Tag: miliarde

  • Mobilizare internaţională pentru Siria

    Mobilizare internaţională pentru Siria

    Agenţiile Naţiunilor Unite care gestionează criza umanitară din Siria
    vor primi, până în 2020, 11 miliarde de dolari de la state donatoare. Banii au
    fost promişi în cadrul unei conferinţe care a avut loc, joi, la Londra, iar
    gazda reuniunii, premierul britanic David Cameron, a anunţat că donatorii au
    decis ca mai bine de jumătate din sumă, adică şase miliarde de dolari, să fie
    livrată în regim de urgenţă, în următoarele luni, şi să finanţeze, prioritar,
    programe de educaţie şi crearea de locuri de muncă. Astfel, alimentate pecuniar
    de donatori, Iordania, Libanul şi Turcia, vecine Siriei, s-au angajat să
    asigure acces la educaţie pentru un milion de copii sirieni refugiaţi,
    categoria cea mai vulnerabilă în faţa radicalizării şi propagandei jihadiste.

    Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a insistat că liberalizarea pieţei
    muncii pentru refugiaţii sirieni de către statele care-i găzduiesc este, de
    asemenea, vitală. A fost luată în calcul şi finanţarea pe termen lung, pentru
    ca atât Siria, cât şi alte state din regiune, afectate de conflicte militare,
    să îşi poată regândi sistemul economic pentru a genera creştere şi a-şi reface
    infrastructura.

    Uniunea Europeană va face tot ce îi stă în putere pentru a
    acorda o serie de facilităţi comerciale statelor care găzduiesc refugiaţi
    sirieni, a anunţat şi cancelarul german, Angela Merkel, personajul politic
    căruia deciziile legate de criza siriană i-au afectat cel mai grav
    popularitatea.

    Membră relativ recentă şi relativ pauperă a Uniunii, România se
    va implica, la rându-i, în efortul umanitar al comunităţii internaţionale cu
    echivalentul a circa 120 de mii de dolari. Potrivit unei hotărări adoptate
    miercuri,Guvernul tehnocrat de la Bucureşti a alocat această sumă ca ajutor
    umanitar de urgenţă pentru refugiaţi. România se alătură statelor donatoare,
    iar ajutorul umanitar va fi acordat pentru programele coordonate la nivelul
    Organizaţiei Naţiunilor Unite, respectiv Planul pentru Răspuns Umanitar în
    Siria şi Planul regional pentru refugiaţi şi rezilienţă, instrumente
    instituţionale, de cooperare inter-agenţii ONU, instituite ca urmare a
    amplificării crizei refugiaţilor
    – precizează un comunicat al Guvernului.

    Comentatorii salută deciziile adoptate la
    Londra, dar avertizează că sumele oferite de donatori sunt departe de a acoperi
    costurile economice ale războiului din Siria şi ale consecinţelor sale asupra
    ţărilor din regiune. Potrivit estimărilor publicate, joi, de Banca Mondială,
    acestea se ridică la circa 35 de miliarde de dolari. Iar amploarea tragediei
    umanitare e incomensurabilă.

    Declanşat în martie 2011, după manifestaţii
    iniţial paşnice împotriva preşedintelui Bashar al-Assad, conflictul sirian s-a
    soldat cu peste 260 de mii de morţi. Mai bine de 13 milioane de oameni sunt
    strămutaţi sau în situaţii vulnerabile. Iar în teren carnagiul continuă,
    alimentat şi de trupele regimului, şi de aşa-numita opoziţie moderată şi, mai
    ales, de ucigaşii fără scrupule afiliaţi grupării teroriste care-şi spune
    Statul Islamic.

  • Români bogaţi

    Români bogaţi

    În prezent, cel mai bogat român este Ion Ţiriac, o figură legendară a românilor. În anii când România era închisă de comunişti între propriile frontiere, Ion Ţiriac trecea de ele şi devenea cunoscut inclusiv în exclusivul Occident prin perfromanţele sale în tenis.



