Radio România Internațional

Tag: Mihail Gorbaciov

  • NATO, 70 di an’i grei

    NATO, 70 di an’i grei

    Organizaţia a Tratatlui Atlanticlu di Nordu umplu 70 di an’i, prota ş-prota tu ună mari discreţie, deapoa cu poziţii multu acuti aamisa di membril’i ali organ’izaţie. Tru apriliu 1949, ma multi democraţii occidentali, europene ica nord americane, SUA şi Canada, cama di tamamu, simna Tratatlu Nord Atlanticu ica Tratatlu di Washington, un acordu di apărare comună. Laolu tamamu cătu avea bitisită un eiase un polimu mondial, doilu tru ma puţăn di giumitati di secol. Tu chirolu anda societatea făţea gereţ să-şi yină tu ori, politica internaţională construia ună nauă paradigmă, ună lumi bipolară, cu ună confruntari araţi tru tut globlu.



    Foştil’i aliaţ s’ndridzea tora tu blocuri idiologhiţi ţi eara tut ma scoasi tru migdani şi ma serti. Nu eara un polimu clasic, vătămătoru, că eara ună concurenţă pi tuti planurli. Fu nuăsitu “Polimlu araţi” chiro tru cari armatli avea cunuscută ună creaştiri cu tehnea până la axia tra s’aspargă di ma multi ori tut globlu pimântescu. Alinaţa nord-atlantică nu fu un club isihu, ţi s-nu aibă probleme până tu ilikia di tora, di şapti dechenii. Işiră tru migdani crizili interne, mindueri singulari loati di năcăntă di membril’i, iara ampulisearea externă, maxus cu bloclu economic şi strateghic adratu di văsiliili comunistianvărliga ali Moscovă, cunuscu momente di mari piricl’iu. Tru 1989, dupu patru dechenii di existenţă a NATO, liderlu reformistu a bloclui comunistu, Mihail Gorbaciov ş’pripuni s’alasă NATO fără inamic şi nchiseaşti ună politică di dişcl’ideari şi comunicari, nica şi colaborari, ţi nu s’avea faptă pănă atumţea cari ciuduseaşi ş’dzuua di ază. Tru idyiul an, sistemlu comunistu cadi, cu cathi stat est-european pi arada.



    Dupu alţă doi an’i şi Uniunea Sovietică cheari cu numa ca actor internaţional, alăsânda dinăpoi 15 di clirunomi cu len turlii di mărimi şi puteari. Easti oara tru cari putea s-hibă spus că NATO amintă tru confuntarea cu Tratatlu di Varşovia, idyealui organ’izaţia di apărare comună adrată di văsiliili comuniste, sum scutlu pripus di Uniunea Sovietică. Ahurheaşti un momentu inedit ti tut laolu, cându sistemlu furteaţă internaţional cu dauă mări tentri cheari sum aestă formă clasică, momentu cându democraţia pari că ari ună cali ndreaptă tra s-chindurească tru tută lumea. Tricură 30 di an’i di atumţea şi, dit aestă perspectivă, poati s-hibă acăţată tu meabeti ti aţeali ţi s-feaţiră tru tut aest chiro.



    Una di problemele nău alănciti, după cădearea a comunismului, fu aţea ţivrea u număsimu lărdzearea NATO. Tu ahurhită să zbură ti relațiili a Organ’izațiil’ei cu năile democrații est-europene, deapoa să zbură ndreptu di ună evoluție ti nipistipseari: aderarea a foștilor inamiţ la NATO. Tuti aesti suntu istorie, tora, ama aoa şi 25 di an’i eara ună alăxeari esențială tru relațiile internaționale și tru ecuația di securitati a lumil’ei. Tu 1999 și 2004, fostili țări comuniste nica si ripubliţli baltice foste sovietiţi agiungu membre cu tuti ndrepturli ale NATO. Tu aestă oară, Alban’ia, Slovenia, Croația și Muntenegru, stati balcaniţi și, ateali trei dit soni, dit fosta Iugoslavie, alăsară toru tru evoluțiili postcomuniste prit aderarea la organ’izația nord-atlantică. Si agiundzem tu dzălili a noastre, cându him dininea a confruntărlor sertianamisa di aliaț, cu dgheafurei di opinii și di poziții.



    Un subiectu crehtu easti agioclu ca ti ciudie ali Turchie, cari tal’ie curentul a unăl’ei bazi americane, leghendari nica di t chirolu a polimlui araţi”, ancupără un sistemu militar di nafoara NATO și s’toarnă cu armili contra a unui aliat importantu a aliațlor dit chirolu a alumtăl’ei cu ISIS. Andamasea tu scara analtă di Londra fu ma multu un scenariu di mesaji pitricuti di forțili a dzuuăl’ei, andicra di ună andamusi di yiurtuseari anamisa di soţ. Andamasea fu pretedată di loari poziții ţi hăbărisea limbidu ţi vrea s-yină tru yinitu.



