Radio România Internațional

Tag: mediul rural

  • Noaptea Muzeelor, acum și în zona rurală

    Noaptea Muzeelor, acum și în zona rurală

    Dacă evenimentul european Noaptea Muzeelor a ajuns deja, în România, la ediția a nouăsprezecea, în 2023 Noaptea Muzeelor la sate tocmai demarează, în seara de 2 spre 3 septembrie. Organizat de aceeași echipă care se ocupă de Noaptea Muzeelor din spațiul urban, evenimentul din spațiul rural promite să fie încă și mai bogat în obiective demne de a fi vizitate, constituind de asemenea și o premieră europeană. De ce s-a decis organizarea unei nopți culturale, albe, și la sat aflăm de la inițiatorul și coordonatorul Dragoș Neamu:



    În ultimul timp am observat un fenomen foarte interesant care se întâmpla în Noaptea Muzeelor : foarte multe case memoriale, colecții private și publice, diverse obiective culturale cu valoare de patrimoniu, provenite din comunele și satele din România, se branșau la evenimentul clasic Noaptea Muzeelor. Asta ne-a dat de înțeles că e o nevoie din ce în ce mai mare pentru comunitățile rurale de a se prezenta, de a-și expune colecțiile publice și de a discuta foarte sincer despre valoarea patrimoniul cultural rural. Și așa ne-a venit ideea. Desigur, am mai urmărit și alte aspecte când am decis acest lucru, inclusiv elementul de inedit, pentru că, probabil știți deja, este singura astfel de ințiativă chiar la nivel european.



    Contrar, poate, percepției generale, la sate nu există doar muzee sau obiective etnologice, iar acest lucru va fi vizibil în Noaptea Muzeelor la sale. Dragoș Neamu explică:


    Mare parte a oamenilor vor fi foarte surprinși să constate că acest patrimoniu muzeal și cultural, din lumea rurală, este de o diversitate incredibilă. Poate din multe puncte de vedere este mult mai divers decât ceea ce poți observa sau ce poți vizita în spațiul urban. Nu avem aici doar colecții cu profil etnologic și etnografic, ci de o mulțime de lucruri. Veți fi, poate, surprinși să aflați că există și cămări ale zânelor în diferite locuri. Puteți să aflați lucruri și povești fascinante în Muzeul Pânzelor și a Poveștilor, puteți să vizitați hambare amenajate în mod creativ, mori, și nu doar mori de apă sau de vânt, ci și mori de hârtie. Aveți spații ale creativității rurale, meșteșugărești, ateliere de lut, puncte gastronomice, aveți parcuri arheologice, aveți monumente din perioada neolitică. Aveți, de asemenea, rezervații arheologice cum am văzut în cazul unei înscrierei venite din Satu Mare, de la Medieșul Aurit. Avem o mulțime de castele, palate, reședințe nobiliare, biserici fortificate.



    Noaptea Muzeelor la Sate va avea loc în 36 de județe. Mă bucur să anunț faptul că sunt deja 140 de obiective noi pentru ediția inaugurală. Ne propusesem o sută de astfel de obiective, dar am depășit țința. Pot spune cu convingere că o să ajungem chiar la 150-160 de obiective înscridr. Deci, iată, este mai mult decât etnografie, este istorie, este ecologie, este și viața domestică, privată, rurală, este și istorie veche și contemporană, este și poveste, este și artă plastică și artă meșteșugărească. Orice doriți dumneavoastră găsiți în lumea aceasta minunată a satului românesc.



    Odată cu muzeelor, casele memoriale, bisericile sau atelierele de meșteșuguri tradiționale din lumea rurală va fi pusă în lumină și comunitatea care le-a creat, continuă coordonatorul Dragoș Neamu:


    În primul rând, va fi adusă în prim plan tocmai datorită faptului că există acest eveniment. Apoi, pentru că există aceste obiective în aceste comunități care funcționează cumva ca niște agregatoare, ca niște centri de mobilizare a comunităților prin care, de fapt, aceste localități se fac cunoscute. Ele se confundă cu marca, dacă nu e prea pretențios să vorbești de marca localității. Când spui Bran, spui Castelul Bran. Când spui Nucșoara din județul Argeș, spui Casa Elisabeta Rizea. Deja să fac aceste analogii care aduc o plusvaloare comunității. Acum, dacă acest lucru ar aduce și o plusvaloare privind viața și dezvoltare economică și socială a respectivelor localități, ar fi cu atât mai bine.



    Tocmai din acest motiv, noi, prin Noaptea Muzeelor la sate, urmărim cumva să identificăm cele mai adecvate soluții pentru nevoile culturale ale acestor spații rurale. Și ne dorim chiar să punem în dezbatere publică aceste problemele patrimoniale legate de condiția țăranului român, de satul românesc, de valorificarea cât mai bună a potențialului, cum putem gândi niște trasee turistice mai complexe, mai interesante, mai diverse, cum le putem rostogoli în spațiul european în așa fel încât să aducem mai mulți turiști și să creștem atractivitatea locurilor. Sunt foarte multe astfel de obiective care pot acționa efectiv ca adevărați pol de receptivitate turistică și culturală.



    Cu asemenea obiective generoase, este clar că Noaptea Muzeelor la sate nu se va opri în 2023, ci va continua și în anii viitori.






  • Stare de fapt 05.07.2022

    Stare de fapt 05.07.2022

    Șanse pentru dezvoltarea mediului rural. Oportunități de formare profesională și de afaceri în județul Alba. Participă: dr. Mirela Mocan, profesor de istorie; Ioan Mocan, profesor de alimentație publică și turism, director al Liceului tehnologic de turism și alimentație din Arieșeni; dr. Ionela Ana-Scrob, medic veterinar Arieșeni; Larisa Cherechianu, absolventă de filosofie și Tică Darie, absolvent de design multimedia la Københavns Erhvervsakademi – Copenhaga, fondatori și manageri ai unei afaceri de succes în Roșia Montană, centrată pe articole vestimentare tricotate din lână merinos de către localnice.



