Radio România Internațional

Tag: mere

La promesse de l’aube, de Romain Gary

Paru en 1960, adapté deux fois au cinéma, ainsi qu’au théâtre, édité en
format poche en 1973 et vendu depuis à plus d’un million cent mille exemplaire,
La Promesse de l’aube de Romain Gary est sans nul doute, un des grands romans
de la littérature du XXème siècle. Sous l’apparence d’une histoire autobiographique
se cache en réalité, le vrai sujet : celui de l’amour maternel, un amour
qui ne ressemble à rien d’autre. C’est de ce titre que Charlotte Fromenteau,
notre collègue et libraire chez Kyralina, a choisi d’en faire son coup de cœur.

RadioRomaniaInternational · Le coup de coeur du libraire- La Promesse de l’aube, de Romain Gary

28 February 2022
Deserturi cu mere şi biscuiţi

În perioada sezonului rece, merele sunt folosite destul de
mult în bucătăria românească pentru desert. Prăjiturile cu aluat gros și dospit
sau plăcintele cu foi subțiri cu umplutură de mere rase sunt deserturi populare
în bucătăria românească. Tot în perioada iernii, o altă variantă la îndemână
este mărul copt la cuptor. Se iau câteva mere mai mari astfel
încât să încapă într-o tavă de cuptor. Aceste mere trebuie scobite pentru a li
se îndepărta seminţele, după care sunt aşezate într-o tavă. Interiorul lor poate
fi umplut cu bucăţi mici de măr, gutuie sau banană, pe care a fost presărată în
prealabil puţină scorţişoară. În interiorul mărului trebuie turnată puţină
miere, iar apoi tava este introdusă la cuptor. Merele se rumenesc când sunt gata, dar, pentru a le verifica, le putem înţepa cu o scobitoare.

Tot
de la mere coapte pleacă și următoarea recomandare: pastă de mere coapte. Avem
nevoie de un kg de mere și de 200 de grame de biscuiți. După ce li se
îndepărtează cotorul, merele sunt puse la copt în cuptor, însă, înainte de
aceasta, în interiorul fiecărui măr se pune câte o bucățică de unt. Așezate
într-o tavă în care am pus și puțină apă, merele se lasă în cuptor la foc mic,
până când se înmoaie. Li se îndepărtează coaja, după care sunt pasate. Punem
câteva linguri de zahăr în 200 de ml de apă la fiert într-un ibric
pentru a obține un sirop. După ce apa a scăzut puțin, adăugăm zeama de la o
lămâie. Mărunțim biscuiții și îi amestecăm cu siropul și cu merele pasate până
când compoziția se omogenizează. Se servește rece, în boluri, după ce presărăm
puțină scorțișoară.

Dacă
doriți să pregătiți un desert festiv, dar nu doriți să folosiți creme foarte dulci
sau ciocolată, o alegere potrivită ar putea fi tortul de mere cu biscuiți. Avem
nevoie de un kg de mere, de 200 de grame de biscuiți, de 100 de grame de miez
de nucă, de 100 de grame de stafide, de o lămâie, de esență de rom, scorțișoară, zahăr vanilat și zahăr pudră. Curățate de coajă și de
cotor, merele trebuie pasate sau date pe răzătoare. Biscuiții, stafidele și
nucile sunt trecute prin mașina de tocat, după care sunt amestecate cu merele
rase. Adăugăm coaja rasă de la lămâie, puțină scorțișoară măcinată și câteva
picături de esență de rom, iar în cazul în care merele nu sunt dulci putem pune
și 2-3 linguri de zahăr pudră. Compoziția trebuie să fie destul de groasă
pentru că din ea se va modela un tort, așezat pe un platou. Dacă este cazul, putem
adăuga biscuiți pe care în prealabil îi măcinăm. Înainte de a fi pus la rece,
acest tort trebuie pudrat cu zahăr vanilat sau ornat cu frișcă.

RadioRomaniaInternational · Secretele Bucătăriei Românești – 28.01.2022

28 January 2022
Deserturi cu mere şi biscuiţi

În perioada sezonului rece, merele sunt folosite destul de
mult în bucătăria românească pentru desert. Prăjiturile cu aluat gros și dospit
sau plăcintele cu foi subțiri cu umplutură de mere rase sunt deserturi populare
în bucătăria românească. Tot în perioada iernii, o altă variantă la îndemână
este mărul copt la cuptor. Se iau câteva mere mai mari astfel
încât să încapă într-o tavă de cuptor. Aceste mere trebuie scobite pentru a li
se îndepărta seminţele, după care sunt aşezate într-o tavă. Interiorul lor poate
fi umplut cu bucăţi mici de măr, gutuie sau banană, pe care a fost presărată în
prealabil puţină scorţişoară. În interiorul mărului trebuie turnată puţină
miere, iar apoi tava este introdusă la cuptor. Merele se rumenesc când sunt gata, dar, pentru a le verifica, le putem înţepa cu o scobitoare.

Tot
de la mere coapte pleacă și următoarea recomandare: pastă de mere coapte. Avem
nevoie de un kg de mere și de 200 de grame de biscuiți. După ce li se
îndepărtează cotorul, merele sunt puse la copt în cuptor, însă, înainte de
aceasta, în interiorul fiecărui măr se pune câte o bucățică de unt. Așezate
într-o tavă în care am pus și puțină apă, merele se lasă în cuptor la foc mic,
până când se înmoaie. Li se îndepărtează coaja, după care sunt pasate. Punem
câteva linguri de zahăr în 200 de ml de apă la fiert într-un ibric
pentru a obține un sirop. După ce apa a scăzut puțin, adăugăm zeama de la o
lămâie. Mărunțim biscuiții și îi amestecăm cu siropul și cu merele pasate până
când compoziția se omogenizează. Se servește rece, în boluri, după ce presărăm
puțină scorțișoară.

Dacă
doriți să pregătiți un desert festiv, dar nu doriți să folosiți creme foarte dulci
sau ciocolată, o alegere potrivită ar putea fi tortul de mere cu biscuiți. Avem
nevoie de un kg de mere, de 200 de grame de biscuiți, de 100 de grame de miez
de nucă, de 100 de grame de stafide, de o lămâie, de esență de rom, scorțișoară, zahăr vanilat și zahăr pudră. Curățate de coajă și de
cotor, merele trebuie pasate sau date pe răzătoare. Biscuiții, stafidele și
nucile sunt trecute prin mașina de tocat, după care sunt amestecate cu merele
rase. Adăugăm coaja rasă de la lămâie, puțină scorțișoară măcinată și câteva
picături de esență de rom, iar în cazul în care merele nu sunt dulci putem pune
și 2-3 linguri de zahăr pudră. Compoziția trebuie să fie destul de groasă
pentru că din ea se va modela un tort, așezat pe un platou. Dacă este cazul, putem
adăuga biscuiți pe care în prealabil îi măcinăm. Înainte de a fi pus la rece,
acest tort trebuie pudrat cu zahăr vanilat sau ornat cu frișcă.

