2018 a fost un an bun pentru filmul românesc: 25 de titluri de ficţiune au
ajuns anul acesta în cinematografe, cinema-ul românesc a continuat să
impresioneze în festivaluri, iar Moromeţii 2, în regia lui Stere Gulea, a
stabilit un record de spectatori. Două dintre filmele realizate în 2018, Inimi
cicatrizate, de Radu Jude, şi Fotbal infinit, de Corneliu Porumboiu, se
regăsesc chiar în topul celor mai bune filme ale anului 2018, realizat de
revista americană The New Yorker. Fotbal infinit, în regia lui Corneliu
Porumboiu, este descris de Richard Brody, cronicarul The New Yorker, drept un documentar
candid şi comic, şi totuşi analitic într-un fel liniştitor, despre un birocrat
român care vrea să schimbe regulile fotbalului. Acelaşi cronicar de la The New
Yorker consideră filmul Inimi
cicatrizate, în regia lui Radu Jude, o dramă furioasă intelectual, detaliată
fanatic, a cărei acţiune are loc în România anului 1937, protagonistul fiind
un tânăr scriitor evreu prins între boală şi fascism.
Lansat în cinematografele din România în
luna noiembrie, Moromeții 2, o adaptare a celui de-al doilea volum al romanului
Moromeții de Marin Preda a adus după primul weekend peste 52.000 de spectatori
în sălile din peste 50 de orașe, devenind cel mai mare succes de casă românesc
din ultimii 25 de ani. Filmul este o
continuare a celebrei pelicule Moromeții realizată în 1987 de acelaşi regizor,
Stere Gulea, după volumul I al romanului Moromeții al lui Marin Preda, cu
Victor Rebengiuc şi Luminița Gheorghiu. Acţiunea filmului Moromeţii 2 se
petrece în anii ’45 – ’46, o perioadă de tranziţie de la democraţie la
dictatura comunistă, surprinzând şi momentul colectivizării. Rolurile
principale sunt interpretate de Horaţiu Mălăele, Dana Dogaru şi Iosif Paştina.
2018 a fost şi un an bogat în premii acordate filmului românesc. Ursul de
Aur de la Berlin a fost câștigat de Nu mă atinge-mă, controversarul
film-experiment al Adinei Pintilie (ce se va lansa în cinematografe abia la 1
februarie 2019). Filmul
Adinei Pintilie, scrie criticul Ionuţ Mareş, este vârful de lance dintr-o direcție artistică mai
amplă care contracarează realismul dominant al Noului Cinema Românesc al
ultimilor 15 ani. Este o direcție mai radicală, riscantă, extrem de personală,
în care ficțiunea se îmbină cu documentarul și în care își fac apariția teme
noi și personaje marginale. Acelaşi critic notează că 2018 va rămâne și anul
cu cele mai multe filme realizate de femei regizor. La o simplă enumerare au
fost în săli: Soldații. Poveste din
Ferentari, de Ivana Mladenovic, Lemonade, de Ioana Uricaru, Un prinț și
jumătate, de Ana Lungu, În pronunțare, de Mihaela Popescu, Singură la nunta
mea, de Marta Bergman, Moon Hotel Kabul, de Anca Damian, și Pup-o, mă!, de
Camelia Popa.
Şi tot 2018 a fost foarte bogat în debuturi în
lungmetraj. În afară de Adina Pintilie, Mihaela Popescu, Marta Bergman şi Ioana
Uricaru, deja menţionate, au debutat promiţător cu filme lungi Andrei
Crețulescu (Charleston), Hadrian Marcu (Un om la locul lui), Bogdan Theodor
Olteanu (Câteva conversații despre o fată foarte înaltă), Liviu Mărghidan (
Străjerii), Dragoș Buliga (Vânătorul de spirite), Vlad Zamfirescu
(Secretul fericirii), Tedy Necula (Coborâm la prima) și Camelia Popa.