Tag: Michele Bressan

  • Expat in Rumänien: Michele Bressan

    Expat in Rumänien: Michele Bressan

    Michele Bressan ist 32 Jahre alt. Er wurde 1980 in Triest, Italien, geboren und lebt seit 1991 in Rumänien. Er kam also als 11-jähriges Kind nach Bukarest. Später studierte er an der Akademie der Künste in Bukarest in der Abteilung Video und Fotografie. Heute ist er ein gefragter bildender Künstler, der sich für das postkommunistische Rumänien interessiert. Seine Arbeiten wurden zweimal – 2011 und 2015 – auf der Biennale in Venedig ausgestellt. Zu den wichtigsten Ausstellungsorten gehören auch die Tate Modern in London, das Palais de Tokyo in Paris und das Louvre Museum. Ebenfalls in Paris erhielt er 2010 ein Stipendium, das Constantin Brâncuși Fellowship an der Cité Internationale des Arts, nachdem er im Jahr zuvor den renommierten ESSL Award for Innovation in Photography erhalten hatte. Derzeit ist er Gastprofessor und Doktorand an der Universität der Künste in Bukarest.




    Er erzählte uns in welchem Zusammenhang er nach Rumänien gekommen ist?


    “Mein Kontext ergab sich aus einer sozialen Situation, nämlich der Scheidung meiner Eltern. Ich bin meiner Mutter nach Rumänien gefolgt und habe mich später entschieden hier zu leben. Ich kannte das Land jedoch bereits, da ich in den Sommer- und Winterferien meine Gro‎ßeltern mütterlicherseits besuchte. Ich kannte die Sprache und die Landschaften, und ich muss zugeben, dass mich diese Alternative zu Italien langsam aber sicher in ihren Bann zog. Auch wenn ich aus dem Westen und aus einem privilegierten Umfeld stammte, interessierte mich genau dieser Kontrast, der Kontrast, den das kommunistische oder postkommunistische Rumänien bot. Und später, als ich mich hier niederlie‎ß, integriert ich mich rasch. Das Land verwandelte mich auch”.




    Unser Gast hat die Welt bereist. Als Künstler hat er in Frankreich, Italien, Rumänien, den Vereinigten Staaten, Kuba, Österreich, Deutschland, Israel, der Tschechischen Republik und im Vereinigten Königreich ausgestellt. Wir wollten also von Michele Bressan wissen, was den Charme eines postkommunistischen Landes ausmacht.


    “Ich muss zugeben, dass sich die Dinge durch das Prisma dessen, was ein Kind sah und verarbeitete, auf einer anderen Ebene befanden, sagen wir mal, etwas entfernt von der objektiven und sehr realistischen Ebene. Aber dennoch fühlte ich eine Attraktion – so viel ich damals verstehen und wahrnehmen konnte – ich fühlte mich gerade von den Kontrasten angezogen. Die Kontraste, von denen ich denke, dass andere sie normalerweise vermieden oder stigmatisiert hätten. Für mich war gerade die fehlende Kontinuität von Comics oder einer langen Reihe von Lebensmitteln oder Sü‎ßigkeiten interessant. Und da ich aus einer Umgebung kam, in der alles zur Verfügung stand und – mehr als das, es gab sogar einen Überfluss an Wünschen oder sogar Marotten — hat mich diese rumänische Realität, die einen viel spartanischen, viel minimalistischeren Lebensstil implizierte, angezogen. Selbstverständlich verstand ich damals nicht die Dramatik hinter diesen Unzulänglichkeiten, diese Aspekte kamen später. In meiner Kindheit, in meiner frühen Jugend, als ich nach Rumänien kam, gab es, glaube ich, auch einen ganz anderen sozialen Kontext. Da war diese Gewohnheit, diese Realität vor dem Block, die in Italien völlig fehlte. Die einzige Interaktion, die ich als Kind mit Gleichaltrigen hatte, bestand darin, dass ich gelegentlich unter Aufsicht der Eltern eine Pizza essen ging. In Rumänien hingegen habe ich meine Kindheit im Giulești-Viertel verbracht. Es gab eine ganze Reihe von Möglichkeiten, ich wei‎ß nicht … die Karbid-Bomben, die Horn-Pfeifen, die Idee, gemeinsam drau‎ßen zu sitzen, das Gefühl der Gemeinschaft, der Zugehörigkeit und sicherlich eine ganz andere Art Spa‎ß zu haben.”