    Figură charismatică, Ion Ţiriac a reuşit să se impună în lumea capitalistă a afacerilor, ceea ce era o performanţă pentru cineva venit din lumea comunistă a proprietăţii comune generalizate. Din primele clipe ale României post+comuniste, Ion Ţiriac a făcut afaceri, a devenit un adevărat mit pentru români, un model şi un posibil om providenţial pentru întreaga naţiune. La primele alegeri libere pentru funcţia supremă în stat, după înlăturarea şi executarea dictatorului Nicolae Ceauşecu, în 1990, Ion Ţiriac era văzut ca fiind singurul care să merite să-I conducă pe români spre democraţie, libertate şi îndestulare. S-a menţinut constant ca un om de afaceri serios, temeinic, care nu fuge după afaceri dubioase şi rapide, aşa-numitele tunuri din vremurile tulburi de după căderea comunismului, în decembrie 1989. Se pare că Ion Ţiriac deţine o avere de peste un miliard de euro, ceea ce înseamnă şi mai mult în dolari americani. Şi mai înseamnă că visul american de a deveni multimilionar a fost depăşit, trecându-se la faza superioară, visul de a fi miliardar.



    Al doilea cel mai bogat român este Ioan Nicolae, un produs al tranziţiei post-comuniste, cu o imagine destul de neclară pentru opinia publică. Anul trecut, Ioan Nicolae era pe prima treaptă a podiumului, cu o avere estimată la 1,7 miliarde de euro. Acum ar fi ajuns la 1,1 miliarde sau chiar unul singur, ceea ce înseamnă că a avut pierderi de mai bine de o jumătate de miliard de euro, făcând rocada cu mult mai constantul Ion Ţiriac.



    O jumătate de miliard de euro a apărut, în schimb, în afacerea fraţilor Dragoş şi Adrian Pavăl, care, cu 650 de milioane de euro, în total, sunt pe locul 3. Ei sunt proprietarii unui lanţ de magazine cu materiale pentru construcţii şi amenajeri interioare foarte activ şi prezent inclusiv în memoria românilor.



    Iată, avem pe podiumul românilor bogaţi trei formule de succes, una de tip occidental, dinainte de 1989 când a căzut comunismul, alta aparţine ciudatei tranziţii postcomuniste iar a lll-a, care vine tare de tot din urmă, înseamnă oameni noi, tineri şi cu idei care nu mai plătesc tribut amintirilor dinainte de 1989.



    La un moment dat, o importantă revista românească de afaceri şi economie a decis să publice clasamente anuale ale celor mai bogaţi români. Deşi procedeul şi tehnica elaborării acestui clasament nu erau prea clare, ideea a prins imediat, deşi nu era nimic nou, în ţări în care viaţa democratică nu a fost întreruptă de comunismul postbelic, clasamentele şi chiar bogăţia sunt normale şi chiar legale.



    România a avut de trecut nu numai o teribilă paranteză istorică de dictatură comunistă, impusă de calculele marilor puteri şi de tancurile sovietice, dar şi o tranziţie chinuitoare dela comunism la societatea deschisă şi democratică. Dacă filozofii, gânditorii şi chiar politicienii au teoretizat şi chiar aplicat trecerea de la capitalism la comunism, desigur, prin revoluţie, fie ea în octombrie, noiembrie sau alte luni ale anului, trecerea de la comunismul propus a fi etern la democraţia de tip capitalist nu a beneficiat de planuri şi propuneri programatice, ba nici măcar de previziuni serioase. De aceea, şi ce a urmat după ce românii au înlăturat, cu propria jertfă, regimul comunist şi dictatura Ceauşescu nu a avut un plan coerent, de anvergură şi profunzime. Bogăţia a coborât rapid în intenţiile şi dorinţele românilor, şi nu întodeauna pe calea cea dreaptă.



    În ultimul timp, numele mitice ale românilor care au ştiut să facă avere rapid în vremuri tulburi, cei care s-au descurcat şi numai ei ştiu cum, au început să apară pe lista celor trimişi în judecată şi chair întemniţaţi pentru fraude şi afaceri dubioase derulate în cei 25 de ani de postcomunism şi libertate. În sfârşit, ideea de construcţie temeinică a unei averi începe să se impună inclusiv ca model pentru tinerele generaţii care îi văd după gratii pe idolii părinţilor, cei care făcuseră avere rapid şi ocult.