc cele mai stricte standarde al Uniunii Europene, potrivit Comisiei Europene. Raportul anual privind apa pentru scăldat arată că 85% din apele europene se încadrează în aceste standarde.



    România, în media europană la calitatea apelor de scăldat



    Apele costiere, care reprezintă circa două treimi din totalul zonelor pentru scăldat, au o calitate superioară față de cea a apelor interioare. Potrivit raportului, 88% din apele costiere pentru scăldat din Europa au fost clasificate ca având o calitate excelentă. Procentul este ceva mai mic în cazul apelor interioare pentru scăldat, respectiv 78,2%. Cifrele pentru apele încadrate în categoria “calitate excelentă sunt cele mai mari din 2006, anul în care a fost adoptată Directiva europeană privind apa pentru scăldat.



    Proporția este și mai mare pentru apele care se în cadrează în standardele minime pentru scăldat. Astfel, standardele minime de calitate a apei au fost respectate anul trecut în 95,2% din zonele de scăldat. Cele mai curate ape se află în Austria, Malta, Croația, Grecia, Cipru, Danemarca și Germania. În aceste șapte state, cel puțin 90% din apele pentru scăldat se încadrează în categoria calitate excelentă. România se află foarte aproape de media europeană cu 84% din ape considerate de calitate excelentă.

    Proporția apelor de scăldat cu o calitate excelentă în Europa în 2021 / Sursa: Comisia Europeană

    calitatea-apelor-scaldat-2021-sursa-ce.jpg



    Poluarea pe termen scurt, principala cauză a reducerii calității apelor



    Raportul Executivului comunitar mai arată că ponderea zonelor de calitate nesatisfăcătoare a scăzut începând din 2013. Anul trecut, doar 1,5% din totalul zonelor pentru scăldat au avut ape considerate de o calitate nesatisfăcătoare reprezentau 1,5% cu 0,5% mai puțin față de anul 2013. În șase țări UE, cel puțin 3% din apele pentru scăldat au fost de proastă calitate: Estonia (două ape pentru scăldat sau 3,1%), Franța (99 ape pentru scăldat sau 3,0%), Țările de Jos (34 ape pentru scăldat sau 4,6%), Letonia (două ape de scăldat sau 3,6%), Slovacia (o apă de scăldat sau 3,1%) și Suedia (16 ape de scăldat sau 3,5%).



    Calitatea sub standarde a apelor de scăldat este cauzată, în principal, de poluarea pe termen scurt, de aceea, se notează în raportul Comisiei, “o mai bună evaluare a surselor de poluare și punerea în aplicare a unor măsuri de gestionare integrată a resurselor de apă pot contribui la îmbunătățirea calității apei.



    Evaluarea a fost elaborată de Agenția Europeană de Mediu (AEM) în cooperare cu Comisia Europeană, prin monitorizarea a 21.859 de zone pentru scăldat. Monitorizarea a fost efectuată anul trecut în cele 27 de state membre ale UE, în Albania și în Elveția.



    Calitatea apei din Europa, rezultatul a 40 de ani de acțiuni



    Din partea Comisiei Europene, Virginijus Sinkevičius, comisarul pentru mediu, oceane și pescuit, a declarat: Acest raport aduce vești foarte bune celor care fac rezervări pentru vacanța de vară pe deplin meritată în zonele de scăldat pitorești din Europa. Indiferent dacă destinația aleasă este o plajă din Grecia, un lac din Ungaria sau un râu din Franța, putem fi siguri că marea majoritate a apelor pentru scăldat au o calitate excelentă. Acest lucru este benefic pentru mediu, pentru sănătatea noastră și pentru industria turismului din Europa, care se redresează în urma pandemiei.



    La rândul său, directorul executiv al AEM, Hans Bruyninckx, a declarat: Rezultatele din acest an demonstrează că acțiunile puse în aplicare timp de peste 40 de ani de UE în scopul de a îmbunătăți calitatea apei pentru scăldat în întreaga Europă au adus beneficii atât sănătății noastre, cât și mediului. Planul de acțiune al UE privind reducerea la zero a poluării și examinarea Directivei UE privind apa pentru scăldat vor consolida și mai mult angajamentul nostru de a preveni și de a reduce poluarea în următoarele decenii.

  • Exporturile și importurile de deșeuri ale UE

    Exporturile și importurile de deșeuri ale UE


    Exporturile de deșeuri din UE către țările din afara blocului comunitar au ajuns anul trecut la 33 de milioane de tone, o creştere de 77% față de anul 2004, potrivit datelor Eurostat. Și importurile de deșeuri din afara Uniunii sunt în creștere, însă numai cu 11%, respectiv 19,7 milioane de tone importate în 2021.



    Turcia importă jumătate din deșeurile Uniunii Europene



    Aproape jumătate din totalul exporturilor de deşeuri ale Uniuniii Europene au ajuns în Turcia. În total, 14,7 milioane de tone de deșeuri au fost exportate către Turcia, o cantitate de trei ori mai mare în comparație cu anul 2004.



