Tag: Mercur

  • Acord provizoriu pentru propunerea Comisiei de revizuire a Regulamentului privind mercurul

    Acord provizoriu pentru propunerea Comisiei de revizuire a Regulamentului privind mercurul

    Regulamentul Uniunii Europene privind mercurul este unul dintre principalele instrumente de transpunere a Convenției de la Minamata, din Japonia, un tratat internațional semnat în 2013 pentru a proteja sănătatea umană și mediul împotriva efectelor negative ale acestei substanţe.

    Documentul se referă la întregul ciclu de viață al mercurului, de la mineritul primar până la eliminarea deșeurilor, contribuind la obiectivul final de a interzice complet utilizarea, fabricarea și exportul de mercur. O primă măsură vizează eliminarea mercurului din amalgamul dentar, de la 1 ianuarie 2025, şi înlocuirea acestuia cu variantele de obturaţie dentară care nu conţin această substanţă. Va exista, însă, şi o derogare, până la 30 iunie 2026, pentru statele comunitare care au nevoie de mai mult timp pentru a-şi adapta sistemul de asistenţă medicală. Oricum, Regulamentul existent a interzis încă din 2018 utilizarea amalgamului dentar cu mercur pentru copii şi femeile însărcinate.

    Deși a menținut interdicția de a exporta amalgam dentar începând cu 1 ianuarie 2025, Consiliul a convenit să interzică fabricarea și importul în UE, începând cu 1 ianuarie 2027.

    De asemenea, după 31 decembrie 2025 sau 30 iunie 2026, fabricarea, importul şi exportul a şase categorii de lămpi cu mercur vor fi interzise. Acestea pot fi înlocuite cu tehnologia led, care este şi eficientă din punct de vedere energetic.

    Potrivit studiilor medicale, mercurul poate afecta sistemul nervos central, plămânii, rinichii şi sistemul imunitar.

    Nu există niciun motiv pentru a continua utilizarea mercurului în viaţa noastră de zi cu zi atunci când riscurile pentru sănătate sunt atât de bine documentate. În prezent, avem alternative eficiente pentru stomatologie şi lămpi. Odată cu revizuirea Regulamentului privind mercurul, UE este pe cale să devină prima economie fără mercur şi să avanseze cu un pas înainte către un viitor fără substanţe toxice pentru cetăţeni şi mediu, a declarat comisarul pentru mediu, Virginijus Sinkevicius.


  • Nume româneşti pe bolta cerească

    Nume româneşti pe bolta cerească

    Numele românești au ajuns și în sistemul nostru solar, 13
    dintre ele fiind pe planetele Mercur, Venus și Marte și pe Lună, satelitul
    natural al Pământului. 11 dintre ele sunt cratere, 1 este lanț muntos iar 1
    este o vale. 27 de asteroizi poartă numele unor români, alți 6 asterozi au fost
    botezați cu toponime românești, iar 3 comete poartă numele unor români.


    Primul
    nume românesc din spațiu a fost cel al lanțului muntos de pe Lună denumit în
    1961 Montes Carpatus. Carpații de pe Terra nu sunt numai în România, două
    treimi din aceștia aflându-se pe teritoriul românesc, însă numele Carpați
    provine de la carpi, numele tribului antic al geto-dacilor, strămoși ai
    românilor. Dar primul nume românesc din spațiu a fost dat în 1970 în memoria
    matematicianului și astronomului Spiru C. Haret (1852-1912), ministru liberal
    al educației. Astronomul Magda Stavinschi, fost director al Institutului
    Astronomic al Academiei Române, a detaliat circumstanțele în care au apărut
    numele românești pe corpurile cerești din sistemul nostru solar. Este vorba despre o nomenclatură
    stabilită de Uniunea Astronomică Internaţională în care se încearcă să fie
    consacraţi nu numai pe Pământ ci şi în Univers personalităţile cele mai mari
    din lume. România, aş putea spune, a intrat destul de târziu pe această hartă a
    cerului. Primul nume consacrat, şi care era de aşteptat din punctul nostru de
    vedere al astronomilor, a fost al lui Spiru Haret. El a fost acordat unui
    crater de pe faţa invizibilă a Lunii în momentul în care s-a făcut cartografia
    acestei porţiuni. Pentru cei care îl cunosc pe Spiru Haret mai degrabă ca
    ministru al educației, și care a fost poate cel mai important ministru pe care
    l-au avut românii, trebuie spus că el a fost primul care și-a dat o teză de
    doctorat în astronomie, în mecanică cerească la Sorbonna. Iar rezultatele lui
    au fost remarcabile și apreciate de tot mapamondul.


    Primul asteroid cu nume
    românesc a fost asteroidul care inițial a purtat un număr, 2331. A fost denumit
    în memoria profesorului astronom Constantin Pârvulescu, figură respectabilă din
    cercetarea spațiului, asteroid descoperit în 1936 de către astronomul belgian
    Eugene-Joseph Delporte. Dimensiunile asteroidului cvasisferic sunt un diametru între
    11 şi 24 kilometri și se rotește în jurul Soarelui odată la 3,78 ani terești. Cel
    mai aproape de Terra a fost la 140.000.000 km. Magda Stavinschi. Un
    alt nume mai interesant din punctul meu de vedere a fost primul nume românesc
    care s-a acordat unui asteroid. Era vorba de numele lui Constantin Pârvulescu.
    Din cauza unei coincidențe nefericite cu numele disidentului de pe vremea lui
    Ceaușescu, noi nu aveam voie să pronunțăm acel nume. El a fost acordat de
    belgieni pentru că Pârvulescu a lucrat la Bruxelles pentru o perioadă de timp.
    Era cunoscut drept unul dintre cei mai importanți astrofizicieni. Repet,
    coincidența de nume a făcut ca el să fie necunoscut nouă.