  • Căminele culturale, centre de educare și propagandă la sate

    Căminele culturale, centre de educare și propagandă la sate

    În imaginarul colectiv românesc, căminele culturale rurale sunt asociate cu propaganda comunistă şi, poate, cu discoteca neoficială din sat, improvizată ocazional şi organizată cumva la limita legii. Dar istoria acestor aşezăminte urcă mai departe în timp, iar scopul lor iniţial făcea parte dintr-un demers mai amplu care includea şi propaganda, dar şi educaţia în sens larg. Pe scurt, în curând se vor sărbători 100 de ani de la înfiinţarea căminelor culturale rurale în 1923 sub egida Fundaţiilor Regale, importantă instituţie culturală publică. Despre obiectivul cu care au fost organizate căminele culturale în perioada interbelică, ne vorbeşte acum istoricul Răzvan Andrei Voinea:



    A fost tot un rol propagandistic. Este foarte interesant de analizat discursul acesta naționalist- monarhist , mai ales după preluarea puterii de către regele Carol al II-lea și implementarea acelui timp de dictatură regală după 1938. Pe atunci, propaganda avea drept scop această trezire a conștiinței naționale. Însă, bineînțeles, au fost foarte multe măsuri de întărirea a importanței religiei, de întărire a imaginii monarhiei în imaginarul popular și lucrul ăsta s-a văzut în special după 1934. Dacă până atunci fuseseră înființate 100-150 de cămine cultural, deîndată ce la conducerea Fundațiilor Regale trece sociologul Dimitrie Gusti, se înființează aproape 2.000 de cămine culturale între 1934 și 1938. E fascinant numărul acesta imens de cămine culturale funcționale în acești ani. Și tot atunci Gusti propune numeroase măsuri de îmbunătățire a calității locuirii la sate. Erau mai multe dimensiuni: una economică printr-o grămadă de programe prin care sătenii să afle cum să poată acumula mai multă bogăție, una culturală precum și o direcție sanitară foarte importantă pe care acești reformatori încercau s-o imprime.”



    Fără să aibă clădiri dedicate în mod special, căminele culturale din interbelic funcţionau mai degrabă ca nişte asociaţii săteşti, iar dintre activităţile lor, istoricul Răzvan Andrei Voinea aminteşte:


    S-a încercat și s-a și realizat parțial construirea de clădiri: adăposturi pentru vite, monumente publice, fântâni, felinare pentru iluminat public. Un exemplu este baia populară. (…) Se săpau șanțuri, se îngrijeau de oamenii bolnavi, de pildă. Din punct de vedere al sănătății, se acorda atenție curățeniei și băii publice. S-au construit băi publice, de exemplu. (…) Iar, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial se strângeau fonduri și materiale pentru soldații de pe front. (…) Un rol important l-a avut înființarea bibliotecii. Fiecare cămin cultural avea o bibliotecă proprie. Asta este din nou important. De menționat că, în perioada respectivă, căminele culturale nu aveau această imagine pe care o avem noi acum dat de construcțiile comuniste. În interbelic, ele funcționau, de obicei, în localul școlii sau al primăriei. De aceea multe din acestea erau legate 100% de școala din sat sau erau conduse de preoți sau de directorul școlii. Ei erau principalii animatori ai vieții cultural de la sat.”



    Această primă parte din istoria căminelor culturale a durat până la instalarea regimului comunist şi s-a încheiat odată cu desfiinţarea Fundaţiilor Regale în aceeaşi perioadă. Şi tot de atunci, activitatea culturală şi educaţională de la ţară a cunoscut o nouă etapă. Răzvan Andrei Voinea:



    În primul rând se fac investiții majore în căminele culturale. (…) În fiecare sat din România apare o clădire nouă: căminul cultural făcut după 1948. Multe dintre ele pe moment au fost amenajate în clădiri naționalizate de la boieri, însă după- aceea, pur și simplu, s-au construit clădiri bazându-se pe niște proiecte tip realizate de institutele de proiectare din orașele mari. În aceste clădiri noi, activitățile erau foarte diverse, evident bazându-se pe același tip de propagandă. Se făceau șezători, se organizau expoziții despre colectivizarea în U.R.S.S. sau în alte regiuni ale României. Țăranii erau aduși să vadă această expoziție. Iarăși o direcție foarte interesantă a fost cea a propagandei prin film începând din1960. (…) În plus, s-au înființat trupe de teatru rurale. Au fost sute de trupe de genul acesta în toată România și aveau un repertoriu destul de bogat. (…) De obicei se făceau niște scenarii la București care se transmiteau în diversele cămine culturale. Trupele de acolo jucau practic aceste scenarii. (…) Duminica de la ora 11 cei care se duceau la Căminul Cultural vedeau o piesă de teatru. Era aceeași în toată țara, bazându-se pe acest scenariu de unificare a discursului cultural.”



    Din 1990, căminele culturale rurale n-au mai trezit niciun interes decidenţilor politici sau managerilor culturali din instituţiile publice. În prezent, din cele 7100 de așezăminte culturale de la sat doar 125 mai organizează activităţi cât de cât specifice.






  • Reforma PAC, aprobată de statele UE

    Reforma PAC, aprobată de statele UE


    Statele membre ale Uniunii Europene aprobat, luni, reforma Politicii Agricole Comune (PAC), după trei ani de negocieri care au vizat propunerile pentru o agricultură comunitară mai verde şi noi măsuri în sprijinul fermelor mici.



    Noua strategie pentru PAC se va aplica începând din ianuarie 2023 și beneficiază de un buget de circa 387 miliarde de euro pe o perioadă de şapte ani. Majoritatea fondurilor (270 miliarde de euro) vor merge către fermieri sub formă de subvenţii directe.



    Cel puțin 10% din PAC va ajunge la fermierii mici



    Negociatorii care au reprezentat Parlamentul European şi cele 27 de state membre UE au căzut de acord asupra unor reguli care obligă ţările membre UE să cheltuiască 20% din plăţile directe către agricultori începând din 2023-2024. Plățile vor creşte la 25% în perioada 2025 -2027, pentru a acoperi cheltuieli pentru protejează mediul, precum refacerea zonelor umede pentru a absorbi dioxidul de carbon sau agricultura ecologică.



    Fermele europene resimt deja efectele schimbărilor climatice, însă, la rândul său, agricultura este principalul factor de presiune asupra habitatelor naturale din Europa şi produce 10% din emisiile de gaze cu efect de seră ale Uniunii Europene.


    Totodată, țările UE trebuie să distribuie cel puţin 10% din fondurile prevăzute de PAC pentru fermele mici. Ţările UE ar putea însă ocoli această obligaţie dacă utilizează alte metode pentru a distribui fondurile în mod corect.



    Comisarul european pentru agricultură, Janusz Wojciechowski, prezent la întâlnirea miniştrilor Agriculturii din cele 27 de state membre unde s-a dat undă verde noii Politici Agricole Comune, a declarat: “Acordul este esenţial pentru a ne asigura că noua Politică Agricolă Comună permite tranziţia spre o agricultură sustenabilă.”