    Alte destinații pentru deșeurile produse în spațiul comunitar au fost India (circa 2,4 milioane de tone), Egipt (1,9 milioane de tone), Elveţia (1,7 milioane de tone), Marea Britanie (1,5 milioane de tone), Norvegia (1,4 milioane de tone), Pakistan (1,3 milioane de tone), Indonezia (1,1 milioane de tone), Statele Unite (0,9 milioane de tone) şi Maroc (0,6 milioane de tone).



    Dintre statele enumerate mai sus, Pakistanul a înregistrat cea mai importantă creștere a importurilor de deșeuri din Uniune. În 2004, UE a exportat către statul din sudul Asiei doar 0,1 milioane de tone de deșeuri. În ceea ce privește exporturile către China, situația se află la polul opus. Astfel, exporturile de deşeuri din UE către China au scăzut de la peste 10 milioane de tone în 2009, la numai 0,4 milioane de tone anul trecut.



    În cea mai mare parte, Uniunea Europeană a exportat deșeuri provenite din metale feroase (fier și oțel) care au însumat 19,5 milioane de tone, respectiv 59% din totalul exporturilor de deșeuri din anul trecut. Două treimi din metalele feroase plecate din spațiul comunitar, respectiv 13,1 milioane de tone, au ajuns în Turcia, principala destinație a exporturilor.

    Cele 10 state care au importat cele mai mari cantități de deșeuri din Uniunea Europeană în 2021 (cifre exprimate în milioane de tone) / Sursa: Eurostat


    exp-deseuri-ue-destinatii-eurostat.jpg


    Marea Britanie, principala sursă a importurilor de deșeuri ale UE



    În ceea ce privește importurile de deșeuri feroase, cele 27 de state membre au importat în total 5,5 milioane de tone de deșeuri de metale feroase, aproape o treime (32%) sosind din Marea Britanie.



    Din Uniunea Europeană au mai plecat alte 4,4 milioane de deșeuri de hârtie în 2021. Această cantitate reprezintă 13% din totalul deșeurilor exportate din spațiul comunitar, iar principalele destinații pentru hârtie au fost India (1,2 milioane de tone sau 26%), Indonezia (0,9 milioane de tone sau 22%) şi Turcia (0,4 milioane de tone sau 10%).


    La rândul său, Uniunea a importat 2,4 milioane de tone de deșeuri de hârtie, dintre care un milion de tone (42%) au sosit din Marea Britanie.



    România se confruntă cu problemele legate de importurile ilegale de deșeuri. Cifra de afaceri a societăților care sunt implicate în comerțul cu deșeuri depășește o jumătate de miliard de euro, însă autoritățile române estimează că o sumă similară este obținută pe piața neagră e deșeurilor. Totodată, țara noastră este vizată de mai multe proceduri de infrigement din cauza gestionării defectuoase a deșeurilor.

    Exporturile (galben) și importurile (roșu) de deșeuri ale UE pe categorii de materiale în 2021 / Sursa: Eurostat

    exp-imp-deseuri-ue-materiale-eurostat.jpg



  • Educaţia privind schimbările climatice şi mediul

    Educaţia privind schimbările climatice şi mediul

    Activităţile umane se află la originea unei periculoase încălziri climatice, proces care se traduce prin evenimente meteorologice mai violente în lumea întreagă – o spun studiile știițifice și o confirmă realitatea pe care o trăim cu toții zi de zi. Un raport întocmit de Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică din SUA arată că 20 de fenomene de acest tip au provocat doar anul trecut, de exemplu, aproape 700 de decese în SUA, în timp ce pagubele materiale au costat această țară peste 1 miliard de dolari. Cercetătorii Uniunii Europene din cadrul Serviciului pentru Schimbări Climatice Copernicus au declarat, pe de altă parte, că Europa s-a confruntat, în 2021, cu o vară caracterizată prin valuri caniculare în zonele mediteraneene şi inundaţii în partea centrală a continentului.



    Potrivit datelor centrului Copernicus, 2021 a fost al cincilea cel mai fierbinte an, cu o creştere a temperaturii în timpul verii de 1,2 grade Celsius faţă de temperaturile din perioada preindustrială, adică acum aproape 150 de ani. Iar oamenii de ştiinţă spun că, pe fondul creşterii concentraţiilor de gaze cu efect de seră, precum dioxid de carbon şi metan, nu prea va exista o pauză în creşterea temperaturilor în 2022. Conștientizarea gravității problemelor legate de schimbările climatice reprezintă un prim pas în procesul de rezolvare a lor. Iar copiii și tinerii reacționează foarte bine la problematica de mediu.



    Este poate unul dintre resorturile care au dus la elaborarea în România a unui “Raport despre educația privind schimbările climatice și mediul în școli sustenabile, document aflat în dezbatere publică în această perioadă și care îi vizează în principal pe copii. Educaţia este unul dintre “pilonii îmbunătăţirii răspunsului la schimbările climatice, a arătat la lansarea raportului șeful statului, care a înfiinţat, în 2021, la nivelul Administraţiei Prezidenţiale, Grupul de lucru pe tema educaţiei cu privire la schimbări climatice şi mediu, care a elaborat documentul. Raportul îşi doreşte deschiderea drumului spre o schimbare de mentalitate, a explicat președintele Klaus Iohannis:



    “Modelul propus vine în întâmpinarea elevului cu un set de instrumente atractive digitale, aplicaţii, manuale interactive, pentru că ne adresăm unor generaţii formate din veritabili digitali nativi. În acelaşi timp, trebuie să le creăm elevilor oportunitatea să înveţe despre natură în natură, să înţeleagă ce înseamnă sustenabilitate în şcoli sustenabile şi să conştientizeze importanţa protecţiei mediului prin activităţi practice aplicate, menite să protejeze mediul înconjurător.



