Mihai
Postelnicu are 21 de ani şi conduce Departamentul de Comunicare al Ligii
Studenţilor Români din Străinătate. S-a născut la Bucureşti şi încă de la doi
ani şi-a însoţit tatăl, diplomat de profesie, peste hotare. În România a mers
la şcoală doar între clasa a 7-a şi a 10-a. În restul timpului a studiat în
statele în care tatăl său a fost detaşat, precum India, Iran, Liban, Arabia
Saudită şi Turcia. Acum urmează studii europene în anul doi la University of
Applied Sciences din Haga, în Olanda. L-am întrebat pe Mihai unde s-a simţit
cel mai bine şi în ce ţară s-a adaptat cel mai greu.
Cel mai mult mi-a plăcut în
Liban. Aveam 10 ani, prima oară, şi am plecat când aveam 14 ani. În Liban m-am
adaptat foarte bine, am fost la o şcoală foarte bună. Lumea din Liban, un popor
superb. Este o ţară care merită să fie vizitată. Păcat de situaţia politică şi
de ce se întâmplă acolo. Cel mai greu să mă adaptez a fost în Arabia Saudită,
deoarece acolo este o viaţă total diferită faţă de ce cunoaştem noi în Europa.
Fiind un străin, mi-a fost viaţa mai uşoară, pentru că noi trăiam în aceste
compound-uri unde străinii au tot ce le trebuie, au magazine, au frizer, au
sală (de fitness sau de forţă – n.r.), au piscină şi nu se aplică aceleaşi
reguli care se aplică pe stradă, unde trebuie să potţi hijab, burka. Deci
pentru noi viaţa a fost puţin mai uşoară, dar tot e greu să te asimiliezi. Când
ieşi pe stradă sunt nişte reguli sociale pe care trebuie să le urmezi, nu poţi
să te ţii de mână cu iubita sau nevasta. Vremea, iarăşi. Vara, pe timpul zilei
erau 55 de grade Celsius. Era cumplit, dar a fost interesat să vezi cum
funcţionează lucrurile şi cum este viaţa într-o ţară atât de diferită.
Înţeleg
că ultima ţară în care ai studiat a fost Turcia. Cum de ai ales Olanda?
Înainte de clasa a 12-a,
eram între două ţări: Marea Britanie şi Olanda. Apoi s-au întâmplat toate
lucrurile cu Brexit şi, la final, am ales Olanda pentru că este o ţară unde
aproape toată lumea vorbeşte engleză destul de bine şi nivelul de educaţie este
foarte bun şi este o ţară unde poţi să profesezi şi există oportunităţi foarte
bune în orice domeniu ai vrea să lucrezi.
La
scurtă vreme după ce a ajuns în Ţările de Jos, Mihai a aflat de existenţa LSRS
de la o prietenă foarte apropită din România, care şi ea ocupă acum o funcţie
în organizaţia centrală. În noiembrie 2021 s-a alăturat filialei Olanda.
Eu în Olanda am fost în
Departamentul de Comunicare. Eram un voluntar şi aşa am fost până la alegerile
recente pentru central. A fost o experienţă foarte plăcută. Am dobândit
experienţe şi nişte cunştinţe şi mi-am zis de ce să nu candidez pentru central
şi la final am fost ales. Ştiam că într-o poziţie de acest fel am foarte multe
responsabilităţi şi, în acelaşi timp, voiam să fac ceva care să mă facă într-un
fel să fiu mai activ. A fost greu la început, dar este, în acelaşi timp, foarte
frumos. Cunoşti lume şi eu zic, într-un final, o să fie o experienţă care doar
o să mă ajute pe viitor. Deşi eu nu am conexiunea asta cu România, precum alţi
studenţi, tot este un sentiment frumos să fi într-o ţară străină şi să ai pe
cineva cunoscut care să vorbească limba ta. E o comunitate foarte strânsă şi
frumoasă.
Mihai
Postelnicu îşi doreşte să calce pe urmele tatălui său şi să reprezinte România
în cadrul corpului diplomatic. În acest sens, vrea să-şi continue studiile în
Olanda şi cochetează cu ideea de a se muta definitiv acolo.
Aş dori să fac un master în
relaţii internaţionale, să aprofundez, şi fie să profesez în diplomaţie ca
tata, dar, în acelaşi timp, nu m-ar deranja să mă mut definitiv în Olanda
pentru că m-am obişnuit foarte bine şi chiar mă văd locuind nu neapărat în
Haga, oriunde în Olanda, pentru că e o ţară care oferă nişte condiţii de muncă
foarte bune.