    Parlamentul European urmează să voteze acordul, cel mai probabil în sesiunea din toamnă, iar Comisia Europeană va evalua dacă planurile ţărilor pentru cheltuirea fondurilor PAC respectă reglementările de mediu ale UE.



    Un nou Pact de acțiune rurală



    Obținerea acordului pentru noul PAC a fost urmată, marți, de propunerea Executivului european pentru un Pact rural și a Planului de acțiune rurală, menit să ajute zonele rurale pentru a deveni mai puternice, conectate, reziliente și prospere.



    “Pentru a răspunde cu succes megatendințelor și provocărilor generate de globalizare, urbanizare și îmbătrânire și pentru a profita de beneficiile tranziției verzi și digitale, sunt necesare politici și măsuri care să țină seama de condițiile locale, care să țină seama de diversitatea teritoriilor din UE, de nevoile lor specifice și de punctele forte relative ale acestora”, a transmis Comisia European într-un comunicat de presă.

  • Orăşenii cu trai hibrid

    Orăşenii cu trai hibrid

    Nepot al satului, Octavian Viorel a decis să se mute la ţară pe timpul pandemiei. Dincolo de linişte şi trai patriarhal, a descoperit că nevoia de socializare cu oameni ca el, trăiţi la oraş, îi lipsea, aşa că a iniţiat o mişcare de repopulare a satului său în care s-au prins deja mai multe familii.



    Ne-a spus mai multe despre proiectul denumit simbolic “Nişte orăşeni, Octavian Viorel, coiniţiator al proiectului: “Ideea proiectului a venit chiar din sat. Eu sunt un orăşean care a fugit de pandemie în satul bunicilor, Slătioara din judeţul Vâlcea, unde am realizat, pe lângă toate plusurile pe care satul le oferă, că minusul era comunitatea. Adică oameni asemeni mie cu care să pot schimba idei şi să petrec timpul liber. Şi atunci am luat decizia ca împreună cu un prieten, consătean, tot orăşean ca şi mine, să ne adresăm primăriei, să vedem în ce măsură sunt interesaţi de promovarea satului în vederea relocării orăşenilor în el, după care am căutat finanţare şi am găsit-o. Am format un grup de cercetare pe domenii conexe, prin care am cercetat satul din punctul de vedere al orăşanului care vrea să se mute la ţară.



    Şi pentru că una dintre plângerile frecvente ale oamenilor în România este legată de infrastructura deficitară, Octavian Viorel a căutat dezavantajele pe care o astfel de relocare, de la oraş la sat ar putea-o aduce: “Am descoperit, pe de o parte, o nevoie uriaşă a oamenilor de natură şi libertate, pe care satul le-o oferă. Pe de altă parte, în satul în care mă aflu chiar acum, Slătioara, am descoperit o infrastructură modernă, europeană, cu drumuri asfaltate, cu apă curentă, cu internet de mare viteză, cu acces al curierului şi cu localnici bucuroşi de noi vecini. Momentan văd doar părţile bune ale acestei mutări. Pentru moment dezavantajul este structura socială îmbătrânită a satului.



    Cum pandemia ne-a închis în case, din ce în ce mai mulţi orăşeni, închişi între pereţii de la bloc visează la viaţa în aer liber. Asta s-a observat şi în derularea proiectului, după cum ne-a spus interlocutorul noastru: “Tendinţa este generală şi noi doar am tras concluziile. Din ce în ce mai mulţi oameni vin în localitate şi întreabă de case disponibile şi de locuri pe care ar putea să îşi construiască o casă. Am discutat cu primarul despre paşii următori, pe care să îi urmăm pentru a asigura noilor veniţi cel puţin cunoaşterea locurilor disponibile.



    Care sunt dezideratele celor implicaţi în proiect , dar şi care sunt avantajele pentru sat în general, am aflat tot de la Octavian Viorel: “Satul, prin venirea noilor locatari, va creşte. Pe de-o parte va scădea vârsta medie a locuitorilor, ceea ce înseamnă mai mulţi oameni activi. Aceşti oameni, venind de la oraş, cu idei şi deprinderi câştigate în mediul urban, vor dezvolta, zicem noi, mici afaceri care vor valorifica resursele zonei şi care vor aduce un plus comunei. Astfel, noii veniţi vor fi motorul satului în următorii ani.



    Nu este vorba despre un îndemn în sine ca oamenii să părăsească oraşul şi să se mute la ţară, ci mai degrabă un mesaj, că, dacă vor dori să o facă, sunt încurajaţi şi bine primiţi, după cum ne-a asigurat Octavian Viorel, care trăieşte cu familia lui ,într-o variantă hibridă sat-oraş:


    “Suntem şi noi hibrizi ca şcoala. Copiii mei învaţă în Bucureşti, într-un sistem hibrid, o săptămână la şcoală, o săptămână online, iar în săptămâna aceasta suntem în săptămâna online. Atât ei, ca şcoală, cât şi eu şi soţia mea ca serviciu. Pentru moment ne împărţim între oraş şi sat, lucru pe care îl recomandăm şi celor ce vor să se relocheze. Traiul la sat este diferit faţă de cel de la oraş. Înseamnă mai multă muncă fizică, înseamnă un program, poate mai puţin dependent de oră, dar dependent de natură şi perioada anului. Astfel încât le sugerăm celor ce vor să facă această mişcare să testeze pentru o lună, două, traiul la ţară. În ceea ce mă priveşte, sunt nepot al satului, mi-am petrecut vacanţele şi o bună parte a copilăriei în sat, drept urmare sunt obişnuit şi ştiu ce înseamnă. Tatăl meu, pe de altă parte, pensionar fiind, trăieşte acelaşi stil de viaţă hibrid, oraş-sat, şi mă îndrumă şi îmi spune ce are nevoie gospodăria de la mine.



    O idee tocmai bună pentru această toamnă cu miros de frunze, dar şi de zacuscă şi murături.

  • Proiectul „Cultură’n Şură”

    Proiectul „Cultură’n Şură”

    Pornit de la o idee a regizorului clujean Victor Olăhuț, proiectul Cultură’n Șură aduce teatrul în gospodăriile sătești. ”Este o investiție în viitorul satului” spune echipa — și mare adevăr grăiește. Iar cei dornici și deciși să ducă la capăt investiția nu sunt nici din lumea afacerilor, nici din cea a politicii ; combustibilul care-i impulsionează pare să fie entuziasmul.