    Introducerea “Săptămânii Verzi în calendarul şcolar, actualizarea programelor şcolare de biologie, geografie, ştiinţe cu noţiuni de schimbări climatice şi mediu, extinderea unor discipline şi cursuri opţionale în domeniu se numără printre propunerile cuprinse în document. În raport sunt incluse şi o serie de instrumente precum realizarea unei platforme web care să faciliteze participarea elevilor la acţiuni dedicate protecţiei mediului, manuale şi auxiliare digitale şi în format clasic, kituri gratuite de măsurarea poluanţilor din atmosferă, aplicaţii gratuite pentru şcoli pentru a măsura şi analiza factorii poluanţi, inclusiv în cadrul unor proiecte şcolare, precum şi competiţii pe teme de mediu şi schimbări climatice. Invitat la Radio România, profesorul universitar doctor Mircea Duțu, președintele Univesității Ecologice din București, a făcut precizări privind educația avută în vedere:



    Există această tendință că educația înseamnă a primi cunoștiințe. Nu. Nu este o nouă disciplină în care profesorul de biologie adaugă date despre mediu. Este vorba de o educație, înseamnă să transmiți cunoștiințe, să le interiorizezi, să le transformi în convingeri, iar acestea să se exprime în comportamente, atitudini, poziții – o activitate mult mai complexă decât activitatea didactică obișnuită. Trebuie să fie o acțiune conjugată, să vină din mai multe direcții și oarecum specializată. În plus, trebuie să vedem că instrucția pentru schimbări climatice presupune o restructurare a întregului învățământ românesc din perspectiva modificării acestui model de dezvoltare. Trebuie să avem în vedere că este un concept nou. Educația pentru climă vizează cultivarea la tineri a ideilor care urmăresc înlăturarea reticențelor pe care aceștia le au față de discursul uneori oficial promovat, dar nu așa cum trebuie pentru a fi recepționat de fiecare individ. Sunt studii care ne arată că o atitudine favorabilă față de climă contribuie cu până la 20% la rezolvarea problematicii în general, adică o pondere deosebit de importantă. Generația care se pregătește acum va fi generația care se va confrunta cu schimbările climatice.



    Sunt studii, mai precizează profesorul Mircea Duțu, potrivit cărora, cei care sunt născuți în 2020 și care vor avea 80 de ani în 2100, când va fi vârful problematicii ecoclimatice, trebuie pregătiți deopotrivă să acționeze pentru încetinirea fenomenului și să se adapteze la noile condiții de climă, care implacabil se vor manifesta.



  • O gravă problemă de poluare, arderile de deșeuri

    O gravă problemă de poluare, arderile de deșeuri

    Din cauza restricţiilor de circulaţie impuse de situaţia pandemică, poluarea din marile aglomerări urbane părea să fi scăzut, mai ales în perioada stării de urgenţă din prima parte a anului 2020. Atunci, în România, traficul auto şi, implicit, noxele generate de maşini s-au redus substanţial, în special în Bucureşti, situat pe locul doi ca nivel de poluare printre capitalele europene. Totuşi, cu acea ocazie, a ieşit şi mai mult în evidenţă un fenomen oarecum ignorat înainte: arderile de deşeuri din zona rurală care înconjoară Bucureştiul. Fumul dens şi mirosul sufocant specific incendiilor a fost şi este, în continuare, resimţit de către bucureştenii care locuiesc în zonele periferice. Ca și în alte cazuri, semnalul de alarmă l-a tras societatea civilă. Oana Neneciu, coordonatoarea reţelei de senzori de mediu Aerlive și membră a asociației de mediu Ecopolis, descrie situaţia.



    Din păcate, oficial, noi nu avem date de la autoritățile publice care ar trebui să se ocupe de acest fenomen. Nu avem date concludente. Avem doar informaţii de la cei care au fost pe teren sau informaţii pe care le-am observat noi când am fost pe teren. E vorba de materiale provenite din dezmembrări auto, în mare parte anvelope, și în general materiale care nu se pot revalorifica. Ele sunt duse pe câmpuri sau în spații care aparțin unor comune și din jurul Bucureștiului, dar și din judeţul Dâmbovița de exemplu. Sunt duse acolo și, pentru că sunt destul de multe, din când în când se ard. Pur și simplu li se dau foc de către membrii comunităţilor săteşti care, din câte înţelegem, se și ocupă de dezmembrări. Dar prea multe nu putem spune pentru că nu avem date oficiale în sensul ăsta. De aceea, noi, de la organizaţia non-guvernamentală Ecopolis și de la Aerlive am început în această toamnă o campanie intitulată Aer ars. Încercăm să documentăm acest fenomen ca să vedem de unde provin materialele respective, ce se întâmplă cu ele, de ce ajung să fie arse pe câmpuri și de ce primăriile respective nu reacționează mai ferm. De pildă, vrem să știm de ce nu sunt adunate de salubriștii care funcționează în zonele respective astfel încât să ne ajungă la incinerarea acestor materiale.