    Aus dieser Antwort ergibt sich für uns die Frage, ob Michele Bressan jemals daran gedacht hat, nach Italien zurückzukehren?


    “Ich hatte nie den Wunsch, zurückzukehren. Ich besuchte meinen Vater, und im Grunde war alles umgekehrt. Statt nach Rumänien in die Ferien zu fahren, fuhr ich nun nach Italien, wo ich die Sommer verbrachte, aber gleichzeitig konnte ich es kaum erwarten, nach Rumänien zurückzukehren, denn mein Leben hatte sich praktisch hierher verlagert. All die Meilensteine im Sinne von Freundschaften, im Sinne von Studium – ich hatte bereits das Studium an der Nicolae Tonitza Hochschule für bildende Künste in Bukarest aufgenommen – und meine Realität, die waren praktisch in Bukarest und nicht mehr Italien”.




    So wurde Bukarest für Michele Bressan also zur Heimat. Er verrät uns auch, was er hier mag.


    “Bukarest ist eine Stadt, die man entweder liebt oder hasst, oder beides. Ich habe mich hervorragend eingelebt, ich habe mich an die Stadt angepasst, ich habe sie verstanden, ich habe sie lange erkundet, ich habe sie kennengelernt. Wobei ich betone, dass ich sie habe verstehen müssen. Es liegt daran, dass ich die Möglichkeit hatte, viel herumzukommen, sowohl während meiner Teenagerjahre als auch später, als ich die Kunst oder die Fotografie entdeckte. Und ich habe viele Orte kennengelernt. Au‎ßerdem fühle ich mich hier zu Hause, und normalerweise sollte der Ort, den man sein Zuhause nennt, nicht hässlich sein. Er sollte einem nicht missfallen“.




    Was würden Sie einem Ausländer zeigen, der nicht viel über Bukarest wei‎ß, was würden Sie ihm über diese Stadt erzählen, fragte wir ihn zum Schluss?



    “Ich denke, das Beste wäre, keine vorgefassten Meinungen zu äu‎ßern. Am besten wäre es wohl, nicht an die Hand genommen und geführt zu werden, sondern zu erkunden. So gehe ich vor, wenn ich in einem fremden Land, in einer Stadt bin, die ich nicht kenne. Sicherlich gehe ich von einigen durch die Medien im kollektiven Gedächtnis vermittelten Orientierungspunkten aus. Aber ich ziehe es vor, die Dinge selbst zu entdecken und schlie‎ßlich, im Nachhinein, zu recherchieren und nachzufragen. Auch Bukarest hat einige unübersehbare Sehenswürdigkeiten zu bieten. Es ist schwer, den Parlamentspalast oder die Parks nicht zu sehen, die in anderen Städten oft fehlen, es ist schwer, den Triumphbogen zu übersehen. Aber ansonsten denke ich, dass sich das Leben in Bukarest zwischen diesen Punkten abspielt und nicht um sie herum. Ich glaube, dass die Transiträume, die gro‎ßen Stadtteile, das wahre Herz der Stadt darstellen. Wenn ich etwas vorschlagen müsste, dann wären es diese.




    Wir sprachen mit Michele Bressan, einem in Italien geborener bildender Künstler, der mit Fotografie und Film arbeitet und der seit 1991 in Bukarest lebt.