    Opt ani de când au început aventura — regizorul Victor Olăhuț, actrița Florentina Năstase și dramaturgul Flavius Lucăcel. Și aproape 100 de spectacole în mediul rural. În jurul ideii s-a format în acest timp un nucleu de actori, artiști plastici, bibliotecari, parteneri, colaboratori, susținători financiari. Bucuria de a face și a te bucura de teatru s-a extins, în 2016 de exemplu, la 5 județe. Curți pline de oameni, așezați pe bănci, pe baloți de paie. O pătură întinsă în fața scenei, pentru copii.



    Cum s-au adaptat în acest context, ne explică Victor Olăhuț, inițiator și manager al proiectului : “Vara aceasta însă a trebuit să avem un număr fix de locuri și să avem grijă să fie respectate măsurile de distanțare. Așa că n-am mai putut invita tot satul la teatru, în rest experiența a fost la fel de grozavă ca în anii trecuți. Ne-am bucurat de întâlnirea cu publicul, iar publicul s-a bucurat de teatru de calitate. Având în vedere condițiile în care s-au putut organiza evenimente culturale în 2020, suntem foarte mulțumiți. Am vegetat, într-adevăr, din martie până în mai, dar atunci când ne-am pornit, am făcut-o în trombă. Am întregistrat și o premieră în activitatea noastră : am realizat un film cu un grup interetnic de copii, din comuna Someș-Odorhei (județul Sălaj). Copiii au participat, timp de două luni, la ateliere de actorie, sunt minunați, iar titlul filmului este foarte sugestiv — PANDELIA. În paralel, am reușit să ajungem cu spectacolul ”Experimentul” în 12 sate, așa că pentru noi să zicem că s-au aliniat planetele. Cu aproape 100 de reprezentații în mediul rural este clar că oamenii apreciază ceee ce facem. Altfel, probabil că am fi renunțat. Știți, și pentru gazdă este un efort deosebit să primească atâția oameni în curte sau să-și transforme șura în scenă. Și totuși, la despărțire, plănuim spectacolul din anul următor. Așa că ceea ce ne motivează cel mai mult este entuaziasmul oamenilor.”



    E nevoie de motivație reală ca să poți închega frumos o echipă în care, după cum spunea invitatul nostru, apar oameni de neînlocuit. Un motiv de mare satisfacție. Și aici Victor Olăhuț ne-a vorbit despre Iulian Gliță și Marin Grigore, doi actori care-și petrec o bună parte a verii aducând teatrul între semenii lor de la sat. Ce înseamnă exact să îți petreci vara pe altarul teatrului ?… Nu e atât de romantic precum sună, ci mai curând practic cât cuprinde. Până la jocul pe scena în aer liber, fiecare membru al echipei trece testul multidisciplinarității. Este când șofer, când cabinier, când mașinist, când luminist sau sunetist, când recuziter, sau redactează comunicate de presă și face afișe, montează câte o bancă pentru spectatori și tot așa.


    Ce a învățat echipa de la Cultură’n Șură din experiența acestui an ? O lecție care sună cât se poate de uman, în armonie cu misiunea pe care și-au asumat-o. Mai multe ne spune tot Victor Olăhuț :


    “Am învățat că trebuie să fim mai flexibili decât am fost. Noi, de exemplu, am găsit o formă de educație prin cultură. Când muncești mult pentru a dezvolta un proiect, de la punct încolo lucrurile încep să meargă de la sine. Și există riscul să te oprești din căutare și să cazi într-un soi de suficiență. Iar atunci când vine o pandemie peste tine și nu mai poți face lucrul acela la care te pricepeai foarte bine, ce faci ?Este greu să pui ceva nou pe masă, dacă ai intrat într-o stare de comoditate. Așa că trebuie să fim creativi și să încercăm să aducem ceva nou în relația cu publicul, nu doar atunci când ne obligă contextul.”



    Și ceva nou prinde formă , iar premiera se vede în zare. Un proiect co-finanțat de AFCN (Administraţia Fondului Cultural Naţional), în parteneriat cu Teatrul Național ”Radu Stanca” de la Sibiu. Repetițiile sunt în plină desfășurare, cu actorii Marin Grigore și Vlad Robaș. Muzica viitorului spectacol este live, iar tema este una general umană : ce putem cunoaște astăzi, în ce mai putem crede. Pe 15 octombrie, chiar pe scena Naționalului sibian, are loc premiera. După care, urmează un mic turneu prin țară. Sunteți chemați la teatru. Nu așteptați bătaia gongului. In condițiile date, și noi trebuie să fim flexibili.



  • Reforma Politicii Agricole Comune, în dezbatere la Bucureşti

    Reforma Politicii Agricole Comune, în dezbatere la Bucureşti

    La Bucureşti a avut loc, la sfârşitul lunii trecute, conferinţa cu tema Reforma Politicii Agricole Comune în contextul negocierilor privind viitorul Cadru Financiar Multianual (2021-2027). La dezbateri au participat reprezentanți ai Comisiei Europene, Parlamentului European și Parlamentului României, reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Fondurilor Europene, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și experți și analiști specializați în domeniul afacerilor europene.

    Academia de Studii Economice din Bucureşti a găzduit, recent, conferința cu tema Reforma Politicii Agricole Comune, eveniment desfăşurat în contextul Președinției României la Consiliul Uniunii Europene. Politica Agricolă Comună pentru exerciţiul bugetar 2021-2027 va suferi mai multe schimbări, reforma vizează simplificarea şi modernizarea politicii agrare europene. Totodată, se are în vedere reechilibrarea responsabilităţilor între Bruxelles şi statele membre şi distribuirea mai echitabilă a plăţilor directe. Au fost stabilite 9 obiective pentru domeniul agricol, unul dintre acestea fiind încurajarea tinerilor să lucreze în acest sector, în conditiile în care fermierii de sub 35 de ani au o pondere de doar 6% în agricultura europeană.

    Comisia Europeană a stabilit un set comun de indicatori, respectiv acelaşi tip de intervenţie pe care fiecare stat membru să-l poată adapta şi dezvolta la condiţiile specifice. De asemenea, s-a propuns o plafonare a plăţilor per fermă la 100.000 de euro, a declarat directorul general adjunct în Direcţia Generală Agricultură şi Dezvoltare Rurală a executivului comunitar, Mihail Dumitru. El a adăugat că s-a propus transferul unei cote de cel puţin 2 la sută din alocările pentru plăţile directe din fiecare stat membru către sprijinul complementar pentru venitul tinerilor fermieri.

