Aşa cum Alice,
personajul celebru imaginat de Lewis Carrol, explora cu mirare, dar şi
curiozitate Ţara Minunilor, tot aşa un grup de cercetători de la Facultatea de
Sociologie din Bucureşti a explorat… lumea manualelor. În perioada octombrie 2014 – mai 2015,
aceştia au realizat un studiu asupra manualelor şcolare de Comunicare in limba
română şi de Educaţie civică, pentru clasele I – IV. Ce au descoperit nu au
fost neapărat minuni de genul celor găsite de personajul lui Lewis Carrol, ci
alte lucruri, la fel de greu de înţeles în contextul secolul XXI: multe stereotipuri de gen şi
stereotipuri de vârstă. Cele din categoria primelor ne sunt descrise de Cosima
Rughiniş, conferenţiară universitară, aşa cum apar în ilustraţiile
prezente în manuale: Manualele
rămân foarte stereotipice pe aceste
două linii. Ocupaţiile mamelor adulte sau a femeilor adulte sunt, mai ales,
cele de învăţătoare. În abecedare, două treimi dintre femeile care apar ca
având o ocupaţie sunt învăţătoare. În societatea reală este evident că
lucrurile nu stau aşa. Stereotipurile sunt, mai ales, ocupaţionale. Femeile
adulte apar, de asemenea, foarte des în ipostaza la cratiţă. Chiar la propriu
se întâmplă asta: ele apar desenate cu o cratiţă în mână sau aflăm despre ele
că au făcut gogoşi, tort sau biscuiţi. În schimb nu aflăm alte lucruri, mai
apropiate de realitate. Manualele nu reflectă lumea în care noi azi trăim, din
mai multe puncte de vedere. Iar asta e valabil şi în cazul personajelor
masculine. Manualele ignoră viaţa de familie a bărbaţilor sau implicarea lor în
familie. În schimb sunt prezentaţi aproape exclusiv în ipostaza de aviatori,
pădurari, tâmplari.
Desenele sunt anacronice faţă de societatea
românească de azi deoarece şi textele pe care le ilustrează sunt la fel. Copiii
citesc fragmente din opere literare aparţinând secolelor XIX şi XX. Chiar
textele scrise de autoarele manualelor reflectă
acest univers stereotipic al femeii-mamă şi învăţătoare, ocazional doctor
pediatru. Cum în societatea românească femeile au ocupaţii din cele mai
diverse, puţine fiind casnice, iar taţii contribuie la creşterea copiilor şi la
treburile gospodăriei, de ce apar, totuşi, aceste stereotipuri în manuale?
Cosima Rughiniş: La nivel de imaginar colectiv şi de
discurs cu privire la feminitate şi masculinitate, ele se regăsesc. E adevărat
că în societatea românească actuală nu cred că există aşteptarea ca o fată sau
o femeie să nu lucreze. Din acest punct de vedere, manualele sunt în
discrepanţă. Şi această discrepanţă provine nu doar din universul literar de
secolul XIX inclus în aceste manuale, dar şi dintr-o inerţie a reprezentările.
Neîndoios şi aceste manuale sunt făcute sub diverse constrângeri de timp sau de
bani. Şi nici nu cred că şi-a pus cineva problema să facă aceste manuale să fie
în concordanţă cu viaţa actuală a copiilor.
Pe lângă
stereotipurile de gen, manualele de şcoală primară conţin şi stereotipuri de
vârstă, stereotipuri considerate încă şi mai periculoase de către sociologi.
Cosima Rughiniş: În România, stereotipurile de vârstă sunt mult mai puternice şi mult mai
puţin discutate, sunt invizibile şi mi se pare că nu stârnesc aceleaşi emoţii
ca cele de gen. Noi ca femei şi unii din bărbaţii cu care lucrăm au un puseu de
indignare când văd aceste stereotipuri de gen absolut rizibile. Dar un moşnegel
cu baston şi o bunicuţă cu băsmăluţă pot părea adorabili. Asta se întâmplă în
condiţiile în care România, ca mai toate ţările europene, trece printr-o criză
demografică. În acest context, persoanele vârstnice sunt excluse şi la propriu
din activităţi sociale, dar şi din imaginarul colectiv. Manualele, din păcate,
contribuie la această criză a vârstnicilor. Ei nu sunt portretizaţi ca persoane
active. În toate manualele în care ne-am uitat
– şi am studiat toate abecedarele, toate manualele de educaţie civică şi
aproape toate manualele de clasa a IV-a de română, cu o singură excepţie – nu
am găsit decât o singură reprezentare unde bunicii erau portretizaţi într-o
ipostază activă: mergeau la munte. În rest, bunicii stau pe fotliu, stau pe
bancă, poartă ochelari, nu aud bine…
În ciuda
acestor stereotipuri pe care copiii le întâlnesc încă de la primul lor contact
cu şcoala, sociologii nu cred că ele vor influenţa în vreun fel alegerea
profesiei, în viitor. Impactul lor e mult mai insidios, însă, aflăm tot de la
Cosima Rughiniş: Pericolul nu constă în faptul că
fetele vor avea ca model femeia casnică. Nu modelele de rol sunt o problemă.
Fetele şi băieţii se inspiră din societate, din filme, de la cei din jurul
lor… Pericolul se referă la credibilitatea pe care o transmit diverse
persoane, femei sau bărbaţi. De pildă,
femeile din mediul de afaceri. Uneori când vedem o femei-om de afaceri, uneori
simţim că este mai puţin credibilă ca un bărbat-om de afaceri. În unele manuale
de educaţie civică sunt capitole despre lideri şi despre ocupaţii în care apar
numai băieţi. Aceste cazuri sunt excepţii, nu le consider reprezentative, dar
prezenţa lor în manuale par să reflecte un anumit imaginar şi din cauza asta,
cred că femeile vor suferi de un minus de credibilitate atunci când vor ajunge
politicieni, manageri, oameni de afaceri.
După
cercetarea manualelor de şcoală primară, sociologii din cadrul Masteratului de
Cercetări Sociologice vor continua studiul Alice în Ţara Manualelor,
explorând cărţile dedicate gimnaziului
şi liceului.