  • Michele Bressan – Italia

    Michele Bressan – Italia


    Michele Bressan s-a născut în Italia, în 1980, la Trieste și locuiește în România din 1991. Așadar, a venit din copilărie la București, unde a studiat fotografie la Academia de Arte din București, la departamentul de Fotografie și video. Este artist vizual și este interesat de România post-comunistă, o țară pe care a întâlnit-o și a cunoscut-o de la o vârstă fragedă, din copilărie. În CV-ul său apar multe locuri iconice pentru orice artist. Lucrările sale au fost expuse la Bienala de Arte de la Veneția de două ori – în 2011 și 2015- unele dintre cele mai importante locuri în care a expus fotografie fiind Tate Modern din Londra, Palais de Tokyo din Paris, Muzeu Luvru. Tot la Paris a beneficiat în 2010 de o bursă și o rezidență, bursa Constantin Brâncuși la Cité Internationale des Arts, după ce, cu un an înainte, a primit un prestigios premiu în fotografie, ESSL Award, pentru inovație în fotografie. În prezent este profesor invitat și doctorand la Universitatea de Arte din București. În ce context a ajuns în România?


    “Contextul meu a rezultat dintr-o situație socială comună, respectiv divorțul părinților mei. Am urmat-o pe mama mea în România și de atunci am ales, am decis să locuiesc aici din 1991. Cu toate acestea, eram deja familiarizat cu țara, deoarece obișnuiam să vin în vacanțele de vară sau de iarnă la bunicii materni. Astfel, eram deja obișnuit cu limba, oarecum cu peisajul și trebuie să recunosc că încet, dar sigur, alternativa oferită Italiei pe mine m-a captivat, deoarece, chiar dacă veneam din Occident și dintr-un mediu privilegiat, pe mine m-a interesat, m-a atras tocmai acest contrast, contrastul oferit de România comunistă sau postcomunistă. Și ulterior, stabilindu-mă aici, m-am integrat, am fost metabolizat în totalitate de țară.”



    Invitatul nostru a călătorit în toată lumea încă din adolescență. Ca artist a expus în Franța, Italia, România, Statele Unite, Cuba, Austria, Germania, Israel, Cehia și Marea Britanie. L-am întrebat pe Michele Bressan care este farmecul unei țări post-comuniste.


    “Trebuie să recunosc că, prin prisma celor văzute și procesate de un copil, lucrurile se situau într-un alt plan, să zicem, oarecum îndepărtat de cel obiectiv și foarte realist. Dar cu toate acestea, pe mine m-au atras în primul rând – atât că puteam înțelege și percepe eu la vremea respectivă -, m-au atras tocmai contrastele, niște contraste pe care aș crede că în mod normal alții le-ar fi ocolit sau le-ar fi stigmatizat. Pe mine tocmai lipsa continuității desenelor animate sau a unui șir îndelungat de produse alimentare sau dulciuri au reprezentat un punct interesant. Și tocmai provenind dintr-un mediu în care toate îți erau puse la dispoziție și – mai mult decât atât, exista chiar o exagerare în zona dorințelor sau chiar și a mofturilor -, această realitate românească, care presupunea un stil de viață mult mai spartan, mult mai minimal, pe mine m-a tras cu siguranță, fără a înțelege drama din spatele acestor neajunsuri, aspecte pe care le-am înțeles ulterior. Dar la vremea respectivă, pentru mine a însemnat un context viu. Tocmai în cadrul copilăriei, în prima adolescență, când m-am stabilit în România, cred că a existat și un context social foarte diferit, acest obicei, această realitate de fața blocului, lucru care în Italia lipsea cu desăvârșire. Singurele interacțiuni pe care le aveam la nivel de copil cu alți colegi ar fi însemnat să ieșim o dată, din când în când, la o pizza, supravegheat de părinții unuia sau altuia. Pe când în România mi-am petrecut copilăria în cartierul Giulești. Exista o cu totul altă ofertă de posibilități, nu știu… bombele cu carbid, țevile cu cornete, ideea de a sta afară colectivul, senzația de colectiv, de apartenență și cu siguranță o cu totul altfel de distracție.”



    S-a gândit vreodată să plece în Italia?


