Tag: Mignon

  • La Reine Marie de Yougoslavie

    La Reine Marie de Yougoslavie

    La princesse Marie de Hohenzollern-Sigmaringen est née le 6 janvier 1900 ; elle était le troisième enfant et la deuxième fille du prince Ferdinand, qui allait devenir le roi Ferdinand Ier de Roumanie, et de son épouse, Marie. Sa mère l’appelait Mignon, d’après l’œuvre du musicien français Ambroise Thomas, qui a vécu entre 1811 et 1896, mais aussi Marioara et Màrioara, la petite princesse faisait état de modestie et de sensibilité, malgré les grands défis qu’elle a dû relever. Elle allait devenir la première et l’unique reine de Yougoslavie, suite à son mariage avec le roi Alexandre Ier.



    Marie de Hohenzollern-Sigmaringen a été baptisée orthodoxe quelques mois après sa naissance. Dans le volume de mémoires « L’histoire de ma vie », sa mère la décrivait en tant qu’enfant joyeux et souriant, « extrêmement câlin ». En compagnie de ses frères, elle suit des cours privés avec des professeurs renommées tels le plus grand historien roumain Nicolae Iorga. Les années de la première guerre mondiale ont été extrêmement difficiles pour la jeune princesse. Durant la guerre, le gouvernement de Bucarest et la Couronne de Roumanie ont été obligés de trouver refuge dans la capitale moldave, Iasi. La fin de la première guerre mondiale allait produire une Roumanie plus grande que celle d’avant. Et pourtant, pour la jeune princesse Marie, la fin de la guerre a coïncidé avec la séparation de son frère, parti faire des études en Grande Bretagne. Elle allait le rencontrer 25 ans après, après son propre départ en exil.



    C’est également après la fin de la guerre que se produit le premier grand changement de sa vie. Le 9 juin 1922, à l’âge de 22 ans, Mignon épouse le roi Alexandre Ier Karageorgevich, l’unificateur des Serbes, Croates et Slovènes dans le Royaume de Yougoslavie. La princesse timide, pas du tout prétentieuse, fragile même devient reine. Les deux s’étaient rencontrés pour la première fois en 1921, à l’occasion d’une visite faite en Roumanie par le souverain yougoslave. C’est le début d’une relation qui allait se transformer non seulement en une alliance matrimoniale, mais aussi en une tentative de coopération régionale. Les fiançailles se déroulent à Bucarest, et le mariage à Belgrade, avec la participation de membres de différentes familles royales européennes.



    Mignon se conduit comme une véritable reine. Elle apprend la langue de ses sujets et a trois fils : le futur roi Pierre II de Yougoslavie, Tomislav et André. On dit que la nouvelle reine a conquis le cœur de son peuple dès le premier jour de son règne. L’année 1934 marque un deuxième changement dans sa vie. Elle devient veuve à 34 ans seulement, suite à l’assassinat d’Alexandre Ier dans l’attentat de Marseille. On dit aussi qu’après l’enterrement de son époux, la reine Marie n’a plus jamais ri et qu’elle a porté le deuil jusqu’à la fin de sa vie.



    Elle soutient son fils, le roi mineur Pierre II. En 1941, lorsque le régent Paul accepte la demande d’Hitler de faire transiter par la Yougoslavie l’armement destiné à la Grèce, la reine Marie proteste avec véhémence.



    Elle subit un nouveau choc lorsqu’elle se voit obligée de partir en exile en Suisse avec son fils, vu que l’Allemagne occupe la Yougoslavie. La fin de la seconde guerre mondiale apporte le 3e changement majeur de la vie de la reine, perçu comme son véritable collapsus. Les guérillas communistes de Tito prennent le pouvoir, proclament la république et interdisent l’entrée dans le pays du souverain légitime Pierre II.



    Au printemps 1947, les leaders communistes yougoslaves émettent un décret par lequel la reine Marie se voit annuler la citoyenneté yougoslave et confisquer sa fortune. « J’ai tout perdu, définitivement», écrit — elle à la reine Hélène, mère du roi Michel Ier de Roumanie, au printemps 1947. «J’ai perdu le pays de mes parents, le pays de mes sujets, mon époux, ma couronne, le trône de mon fils et la plupart de la fortune héritée. Je n’ai plus que mes trois fils – je remercie Dieu qu’ils soient en bonne santé – une liberté inutile et un âge trop avancé pour profiter des joies de la vie».



    Lors du procès au Palais de la Justice de Belgrade, le 14 avril 2014, le tribunal suprême a estimé que dans le cas de la reine Marie, par le décret émanant des autorités communistes, les droits de l’homme avaient été violés pour des raisons politiques et idéologiques. La demande de réhabilitation de la reine a été avancée par ses héritiers, les fils Tomislav et Andrei Karageorgevich et les petits-fils, Lavinia, Katarina, Dimitrie et Mihailo.



    Lucian Marina, journaliste à Radio Novi Sad, commente la décision du Tribunal serbe sur la reine Marie: « Elle vient d’être réhabilitée, du point de vue civique. La décision du Tribunal suprême de la Serbie a été à la fois attendue et normale, logique, vu notamment que la Serbie se dirige vers l’Europe et respecte les droits civiques. Si la famille Karageorgevich a été amnistiée, cette amnistie de la reine Marie en tant que citoyen veut dire que ses héritiers doivent entrer dans leurs droits pour ce qui est de l’héritage qui leur appartient. Dans les coffres de la reine Marie vont se retrouver beaucoup de choses, gardées à présent dans ceux du président de l’époque du grand Karageorgevich ».