    Mihail Dumitru: Este o cerinţă generală la nivel european. Avem foarte puţini tineri în agricultură şi nu mai putem asigura viitorul acestui sector dacă nu reuşim să atragem forţa de muncă tânără în agricultură. De aceea, acesta devine un obiectiv general şi foarte important căruia i-am adăugat şi o contribuţie financiară minimală de cel puţin 2% pe care fiecare stat membru trebuie s-o îndeplinească. Pe urmă este la latitudinea fiecărui stat membru cum va folosi aceşti bani, către ce măsuri. De asemenea, noi vrem să sprijinim anumite forme şi anumite modalităţi care există în statele membre pentru a crea aceste parteneriate între gerenaţii, ca să se faciliteze transferul de la o generaţie la alta. Oferim mai multe condiţii în instrumentele financiare, inclusiv dreptul tinerilor fermieri de a cumpăra pământ, folosind instrumentele financiare, lucru care nu este permis în granturi, în subvenţiile nerambursabile. Mai dorim o extindere a Programului Erasmus şi să atragem câţi mai multi participanţi din mediul rural.


  • Educaţie şi bunăstare în viaţa copiilor de la ţara

    Educaţie şi bunăstare în viaţa copiilor de la ţara

    Circa 44% din
    populaţia României trăieşte în mediul rural şi tot aici, conform statisticilor,
    numărul gospodăriilor aflate în pragul sărăciei este mai mare decât în zona
    urbană, prin urmare şi al copiilor. Pentru cei din urmă, sărăcia are consecinţe
    cu bătaie mai lungă. Ea afectează performanţele şcolare, nivelul îndeplinirii
    potenţialului fiecărui copil şi astfel, poate duce la inechităţi viitoare pe
    piaţa forţei de muncă şi în societate. Legătura dintre decalajele economice
    rural-urban şi educaţie se vede şi în rezultatele şcoalare. E cazul celor
    obţinute la Evaluarea Naţională de către elevii de 14 ani când vor să se
    înscrie la liceu, dar şi în cele de la finalul liceului, după susţinerea
    Bacalaureatului. Asta am aflat de la
    Ligia Deca, consilieră de stat în cadrul Președinției României şi
    coordonatoarea proiectului România educată aflat tot sub patronajul
    Preşedintelui ţării.

    Ligia Deca: De pildă, nota medie a elevilor la Evaluarea
    Națională era de 5,6 în mediul rural față de 7,40 în mediul urban în 2017. Este
    o diferență majoră de rezultat la sfârșitul clasei a VIII-a. Deși 54% dintre
    tinerii din România ajunși la vârsta majoratului au domiciliul în mediu rural,
    doar 30% dintre ei s-au înscris la examenul de bacalaureat. Chiar și pentru ei,
    rata de succes sau de promovare este cu 13% mai mică față de cea din mediul
    urban. Acolo unde, de pildă, există acces la infrastructură – au fost
    construite săli de sport sau există clădiri școlare pentru ca acești copiii să
    aibă acces teoretic la educație – nu există resurse pentru încălzire, pentru
    achiziționarea de materiale didactice necesare.


    Situaţia învăţământului de la ţară nu este decât o exemplificare sau o
    ramificaţie a situaţiei materiale generale de acolo. Fundaţia World Vision
    România, prin studiul     Bunăstarea copilului din mediul rural, demonstrează
    acest lucru din 2012 de când a demarat cercetarea. Rezultatele din 2018 se
    bazează pe sondaje de opinie efectuate în ultima parte a anului 2017.
    Percepţiile privind veniturile proprii ale familiilor din oamenii mediul rural
    ne sunt rezumate acum de Daniela Buzducea, Directoarea Naţională World Vision
    România:     Una din două familii se autoplasează într-o zonă de vulnerabilitate.
    Asta înseamnă fie că veniturile nu le ajung deloc să se descurce, fie că
    declară că veniturile de-abia le ajung de la o lună la alta. Familiile se
    străduiesc foarte mult să aibă mai multe surse de venit. Mitul că la țară,
    oamenii nu fac nimic ca să se ajute pe ei-înșiși nu se susține. E o percepție
    falsă. Oamenii chiar muncesc din toate puterile și sunt și familii care au
    cinci surse de venit diferite. Cu toate astea, între 38% și 41% dintre familii
    declară că se descurcă greu de la o lună la alta. Chiar și cele care au mai
    multe surse de venit.



    Pentru
    aproximativ 60% dintre gospodării, salariile reprezintă principala sursă de
    venit în perioada 2014- 2018. Dar, deşi între 2012 şi 2016 a crescut constant
    numărul familiilor de la ţară care aveau un membru salariat, începând de anul
    acesta, cifra lor s-a depreciat. Momentan, aproximativ 33% dintre gospodării se
    află sub pragul de sărăcie, fiind beneficiare de o formă de sprijin social din
    cauza veniturilor foarte mici înregistrate. Una dintre cele mai vizibile
    consecinţe ale sărăciei e abandonul şcolar. Deşi în prezent rata abandonului
    şcolar în mediul rural a scăzut cu 0,5% comparativ cu 2016, scăderea nu este,
    evident, una importantă. Tot din studiul World Vision Bunăstarea copilului din
    mediul rural, aflăm şi din ce motive nu se mai duc copiii la şcoală. Daniel
    Buzducea: Bineînţeles pe primul loc e menţionat costul
    şcolii. Învăţământul în România e gratuit şi, cu toate astea, costurile pentru
    ca un copil să meargă la şcoală sunt, uneori, insuportabile pentru familiile
    aflate în pragul sărăciei din rural. Un alt motiv este şi faptul că unii copii
    nu fac faţă cerinţelor şcolare. Asta înseamnă că educaţia pe care o primesc la
    şcoală nu le permite să facă acele acumulări de concepte prin care pot promova
    de la un an şcolar la altul.