    Cât de dăunătoare sunt aceste incendieri aflăm dintr-un studiu recent realizat de Aerlive cu sprijinul Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele. Acest studiu arată că, la incinerarea deșeurilor în sobe de uz casnic, particule de tip PM10, ce conțin substanțe chimice cancerigene, sunt eliberate în aer într-o cantitate semnificativ mai mare decât atunci când se ard lemne de foc. S-a constatat, de asemenea, că la incinerarea deșeurilor din plastic (PET, spuma poliuretanică, îmbrăcăminte) se eliberează în aer de până la 700 de ori mai multe hidrocarburi cu toxicitate de mii de ori mai ridicată în comparație cu emisiile generate de arderea lemnului. În același timp, totuși fenomenul a luat, în ultima vreme, o amploare suficient de mare pentru a atrage atenția autorităților. De pildă, Inspectoratul pentru Situații de Urgență a raportat pentru 2020, la nivelul București-Ilfov, peste 130 de intervenții în teren pentru incendiere de deșeuri, în total, fiind arse peste 870 de tone deșeuri.



    Oana Neneciu: ISU raportează intervențiile pe care le face pe proprietăți private unde au loc aceste incendieri necontrolate, adică în jurul curții sau chiar în curțile unor oameni, de pildă. Dar focurile de pe câmp, aprinse destul de des, sunt stinse chiar de cei care le pornesc înainte de a ajunge ISU acolo. Pe câmpuri, a mai ajuns Garda de Mediu când a făcut o serie de controale extensive în primăvară și a reușit cumva să documenteze un pic din problema asta în satul Sintești. Dar, de fapt, nu avem foarte multe date pe tema asta și asta ni se pare și nouă îngrijorător. De aceea, încercăm cumva să punem presiune pe autorități pentru a găsi o rezolvare.




    O explicație pentru existența unor cantități atât de mari de deșeuri necolectate și nedepozitate cum trebuie ne oferă chiar Comisia Europeană care trimite iar România în fața Curții Europene de Justiție pentru nerespectarea Directivei privind depozitele de deșeuri. Pur și simplu România nu a reabilitat un număr suficient de mare de gropi de gunoi astfel încât deșeurile să fie depozitate într-un mod care să nu afecteze sănătatea oamenilor și să nu polueze mediul înconjurător. De situația gropilor de gunoi din jurul Bucureștiului se ocupă de mai mulți ani și Asociația pentru Natură și Protejarea Mediului, condusă de activistul Bogdan Tucmeanu. Să-l ascultăm:



    La ora actuală în partea de nord-vest a Capitalei este o aglomerare de operatori de salubrizare și depozitare de deșeuri. Sunt cam între 6 și 7 societăți care au acest obiect de activitate, pe lângă unul dintre cele mai importante obiective: depozitul de deșeuri al Capitalei, adică al Primăriei Generale de lângă localitatea Rudeni, aflat în fapt pe teritoriul sectorului 1. De la an la an problemele de poluare au devenit din ce în ce mai mari. Toate aceste facilități de care v-am spus și la care se adaugă foarte multe obiective industriale sunt extrem de poluante. Sunt foarte multe obiective industriale sau semi-industriale care, la rândul lor, aduc un aport extrem de mare la poluarea deja clasică generată de trafic și de încălzirea rezidențială.



    Gropile de gunoi neconforme emană mirosuri grele, dar și substanțe chimice dăunătoare, iar deșeurile care nu-și găsesc locul în aceste facilități nemodernizate se pare că ajung să fie arse. În plus, incendierea pare să aibă și cauze economice. De pildă, anvelopele și cablurile electrice sunt arse pentru ca, după topirea cauciucului, să poată fi valorificat metalul dinăuntru.



    Bogdan Tucmeanu: Da, din păcate, este o modă nefericită și o modalitate extrem de toxică aleasă de o categorie de oameni care au ales să-și câștige existența în felul ăsta. Problema este că nu putem cuantifica toată nenorocirea care rămâne în urma acestor incendieri de deșeuri făcută pentru valorificarea unor materiale, în special a unor metale rare. Iarăși ne lovim de aceeași lipsă de coerență și de acțiune din partea instituțiilor. Aș exemplifica printr-un episod aparent amuzant, dar de fapt dramatic. La un moment dat la una dintre societățile acestea de reciclare a deșeurilor a avut loc un incendiu. După 15 minute de la sosirea noastră acolo, sistemul 112 a dat un mesaj de alertă prin care se semnala un incendiu de vegetație, deși pompierii erau deja la fața locului.



    Recent, un proiect de lege a fost, totuși, depus la Senat, conținând propunerea ca incendierea ilegală a deșeurilor să constituie infracțiune și să fie pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.




  • Obiectele de unică folosință din plastic, interzise în UE

    Obiectele de unică folosință din plastic, interzise în UE

    La 3 iulie, în Uniunea Europeană, a intrat în vigoare Directiva privind
    limitarea impactului unor produse de plastic asupra mediului, aprobată de
    Parlamentul European în urmă cu doi ani. Astfel, produse precum farfuriile și
    tacâmurile de unică folosință, paiele pentru băuturi sau bețișoare de urechi,
    sunt interzise de la comercializare în spațiul comunitar.