RadioRomaniaInternational · Secretele Bucătăriei Românești – 28.01.2022

28 January 2022
Bucate de Lăsata Secului

Peste
câteva
zile, mai precis luni, 15 noiembrie, se va intra în postul Crăciunului, iar acest lucru este marcat printr-o
reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului. Conform
tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele
mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe naşi. Există multe
obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe preparate.

Masa de Lăsata Secului trebuie să
fie bogată, cu aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale, friptură de
pasăre, plăcinte cu bânză, dovleac şi mere. Şi pentru că mustul a fiert, iar vinul s-a limpezit
deja, în zona Bărăganului pe masa de Lăsata
Secului se pune o carafă cu vin nou, alături de friptură şi de sarmale. De asemenea, la început trebuie
servită ţuica din noua recoltă, dar nu înainte de a gusta din pâinea coaptă în
casă, ca simbol al ospitalităţii gazdei. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. La alcătuirea
meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile gastronomice
locale şi regionale. În Transilvania şi în Maramureş sunt multe preparate cu
carne de porc. În toate regiunile României, pe masa de Lăsata Secului ar trebui
să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de porc însă, de Lăsata
Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre deoarece există
superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile neprevăzute. Un alt
obicei este acela de a pregăti o friptură de găină, la cuptor. Aceasta trebuie
adusă pe o tavă, dar şi în acest caz este o superstiţie. După ce este
porţionată, cei de la masă vor şti dacă va fi o iarnă grea sau o iarnă uşoară.
Astfel, dacă pieptul găinii este gras, atunci va urma o iarnă grea, iar dacă
pieptul nu are grăsime, atunci iarna va fi uşoară şi vara avea roade bigate.

Tot de Lăsata Secului sunt pregătite
plăcinte cu brânză. Plăcinta
cu brânză dulce şi stafide este sugestia gastronomică pentru ediţia din această
săptămână. Avem nevoie de jumătate de kg de făină, de jumătate de kg de brânză
de vaci, de o cană cu lapte, de unt sau smântână, de zahăr şi zahăr vanilat, de
100 de grame de stafide, de esenţă de rom, de puţin ulei şi de două gălbenuşuri
de ou. Făina trebuie amestecată cu drojdia, cu două, trei linguri de zahăr şi
cu puţin unt sau cu 2 … 3 linguri de smântână şi se frământă aluatul, după
care se întind două foi. Una dintre aceste foi se întinde în tava unsă cu puţin
unt. Pentru umplutură, se amestecă brânza cu două gălbenuşuri, cu două linguri
cu smântână, cu 3 … 4 linguri de zahăr, cu un plic de zahăr vanilat şi cu
stafidele. Se omogenizează şi apoi se întinde peste foaia de aluat, după care
deasupra se pune cealaltă foaie de aluat. Aluatul trebuie înţepat cu o
furculiţă, din loc în loc, după care tava se pune în cuptor pentru circa
jumătate de oră, la foc potrivit. După ce se scoate tava din cuptor, se presară
zahăr pudră peste plăcintă, se porţionează şi se serveşte caldă.

La final de rubrică,
încă o superstiţie. Firimiturile de pâine şi de prăjituri de
la masa festivă nu se aruncă la gunoi, ci se dau păsărilor sălbatice, în
speranţa că acestea nu vor ciuguli recoltele anului viitor.

12 November 2021
Bucate de Lăsata Secului

Peste
câteva
zile, mai precis luni, 15 noiembrie, se va intra în postul Crăciunului, iar acest lucru este marcat printr-o
reunire a familiei, la masa de Lăsata Secului. Conform
tradiţiei, copiii îşi vizitează părinţii sau rudele
mai în vârstă, iar finii trebuie săîi viziteze pe naşi. Există multe
obiceiuri, foarte multe superstiţii, dar şi o masă cu multe preparate.

Masa de Lăsata Secului trebuie să
fie bogată, cu aperitive, ciorbe, preparate din carne, sarmale, friptură de
pasăre, plăcinte cu bânză, dovleac şi mere. Şi pentru că mustul a fiert, iar vinul s-a limpezit
deja, în zona Bărăganului pe masa de Lăsata
Secului se pune o carafă cu vin nou, alături de friptură şi de sarmale. De asemenea, la început trebuie
servită ţuica din noua recoltă, dar nu înainte de a gusta din pâinea coaptă în
casă, ca simbol al ospitalităţii gazdei. Invitaţii trebuie să rupă din pâine şi să o guste după ce au dat-o prin sare. La alcătuirea
meniului se ţine cont de preferinţele invitaţilor şi de tradiţiile gastronomice
locale şi regionale. În Transilvania şi în Maramureş sunt multe preparate cu
carne de porc. În toate regiunile României, pe masa de Lăsata Secului ar trebui
să fie sarmale. În mod obişnuit se fac cu carne de porc însă, de Lăsata
Secului, mesenii ar trebui să consume şi carne de pasăre deoarece există
superstiţia că în acest fel pot fi evitate cheltuielile neprevăzute. Un alt
obicei este acela de a pregăti o friptură de găină, la cuptor. Aceasta trebuie
adusă pe o tavă, dar şi în acest caz este o superstiţie. După ce este
porţionată, cei de la masă vor şti dacă va fi o iarnă grea sau o iarnă uşoară.
Astfel, dacă pieptul găinii este gras, atunci va urma o iarnă grea, iar dacă
pieptul nu are grăsime, atunci iarna va fi uşoară şi vara avea roade bigate.