    Astfel,51% dintre copiii din mediul rural care
    au abandonat şcoala declară că nu mai merg la şcoală pentru că au rezultate
    slabe. Amplasarea şcolii şi drumul până acolo sunt alte motive care îngreunează
    accesul la educaţie în continuare, deşi comparativ cu anii trecuţi s-a
    înregistrat o mică îmbunătăţire din acest punct de vedere. Daniela Buzducea: Analiza comparativă ne arată că 2% dintre copii merg la şcoală pe jos,
    dar şi că s-a redus timpul pe care copiii îl petrec pe drum spre şcoală. Pe de
    o parte, transportul şcolar este asigurat între un număr mai mare de
    localităţi, iar, pe de cealaltă parte, sunt mai mulţi copii care locuiesc mai
    aproape de centrul de comună. Dar a crescut procentul copiilor din rural care
    declară că lipsesc de la şcoală pentru că se duc să muncească. Sunt cu 50% mai
    mulţi decât în 2016, iar ăsta e iarăşi un motiv de îngrijorare. 6,3% dintre
    toţii copiii de la ţară declară că se simt obosiţi pentru că muncesc înainte
    sau după şcoală, o creştere cu 75% faţă de 2016. Cei mai mulţi lucrează în
    propria gospodărie, dar peste 2% dintre ei declară că lucrează şi prin vecini.



    Un alt motiv de
    îngrijorare este şi nutriţia, extrem de importantă pentru o dezvoltare normală
    psiho-somatică în perioada de creştere. Daniela Buzducea: 9% dintre copii au
    declarat că se culcă seara flămânzi, 6% dintre ei doar uneori, iar 3%
    întotdeauna se culcă flămânzi. O realitate extrem de îngrijorătoare, căci
    înseamnă unul din 11 copii din mediul rural. De asemenea, tot unul din 11 copii
    are acces la maxim două mese pe zi, ceea ce înseamnă, de fapt, că mulţi din ei
    au acces doar la o masă pe zi. Unul din opt copii mănâncă o pâine pe zi, căci
    am vrut să vedem şi care este calitatea nutriţiei.


    Date fiind efectele sărăciei asupra educaţiei şi
    nutriţiei, recomandările experţilor privind politicile publice subliniază
    nevoia unor programe care să soluţioneze integrat toate aceste probleme din
    mediul rural.

  • Depopularea masivă a satelor, o problemă a UE

    Depopularea masivă a satelor, o problemă a UE

    Doar în ultimii ani, 3 milioane de oameni din zonele defavorizate au plecat la muncă în străinătate, iar un alt milion de persoane s-au mutat în oraşele mari, lăsând în urmă sate şi oraşe depopulate, lipsite de soluţii pentru dezvoltare.

    Din 1990 România are acelaşi comportament privind natalitatea pe care îl avea în 1961, respectiv se nasc din ce în ce mai puţini copii, iar după 1990 fenomenul de scădere a fost mai accelerat.

    Scaderea natalității și plecarea la munca in străinătate a fortei de munca sunt principalele cauze ale acestui fenomen care are impact direct in economie. Potrivit estimărilor, România va rămâne până în anul 2050 cu o populaţie rezidentă de aproximativ 16 milioane de persoane, iar asta fără a fi luată în calcul migraţia. România ar putea ajunge la circa 6,3 milioane de pensionari, la orizontul de timp 2030. Rata de îmbătrânire cea mai severă se întâlneşte în mediul rural.

    Zeci de sate au fost depopulate cauzele migratiei populatiei din Romania sunt de ordin economic si cultural. Depopularea satelor reprezintă o problema nu numai pentru Romania ci si pentru Uniunea Europeana a spus Daniel Buda (PNL, PPE), membru al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală din Parlamentul European. Este una dintre marile probleme pe care le are Uniunea Europeana, acest fenomen de depopulare masiva a satelor și chiar am fost in zona Maramureș, Bistrița, in zona montana unde oamenii o duc foarte greu. Îmi spuneau unii dintre ei, mergem la coasa cu bocanci cu crampoane ca sa nu cădem in coasa sa ne tăiem și am întrebat de ce nu faceți vaca de carne pentru ca ei făceau vaca de lapte pai n-am știut, ei iată ca e o problema de subsidiaritate adică noi in interiorul statului nostru, in interiorul țării noastre trebuie sa găsim acele mecanisme pentru a zona dacă vreți acele producții adică sa stimulezi acele producții pe fiecare zona pe care o avem in Romania sa poata sa dea un maximum de plus valoare.

    Sunt sate unde casele sunt părăsite şi nu există tendinţă de repopulare. Sunt zone defavorizate, acolo odata erau ţărani cu tradiţie iar agricultura reprezenta singura sursa de venit. Erau zone fertile. Acum nu mai există asta. Aceste sate nu se mai populează. Fenomenul, în general, se manifestă prin dispariţia în mod natural a celor în vârstă şi prin neinstalarea tinerilor. Sunt zone izolate, cu potenţial agricol redus. Ar putea exista cerere din partea unor tineri de a se stabili la ţară. Dacă s-ar găsi investitori care sa investească in aceste zone, sau programe care sa-i facă pe tineri sa nu mai plece din țara sa rămână in mediul rural și sa dezvolte o afacere dar in general in județe zonele depopulate sunt zone izolate, cu potenţial agricol redus.


  • Importanţa accesarii fondurilor europene în mediul rural

    Importanţa accesarii fondurilor europene în mediul rural

    Atragerea fondurilor europene este una din problemele cele mai importante ale României. Putem spune că a ajuns un deziderat. Banii de la bugetul statului sunt bine măsurați, însă fondurile europene pot fi utilizate pentru dezvoltarea rurală.S-au accesat bani europeni în comuna Izvoarele,județul Prahova?

    Ioan Paul Grigore, primarul comunei: Din păcâte stăm foarte prost la capitolul ce s-a făcut până acum din fondurile europene. Nu e o problema zic eu doar a localității noastre , cred că e o problema generală în România. De asta suntem repetenţii UE în ce privește accesare fondurilor europene. Eu zic că s-a pierdut startul de mult. Noi suntem acum în ultima faza în care se mai acordă fonduri europene. Din punctul meu de vedere cel mai mult s-a putut profita chiar înainte de aderare când au fost cele trei instrumente PHARE, IPSA, SAPARD. Noi am avut șansa noastră să profităm foarte mult din 2004 de astfel de programe. Mă întrebați de importantă lor? Sigur că au fost foarte importante mai ales PHARE.