    Eurodeputatul Nicolae
    Ștefănuță explică de ce a fost nevoie de această directivă și de ce plasticul
    folosit este atât de nociv pentru mediu:


    Produsele din plastic de unică folosință împânzesc oceanele și mările
    lumii, dar pentru noi aceasta era o problemă îndepărtată. Chiar dacă vedeam
    imagini din Oceanul Indian sau din depărtări, ne spuneam că pe noi nu ne
    atinge. De ce? Pentru că se exportau foarte multe dintre deșeurile din Uniunea
    Europeană către țări terțe. Acest regim s-a schimbat la 1 ianuarie 2021 și
    începem să vedem chiar noi problema deșeurilor masive, produse în UE, ajungând
    chiar pe coastă Eu voi fi săptămâna viitoare (n.r. aceasta) la Constanța pe un
    vas al agenției Frontex care patrulează în Marea Neagră pentru a preîntâmpina
    importul ilegal de deșeuri. Cumva, fac toată această paranteză pentru a vă
    spune că problema a existat mereu, dar noi nu am văzut-o până nu a ajuns pe
    țărmurile noastre. Plasticul de unică folosință este unul foarte vătămător
    pentru că foarte puțin din cantitate se reciclează șu unica lui folosință îl face
    foarte perisabil ca produs.



    Din nefericire, România se află pe lista foarte scurtă a țărilor membre care
    nu au transpus Directiva UE în legislația națională, ceea ce poate duce la noi
    amenzi uriașe pentru țara noastră, afirmă Nicolae Ștefănuță:


    Eu am văzut un raport al Comisiei Europene care studiază implementarea
    (n.r. Directivei) în diverse state europene și am fost foarte supărat să
    constat că țara noastră se numără printre cele care nu au făcut nici un demers.
    Erau trei pași diferiți, trei graduri diferite de implementare, iar noi alături
    de Bulgaria, Cehia, Slovacia și Polonia eram în categoria roșie, cea în care nu
    s-a făcut niciun pas. Eu l-am tot auzit, recent, pe ministrul (Mediului)
    Tanczos Barna vorbind despre această chestiunea, el spunea că există un grup de
    lucru care redactează legislația noastră pentru implementarea acestei
    directive. Din păcate, ne-a prins termenul limită și acesta poate însemna că se
    pote declanșa proceduri împotriva României care să ne coste bani și timp.
    Uitați ce se întâmplă, pe deoparte noi luăm foarte mulți bani de la Uniunea
    Europeană, iar pe de alta îi dăm prin amenzi și e foarte trist că aceasta este
    realitatea actului legislativ.


  • România, în topul statelor UE cu poluare ridicată în mediul urban

    România, în topul statelor UE cu poluare ridicată în mediul urban


    Cea mai mare medie anuală a concentraţiei de particule fine (PM2,5) în rândul statelor Uniunii Europene membre, se regăseşte în zonele urbane din Bulgaria (19,6 micrograme pe metrul cub), Polonia (19,3 ľg/m3) şi România (16,4 ľg/m3). La polul opus, concentraţia este cea mai scăzută se regăsește în zonele urbane din Estonia (4,8 ľg/m3), Finlanda (5,1 ľg/m3) şi Suedia (5,8 ľg/m3), potrivit datelor publicate joi de Eurostat.



    La nivelul Uniunii, concentraţia de particule fine în zonele urbane a scăzut până la 12,6 ľg/m3 în 2019, de la 25 ľg/m3 în 2015, însă nivelul continuă să fie peste valoarea recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, respectiv medie anuală de 10ľg/m3.



    PM2,5 reprezintă cele mai periculoase particule fine, adică cele cu un diametru mai mic de 2,5 microni. Spre deosebire de PM10 (adică particule cu o dimensiune de 10 microni), particulele PM2,5 pot afecta mai grav sănătatea deoarece pătrund adânc în plămâni.



    Capitalele țărilor nordice au cel mai curat aer



    Un alt studiu, publicat în luna martie de platforma globală privind calitatea aerului IQAir, plasează România pe locul 15 în topul celor mai poluate ţări din Europa, în 2020, în timp ce Bucureştiul a ocupat poziţia 51 la nivel mondial.


    Cea mai poluată capitală din lume este Delhi (India), iar la polul opus aerul cel mai curat este de găsit Insulele Virgine şi Noua Zeelandă, dar și în capitalele Suediei (Stockholm) şi Finlandei (Helsinki).



    Doar 24 din cele 106 ţări monitorizate la nivel mondial au respectat recomandările anuale ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) pentru poluarea cu PM2,5, mai menționează IQAir.



    Poluarea aerului cu particule fine (PM 2,5) în zonele urbane ale UE (Sursa: Eurostat)


    poluare-aer-pm25-2019-eurostat.jpg



    Bucureștiul, vizat de proceduri de infringement din cauza poluării



    Capitala României are deschise două proceduri de infringement care vizează poluarea. De aceea, o delegație condusă de primarul Bucureștiului, Nicuşor Dan, a avut o întâlnire cu reprezentanţii Comisiei Europene în urmă cu două săptămâni. Edilul a cerut ca o companie de renume din Europa să realizeze studiul şi programul de măsuri ce trebuie adoptate, pe lângă cele avute deja în vedere: achiziția de tramvaie și autobuze electrice, suspendarea PUZ-urilor de sector, prin care dispăreau sute de hectare de spaţiu verde sau realizarea a 40 de kilometri de bandă unică pentru transportul de suprafaţă. Lipsa unor măsuri concrete poate conduce la amenzi de până la 400 de mii de euro pe zi României.