Tot de Lăsata Secului sunt pregătite
plăcinte cu brânză. Plăcinta
cu brânză dulce şi stafide este sugestia gastronomică pentru ediţia din această
săptămână. Avem nevoie de jumătate de kg de făină, de jumătate de kg de brânză
de vaci, de o cană cu lapte, de unt sau smântână, de zahăr şi zahăr vanilat, de
100 de grame de stafide, de esenţă de rom, de puţin ulei şi de două gălbenuşuri
de ou. Făina trebuie amestecată cu drojdia, cu două, trei linguri de zahăr şi
cu puţin unt sau cu 2 … 3 linguri de smântână şi se frământă aluatul, după
care se întind două foi. Una dintre aceste foi se întinde în tava unsă cu puţin
unt. Pentru umplutură, se amestecă brânza cu două gălbenuşuri, cu două linguri
cu smântână, cu 3 … 4 linguri de zahăr, cu un plic de zahăr vanilat şi cu
stafidele. Se omogenizează şi apoi se întinde peste foaia de aluat, după care
deasupra se pune cealaltă foaie de aluat. Aluatul trebuie înţepat cu o
furculiţă, din loc în loc, după care tava se pune în cuptor pentru circa
jumătate de oră, la foc potrivit. După ce se scoate tava din cuptor, se presară
zahăr pudră peste plăcintă, se porţionează şi se serveşte caldă.

La final de rubrică,
încă o superstiţie. Firimiturile de pâine şi de prăjituri de
la masa festivă nu se aruncă la gunoi, ci se dau păsărilor sălbatice, în
speranţa că acestea nu vor ciuguli recoltele anului viitor.

12 November 2021
Chisăliţă

În bucătăria românească există reţete având ca ingrediente fructele în stare proaspătă sau conservate. Din mere, gutui și prune, fructe care se găsesc din belșug în această perioadă în România, pot fi pregătite, nu numai deserturi, ci și mâncăruri. Este adevărat că unele mâncăruri au apărut nu pentru diversificare, ci din cauză că altceva nu prea se găsea. O astfel de mâncare este chisălița, un cuvânt care este folosit în limba română în expresia “a face chisăliță”, care înseamnă “a bate zdravăn pe cineva”. Chisăliță mai înseamnă un amestec din care nu se mai înțelege nimic.

În documentele din secolul al 18-lea, în regiunile locuite de români se făcea referire la un fel de mâncare apărut din cauza sărăciei sau a rechizițiilor de alimente din timpul războaielor. Având o denumire asemănătoare în limba bulgară și apropiată în poloneză și în rusă, chisălița era făcută în spațiul românesc din fructe proaspete, iar în perioada toamnei în special din prune. Fructele erau puse la fiert, după care fiertura era turnată peste bucăți de pâine sau peste bucăți de mămăligă, adăugându-se, în cazul mămăligii, ceapă călită.

Tot chisăliță se numește și desertul pregătit, în mod similar, din prune dulci. În acest caz, se scot sâmburii, iar prunele sunt tăiate în bucăți care se pun la fiert în apă, eventual cu puțin zahăr în cazul în care fructele nu sunt dulci. Acest compot poate fi îngroșat cu puțină făină care se toarnă în vasul în care fierb prunele. Se lasă câteva minute până se îngroașă, apoi este turnată în castroane sau căni și lăsată să se răcească, după care poate fi servită. Există și o variantă în care, după ce au fiert, prunele sunt trecute printr-o sită pentru a nu lăsa să treacă pielițele. Acest piure este lăsat la fiert încă 15 minute, adăugându-se fie făină, fie mălai pentru a se îngroșa. În alte perioade ale anului, chisălița se făcea din prune afumate.

RadioRomaniaInternational · Secretele Bucătăriei Românești – 29.10.2021

29 October 2021
Chisăliţă

În bucătăria românească există reţete având ca ingrediente fructele în stare proaspătă sau conservate. Din mere, gutui și prune, fructe care se găsesc din belșug în această perioadă în România, pot fi pregătite, nu numai deserturi, ci și mâncăruri. Este adevărat că unele mâncăruri au apărut nu pentru diversificare, ci din cauză că altceva nu prea se găsea. O astfel de mâncare este chisălița, un cuvânt care este folosit în limba română în expresia “a face chisăliță”, care înseamnă “a bate zdravăn pe cineva”. Chisăliță mai înseamnă un amestec din care nu se mai înțelege nimic.

În documentele din secolul al 18-lea, în regiunile locuite de români se făcea referire la un fel de mâncare apărut din cauza sărăciei sau a rechizițiilor de alimente din timpul războaielor. Având o denumire asemănătoare în limba bulgară și apropiată în poloneză și în rusă, chisălița era făcută în spațiul românesc din fructe proaspete, iar în perioada toamnei în special din prune. Fructele erau puse la fiert, după care fiertura era turnată peste bucăți de pâine sau peste bucăți de mămăligă, adăugându-se, în cazul mămăligii, ceapă călită.

Tot chisăliță se numește și desertul pregătit, în mod similar, din prune dulci. În acest caz, se scot sâmburii, iar prunele sunt tăiate în bucăți care se pun la fiert în apă, eventual cu puțin zahăr în cazul în care fructele nu sunt dulci. Acest compot poate fi îngroșat cu puțină făină care se toarnă în vasul în care fierb prunele. Se lasă câteva minute până se îngroașă, apoi este turnată în castroane sau căni și lăsată să se răcească, după care poate fi servită. Există și o variantă în care, după ce au fiert, prunele sunt trecute printr-o sită pentru a nu lăsa să treacă pielițele. Acest piure este lăsat la fiert încă 15 minute, adăugându-se fie făină, fie mălai pentru a se îngroșa. În alte perioade ale anului, chisălița se făcea din prune afumate.

RadioRomaniaInternational · Secretele Bucătăriei Românești – 29.10.2021

29 October 2021
Merele, de la mâncare la desert

Dacă veţi călători în partea sudică a
Transilvaniei, în partea unde se află satele săseşti şi bisericile fortificate
săseşti şi dacă veţi parcurge meniurile restaurantelor şi ale pensiunilor, veţi
sesiza existenţa unor preparate care ţin de cultura gastronomică a saşilor,
etnici germani care s-au stabilit aici în urmă cu un mileniu. Unul dintre ele
este supa de mere, care, la fel ca și cea de vișine, este ceva diferit față de
gastronomia românească.

Supa de mere se prepară de obicei în timpul verii când
merele sunt încă acrișoare. Pentru a prepara o supă de mere avem nevoie de 8
… 10 mere acrişoare, 2 linguri de făină, 2 linguri de zahăr, 100 de mililitri
de smântână. Se mai poate adăuga puţină scorţişoară. Merele trebuie curăţate de
coajă şi de seminţe, apoi tăiate în cubuleţe şi puse la fiert în 2 litri de
apă, împreună cu zahărul şi cu puţină sare. După ce au fiert, cam intr-un sfert
de oră, merele trebuie pasate. Separat facem un amestec dintr-un gălbenuş de
ou, făină şi smântână pe care îl turnăm în zeama în care se află merele pasate
şi, pentru puţin timp, se lasă la foc mic, amestecându-se în vederea
omogenizării compoziţiei. La sfârşit se poate adăuga puţin vin alb. Există şi
variante ale supei de mere în care se adaugă costiţă afumată de porc sau carne
de pui. Se folosesc, de exemplu, măruntaie de pui (ficat, pipote şi inimi) care
se pun la fiert în oală înaintea merelor. După ce carnea a fiert, introducem în
oală, merele curăţate de coajă şi tăiate felii. La sfârşit, dregem cu smântână
şi cu un gălbenuş de ou această supă de mere cu carne, peste care putem presăra
frunze tocate de pătrunjel.