    Era programul, care garanta dezvoltarea instituțională în administrația publică locală. Din câte îmi amintesc se pare că a fost modernizată o stradă prin programul SAPARD, singura investiție din fonduri europene. În rest, 2007-2013 odată cu venirea fondurilor structurale și de coeziune nu prea s-a făcut mare lucru. Și aici am ratat startul. Sunt foarte multe de făcut. Cele pe infrastructură mare am înțeles că sunt din ce în ce mai puține fonduri. Noi ne-am gândit la câteva proiecte, ne-am interesat, ar fi destul de mulți bani de accesat. Am vrea de exemplu să schimbăm iluminatul public. Vrem să trecem de la becurile convenționale la un iluminat pe leduri fără panouri fotovoltaice. Ne-am gândit că tot pe fonduri europene să ne luăm un set de utilaje pe care să le folosim și la reparația drumurilor și la deszăpezit. În ceea ce privește resursele umane avem în plan să implementăm anumite programe în colaborare cu școlile, programe de genul A două șansă, Școală după școală.




  • Comitetul European al Regiunilor şi inițiativa UE “sate inteligente”

    Comitetul European al Regiunilor şi inițiativa UE “sate inteligente”

    Comitetul European al Regiunilor cere ca inițiativa UE
    sate inteligente să fie dezvoltată într-o Agenda Rurală Europeană. Comitetul recomadă transformarea regiunilor rurale în
    regiuni mai sustenabile.     Recomandările, care au fost adoptate de către Comitet la
    1 decembrie, aduc o perspectivă locală și regională a unei inițiative a
    Comisiei Europene lansată în aprilie, acțiunea UE pentru sate inteligente.







    Mesajul său principal este că trebuie acordată o atenție
    sporită provocărilor din mediul rural. Uniunea Europeană ar trebui să
    urmărească Agenda urbană adoptată în 2016 și să o completeze cu o agendă rurală.


    Avem un model de oraș inteligent, avem nevoie
    de un echivalent rural, păstrând aceleași principii ca și modelul
    orașului inteligent, dar cu modificări practice. Trebuie să ajungem
    într-un punct în care orașele și zonele rurale să fie gândite în același timp.

    Domnul
    Radu Cristian Mușetescu directorul Departamentului Relații Eonomice Internaționale
    din cadrul Academiei de Studii Economice detaliază: La nivelul principalelor instituții europene s-a
    ajuns la concluzia că această Agendă privind orașele inteligente ar trebui
    însoțită și de o Agendă în ceea ce privește dezvoltarea satelor inteligente.     În esență presupune ca tot ceea ce înseamnă administrație
    locală să aibă o abordare holistă si integrată a gestiunii diferitelor elemente
    de infrastructură. Ideea orașelor inteligente a apărut odata cu
    conștientizarea că la nivelul economiei, competiția la nivel global să se realizeze
    între asemenea, așa zise , clustere grupate în jurul orașelor. Însă aceeași
    abordare poate fi implementată și la nivelul comunităților rurale.     Diferiții actori din acest domeniu afirmă că abordarea
    tradițională: prin care forța de muncă sau tinerii din mediul rural se mută la
    oraș pentru a-și dezvolta o carieră, ar trebui să fie contramandată, în sensul
    în care orice tânăr născut în mediul rural trebuie să aibă dreptul să își poată
    dezvolta o carieră și să poată beneficia de toate serviciile de utilitate
    publică în mediul său, hai să zicem, de origine, natală.     Europa regiunilor si Comitetul European al Regiunilor
    scot în evidență faptul că mediul rural trebuie să beneficieze de aceleași
    elemente de infrastructură și servicii publice ca și mediul urban, și acceptul primordial
    se pune, de exemplu, pe partea de digitalizare adică infrastructurile de
    telecomunicații să fie accesibile și în zona rurală.


  • Relaţia cetăţenilor cu europarlamentarii

    Relaţia cetăţenilor cu europarlamentarii

    Relaţia cetăţenilor din mediul rural cu europarlamentarii români ar putea fi îmbunătăţită. Este opinia locuitorilor de la sate. În comuna Chiajna, judeţul Ilfov localnicii spun că nu au avut nicio întâlnire cu aleşii care ne reprezintă la Bruxelles. Fulvia Ilie, pensionară din comuna Chiajna, judeţul Ilfov: Relaţiile trebuie să fie mai apropiate, adică să mai viziteze comuna, să aibă legături cu cetăţenii , să îi întrebe ce îşi doresc, ce ar vrea să mai fie în comună. Comuna e frumoasă în general dar mai sunt multe de făcut. Ar fi bine măcar atunci când sunt aleşi să viziteze comuna.

    Ilie Gheorghe, localnic din comuna Chiajna, judeţul Ilfov aşteaptă ca europarlamentarii să meargă periodic în comună şi să propună proiecte ambiţioase autorităţilor locale: Sperăm că vor veni pentru că asta le este misiunea. Speranţa noastră este că vor veni cu propuneri constructive.

    În ceea ce îi priveşte pe aleşii din Parlamentul European, doar câteva nume sunt cunoscute cetăţenilor din mediul rural. Fulvia Ilie, pensionară din comuna Chiajna, judeţul Ilfov: Maria Grapini, Corina Creţu, sunt oameni….după cum am văzut la televizor, cum vorbesc şi ce promit, să sperăm că se vor gândi şi la comuna noastră. Spre exemplu pe doamna Grapini am văzut-o la televizor că lua poziţie când se discuta despre adus bani în ţară, despre investiţii.

    Totodată localnicii din Chiajna sunt de părere că în Parlamentul European ar putea să ne reprezinte şi: Tineret ,avem destui tineri care sunt copii deştepţi, de asemenea reprezentanţi din sport, domnul Ilie Năstase, doamna Gabriela Szabo, pentru că şi sportul trebuie dezvoltat, şi învăţământul. Ne-am dori cine ne reprezintă să comunice cu cetăţenii.


  • Fondurile europene, o necesitate în mediul rural

    Fondurile europene, o necesitate în mediul rural

    În inima Bărăganului în comuna Ciochina, judeţul Ialomiţa autorităţile locale au realizat că dezvoltarea depinde de accesarea fondurilor europene.Vasile Câmpulugeanu, primarul comunei Ciochina, judeţul Ialomiţa: Am beneficiat de un proiect privind sistemul public de apă la nivelul comunei Ciochina, finanţat din fonduri europene .Este un sistem de aproximativ 45 km, funcţional , performant şi vreau să menţionez faptul că avem aproape 1420 de case racordate la sistemul public de apă. Sistemul deserveşte întreaga comună iar valorea proiectului a fost de peste 100 miliarde lei vechi.

    Anul trecut autorităţile locale au accesat fonduri europene pentru refacerea infrastructurii rutiere.