    Klaus Iohannis: Trebuie să schimbăm modul în care consumăm”



    În fiecare an, la 5 iunie, este marcată Ziua Mondială a Mediului, prilej cu care și președintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj în care înseamnă la responsabilizare pentru a proteja mediul înconjurător:


    La nivel global, dispar, într-un ritm alarmant, păduri, recife de corali, specii de plante, insecte și animale. Unele dintre aceste pierderi sunt ireversibile. (…) Sunt necesare, așadar, măsuri imediate, la nivel național și internațional. Responsabilitatea este a noastră, a tuturor. La nivel individual, trebuie să schimbăm modul în care consumăm și să ne comportăm zi de zi reducând impactul pe care acțiunile noastre îl au asupra mediului înconjurător. Companiile trebuie să adopte modele de business verzi”, iar fermierii și producătorii mijloace de producție mai sustenabile. Guvernul, la rândul său, are obligația de a investi în protejarea și refacerea ecosistemelor, iar școala de a pregăti viitori adulți activi, responsabili cu mediul înconjurător și implicați în acțiuni pentru binele Planetei.”

  • România și tranziția către o energie curată

    România și tranziția către o energie curată

    Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că poluarea aerului ucide peste şapte milioane de persoane pe an la nivel mondial şi provoacă, de asemenea, boli şi absenteism de la locul de muncă. Un studiu publicat recent mai arată că reducerea poluării la nivelurile recomandate de organizația internațională ar permite evitarea a peste 50 de mii de decese pe an în Europa. Nocivitatea particulelor fine pentru sănătate, de exemplu, este dovedită în special în zonele urbane, aceasta traducându-se, în principal, prin mortalitate, boli cardiovasculare şi respiratorii, tulburări ale sarcinii şi ale dezvoltării fetale.



    Sunt necesare acțiuni rapide, schimbări care să vizeze traficul rutier, industria, aeroporturile şi porturile, dar şi încălzirea pe bază de lemn şi cărbune. În prezent, în Uniunea Europeană 18 țări mai folosesc cărbune, între acestea numărându-se și România, unde termocentralele de acest tip sunt concentrate în două companii din sudul țării — Oltenia și Hunedoara. Oprirea termocentralelor pe cărbune la nivel mondial și eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili se numără între măsurile care ar putea impacta puternic în direcția obținerii unui mediu mai curat. Aceasta în condițiile în care Bruxelles-ul este decis să acționeze cu și mai multă determinare pentru combaterea schimbărilor climatice.



    În luna decembrie, statele membre ale blocului comunitar au convenit ca, până în 2030, să își reducă cu cel puțin 55% emisiile de gaze cu efect de seră față de nivelul înregistrat în 1990. Pe termen ceva mai lung, obiectivul ar fi atingerea neutralității climatice în 2050. Potrivit Bloomberg, în 2020 regenerabilele au produs 38% din necesarul de electricitate din Uniunea Europeană, comparativ cu 34% în 2019. Această creştere a fost suficientă pentru a devansa, pentru prima dată, electricitatea produsă din combustibili fosili – sporirea rapidă a energiei eoliene şi fotovoltaice a forţat cărbunele să intre pe o pantă descendentă. 2020 a fost, însă, și anul în care restricţiile impuse în contextul pandemiei au afectat cererea de energie pe continent, a amintit, la Radio România, Otilia Nuțu, analist de politici publice în energie și infrastructură la Expert Forum:



    “Cu politicile actuale, s-a ajuns ca, anul trecut, pentru prima oară, producția de energie electrică din surse regenerabile în Europa să depășească producția din combustibili fosili. Așteptarea este ca în 2021 să-și mai revină puțin sectorul de cărbune, însă probabil că șocul pe termen mai lung va fi o accelerare a reducerii capacităților pe bază de cărbune. Întrebarea este — cu ce înlocuim? Și cu siguranță că va trebui să înlocuim cu centrale noi și flexibile, care să poată să facă față și intermitenței regenerabilelor. Însă ideea este să construim niște capacități care după aceea să nu ne blocheze într-un consum pe o perioadă foarte îndelungată de combustibili fosili.”