Unele soiuri de mere pot
fi folosite împreună cu preparate la grătar. Tăiate în rondele cu grosimea de
un deget și curățate de cotor și de sâmburi, merele pot fi puse puțin pe grătar
și pot fi prezentate pe farfurie sub o felie de carne, mușchi sau cotlet
dezosat, pregătită de asemenea pe grătar.

Sunt multe deserturi la care folosim mere, cea mai
populară fiind plăcinta cu mere. Avem nevoie de două kg de mere, un sfert de kg
de zahăr, un sfert de kg de făină, un pachet de 200 de grame de margarină şi
praf de copt. Margarina trebuie amestecată cu făina, cu praful de copt şi, dacă
este cazul, cu puţină apă pentru omogenizarea aluatului care trebuie să aibă o
anumită consistenţă şi care trebuie lăsat în frigider circa o oră.

Separat se
face umplutura. Merele se dau pe răzătoare, se storc de zeamă şi se amestecă cu
zahărul şi, eventual, cu puţină scorţişoară. Aluatul se împarte în două părţi
astfel încât să obţinem două foi care se vor întinde într-o tavă de cuptor.
Punem umplutura peste prima foaie, apoi peste umplutură întindem cea de a doua
foaie, presând pe margini pentru ca umplutura de mere să nu iasă la suprafaţă.
De asemenea, înainte de a introduce tava în cuptor, aluatul trebuie înţepat des
cu o scobitoare sau cu o furculiţă. Tava trebuie ţinută în cuptor la foc mic
până când aluatul începe să se rumenească. După ce s-a răcit, se presară zahăr
pudră şi se porţionează.

15 November 2019
Merele, de la mâncare la desert

Dacă veţi călători în partea sudică a
Transilvaniei, în partea unde se află satele săseşti şi bisericile fortificate
săseşti şi dacă veţi parcurge meniurile restaurantelor şi ale pensiunilor, veţi
sesiza existenţa unor preparate care ţin de cultura gastronomică a saşilor,
etnici germani care s-au stabilit aici în urmă cu un mileniu. Unul dintre ele
este supa de mere, care, la fel ca și cea de vișine, este ceva diferit față de
gastronomia românească.

Supa de mere se prepară de obicei în timpul verii când
merele sunt încă acrișoare. Pentru a prepara o supă de mere avem nevoie de 8
… 10 mere acrişoare, 2 linguri de făină, 2 linguri de zahăr, 100 de mililitri
de smântână. Se mai poate adăuga puţină scorţişoară. Merele trebuie curăţate de
coajă şi de seminţe, apoi tăiate în cubuleţe şi puse la fiert în 2 litri de
apă, împreună cu zahărul şi cu puţină sare. După ce au fiert, cam intr-un sfert
de oră, merele trebuie pasate. Separat facem un amestec dintr-un gălbenuş de
ou, făină şi smântână pe care îl turnăm în zeama în care se află merele pasate
şi, pentru puţin timp, se lasă la foc mic, amestecându-se în vederea
omogenizării compoziţiei. La sfârşit se poate adăuga puţin vin alb. Există şi
variante ale supei de mere în care se adaugă costiţă afumată de porc sau carne
de pui. Se folosesc, de exemplu, măruntaie de pui (ficat, pipote şi inimi) care
se pun la fiert în oală înaintea merelor. După ce carnea a fiert, introducem în
oală, merele curăţate de coajă şi tăiate felii. La sfârşit, dregem cu smântână
şi cu un gălbenuş de ou această supă de mere cu carne, peste care putem presăra
frunze tocate de pătrunjel.

Unele soiuri de mere pot
fi folosite împreună cu preparate la grătar. Tăiate în rondele cu grosimea de
un deget și curățate de cotor și de sâmburi, merele pot fi puse puțin pe grătar
și pot fi prezentate pe farfurie sub o felie de carne, mușchi sau cotlet
dezosat, pregătită de asemenea pe grătar.

Sunt multe deserturi la care folosim mere, cea mai
populară fiind plăcinta cu mere. Avem nevoie de două kg de mere, un sfert de kg
de zahăr, un sfert de kg de făină, un pachet de 200 de grame de margarină şi
praf de copt. Margarina trebuie amestecată cu făina, cu praful de copt şi, dacă
este cazul, cu puţină apă pentru omogenizarea aluatului care trebuie să aibă o
anumită consistenţă şi care trebuie lăsat în frigider circa o oră.

Separat se
face umplutura. Merele se dau pe răzătoare, se storc de zeamă şi se amestecă cu
zahărul şi, eventual, cu puţină scorţişoară. Aluatul se împarte în două părţi
astfel încât să obţinem două foi care se vor întinde într-o tavă de cuptor.
Punem umplutura peste prima foaie, apoi peste umplutură întindem cea de a doua
foaie, presând pe margini pentru ca umplutura de mere să nu iasă la suprafaţă.
De asemenea, înainte de a introduce tava în cuptor, aluatul trebuie înţepat des
cu o scobitoare sau cu o furculiţă. Tava trebuie ţinută în cuptor la foc mic
până când aluatul începe să se rumenească. După ce s-a răcit, se presară zahăr
pudră şi se porţionează.

15 November 2019
Mamans et entrepreneures

L’association est présente depuis plusieurs années dans 12 villes du pays et elle profite de chaque événement pour organiser des expos-vente pour les mères créatrices qui sont membres de l’organisation.