    “Nu am avut niciodată dorința de a mă întoarce. L-am vizitat pe tatăl meu, practic se inversase totul. În loc să merg în vacanță în România, acum mergeam în vacanță în Italia, obișnuiam să petrec verile acolo, dar în același timp abia așteptam să mă întorc în România, deoarece viața mea practic se construise, se mutase aici. Toate reperele în sensul prieteniilor, în sensul studiilor – începusem deja liceul Nicolae Tonitza de Arte plastice din București și practic realitatea mea însemna București. Nu mai însemna Italia.”



    Așadar, București a devenit imediat acasă pentru Michele Bressan. Ne spune și ce îi place aici:


    “Bucureștiul este un oraș pe care fie îl iubești, fie îl urăști și ambele. Eu m-am obișnuit foarte bine, m-am adaptat orașului, l-am înțeles, l-am explorat îndelung, am ajuns să-l cunosc și, repet, am ajuns să-l înțeleg. Asta deoarece am avut ocazia de a umbla foarte mult, atât în timpul adolescenței mele, cât și ulterior, odată cu descoperirea artei sau a fotografiei. Și tot plimbându-mă, am ajuns să metabolizez locurile, am ajuns să le cunosc. De altfel, mă simt ca acasă și de obicei, locul pe care îl consideri acasă nu ar trebui să fie urât. N-ar trebui să-ți displacă.”



    Ce i-ar arăta unui străin care nu cunoaște foarte mult Bucureștiul, ce i-ar povesti despre acest oraș?


    “Cred că cel mai sănătos lucru ar fi să nu se ofere idei preconcepute. Cel mai potrivit mă gândesc că ar fi să nu fie luat de mână și condus, dar să exploreze. Aceasta este o practică pe care o adopt la rândul meu, atunci când mă aflu într-o țară străină, într-un oraș pe care nu-l cunosc. Am cu siguranță câteva repere, oferite de la mass-media până la memoria colectivă, dar altfel prefer să descopăr lucrurile singur și, eventual, ulterior, să mă documentez, să întreb despre ele. Cu siguranță și Bucureștiul oferă câteva puncte-reper de neocolit. Este greu să nu vezi Casa Poporului sau parcurile care adesea lipsesc din alte orașe, este greu să nu vezi Arcul de Triumf. Dar altfel, cred că Bucureștiul se întâmplă între aceste puncte, nu în jurul acestor puncte. Și cred că spațiile de tranzit, cartierele mari sunt adevărata inimă a orașului. Dacă ar trebui să le sugerez, acestea ar fi.”






  • “On Photography and Few Other Things” la Galeria Strata

    “On Photography and Few Other Things” la Galeria Strata

    Galeria Strata, din Bucureşti, găzduieşte până pe 14 august expoziţia “On Photography and Few Other Things”.



    On Photography and Few Other Things



    Expun 14 artişti fotografi (Nadina Stoica, Sonia Lupșa, Crăița Niga, Lena Ciobanu & Petra Maria, Justin Barbu, Ioana Dumitrescu, Andrei Predescu, Eva Chapkin, Anca Țintea, Teodora Rotaru, Alexandru Bosoi, Cristina Bîrlădeanu, Ana Conțu).



    Curatorul este artistul vizual Michele Bressan, cu care am stat de vorbă:




  • Weekend cu prietenii 26.03.2022

    Weekend cu prietenii 26.03.2022

    Weekend sub semnul artei. Interviu cu artistul Michele Bressan, care expune la Galeria “Strata” din Capitală, sub titlul “There Are No Bad Trips, Only Fear”.



    Despre expoziţia de grup “EQUINOX” de la Galeria Kulterra din Bucureşti — interviuri cu artista vizuală din Republica Moldova Valeria Glibiciuc, artista Teona Toderel din România, Olga Vintaniuc, directoarea galeriei, şi Victor Chirilă, ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti.



    Reportaj despre expoziţia de la Iaşi a artistei Ana Andronic BUZU, “On the Top of My Lungs” (autor Natalia Maxim, Radio România Iaşi).



