Tag: MicROmânia

  • “MicROmânia”, un festival de théâtre nouveau

    “MicROmânia”, un festival de théâtre nouveau

    Accueillie par le Théâtre classique Ioan Slavici de Arad, la dernière édition du Festival International de Théâtre Nouveau a puisé sa source d’inspiration dans « la petite Roumanie, celle de tous les jours, marquée par notre train-train quotidien avec nos habitudes aussi bien personnelles que collectives». C’est par ces mots que le critique Claudiu Groza, amphitryon de l’événement, se plaît à décrire le festival «MicRomania» un festival dont la cinquième édition s’est déroulée du 6 au 14 mai. Le théâtre nouveau est justement celui qui nourrit la dynamique de la dramaturgie théâtrale roumaine de cette dernière année, selon Claudiu Groza.

    Claudiu Groza: « Quand je dis théâtre nouveau, je ne pense pas forcément à des spectacles actuels, mais plutôt à un répertoire qui privilégie des textes et des mises en scènes à même d’apporter plus de valeur à la dramaturgie roumaine. Puisque je suis issu d’un milieu sociologique d’interprétation de l’art, je suis l’adepte de la théorie selon laquelle chaque époque a sa façon de s’adresser au public à travers l’art. Si par exemple, il y a 2000 ans, il y avait la tragédie grecque et ensuite le théâtre déclamatif, de nos jours la Roumanie s’est dotée d’un théâtre syncrétique mêlant le visuel au texte et privilégiant souvent le visuel. Le moteur qui met actuellement en marche l’art théâtral de Roumanie est justement le théâtre social, documentaire, ancré dans la réalité, dans le quotidien. C’est ce type de spectacle qui assure la marche en avant de la dramaturgie roumaine. Je suis très heureux de constater que depuis le début de ce festival il y a 5 ans, on est arrivé à fidéliser un public présent depuis en salle et qui à chaque fois, nous donne son retour sur ce qui se passe sur scène. C’est un public qui a ses préférences en matière de spectacles ou de metteurs en scène qu’il n’hésite pas à nous communiquer. Je trouve ça très beau car cela fait la preuve de sa fidélité envers ce qu’on essaie de créer.».

    Parmi les spectacles invités au Festival de Théâtre Nouveau, notons le Petit Prince d’après Antoine de Saint-Exupéry, mis en scène par Alexandru Dabija, au Théâtre de Comédie de Bucarest. Dans le rôle du Petit Prince- Dorina Chiriac, une comédienne chouchou du public roumain. Qu’est – ce que le théâtre nouveau représente pour elle? D’abord, la responsabilité de dire la vérité sur scène.

    Quant à la nouveauté, c’est l’approche proposée par Alexandru Dabija qui l’a surprise le plus: «Il n’a pas voulu détruire les clichés, mais il s’est proposé, tout simplement, de raconter aux enfants l’histoire du Petit prince sans essayer d’offenser leur intelligence. Il a donc imaginé un spectacle s’adressant à un public intelligent qui, en revanche, se trouve à un certain stade de son évolution. Le spectacle se construit donc autour d’un discours honnête doublé d’images magnifiques, créées par l’artiste conceptuel, Mircea Cantor, qui en a été à sa première collaboration avec le théâtre. Pour moi, cette collaboration a renvoyé à la magie et j’espère que notre public a eu le même ressenti».

    Parmi les spectacles à l’affiche du festival MicRomania a également figuré un texte de dramaturgie contemporaine. «Quatre petites pièces politiques sur les ennemis» porte la signature de l’auteur d’expression magyare Szekely Csaba et c’est un texte créé à l’intention de la troupe de la compagnie Liviu Rebreanu du Théâtre national de Targu Mures. Considéré comme le jeune dramaturge roumain le plus en vogue dernièrement, Szekely Csaba a imaginé son texte comme une succession de quatre fables traitant toutes de thèmes très actuels: le pouvoir, la cohabitation, la peur, la vérité et le mensonge.