Avant une foire organisée par cette association, nous avons invité au micro de RRI Florentina Baloş, chef de projet chez WAHM : « Nous promouvons l’hommage à la maternité, l’hommage apporté aux arts et aux traditions de Roumanie. Il y a plus de 30 mères qui exposent leurs créations à cette foire. Nous visons haut, le plus haut possible, et nous tenons vraiment à ce que ces mères soient connues et, à cet effet, nous souhaitons montrer leurs créations dans le plus d’endroits possible. Nous avons eu d’autres projets: « Les mères au métier d’or », « Le musée vivant interactif » où l’on se donne également pour tâche de promouvoir l’art et la tradition. Il y a chez nous des mamans qui veulent participer à toutes les foires organisées par nous et qui y viennent volontiers, avec des nouveautés à chaque fois. »

L’association WAHM aide les mères de différentes façons, comme par exemple en organisant des ateliers de spécialisation ou de mise à jour dans des domaines divers, des ateliers pratiques pour acquérir de nouvelles capacités qui sont bienvenues au début d’une nouvelle carrière, des types de conseil pour transformer une idée en affaire profitable, du mentorat entrepreneurial, des annonces d’emplois, des instruments de promotion et de visibilité et beaucoup d’autres. Au-delà du soutien accordé aux mères qui s’y connaissent en métiers artisanaux ou en toute autre forme d’expression artistique, l’association a coopté aussi celles qui proposent des services tels que le conseil juridique, fiscal, les plans d’affaires, le marketing, le design graphique ou l’accès aux fonds.

Par leur présence aux foires, les mères exposantes gagnent en confiance dans leurs propres forces et ont aussi l’occasion de vérifier la popularité de leurs idées.

Florentina Baloş nous a parlé du feedback que les mères reçoivent de la part des visiteurs des foires : « En général, ils sont enchantés par l’initiative et le retour reçu est positif, tant directement, pendant la foire, qu’après, par courriel, au téléphone ou sur Facebook, car on reçoit des messages très positifs, ce qui nous réjouit et nous fait aller de l’avant. Nous organisons des foires de saison, des défilés de mode et nous essayons d’organiser une foire à chaque fois que l’occasion se présente. »

Ainsi, nous avons célébré avec WAHM le « Mărţişor », la fête du 1er mars, et la Journée internationale de la femme, le 8 mars! Des vêtements d’une très bonne qualité, des jouets réalisés avec beaucoup de soin et en y mettant du cœur, des cosmétiques naturelles au parfum envoûtant, des bijoux qui font sortir n’importe quelle tenue de l’anonymat et animent le regard, des accessoires pour la maison et des « mărţişoare », ces petits pendentifs offerts pour le 1er mars, voilà les offres de WAHM pour cette foire. Cette fois-ci, nous avons eu 35 exposants, des artisans autochtones, dont les mains créent des choses magnifiques. Un évènement pour les « mères créatives et inspirées, pour les maris tendres, les petits joueurs, beaucoup de familles courageuses et qui ouvrent de nouveaux chemins! », d’après les propos des organisatrices.

Florentina Baloş lance une exhortation: «Soutenez les mères qui travaillent de chez elles ou en tant qu’indépendantes, soutenez la maternité et aidez-les à être au plus près de leurs enfants! »

Notre interlocutrice a aussi précisé que l’association avait eu beaucoup de succès et cela grâce au fait que, dès sa création, les messages de soutien et les réactions d’encouragement ne sont pas venus seulement de la part des mères intéressées par le déroulement d’une activité lucrative à la maison, mais aussi de la part d’autres catégories sociales, ce qui a donné aux petites mamans de WAHM l’envie de continuer et de croire dans le succès de leur démarche. (Trad. Nadine Vladescu)

9 March 2018
Mama connect

Une fois devenues mères, de nombreuses femmes changent de priorités, notamment en termes de parcours professionnel. Certaines préfèrent ne plus reprendre le travail à la fin du congé parental, pour travailler de chez elles. Dautres perdent leur emploi initial et se voient contraintes de travailler à domicile. Cest justement pour leur venir en aide qua vu le jour lassociation «Work at Home Moms » (Mamans qui travaillent à domicile). Elle a été fondée par Elena Gorun, il y a deux ans, lorsque son fils est né. Depuis lors, le nombre des membres de lassociation ne cesse de croître.

Comment sont aidées les mamans qui travaillent à la maison ? Réponse avec Andra Todiriţă, porte – parole de lassociation «Work at Home Moms » : «Nous organisons différents événements et ateliers censés informer les mamans de notre communauté sur les opportunités, sur les manières de rendre légales les activités quelles déroulent à domicile, sur les solutions aux problèmes auxquels elles se heurtent. De même, nous les aidons à sorganiser par des actions de réseautage comme « Mama Connect », par exemple, une rencontre qui offre aux mères loccasion de parler de leurs activités et de lancer des collaborations. Sy ajoutent des foires organisées à loccasion des fêtes, qui permettent à nos membres de présenter leurs produits et services aux personnes qui ne font pas partie de notre association et donc dattirer des investissements. Notre association a dailleurs réussi à attirer plusieurs investisseurs pour soutenir les projets de ces femmes».

Mais quels sont leurs projets ? Que font–elles, ces mères qui travaillent à domicile ? La plupart choisissent de mettre à profit leurs passions, que ce soit la création de bijoux, la couture, la cuisine ou encore la peinture. Dautres deviennent conseillères juridiques et financières; dautres encore simpliquent dans différents projets de vente et de promotion. Toutes ces activités se déroulent à la maison, aux côtés des enfants, car leur bien-être est la principale raison pour laquelle ces femmes optent pour le travail à domicile.

Parmi elles – Cristina Antonică, membre de lAssociation «Work at Home Moms ». Selon Cristina, les mamans choisissent de travailler chez elles parce quelles ne sidentifient plus avec leur vie davant. Ecoutons Cristina : «Ma décision de travailler à domicile date de lannée de la naissance de mon 2e enfant. Maintenant jen ai 3. Au moment où ma fille est née, jai senti le désir dêtre accomplie aux côtés de mes enfants, mais aussi de me rendre utile dune autre manière. Il y a cette idée reçue : la mère qui reste à la maison ne soccupe que du foyer et des enfants. La réalité est différente: des nos jours, une mère au foyer veut aussi se sentir accomplie au plan professionnel. Moi, je dirige une maison déditions de chez moi. Cest une petite maison déditions qui sappelle « La branche enchantée » et qui publie des contes pour les petits et des ouvrages déducation parentale».

Chef de maison déditions, rédactrice et maman à plein temps pour 3 enfants : se partager entre toutes ces activités cest un véritable défi, avoue Cristina. Dailleurs, la liberté de pouvoir gérer son propre temps peut savérer une difficulté pour les mères qui travaillent à domicile. Cest pourquoi les enfants de Cristina prennent part aux activités professionnelles de leur mère : « Mes enfants sont aussi mes partenaires. Je leur offre des expériences pratiques. Avant cet emploi, jignorais combien fascinant cet environnement pouvait être à leurs yeux. Ils adorent venir à limprimerie, toucher le papier, regarder les machines dimpression. Je les emmène partout. Parfois, on joue aussi. Mon emploi suppose le travail de nuit. Je pense que cest quelque chose de typique pour les mamans qui travaillent à domicile ».