    Mignon est décédée le 22 juin 1961, à Londres. Dans le même esprit de la réhabilitation, le gouvernement serbe a adopté une décision prévoyant la mise en place d’un comité organisateur pour l’exhumation et le transfert des dépouilles mortelles des membres de la Maison royale Karageorgevich au Mausolée Royal Oplenac, près de Belgrade. (aut.: Marius Tiţa, George Prodescu, Steliu Lambru; trad.: Alexandra Pop, Valentina Beleavschi, Alex Diaconescu)

  • O poveste balcanică de dragoste


    Cu o lună în urmă, Serbia trăia emoţiile unui eveniment istoric: ultimul său rege, Petru al ll-lea Karageorgevici se întorcea în pământul ţării natale. A fost însoţit în mausoleul regal de mama şi soţia sa, tot în sicrie acoperite de drapelul casei regale a Iugoslaviei. Preşedintele Serbiei şi înaltele oficialităţi ale statului, patriarhul Serbiei, înalte feţe regale din întreaga lume au participat la înălţătoarea ceremonie, care a vindecat rănile istoriei recente a sârbilor. La ceremonie a participat principesa moştenitoare Margareta a României, rudă apropiată a ultimului rege al Iugoslaviei, onorat în acele clipe de poporul său şi înaltele curţi regale ale lumii. Regina Maria a Iugoslaviei care intra în mausoleul de la Oplenaţ alături de fiul său, Petru al ll-lea, era Mignon, fiica adorată a reginei Maria a României, străbunica principesei Margareta a României.



    În perioada interbelică, regina Maria a dus de la Bucureşti o intensă politică de alianţe balcanice care i-au adus supranumele expresiv de soacra Balcanilor”. Fiul său, Carol, moştenitorul tronului României, se căsătorise cu prinţesa Elena a Greciei în martie 1921, o săptămână după ce fiica sa, Elisabeta, se căsătorise cu George, fratele Elenei de Grecia. La un an de la această nuntă dublă între casele regale a României şi a Greciei, în 1992, fiica sa, numită tot Maria dar alintată Mignon se căsătorea cu tânărul rege Alexandru al Iugoslaviei.Există o unanimitate în a considera că, dincolo de aranjamentele obligatorii în acele vremuri în nunţile regale la nivel înalt în căsătoria prinţesei Mărioara cu regele Iugoslaviei era şi multă dragoste.



    Alexandru şi Maria-Mignon au avut 3 copii, fiul cel mare moştenind numele bunicului, Petru, cel care adusese casa Karageorgevici pe tronul Serbiei. Fericirea părea să guverneze viaţa cuplului regal iugoslav, dar în 1934, regele Alexandru al Iugoslaviei a fost ucis în atentatul de la Marisilia, primul filmat vreodată, în care a fost ucis şi Louis Barthou, ministrul francez de externe. Asasinatul a aruncat familia regală într-o dramă ce pare a se încheia odată cu reînhumarea ultimilor regi ai Iugoslaviei în mausoleul de la Oplenaţ. Maria a României şi-a însoţit nepotul de doar 11 ani din momentul aflării veştii până la sosirea la Belgrad, în înalta sa responsabilitate. Deoarece Petru era minor, a fost instituită o regenţă condusă de unchiul său, Pavle. Orientarea pro-nazistă a acestuia a dus la înlăturarea de la putere a regentului iar regele de 17 ani a fost declarat major, apt să guverneze. A trebuit să părăsească ţara şi tronul după doar câteva săptămâni, hitleriştii invadând Iugoslavia care optase pentru tabăra opusă, a democraţiilor occidentale.



    Ca şi Mihai l al României, vărul său, regele Petru al ll-lea al Iugoslaviei s-a căsătorit în exil. A trăit în SUA unde a murit la 47 de ani, vârsta la care tatăl său, regele Alexandru al Iugoslaviei era ucis la Marsilia. Mama regelui Petru al ll-lea, regina Maria a Iugoslaviei, fosta prinţesă Mignon sau Mărioara a României, a murit în 1961, la Londra. A ţinut foarte mult la ţara soţului său, unde a fost regină. Prinţul moştenitor al Iugoslaviei, Alexandru al ll-lea, mărturisea presei din România că bunica sa, regina Maria — Mignon, iubea coasta muntenegreană a Mediteranei, de unde provenea chiar soacra sa, mama regelui Alexandru al Iugoslaviei, prinţesa Zorka de Muntenegru.



    Ţara Muntelui Negru, un adevărat rai al turiştilor, s-a impus în opinia publică a românilor cu un dramatism şocant. De acolo a venit ştirea că un autocar cu turişti români s-a prăbuşit într-o prăpastie pe o şosea în Muntenegru, omorând pe loc 18 dintre aceştia. Dincolo de tragedia acestui eveniment a fost subliniată mereu implicarea excepţională a muntenegrenilor, de la simpli spectatori la accident, care nu au ezitat să coboare în prăpastie pentru a salva supravieţuitorii, la medicii care au dat dovadă de înalt şi cald profesionalism şi locuitorii din Podgoriţa care s-au prezentat din proprie iniţiativă să doneze sânge pentru turiştii români răniţi.



    Mulţumim, Muntenegru, s-a auzit din partea supravieţuitorilor, a familiilor lor, a oficialilor români şi a tuturor românilor care au urmărit drama cumplitului accident.