    Pour Csaba Ciugulitu, comédien à la Compagnie Liviu Rebreanu, le théâtre nouveau renvoie notamment à des sujets récents tels la discrimination : «Mon visage est plutôt dur…et puis, moi-même, je fais plus désinvolte que les autres. A chaque fois que des collègues plus jeunes me croisent pour la première fois, je vois qu’ils ne savent pas comment s’y prendre, en se demandant, peut-être c’est qui, celui-là? Comment devrait-on lui parler? Joue-t-il les durs? Pas du tout. Au contraire, je suis très gentil, je suis marié et père de famille. J’ai deux gosses que je dépose chaque matin à la maternelle. Il est pourtant vrai que dans un premier temps, j’ai hésité à accompagner mes enfants à la maternelle en me disant que je risque de faire peur aux autres gamins. A l’époque de mes études universitaires, à Bucarest, on m’appelait le Hongrois. Puis, pendant mes 7 années passées sur les planches du théâtre de Miercurea Ciuc, on m’appelait le Roumain, car je suis né de père roumain, originaire du département d’Arges et de mère hongroise, de Gheorgheni. Je suis bilingue et je fais partie aussi bien de la troupe roumaine, que de celle hongroise du Théâtre de Targu Mures. Au moment où les gens me font la connaissance, ils commencent à découvrir mon âme et la plupart d’entre eux disent que j’ai bon cœur».

    Six spectacles au total ont figuré à l’affiche du festival MicRomania. «Histoires de vie, parodies, histoires drôles, émouvantes, paraboles de notre existence», bref du tout pour faire plaisir à notre public fidèle, conclut Claudiu Groza selon qui il arrive souvent que la fiction précède la réalité. C’est ce qui s’est passé avec le spectacle «Quatre petites pièces politiques sur les ennemis»

    Claudiu Groza: «Il est très intéressant de remarquer comment un spectacle monté en novembre dernier et dont la représentation au sein du festival a eu lieu le 9 mai est arrivé à couvrir parfaitement la réalité politique et sociale de Roumanie. Bien qu’écrite avant les mouvements de ce printemps, avant tous ces scandales politiques déclenchés en début d’année, au moment de sa première, la pièce semblait écrite justement pour illustrer tous ces troubles. Peut-être parce qu’elle traitait de la tolérance, de l’homophobie, de l’hypocrisie politique, des escroqueries de la classe politique envers le peuple qu’elle devrait représenter. On avait l’impression d’assister à une sorte de spectacle reportage». (Trad. Ioana Stancescu)

  • Festival für Neues Theater in Arad: Alltagsgeschichten im Vordergrund

    Festival für Neues Theater in Arad: Alltagsgeschichten im Vordergrund

    Seit mehreren Jahren veranstaltet das Klassische Theater Ioan Slavici“ in Arad das Internationale Festival für Neues Theater. Bei der 5. Auflage des Festivals, die vom 6. bis 14. Mai stattfindet, haben sich die Organisatoren vorgenommen, unter dem Motto MicROmania“ das kleine Rumänien, das Alltagsrumänien, das Rumänien der alltäglichen Begebenheiten und der guten oder schlechten Angewohnheiten, die zu unserem Leben gehören, zu präsentieren“, sagte uns Claudiu Groza, Theaterkritiker und Kurator des Festivals. Was bedeutet aber das Neue Theater in der rumänischen Theaterlandschaft des letzten Jahres? Claudiu Groza:



    Neuheit bedeutet nicht unbedingt, Theaterstücke neu zu inszenieren, sondern sich für Texte und Inszenierungsvarianten zu entscheiden, die das rumänische Theater bereichern. Da ich mich mit soziologischen Auslegungen der Kunst beschäftige, habe ich auch eine Theorie, laut der jede Epoche eine eigene Art des öffentlichen Diskurses durch die Theaterkunst hat. Zum Beispiel: vor 2000 Jahren die Tragödie, in einer anderen Epoche das deklamatorische Theater… Zurzeit haben wir in Rumänien das synkretische Theater, der das Visuelle mit dem Text kombiniert, wobei das Visuelle des öfteren wichtiger ist. Der Motor, der zu diesem Zeitpunkt die Theaterkunst nach vorne treibt, ist das soziale Theater, das dokumentarische Theater, das in der Wirklichkeit, im Hier und Jetzt fest verankert ist. Was mich in diesen fünf Jahren am meisten erfreut hat, ist, dass in Arad das Neue Theater sein eigenes, treues Publikum hat, ein Publikum, das mit dem Festival gewachsen ist und immer ein ehrliches Feedback gegeben hat. Mit der Zeit begann das Publikum, eigene Wünsche zu äu‎ßern, uns Ideen zu geben. Die Leute sprachen mich an und sagten, sie möchten gewisse Aufführungen von gewissen Regisseuren sehen, die sie interessant fanden. Ich reagierte sofort darauf, und versuchte, den Wünschen des Publikums nachzukommen. So entstand eine enge Verbindung zwischen den Theatersachaffenden und ihren Zuschauern.“




    Die Aufführung mit dem Stück Der kleine Prinz“ nach Antoine de Saint-Exupéry, inszeniert von Alexandru Dabija am Bukarester Komödientheater, gastierte beim Internationalen Festival für Neues Theater in Arad. Die Hauptrolle spielt die in Rumänien bekannte und beliebte Schauspielerin Dorina Chiriac. Neues Theater bedeutet für Dorina Chiriac eine neue, eigene Ausdrucksweise und die Pflicht, auf der Bühne die Wahrheit zu sagen. Die Neuheit in Alexandru Dabijas Inszenierung ist die Haltung, meint Dorina Chiriac:



    Alexandru Dabija hat sich nicht vorgenommen, ein Klischee zu zerstören — er wollte die Geschichte des kleinen Prinzen direkt und ehrlich erzählen, er wollte diese Geschichte den Kindern unmittelbar darstellen, ohne ihre Intelligenz zu unterschätzen. Für Alexandru Dabija befinden sich die Kinder keineswegs unter dem Verstandsniveau der Erwachsenen — Kinder sind Wesen mit einem hohen Intelligenzpotential, die sich in einer anderen Etappe ihrer Entwicklung auf diesem Planeten befinden. Daher sprach er die Kinder im Publikum aufrichtig und direkt an, er entschied sich für einen ehrlichen Diskurs. Die Ideen des Regisseurs wurden auf wunderbarer Weise mit den Videoprojektionen von Mircea Cantor ergänzt. Was daraus entstand, war magisch. Ich hoffe, dass auch die Zuschauer im Saal ein magisches Erlebnis hatten.“




    Sechs Aufführungen waren im Rahmen des Festivals MicROmania zu sehen. Das sind Lebensgeschichten, Neckereien unter Kollegen, traurige Geschichten, schmerzhafte Geschichten, Geschichten, die unter die Haut gehen, aber auch Parabeln unserer Existenz“, sagt Claudiu Groza, Kurator des Festivals. Manchmal geht aber die Erdichtung der Wirklichkeit voraus, wie bei der Aufführung mit dem Titel Vier kleine politische Stückchen über Feinde“. Claudiu Groza dazu:



    Es ist äu‎ßerst interessant, zu sehen, wie eine Aufführung vom November 2016, die in unserem Festival am 9. Mai 2017 gespielt wurde, sich genau mit der politischen und sozialen Wirklichkeit in Rumänien deckte. Obwohl die Aufführung vor den Protestdemonstrationen und vor den politischen Skandalen im Frühjahr 2017 in Rumänien konzipiert und gespielt wurde, schien es am 9. Mai, dass »Vier kleine politische Stückchen über Feinde« genau zu diesem Anla‎ß geschrieben und inszeniert wurden. Es ging dabei um Intoleranz, um Fremdenfeindlichkeit, um politische Heuchelei, um Betrug seitens der Machthaber gegenüber dem Volk, das sie eigentlich vertreten sollten. Auf einmal schien die Theateraufführung eine Reportageaufführung zu sein. Dieses MicROmania, dieses ‚kleine‘ Rumänien, das wir in den Aufführungen unseres Festivals darzustellen versuchten, ist ein Beweis für eine etwas traurige Tatsache: Durch Erdichtung, durch Kunst, beginnt die Wirklichkeit sich nach den Mustern der Voraussagungen im ästhetischen Bereich zu gestalten.“

  • Festivalul Internaţional de Teatru Nou – „MicROmânia”

    Festivalul Internaţional de Teatru Nou – „MicROmânia”

    Organizat de
    Teatrul Clasic Ioan Slavici Arad şi ajuns la a cincea ediţie, Festivalul
    Internaţional de Teatru Nou vorbeşte anul acesta despre România cea mică,
    România întâmplărilor de zi cu zi, România vieţilor noastre şi a năravurilor
    personale/colective de care ne izbim cotidian, potrivit curatorului său,
    criticul Claudiu Groza. MicROmânia este focusul principal al festivalului
    desfăşurat în perioada 6 – 14 mai.


    Teatrul nou este
    teatrul care hrăneşte dinamica acestei arte, spune Claudiu Groza, vorbind
    despre ce înseamnă teatru nou pentru spaţiul teatral românesc al ultimului an: Noutatea nu înseamnă neapărat montări proaspete, ci înseamnă opţiunea
    pentru nişte texte şi maniere de punere în scenă care aduc o plus valoare
    teatrului românesc. Pentru că vin dintr-o zonă sociologică de interpretare a
    artei, am o teorie conform căreia fiecare epocă îşi are formula ei de adresare
    publică prin artă. Aşa cum la un moment dat era teatrul declamativ, aşa cum,
    acum 2000 de ani, era tragedia… În România avem un tip de teatru sincretic,
    care combină vizualul cu textul şi în care vizualul primează de multe ori.
    Aici, în acest moment, motorul care face să meargă înainte arta teatrală îl
    constituie teatrul social, teatrul documentar, un teatru ancorat în realitate,
    în ceea ce se întâmplă în momentul de faţă. Teatrul merge înainte tocmai prin
    aceste căutări. Ce m-a bucurat foarte mult în aceşti cinci ani este că la Arad
    s-a creat un public foarte fidel pentru Festivalul de Teatru Nou, un public
    care a crescut odată cu festivalul şi care a dat întotdeauna un feedback onest
    festivalului. Este un public care a început, de la un moment dat, să pretindă
    anumite lucruri. Mi-au fost sugerate anumite spectacole pe care voiau să le
    vadă, anumiţi regizori care îi interesau şi am încercat să ţin cont de aceste
    opţiuni. A fost un gest foarte frumos, pentru că e un public aderent la ceea ce
    am încercat să creăm noi aici.


    Unul dintre
    spectacolele invitate la Festivalul de Teatru Nou de la Arad a fost Micul
    prinţ de Antoine de Saint-Exupéry, pus în scenă de Alexandru Dabija la Teatrul
    de Comedie din Bucureşti. Micul prinţ este interpretat de Dorina Chiriac, o
    actriţă foarte cunoscută şi îndrăgită de publicul român. Pentru Dorina Chiriac,
    teatru nou înseamnă exprimare proprie, înseamnă obligaţia de a spune adevărul
    pe scenă. Pentru ea, noutatea în propunerea regzorală a lui Alexandru Dabija
    este atitudinea: El nu şi-a propus să spargă un clişeu, şi-a
    propus să spună cinstit şi direct povestea Micului prinţ şi a dorit ca ea să se
    adreseze direct copiilor, fără să le jignească inteligenţa. Nu s-a adresat ca
    unor fiinţe care sunt sub nivelul nostru de înţelegere, ci ca unor fiinţe cu
    potenţial, unor fiinţe inteligente, aflate doar într-un alt stadiu al evoluţiei
    lor pe planetă. Deci, el a ales un discurs cinstit. Sigur că l-a dublat cu tot
    ce înseamnă imaginea pe care a creat-o Mircea Cantor, pe care nu întâmplător
    l-a ales. Mircea Cantor e la prima lui colaborare cu un teatru. A ieşit ceva
    care pentru noi a fost o întâlnire cu magicul. Şi sper să se simtă asta în sală.