Andra Todiriţă, porte-parole de lassociation, travaille elle aussi à domicile. Elle na pas eu de mal à renoncer à son boulot antérieur, car le fait de pouvoir travailler chez elle laide à explorer dautres facettes de sa personnalité. Andra Todiriţă: « Je souhaitais faire autre chose. Pendant mes études universitaires, je me suis découvert un penchant pour la médecine alternative. La grossesse ma ouvert les yeux sur un autre univers, plus créatif. Comme javais déjà suivi un cours de formation à linstitut, jai commencé à utiliser les connaissances acquises, pendant le congé de maternité. En devenant membre de lassociation Work At Home Moms, jai eu la chance de minvestir davantage et daider les mères souhaitant travailler à domicile à mieux relever les défis qui se posent devant elles, à franchir les obstacles, en mettant à profit leurs ressources personnelles. Mon emploi consiste donc à mener un dialogue avec mes clients, de sorte quils finissent par trouver eux-mêmes des solutions aux différents problèmes, quils connaissent mieux leur propres souhaits. Cela les aide à savoir ce quils doivent faire à lavenir ».

Tout comme Cristina Antonică, Andra Todiriţă planifie ses activités selon lemploi du temps de sa fillette et, dans la mesure du possible, elle lemmène un peu partout, même aux réunions de lassociation « Work At Home Moms ». Les cours dispensés par Andra sont les bienvenus, car il nest pas rare que les mamans se trouvant dans cette situation aient besoin dappui psychologique et moral, ce que lassociation leur offre pleinement. Détails avec Andra Todiriţă: « Les mamans peuvent échanger, faire appel aux conseillers, aux spécialistes ou aux thérapeutes pour dépasser certaines situations limites qui surviennent dans nimporte quelle famille. Notre association travaille également avec des mères en situation défavorisée, telles les mères seules ou celles sans revenus. Nous avons le devoir, envers nous-mêmes et envers nos enfants, datteindre un certain niveau de maturité émotionnelle, afin de pouvoir relever tous ces défis et prouver aux autres que nous sommes capables de nous débrouiller toutes seules. La force de lexemple est importante. Démontrer à ses proches que lon peut faire marcher les choses, cela amène un véritable changement dopinion chez les autres. Parfois, cest la peur qui explique leur incompréhension».

Malgré les craintes tout à fait naturelles quand il sagit de renoncer à un statut financier ou professionnel sûr, mais qui ne vous représente plus, les mères qui choisissent le travail à domicile sont toujours plus nombreuses. Cela leur permet dêtre plus présentes dans la vie de leurs enfants et de se réinventer. (trad.: Valentina Beleavski, Mariana Tudose)

3 August 2016
Dons de lait

On sait que le lait maternel est la meilleure nourriture pour le bébé. Pour les prématurés et les nouveaux-nés qui ont des problèmes de santé, le lait maternel est vital. Les enfants qui, pour une raison ou une autre, ne peuvent pas bénéficier du lait de leur mère, peuvent en recevoir de la… banque de lait maternel! Celle-ci offre du lait testé, pasteurisé, sûr et sain! L’Europe compte actuellement 210 banques de lait maternel. Deux associations : « Le cœur des enfants » et l’association des consultants en lactation de Roumanie ont décidé de créer une telle banque en Roumanie aussi.

Qu’est-ce qui explique cette initiative ? Enona Chiriac, représentante de l’association « Le cœur des enfants » précise: « Cette banque de lait maternel que nous nous proposons de créer à l’hôpital « Marie Curie » de Bucarest sera la première de ce genre en Roumanie. Nous souhaitons venir ainsi en aide aux enfants qui ont de graves problèmes de santé et qui sont y hospitalisés au service de soins intensifs. Dans les années ’90 on disposait, dans les hôpitaux, d’une sorte de banque de lait, appelée Lactarium. Il y a en avait une aussi à l’Institut pour la protection de la mère et de l’enfant, pourtant l’activité de ce centre a été arrêté, après que plusieurs cas d’infection par le virus du SIDA ont été signalés. C’est ce qui s’est passé dans plusieurs pays du sud-est de l’Europe, pourtant, là-bas, l’activité de tels centres a repris d’une façon ou d’une autre, mais pas en Roumanie, je ne sais pas pourquoi. L’important c’est que nous avons lancé cette initiative, qui répond à une nécessité. Nous travaillons sur ce projet, en train d’être finalisé.

Pourquoi une banque de lait maternel est-elle nécessaire ? Enona Chiriac explique : « Tout d’abord pour assurer aux enfants en soins intensifs le lait maternel dont ils ont besoin. Certes, le lait de leur propre mère serait préférable, pourtant, si l’enfant ne peut pas en bénéficier, conformément à la recommandation de l’OMS, la prochaine option sera le don de lait maternel, à condition qu’il ait une bonne qualité. Par ailleurs, nous devons encourager l’allaitement, qui présente des avantages aussi bien pour les bébés que pour les mères. »

Est-ce que le lait conservé dans cette banque répond aux normes de qualités requises par une telle entreprise? De l’avis d’Eugenia Dobrescu, de la part de l’Association des consultants en lactation de Roumanie…: « Le lait maternel que l’on conserve dans une telle banque n’est pas collecté et distribué tout simplement. Pour faire don de son lait, une femme doit, avant tout, être en bonne santé. Elle doit donc faire un contrôle médical et une série d’analyses, tout comme son lait, d’ailleurs. De cette manière, on vérifie que chaque lot répond aux critères micro biologiques nécessaires. Le lait est ensuite pasteurisé à une température de 62.5 degré et stocké à moins de 21 degrés. Comme vous voyez, on assure des conditions de conservation très bonnes et très strictes afin d’écarter tout risque de contamination bactérienne susceptible de nuire aux bébés. »

Une fois collecté, le lait sera mis en récipients en verre, soigneusement étiquetés, avec la date limite de consommation et un code — barre avec les données de traçabilité permettant de suivre les déplacements du produit depuis la collecte et jusqu’à sa distribution. Les récipients sont étanchéifiés et gardés ensuite au congélateur. La pasteurisation et la congélation ne font perdre au lait qu’une petite quantité de ses propriétés nutritionnelles et immunologiques. Même pasteurisé, le lait maternel continue à préserver la plupart des propriétés anti-infectieuses du lait maternel frais.