    Cara prezidentul Macron zbura nica şi ti moartea clinică a Alianțăl’ei, Donald Trump caftă maxutarcu ca tru clublu a văsiliiloru ţi ahărdzescu 2 tru sută dit PIB ti Apărare s’hibă tuţ membril’i NATO. Român’il’i daima vrură s’hibă prezență pi sţena internațională deadun cu democrațiile occidentale. Tră năşi fu inventată formula ţi zburaşti di ună apartenență di facto la Alianță, cându România pitricu forți tru opearațiunea dit Afgan’istan, acă nu eara călisită ti aderari tru prota dalgă. Tu aestă oară, România easti una di puţ2nili văsilii cari ahărdzescu ti Apărari ţelebra ţifră di 2% și tru cari apartenența la NATO s’hărseaşti di un adrupimintu babageanu.



    Autor: Marius Tiţa


    Armânipsearea: Taşcu Lala




  • NATO, 70 de ani grei

    NATO, 70 de ani grei

    Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord a
    împlinit 70 de ani, mai întâi într-o mare discreţie, apoi cu poziţii foarte
    acute între membrii organizaţiei. În aprilie 1949, mai multe democraţii
    occidentale, europene sau nord americane, SUA şi Canada, mai exact, semnau
    Tratatul Nord Atlantic sau Tratatul de la Washington, un acord de apărare
    comună. Omenirea tocmai încheiase un război mondial, al doilea în mai puţin de
    o jumătate de secol. În timp ce societatea făcea eforturi să se refacă,
    politica internaţională construia o nouă paradigmă, o lume bipolară, cu o
    confruntare rece peste tot pe glob.

    Foştii aliaţi se grupau acum în blocuri
    ideologice din ce în ce mai evidente şi mai dure. Nu era un război clasic,
    ucigător, ci o concurenţă pe toate planurile. A fost numit Războiul rece în
    timp ce armele se dezvoltaseră până la capacitatea de a distruge de mai multe
    ori întregul glob pământesc. Alinaţa nord-atlantică nu a fost un club liniştit,
    lipsit de probleme până la actuala sa vârstă, de şapte decenii. Nu au lipsit
    crizele interne, poziţii singulare luate de unii dintre membrii, iar
    confruntarea externă, mai ales cu blocul economic şi strategic constituit de
    ţările comuniste în jurul Moscovei, a cunoscut momente extrem de periculoase.
    În 1989, la patru decenii de existenţă a NATO, liderul reformist al blocului
    comunist, Mihail Gorbaciov îşi propune să lase NATO fără inamic şi lansează o
    politică de deschidere şi comunicare, chiar colaborare, fără precedent, care
    uimeşte şi astăzi. În acelaşi an, sistemul comunist se prăbuşeşte, cu fiecare
    stat est-european pe rând.


    Peste alţi doi ani şi Uniunea Sovietică dispare ca
    actor internaţional, lăsând în urmă 15 urmaşi cu diferite mărimi şi puteri.
    Este momentul în care se putea spune că NATO a câştigat în confuntarea cu
    Tratatul de la Varşovia, organizaţia similară de apărare comună constituită de
    ţările comuniste, sub scutul propus de Uniunea Sovietică. Începe un moment
    inedit pentru întreaga omenire, când sistemul de forţe internaţional cu două
    mari centre dispare sub această formă clasică, moment când democraţia pare să
    aibă drum drept de a se instala în întreaga lume, Au trecut 30 de ani de atunci
    şi, din această pesrspectivă, se poate discuta mult despre cele întâmplate în
    tot acest timp.


    Una dintre problemele nou aparute, după căderea comunismului, a fost ceea ce aveam să numim extinderea NATO. La început s-a vorbit despre relațiile Organizației cu noile democrații est-europene, apoi s-a vorbit direct de o evoluție incredibila: aderarea foștilor inamici la NATO. Toate acestea sunt istorie, acum, dar în urma cu 25 de ani era o schimbare esențială în relațiile internaționale și în ecuația de securitate a lumii. In 1999 și 2004, fostele țări comuniste și chiar republicile baltice foste sovietice devin membre cu drepturi depline ale NATO. In prezent, Albania, Slovenia, Croația și Muntenegru, state balcani și, ultimele trei, din fosta Iugoslavie, și-au marcat evoluțiile postcomuniste prin aderarea la organizația nord-atlantică. Si ajungem chiar în zilele noastre, când asistăm la confruntări acide între aliați, cu diferențe de opinii și de poziții.

    Un subiect sensibil este straniul joc al Turciei, care taie curentul unei baze americane, legendare încă de pe vremea războiului rece, cumpără un sistem militar din afara NATO și se întoarce cu armele împotriva unui aliat important al aliaților din timpul luptei cu ISIS. Întâlnirea la nivel foarte înalt de la Londra a fost mai degrabă un scenariu de mesaje transmise de forțele zilei, decât o întâlnire aniversară între prieteni. Reuniunea a fost precedată de luări de poziție ce anunțau clar ce avea să urmeze.

    Dacă președintele Macron vorbea chiar de moartea clinică a Alianței, Donald Trump insistă ca in clubul țărilor ce alocă 2 la sută din PIB pentru Apărare să fie toți membrii NATO. Românii și-au dorit dintotdeauna să fie prezenți pe scena internațională alături de democrațiile occidentale. Pentru ei a fost inventată formula ce vorbește de o apartenență de facto la Alianță, când România a trimis forțe în operațiunea din Afganistan, deși nu fusese invitată să adere la primul val. In prezent, România este una dintre nu foarte multele țări care alocă Apărării celebra cifră de 2% și în care apartenența la NATO se bucură de o susținere masivă.