    Vasile Câmpulugeanu, primarul comunei Ciochina, judeţul Ialomiţa: Una din marile probleme ale comuităţii este infrastructura rurală.Am demarat acest mare proiect , dar ca să demarezi un proiect ai nevoie de alte lucrari înainte şi anume : a trebuit să facem lucrările topografice pe 45 km pentru că este o lucrare de bază de la care pleci, studiile geo şi imediat după ce le-am finalizat am demarat un proiect de reabiltare drumuri. Proiectul se intitulează ,,Modernizare drumuri de interes local prin metode alternative, comuna Ciochina, judeţul Ialomiţa. Am finalizat proiectul , suntem în faza în care trebuie să depunem cererea la Ministerul Dezvoltării pentru că acest proiect se desfăşoară prin programul PNDR 2

    De ce anume ar mai fi nevoie în comună?

    Ion C. Vasile, consilier în cadrul Primăriei Ciochina, judeţul Ialomiţa: Am avea nevoie de canalizare.Este un proiect mai amplu. Vrem să începem cu satul de centru Ciochina şi deja am luat legătura cu consultantul şi vrem ca acest mare proiect să se desfăşoare prin AFIR. Aici există o sumă fixă, un milion euro şi din discuţiile pe care le-am purtat sper ca să relizăm 11 km de drum ceea ce ar însemna că am finaliza satul de centru al comunei Ciochina.


  • Comisia Europeană acționează pentru o bandă largă mai bună în zonele rurale

    Comisia Europeană acționează pentru o bandă largă mai bună în zonele rurale

    În cadrul Zilelor
    de bandă largă desfășurate la începutul acestei săptămâni, Comisia Europeană a lansat, Oficiile de competențe pentru banda largă și un set de instrumente pentru banda
    largă rurală. Acest set de instrumente constă într-un plan de acțiune în 5 puncte cu termene concrete
    pentru a dezvolta banda largă în zonele rurale ale UE, deoarece, în prezent,
    doar 40% din gospodăriile rurale au acces la o banda mai bună, comparativ cu
    76% din totalul gospodăriilor din UE. Comisarul pentru agricultură și dezvoltare rurală, Phil Hogan,
    comisarul pentru politică regională, Corina Crețu și comisarul pentru economie și societate digitală, Mariya Gabriel,
    au sustinut cu acest prilej, ca este deosebit de util ca toți cetățenii UE să poată beneficia în prezent
    de conexiune de bandă cu viteză mare, în special în zonele rurale, care sunt
    mai puțin atractive
    pentru investitori.


    Cu această ocazie, Comisarul Corina Creţu a declarat: Este foarte importantă această zi pentru noi. Am lucrat împreuna pentru
    a dezvolta banda largă, mai ales în mediul rural, aceasta fiind singura cale,
    din punctul meu de vedere, pentru a reduce diferențele dintre populații și
    pentru a încuraja tinerii să se întoarcă în zonele rurale.


    Comisia acordă
    o atenție deosebită
    unei conectivități bune și sprijină extinderea conexiunilor în
    bandă largă la 18 milioane de cetățeni până în 2020. Oficiile de competențe în bandă largă reprezintă un pas
    înainte prin care se pot constitui legături pentru finanțarea potențialilor investitori, autorităților și cetățenilor. Acestea trebuie să lucreze pe
    probleme concrete și să contribuie
    pe teren cu consultanță adaptată
    profesional pentru a stimula investițiile în bandă largă, să accelereze
    acest proces și să faciliteze
    investițiile în zonele
    rurale. Acest set de instrumente va fi finalizat până la jumătatea anului
    viitor.


    Comisarii Phil Hogan
    și Corina Crețu au acordat, de asemenea, cele cinci
    cele mai bune proiecte europene de bandă largă. Câștigătorii din acest an provin din
    Finlanda, Grecia, Italia, Marea Britanie și Suedia.

  • Un nou an şcolar, la start

    Un nou an şcolar, la start

    După vacanţa de vară, peste 3 milioane de elevi din România au început, luni, şcoala. Reluarea cursurilor găseşte şi în acest an multe şcoli fără profesori titulari, fără conducere, iar aproape jumătate din unităţile de învăţământ – fără autorizaţie sanitară de funcţionare. În plus, o parte din manuale nu au ajuns la elevi, din cauza contestării licitaţiilor.



    Cele mai multe şcoli cu probleme rămân în mediul rural. Aici, elevii revin la cursuri în spaţii improprii sau improvizate, fără încălzire, cu pereţii scorojiţi şi cu grupuri sanitare în fundul curţii. În interiorul acestor clădiri nu există apă curentă, iar mobilierul este foarte vechi. Noul an şcolar debutează cu o structură uşor modificată, faţă de anul trecut în ceea ce priveşte semestrele de studiu, vacanţele şi programul “Şcoala Altfel”.



    Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, Marian Banu, explică care sunt aceste schimbări: “Structura anului şcolar 2016 – 2017 a suferit modificări, dar sunt binevenite, pentru că sunt racordate mult mai realist la situaţia reală de desfăşurare a activităţii educative din timpul anului şcolar. Este vorba de 35 de săptămâni de cursuri. Semestrul întâi începe la 12 septembrie 2016, până la 3 februarie 2017. Evident, va fi vacanţa intersemestrială. Semestrul al doilea: 13 februarie 2017 – 16 iunie 2017.” Modificări au avut loc şi în programul “Şcoala altfel”, unităţile şcolare având posibilitatea de a alege, în anumite limite, cand vor să desfăşoare cele cinci zile consecutive de activităţi.



    Una dintre noutățile următorului an școlar este aceea că elevii vor avea un statut propriu. Acest document reglementează drepturile și obligațiile elevilor înmatriculați în instituțiile de învățământ de stat, particular sau confesional, primul de acest tip elaborat în România în ultimii 25 de ani. Drepturile elevilor sunt structurate în 5 categorii: drepturi educaționale, drepturi de asociere și exprimare, drepturi sociale, recompense și alte drepturi.



    Totodată, în cazul examenelor naționale a fost eliminată prevederea conform căreia nota finală, după contestații, se modifică numai dacă există o diferență de minimum 0,5 puncte între nota inițială și nota de la contestații. Ministerul Educației a decis că, în calculul mediei de admitere în învățământul liceal, ponderea mediei claselor V-VIII va reprezenta 20%, în comparație cu 25% cum este în prezent. Admiterea la liceu se va realiza într-o singură etapă computerizată, urmată de o etapă în care se vor analiza cazurile speciale.