A l’heure où l’on parle, la finalisation du projet approche à grands pas, informe Mme Eugenia Dobrescu : « Il nous faut encore quelques équipements avant de commencer à acheter les biberons et les récipients et démarrer les travaux d’aménagement de l’espace. Les donneuses seront des mères en santé, qui allaitent leur bébé et ont une surproduction de lait qu’elles souhaitent offrir gratuitement en principe, par générosité. Depuis qu’on a posté en ligne une vidéo faisant part de nos intentions d’ouvrir une banque de lait, 12 mères ont déjà exprimé leur souhait de participer. Comme quoi, des donneuses existent. »

A la fin, Enona Chiriac énumère ce qui leur reste encore à faire : « On se propose de finir les travaux d’aménagement, de mettre chaque objet à sa place pour pouvoir enfin commencer l’activité proprement-dite dans cette Banque de lait, depuis le recrutement jusqu’à la distribution du lait aux bénéficiaires. Par ailleurs, on se propose de nous faire de la publicité aussi bien sur le site du projet www.bancadelapte.ro que sur notre page Facebook. On voudrait lancer aussi une campagne de promotion de l’allaitement maternel, car ce projet sera couronné de succès seulement au moment où on arrivera à faire augmenter le taux d’allaitement en Roumanie ».

Si vous voulez soutenir cette initiative, vous pouvez entrer sur le site du projet et contribuer à l’achat des équipements nécessaires. (trad.: Dominique)

21 February 2016
Mâncăruri şi deserturi din mere

Dacă veţi călători în partea sudică a Transilvaniei, acolo unde întâlnim satele şi bisericile fortificate săseşti şi dacă veţi studia meniurile restaurantelor şi pensiunilor, veţi sesiza câtvea preparate care ţin de cultura gastronomică a saşilor, etnici germani care s-au stabilit aici în urmă cu un mileniu. Saşii au adus cu ei tradiţiile ţinuturilor de origine, inclusiv obiceiurile lor culinare, influenţând astfel gastronomia zonei. Cartofii, carnea de vită şi de porc sunt ingredientele de bază ale multor preparate. Tăiţeii de casă, aluaturile de plăcintă, carnea şi slănina afumată, cârnaţii reprezintă alte amprente ale populaţiei săseşti din Transilvania.

În repertoriul gastronomic al saşilor transilvăneni figurează supa de vişine şi supa de mere, mâncăruri destul de neobişnuite pentru majoritatea românilor. De exemplu, pentru a prepara o supă de mere avem nevoie de 8 … 10 mere acrişoare, 2 linguri de făină, 2 linguri de zahăr, 100 de mililitri de smântână. Se mai poate adăuga puţină scorţişoară. Merele trebuie curăţate de coajă şi de seminţe, apoi tăiate în cubuleţe şi puse la fiert în 2 litri de apă, împreună cu zahărul şi cu puţină sare. După ce au fiert, iar aceasta se întâmplă cam într-un sfert de oră, merele trebuie pasate. Separat facem un amestec dintr-un gălbenuş de ou, făină şi smântână, amestec pe care îl turnăm în zeama în care se află merele pasate şi, pentru puţin timp, se lasă la foc mic, amestecându-se în vederea omogenizării compoziţiei. La sfârşit se poate adăuga puţin vin alb. Se serveşte rece.

Din mere se pot obţine şi multe deserturi, precum plăcinta sau tartele. Vă propunem însă un preparat spectaculos şi foarte uşor de realizat – mărul copt la cuptor. Se iau câteva mere mai mari astfel încât să încapă într-o tavă de cuptor sau într-un vas termorezistent. Trebuie să scobim merele pentru a le îndepărta seminţele. Umplem apoi interiorul lor cu bucăţi mici de măr, gutuie sau banană, pe care a fost presărată puţină scorţişoară. În interiorul merelor turnăm puţină miere, iar apoi le introducem la cuptor. Nu vom aştepta mult şi, în momentul în care vedem că merele s-au rumenit, le putem servi. Datorită aspectului, au un succes deosebit, mai ales în rândul copiilor.

15 February 2014
Mâncăruri şi deserturi din mere

Dacă veţi călători în partea sudică a Transilvaniei, acolo unde întâlnim satele şi bisericile fortificate săseşti şi dacă veţi studia meniurile restaurantelor şi pensiunilor, veţi sesiza câtvea preparate care ţin de cultura gastronomică a saşilor, etnici germani care s-au stabilit aici în urmă cu un mileniu. Saşii au adus cu ei tradiţiile ţinuturilor de origine, inclusiv obiceiurile lor culinare, influenţând astfel gastronomia zonei. Cartofii, carnea de vită şi de porc sunt ingredientele de bază ale multor preparate. Tăiţeii de casă, aluaturile de plăcintă, carnea şi slănina afumată, cârnaţii reprezintă alte amprente ale populaţiei săseşti din Transilvania.

În repertoriul gastronomic al saşilor transilvăneni figurează supa de vişine şi supa de mere, mâncăruri destul de neobişnuite pentru majoritatea românilor. De exemplu, pentru a prepara o supă de mere avem nevoie de 8 … 10 mere acrişoare, 2 linguri de făină, 2 linguri de zahăr, 100 de mililitri de smântână. Se mai poate adăuga puţină scorţişoară. Merele trebuie curăţate de coajă şi de seminţe, apoi tăiate în cubuleţe şi puse la fiert în 2 litri de apă, împreună cu zahărul şi cu puţină sare. După ce au fiert, iar aceasta se întâmplă cam într-un sfert de oră, merele trebuie pasate. Separat facem un amestec dintr-un gălbenuş de ou, făină şi smântână, amestec pe care îl turnăm în zeama în care se află merele pasate şi, pentru puţin timp, se lasă la foc mic, amestecându-se în vederea omogenizării compoziţiei. La sfârşit se poate adăuga puţin vin alb. Se serveşte rece.

Din mere se pot obţine şi multe deserturi, precum plăcinta sau tartele. Vă propunem însă un preparat spectaculos şi foarte uşor de realizat – mărul copt la cuptor. Se iau câteva mere mai mari astfel încât să încapă într-o tavă de cuptor sau într-un vas termorezistent. Trebuie să scobim merele pentru a le îndepărta seminţele. Umplem apoi interiorul lor cu bucăţi mici de măr, gutuie sau banană, pe care a fost presărată puţină scorţişoară. În interiorul merelor turnăm puţină miere, iar apoi le introducem la cuptor. Nu vom aştepta mult şi, în momentul în care vedem că merele s-au rumenit, le putem servi. Datorită aspectului, au un succes deosebit, mai ales în rândul copiilor.