    Unul dintre
    spectacolele selecţionate pentru focusul MicROmânia a fost Patru piesuţe
    politice despre duşmani, un text nou, scris special pentru actorii Companiei
    Liviu Rebreanu a Teatrului Naţional Târgu Mureş de Székely Csaba, autor de
    expresie maghiară. Apreciat ca fiind cel mai vizibil tânăr dramaturg al
    ultimilor cinci ani în teatrul românesc, el a scris patru fabule despre putere,
    convieţuire, frică, adevăr şi minciună. Teme extrem de actuale. Pentru Csaba
    Ciugulitu, unul dintre actorii din distribuţie, teatrul nou înseamnă exact
    această actualitate a temelor, în care, cumva, se şi regăseşte. Este vorba
    despre discriminarea celui diferit:
    Eu am şi o faţă aşa… Şi sunt mai
    dezinvolt. Mulţi colegi mai tineri care au venit în teatru, prima oară s-au
    uitat ceva de genul: cine e ăsta?, cum să intrăm în vorbă cu el?, o fi dur?.
    Nu. Eu sunt foarte prietenos. Am o familie, am doi copii. E adevărat, la
    început mi-a fost greu să mă duc şi la grădiniţă după ei, pentru că se uitau
    părinţii sau mi-era că o să înceapă unii copii să plângă atunci când mă văd cu
    faţa asta. În Bucureşti, când eram la facultate, eram ungurul. În Miercurea
    Ciuc, unde am jucat vreo şapte ani la Teatrul Maghiar, acolo eram românul. Tata
    e din Argeş, mama, din Gheorgheni, eu sunt jumate, jumate. Vorbesc ambele
    limbi, joc la Târgu Mureş în ambele trupe… În momentul în care oamenii mă
    cunosc, îmi cunosc şi sufletul. Şi mulţi zic că e un suflet bun.



    Şase spectacole au fost invitate sub umbrela
    MicROmânia. Poveşti de viaţă, parodii, tachinării colegiale, poveşti
    dureroase, poveşti emoţionante, dar şi parabole ale existenţei noastre, spune
    Claudiu Groza, care remarcă faptul că uneori ficţiunea previzionează
    realitatea. Cum a fost şi cazul spectacolului Patru piesuţe politice despre
    duşmani…: E foarte interesant cum un spectacol făcut
    în noiembrie anul trecut şi care s-a jucat în festival în data de 09 mai
    atingea perfect realitatea politică şi socială din România. Deşi spectacolul a
    fost făcut înainte de mişcările din primăvară, înainte de scandalurile politice
    care au început anul 2017 în România, în 9 mai părea că a fost făcut cu ocazia
    acestei zile. Pentru că vorbea despre intoleranţă, homofobie, ipocrizie
    politică, despre escrocherie din partea oamenilor aflaţi la putere faţă de
    poporul pe care trebuie să îl reprezinte. Părea, dintr-odată, un spectacol
    reportaj. Această MicROmânia pe care am încercat s-o reprezentăm prin
    spectacolele din festival uite că dovedeşte că, prin ficţiune, prin artă,
    realitatea, din păcate mai degrabă, începe să se formeze pe tiparul acestor
    previziuni de ordin estetic.