    Despre expoziţia caritabilă de la Bucureşti “Bombe și oameni. Artiști uniți împotriva războiului / Bombs and Humans. United Artists against War”, cu artiştii vizuali Raluca Ilaria Demetrescu şi Daniel Loagăr.




  • L’artista Michele Bressan in mostra alla Galleria STRATA di Bucarest

    L’artista Michele Bressan in mostra alla Galleria STRATA di Bucarest

    Unesperienza da vivere nel generoso spazio della Galleria dArte STRATA di Bucarest, che dal 4 marzo fino ai primi di aprile ospita la mostra “There Are No Bad Trips, Only Fear/ Non esistono viaggi cattivi, ma solo paura” di Michele Bressan. “Un invito ad esplorare una serie di paure che ho tentato di materializzare tramite dei lavori concreti” spiega a Radio Romania Internazionale lartista italo-romeno che vive e lavora in Romania dal 1993, parlando del messaggio che intende trasmettere in questa mostra personale.



    “Le paure sono le paure che ognuno di noi ha, paure che ognuno di noi puo riconoscere nei lavori proposti”, aggiunge Michele Bressan che, lungo il suo percorso artistico, ha scelto di esprimersi in tantissimi modi – dalla fotografia al film, fino alla scultura e alla pittura o allinstallazione e alla tecnica mista.



    Nella stessa intervista a Radio Romania Internazionale, Michele Bressan ha parlato anche dellinfluenza della pandemia sul suo lavoro e, in ugual misura, dei progetti per il futuro. Seguono mesi intensi per lartista che ha in cantiere, come curatore, delle iniziative volte a promuovere i giovani artisti – i suoi studenti presso lUniversità di Belle Arti di Bucarest, ma anche a dare una mano agli artisti ucraini arrivati in Romania in fuga dalla guerra, sostenendo il loro inserimento nel paesaggio culturale di Bucarest.




  • Un solo show al artistului vizual Michele Bressan

    Un solo show al artistului vizual Michele Bressan

    La începutul lunii martie, la Galeria de Artă STRATA din București, a avut loc vernisajul artistului vizual Michele Bressan – născut în Italia, trăiește, locuiește și activează în România din anul 1993, fiind un artist care lucrează cu diferite medii de expresie, de la fotografie la film, instalație sau tehnică mixtă. Am stat de vorbă cu artistul despre momentul vernisajului expoziției There Are No Bad Trips, Only Fear – Nu există călătorii rele, doar frică și despre conceptul expozițional:


    Cred că decizia momentului vernisajului a depins foarte mult de niște lucrări care nu erau finalizate și pe care mi-am dorit să le finalizez într-o formă cât mai apropiată de intențiile mele, și am preferat să amânăm câteva luni vernisajul. Să zicem că toate la timpul lor, cum se spune. Momentul acesta este unul istoric, aș putea spune, nu foarte fericit, cu tensiunile care se întâmplă global. De fapt expoziția a devenit un fel de răspuns pentru acest moment, chiar prin titlul There Are No Bad Trips, Only Fear. Este vorba de frică, este vorba de o tensiune, este vorba de tensiunea pe care am încercat să o propun în lucrări, în selecție în primul rând, chiar selecția și panotarea lucrărilor am înțele-o cu toții, atât eu cât și staff-ul din galerie ca pe o lucrare, selecția în sine este o lucrare. Și vizitatorii vor putea să trăiască, zic eu, o experiență mai mult decât să cunoască lucrări individuale. Este ideea unui fel de călătorii, atât pentru public cât și pentru mine ca artist. A fost o experiență să le pun cap la cap pe toate.



    Ce poate vedea publicul în cadrul expoziției? Care sunt diferențele dintre artistul Michele Bressan de azi față de începutul carierei?