    Adică, explică Otilia Nuțu, înlocuirea, de exemplu, cu centrale pe gaze ar putea să pună alte probleme — chiar dacă acestea sunt mai puțin poluante decât cele pe cărbune, totuși este o problemă să investești în centrale care își recuperează investiția în 30 de ani. Datele statistice comunitare arată că ponderea combustibililor fosili – cărbune, gaze naturale sau petrol – în producţia de energie în Uniunea Europeană a fost în 2019 de 71% – pondere în scădere semnificativă în ultimele decenii, odată cu sporirea energiei din surse regenerabile. În cazul României, ponderea combustibililor fosili este în prezent de 73 de procente. Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, amintește că, în ultimii cinci ani, au fost nenumărate acorduri la care România a fost parte. Acorduri care aveau în vedere reducerea emisiilor de dioxid de carbon, iar principalele vizate erau centralele pe cărbune. Trebuie să ne pregătim pentru viitor, spune Dumitru Chisăliță:



    “Noi trebuie de pe cum să ne așteptăm că în 2025 probabil vom avea o decizie care va viza centralele termice de apartament, în 2030 vom avea o decizie care va viza anumite activități de transport care există în momentul de față. Adică toate aceste elemente deja sunt anticipate. Investițiile vor trebui făcute atât în capacități de producție verde, dar și în capacități de stocare. Pentru că avem în vedere atât faptul că energia verde este energie care nu este continuă, ea este determinată de evoluțiile atmosferice. Și atunci, noi, noi Uniunea Europeană, noi România, trebuie să dezvoltăm și importante capacități de stocare sau care să poată intra rapid în funcțiune și să suplimenteze atunci când această energie dispare. De asemenea, rețelistica trebuie să o avem în vedere că ea practic va trebui să fie modelată, adaptată după tot ceea ce înseamnă sistemic modul de funcționare a energie regenerabile – care înseamnă o altă componentă importantă investițională. Nu în ultimul rând, trebuie să vedem dorința în ceea ce privește consumul și cererea de energie. Practic, vorbim foarte mult, și în România și la nivelul Uniunii Europene, de conversia masivă a transportului, de pe combustibilii clasici către combustibili electrici. Vorbim de încălzirea, care să nu se mai facă cu lemne, cu gaze, ș.a.m.d., în perspectiva anilor 2050 fac referire, ci să se meargă către energia electrică. Toate acestea înseamnă niște capacități imense care trebuie să fie dezvoltate pentru a suplimenta tot acest consum.”


    Cu costuri foarte mari, desigur.


  • Strategie europeană pentru biodiversitate

    Strategie europeană pentru biodiversitate

    Avertismentul vine de la experți în biodiversitate consacrați la nivel mondial, potrivit cărora pandemiile recente sunt o consecinţă directă a activităţii umane, în special a sistemelor noastre financiare şi economice globale, care pun preţ pe creşterea economică cu orice costuri. Dispunem de o mică fereastră de oportunitate de a depăşi provocările actualei crize, pentru a evita să semănăm seminţele celor viitoare. Profesorii Josef Settele, Sandra Diaz şi Eduardo Brondizio au coordonat cel mai amplu studiu planetar de evaluare a stării de sănătate întreprins vreodată, care a fost publicat în 2019 de Science-Policy Platform on Biodiversity and Ecosystem Services, iar concluzia este că societatea umană este în pericol din cauza declinului accelerat al sistemelor de susţinere a vieţii naturale ale Terrei.



    Într-un articol dat publicităţii recent, împreună cu dr Peter Daszak, care pregăteşte următoarea evaluare de sănătate, aceștia atrag atenția că despăduririle larg răspândite, expansiunea necontrolată a agriculturii, a fermelor intensive, mineritului şi dezvoltării infrastructurii, precum şi exploatarea speciilor sălbatice au creat o ‘furtună perfectă’ pentru răspândirea bolilor. Cercetătorii spun că pachetele de redresare economică de ordinul trilioanelor care sunt puse în circulaţie de guverne trebuie folosite pentru întărirea şi impunerea protecţiei mediului și că trebuie aplicată o abordare unitară One Health la nivel global. Pentru că Sănătatea oamenilor are o legătură strânsă cu sănătatea animalelor sălbatice, sănătatea animalelor de fermă şi sănătatea mediului. De fapt, este o unică sănătate.



    “Criza provocată de coronavirus ne-a arătat cât suntem de vulnerabili și cât de important este să restabilim echilibrul între activitatea umană și natură, spune și Frans Timmermans, vicepreședintele executiv pentru Pactul Verde european. Comisia Europeană a adoptat, în luna mai, două noi strategii – una vizează biodiversitatea, iar a doua sistemul alimentar. Noua strategie privind biodiversitatea prevede, între altele, ca, până în 2030, 30% din terenurile și mările Europei să fie transformate în zone protejate gestionate eficient și cel puțin 10% din suprafața agricolă să revină “la elemente de peisaj bogate în diversitate.



    Adoptată în plină pandemie de COVID-19, strategia este un element central al planului de redresare al UE, fundamental pentru prevenirea apariției unor epidemii viitoare și consolidarea rezilienței la acestea, explică Frans Timmermans:

    Strategia de biodiversitate este esențială pentru stimularea rezistenței noastre, prevenirea apariției și răspândirii unor boli viitoare, cum ar fi zoonozele. Deoarece distrugând natura într-un ritm fără precedent – și acum cu aproximativ 1 milion de specii expuse riscului de dispariție în doar zeci de ani – ne amenințăm literalmente propria viață, sănătatea și starea noastră de bine. Întrucât crizele climatice și de biodiversitate sunt complet interconectate, stoparea pierderii biodiversității este o condiție prealabilă pentru atingerea neutralității climatice.