    Și
    numele româncelor au ajuns în spațiu, nu doar al românilor. Cratere de pe
    planeta Venus au primit nume ale româncelor celebre, dar și Veta, Irinuca,
    Natalia, Zina, Esterica. Magda Stavinschi. A fost perioada în care s-au acordat nume pe Venus. Evident, s-au cerut
    diverse nume, iar noi am făcut mai multe propuneri, eu însămi eram directoare
    pe acea vreme a Institutului Astronomic al Academiei Române. S-a acceptat
    numele Elenei Văcărescu poate pentru că era cunoscută de francezi și pe plan
    internațional mai mult decât alte personalități. Am propus-o pe Ella Marcus
    care a fost o mare astronoamă româncă, am propus nume de pianiste, am propus
    numele Anei Aslan și așa mai departe.


    Magda
    Stavinschi spune că numărul crescut de corpuri cerești nou-descoperite a făcut
    să crească cererea de nume de personalități. Așa au apărut și nume de persoane
    obișnuite. La ora actuală
    sunt foarte mulți asteroizi și din acest motiv nomenclatura suferă. Până de
    curând, cu câțiva ani în urmă, se acordau numai numele personalităților
    decedate, pe când acuma unii cumpără astfel de nume. Se poate vorbi mai puțin
    de personalități care dau nume. Noi am încercat să continuăm să facem cunoscute
    nume prin asteroizi ca Brâncuși, Enescu, Eminescu și de astronomi cum a fost de
    exemplu astronomul Gheorghe Demetrescu sau profesorul Ban de la Cluj. Probabil
    că numele de români pe harta cerului vor fi din ce în ce mai multe. Acestea
    însă au fost primele nume românești care vor rămâne, sper, în istoria și
    civilizația nu numai a românilor ci și în cea mondială.


    Numele
    poetului național român Mihai Eminescu nu putea lipsi din onomasticonul
    românesc de pe cer. El denumește atât asteroidul 9495, cât și un crater pe
    Mercur. Magda Stavinschi. Este
    un asteroid, sunt acele corpuri cerești denumite și mici planete care se
    deplasează în general între orbitele planetelor Marte și Jupiter și care capătă
    astfel de nume. La ora actuală sunt mii de planete care au nume, în curând și
    explanetele vor primi nume, adică planetele extrasolare. Așa că toți acei care
    vor merita vor fi probabil, în continuare, pe harta cerului.


    Cerul
    românesc este de dată recentă și el constituie deja un mic patrimoniu al
    profesioniștilor și al pasionaților de astronomie.

  • Misiunea BepiColombo, în stadiul de simulare

    Misiunea BepiColombo, în stadiul de simulare

    BepiColombo
    este prima misiune europeană către planeta Mercur
    . Misiunea de explorare a celei
    mai mici planete terestre din sistemul nostru solar este cu atât mai
    spectaculoasă cu cât foarte puţine lucruri sunt cunoscute despre Mercur.
    BepiColombo, care va fi lansată pe 19 octombrie, va ajunge în apropierea planetei spre finalul
    anului 2025 şi va înfrunta temperaturi de peste 350 de grade Celsius. Pentru
    acest lucru, este nevoie de simulări serioase, iar specialiştii care
    coordonează misiunea către Mercur îşi iau toate precauţiile necesare.

    Andrea
    Accomazzo, director BepiColombo din partea Agenţiei Spaţiale Europene: În
    camera de control, unde are loc simularea, personalul este pregătit ca, în
    orice moment, în cazul unui eveniment neprevăzut, să evalueze situaţia şi să ia
    deciziile corecte. Pentru asta ne antrenăm. Pregătirile pentru o asemenea
    misiune includ toate aspectele. Ceea ce presupune această simulare este, de
    fapt, o repetiţie pentru lansare. Pregătim echipele să lucreze împreună, să
    stăpânească procedurile de zbor. De asemenea, vom simula condiţiile de zbor. Până
    acum am mai făcut testări, dar acum, la simulare, încercăm să reconstituim, pe
    cât posibil, condiţiile de zbor. În mod obişnuit, facem 20-30 de astfel de
    repetiţii înaintea unei lansări.



    După ce va ajunge pe planeta Mercur, misiunea Agenţiei Spaţiale Europene va
    strânge date timp de un an şi ar putea primi, suplimentar, o perioadă de
    exerciţiu de încă un an
    . Misiunea este alcătuită din două aparate de zbor, care
    vor orbita în paralel planeta, atât la sol, cât şi în magnetosferă. Odată
    separate de pe orbita comună, ambele ambarcaţiuni ştiinţifice vor face
    măsurători complementare, de la compoziţia din profunzimea planetei, până la
    interacţiunea acesteia cu vântul solar. Aceste date, puse laolaltă, vor
    conduce, speră cercetătorii, la o înţelegere cât mai bună a planetei celei mai
    apropiate de steaua părinte, adică de Soare. O serie întreagă de instrumente de
    comunicare vor fi folosite în timpul misiunii, imaginile captate putând fi
    transmise prin webcam-uri încă din timpul zborului spre Mercur. O primă
    survolare a planetei Mercur a fost realizată de sonda Mariner 10, în anul 1970.