    Deja de câțiva ani, n-aș zice că m-am îndepărtat, dar am preferat să mă focusez și pe alte medii. Începutul carierei mele, dacă pot defini așa, a însemnat fotografie, foarte multă fotografie, dar, deja de câțiva ani am început să experimentez și în instalații, sculptură, obiecte, uneori chiar desen sau pictură. Această expoziție are printuri fotografice, are fotografii, dar are și instalații, în sensul unor diorame, al unor machete făcute special pentru această expoziție, cum este lucrarea intitulată All Dogs Go To Heaven, este o instalație din beton și vată, macheta unui crematoriu, și instalații în alt sens, cum sunt literele volumetrice metalice din ultima încăpere, Fine, care de fapt sunt un fel de citat, un fel de reper către cinematografia italiană neoclasică, dar în același timp și o legătură cu cultura vizuală cu care am crescut în copilărie. Fiind născut în Italia, acel Fine însemna încheierea programelor de televiziune, și știam că atunci când apar acele litere pe ecran era momentul în care trebuia să mă culc, era încheierea programelor. Și, da, am materializat-o într-o instalație.



    În încheiere, Michele Bressan ne-a declarat ce a însemnat pandemia pentru el ca artist și cum a resimțit perioada izolării:


    Am început pandemia cu experiența izolării, care a fost, trebuie să recunosc, o reformă interesantă, o să merg un pic împotriva curentului, poate am considerat-o chiar în mai multe sensuri benefică. A fost un moment de, să nu folosesc niște cuvinte mari sau prea bombastice, de reculegere sau de regăsire, dar a fost cu siguranță un moment care m-a obligat să stau mai mult singur cu mine, să lucrez, să lucrez deoarece aveam destul de mult timp, timp mort, timp liber în care simțeam nevoia de a face ceva și am considerat că este cel mai potrivit moment pentru a-l valorifica, cumva este un moment potrivit ca să fie valorificat într-un sens productiv. Chiar dacă neplăcută din punct de vedere social, grea din punct de vedere mental, această izolare cred că a fost binevenită, dar, dacă ar putea fi disociată de contextul în care ne aflăm. Atâta timp cât o putem înfrunta si ne-o putem asuma.






  • Michele Bressan – There Are No Bad Trips, Only Fear

    Michele Bressan – There Are No Bad Trips, Only Fear


    Michele Bressan (n. 1980) este un artist stabilit la București, cunoscut publicului datorită proiectelor sale fotografice. În ultimii ani, temele pe care le explorează s-au concretizat, alături de fotografie, și în obiect sau instalație.



    Michele Bressan lucrează cu imagini și obiecte cotidiene, povești spuse și nespuse ale unor personaje de la periferia societății, mituri contemporane și istorii personale, distilându-le în imagini spectrale ale unei umanități pe care doar el pare că o înțelege. Pentru că timpul, cel mai important aliat al căutărilor sale artistice, e de partea lui, întotdeauna, spune curatoarea Diana Marincu, cea care a facilitat o nouă întâlnire cu publicul a lui Michele Bressan.



    Michele


    Artistul expune acum la Galeria Strata, din Bucureşti, sub titlul “There Are No Bad Trips, Only Fear”.




  • One Piece Pop-Up Gallery

    One Piece Pop-Up Gallery

    Galeria Strata, din Bucureşti, propune publicului o serie de 4 lucrări ale unor artişti din portofoliul propriu, lucrări expuse neconvenţional, în vitrina unui coffee shop din Bucureşti, Artichoke Social House, deschis spre artă şi experimente artistice. Unul dintre scopurile creatorilor Galeriei Strata a fost să aducă obiectele de artă cât mai aproape de un public larg, divers.



    Artiști prezentați sunt Michele Bressan, Ioana Sisea, Darie Dup, Marta Mattioli, iar curatoarea Medina Pop ne explică despre ce este vorba.






    ​One Piece Pop-Up Gallery – Michele Bressan, Self 2008



    One



    One Piece Pop-Up Gallery – Ioana Sisea, Spit Wheel 302, 2021


    One



    One Piece Pop-Up Gallery – Darie Dup, Beings





    One


    One