    De asemenea, este un imperativ economic, deoarece aproape jumătate din PIB-ul mondial este legat de natură. În această strategie de biodiversitate, propunem ținte ambițioase pentru 2030 și prezentăm un plan de anvergură de restaurare a naturii UE. Ne propunem, de exemplu să protejăm mai mult terenurile și mările, să readucem polenizatorii și să îmbunătățim practicile agricole prietenoase cu biodiversitatea, să ecologizăm orașele noastre, să reducem poluarea, să plantăm copaci și să îmbunătățim sănătatea pădurilor noastre.



    O altă strategie adoptată, “De la fermă la consumator, stabilește o reducere cu 50% a utilizării pesticidelor, o diminuare cu cel puțin 20% a utilizării îngrășămintelor, o reducere cu 50% a vânzărilor de antimicrobiene utilizate pentru animalele de fermă și acvacultură, precum și atingerea obiectivului de a consacra 25% din terenurile agricole agriculturii ecologice. Strategia preconizează crearea unui nou echilibru mai bun între natură, sistemele alimentare și biodiversitate, pentru a proteja sănătatea și bunăstarea cetățenilor noștri și, în același timp, pentru a spori competitivitatea și reziliența UE, spune Frans Timmermans:


    Strategia “De la fermă la consumatorconstruiește o valoare a durabilității prin lanțul alimentar. Prezintă o nouă abordare a modului în care putem asigura securitatea alimentară, în timp ce producem și tratăm în mod durabil produsele alimentare, cât de multe pesticide folosim și cât de multă poluare provocăm prin utilizarea excesivă de îngrășăminte. De asemenea, ne propunem reducerea antimicrobienelor care duc la 33 de mii de decese în Europa în fiecare an.



    Cele două strategii se consolidează reciproc, reunind natura, fermierii, întreprinderile şi consumatorii pentru a crea împreună un viitor durabil şi competitiv. Potrivit Bruxelles-ului, în conformitate cu Pactul verde european, acestea propun acţiuni şi angajamente ambiţioase ale UE pentru a combate declinul biodiversităţii în Europa şi în întreaga lume şi pentru a transforma sistemele noastre alimentare în standarde mondiale pentru durabilitatea competitivă, protecţia sănătăţii umane şi planetare, precum şi pentru mijloacele de subzistenţă ale tuturor actorilor din lanţul valoric alimentar.


  • Gestionarea deșeurilor, o problemă a României de la aderare la UE

    Gestionarea deșeurilor, o problemă a României de la aderare la UE

    Comisia Europeană ar putea declanșa în acesta an o procedură de
    infringement din cauza dezastrului ecologic reprezentat de gropile de gunoi din
    România. Mai multe, temerile că anumite companii ard deșeuri care ar trebui să
    fie selectate și reciclate, au fost confirmate, potrivit Ministerului Mediului.
    Eurodeputatul Cristian Ghinea explică cum a ajuns România în fața unor noi
    sancțiuni din cauza problemelor de mediu:



    Am avut 1 miliard de euro la dispoziție din care am
    cheltuit cea mai mare parte și pe de cealaltă parte aven niște ținte de care
    suntem departe. În 2020, Trebuia să ajungem să reciclăm 50% din gunoiul din
    România, dar suntem a la 14%, foarte departe de ținta asumată. Avem un eșec sistemic
    în ceea ce privește reciclarea. Avem alt eșec sistemic în privința depozitelor
    economice de gunoi.


    Ne-am angajat la intrarea în Uniunea Europeană să
    construim platforme ecologice cu care o parte din gunoi să fie reciclat, alta
    pentru producerea de energie, să fie acoperit, nu în aer liber. Aproape fiecare
    județ a pornit construcția acestor rampe, dar cele mai multe dintre ele nu au
    fost finalizate, din diverse motive. Din cele 30 de asemenea rampe la care a
    început construcția cu bani europeni, doar două sunt funcționale în acest
    moment. Dacă se gândește Comisia Europeană să ne ia banii înapoi, ar putea să o
    facă.


    Acum, ne pregătim să programăm viitorul buget european unde
    vom avea 9 miliarde de euro pentru mediu, pentru tot ce înseamnă ape, păduri,
    calitatea aerului și nu discutăm despre chestiunile acestea.



    Cristian Ghinea susține că România a avut un plan pentru rezolvarea
    problemei colectării deșeurilor, după mandatul său ca ministru al Fondurilor
    Europene, dar nu a fost pus în aplicare de guvernele ce au urmat cabinetului
    Cioloș:


    În 2016 am avut o condiționalitate europeană să realizăm
    planul național de gestionare a deșeurilor, am lucrat la realizarea acestui
    plan câteva luni de zile, altfel erau și acum blocați banii europeni pentru
    mediu. L-am realizat, l-am lăsat gata făcut și a rămas pe linie moartă. A fost
    o veșnică bătălie între Ministerul Mediului și între Consiliile Județene, își
    aruncă pisica de la unii la alții. Până la urmă aceste rampe sunt făcute de către
    consiliile județene iar dacă nu se iau măsuri rapide de redresare și dacă
    Executivul comunitar ne cere banii înapoi, atunci bugetele consiliilor județene
    intră în faliment.


    Ar trebui să ne pese pentru că vedem cum miroase în
    orașele noastre, vedem cât de multe deșeuri se ard în loc să fie reciclate, iar
    toate acestea ne afectează aerul pe care îl respirăm noi și copiii noștri.