15 February 2014
L’UE porte son attention sur l’alimentation des bébés

Essentiel pour la vie des nouveaux-nés, l’allaitement n’est plus, depuis longtemps déjà, la modalité exclusive de nourrir les bébés pendant les premiers mois de vie. Sur les 137 millions d’enfants qui naissent annuellement dans le monde, 32,6% bénéficient d’une alimentation exclusive au sein. A part les problèmes de santé, qui peuvent empêcher certaines mères d’allaiter leurs enfants, s’ajoute une autres cause importante: l’abondance des formules de lait proposées sur le marché. Cette alternative est adoptée par les mères qui soit se sentent fatiguées, soit prêtent trop facilement l’oreille à ceux qui leur présentent le lait de vache ou en poudre comme étant meilleur pour la santé du bébé.

Voici le témoignage d’une mère qui a nourri son enfant au sein pendant un an et demi. Elle parle des difficultés physiques et psychiques de l’allaitement : « Il se crée une forte dépendance entre la mère et l’enfant, ce qui retarde le moment où l’enfant acquiert son autonomie. Dans mon cas, suite à une période d’allaitement excessivement longue, l’enfant a eu des difficultés à assimiler les protéines et une carence en fer. Pourtant, je ne pense pas que l’introduction des formules de lait soit utile. Moi, je recommanderais le sevrage à un an. Je pense que l’allaitement pendant un an suffit, si l’enfant n’a pas de problèmes de santé. A partir du 4e ou du 5e mois, on doit diversifier son alimentation, en accordant beaucoup d’attention aux protéines. »

Afin de contrecarrer plus vite l’anémie de son enfant, notre interlocutrice a essayé la nourriture pour bébé se trouvant, en petits pots, sur le marché : « Il en a mangé très peu, après quoi il les a refusés. Je ne sais pas si je dois faire confiance à ces produits, bien qu’apparemment ils soient bons et que les ingrédients proviennent de l’agriculture biologique. Pourtant, évidemment, nous ne pouvons rien contrôler, nous ne pouvons pas savoir ce qu’ils contiennent. »

Notre deuxième interlocutrice a un petit garçon d’un an qu’elle allaite encore, bien qu’à la maternité personne ne l’y eût encouragée : « Là-bas, on lui donnait du lait en poudre et alors évidemment, l’enfant, n’ayant plus faim, ne tétait plus. Heureusement, ma famille m’a soutenue, car l’allaitement est un véritable défi du point de vue psychique. C’est quelque chose de nouveau, on a des symptômes nouveaux, des douleurs d’un autre genre… Pourtant, j’ai persévéré — bien qu’à un moment donné j’aie été sur le point de le sevrer. L’enfant a eu des problèmes de santé et alors j’ai décidé de continuer à l’allaiter ».

Elle a commencé à diversifier son alimentation lorsque le bébé avait 6 mois, mais ce ne fut pas avec des produits prêts à l’emploi que l’on trouve dans les magasins, elle a préparé elle-même ses aliments : « C’est beaucoup plus sûr. Les purées en petits pots, j’en achète lorsque nous nous déplaçons en voiture et que nous faisons des trajets plus longs, car ce que je prépare à la maison risque de s’altérer. »

Les mamans qui se sont exprimées au cours de ce reportage font partie d’une catégorie de plus en plus rare en Roumanie : celles qui allaitent exclusivement et qui n’utilisent pas les formules de lait en poudre. Selon une étude réalisée en 2011 par l’Institut de protection de la mère et de l’enfant en partenariat avec le ministère roumain de la Santé et l’UNICEF, en Roumanie, seules 12,6% des jeunes mamans choisissent l’allaitement exclusif, un des taux les plus bas d’Europe. Ce qui est surprenant, c’est qu’en milieu rural, ce taux est même inférieur que dans les villes, affirme Voica Popa, experte spécialisée dans la protection de l’enfance au sein d’UNICEF Roumanie : « Malheureusement, le niveau d’information dans la période prénatale, après la naissance, dans la maternité est à la maison est très bas au milieu rural. Il y a beaucoup de femmes qui ne consultent jamais un médecin spécialiste durant la période prénatale. Or, des conseils sur comment soigner un bébé, y compris comment l’allaiter, sur la nutrition de la mère pendant l’allaitement, tout ces informations donc devraient être fournies aux femmes dès le début de la grossesse. »

Ce qui demeure difficilement explicable, c’est la perte des traditions liées à l’allaitement dans les villages roumains et notamment la raison pour laquelle les pratiques saines et naturelles ont été abandonnées : « Hormis le lait maternel et les formules, il faut aussi évoquer les différents produits qui se trouvent sur le marché et qui bénéficient d’une publicité agressive. Ces produits sont consommés dès un âge auquel les enfants devraient être nourris exclusivement de lait maternel, c’est-à-dire avant d’avoir 6 mois. La diversification par étapes commence après cet âge. Selon notre étude, il y a des enfants qui mangent des frites à 7 ou 8 mois. Or à cet âge-là ils devraient manger des fruits. La pomme qui, en milieu rural, est à portée de tous a été remplacée par la banane. Ce qui plus est, les légumes en bocaux sont préférés aux légumes frais, cultivés dans le potager derrière la maison. C’est un paradoxe qui tient du manque d’information et d’éducation. »

Afin d’améliorer cette situation au niveau européen, les institutions de Bruxelles ont récemment adopté une directive qui réglemente l’étiquetage des produits alimentaires pour enfants, mais aussi le contenu du lait en poudre. L’eurodéputée roumaine Daciana Sârbu comte parmi les partisanes de cette directive censée clarifier le contenu de la nourriture pour enfants commercialisée sur le marché unique : « Les consommateurs sauront clairement ce que ces petits pots contiennent, quels sont leurs ingrédients. Par ailleurs, toute la publicité pour ces produits sera modifiée afin d’encourager l’allaitement. A mon avis, le public devrait comprendre l’importance de l’alimentation naturelle. Cet aspect devrait être mieux expliqué parce que dans ce cas nous luttons contre la publicité et contre la plus importante source d’information des citoyens — la télé. C’est une lutte difficile, puisque les gens, occupés et ayant une vie agitée, choisissent les sources d’informations les plus faciles d’accès. »

Sur la toile de fond de la création de nombre de sites consacrées à l’allaitement et de la parution de campagnes telle « La semaine mondiale de l’allaitement », tenues début août, Daciana Sârbu est optimiste et table sur une amélioration du niveau d’information du public. (trad.: Dominique)

4 December 2013